Desbaterile Senatului, iulie 1927 (nr. 70-80)

1927-07-02 / nr. 70

1Ô6S 2 Iulie mi No. 70. SENATUL SESIUNEA 0RDIS4BÄ 1926—1927 ȘEDINȚA DE SÂMBĂTĂ, 9 APRILIE 1927 (ȘEDINȚA DE NOAP­TE) Ședința se deschide la ora 21,40, sub președinția d-lui N. Darvari, vice-pre­­ședinte al Senatului, asistat de d-nii secretari ai biuroului: Grigore Noica și I. Papp. — Pe banca ministerială se află pre­zenți d-nii: Sergiu Niță, ministru de Stat, și Mihail Manoilescu, subsecretar de Stat. — Prezenți 170 d-nn senatori. — Nu răspund la apelul nominal 69 d-nn senatori și anume: I. P. S. L. Mitropoliții : Nectarie Cotlar­­ciuc, Nicolae Balan și­­ Vasile Suciu, P. S. L. Episcopii: Lucian Triteanu, Bartolo­mei, Gh Niculescu, Iacob Antonovici, Cosma Petrovici, Nichita Duma Gheronte Nicolau, Justinian Teculescu, Visarion Puiu, Gheorghe Comșa, Iosef Tr. Bădescu, Nicolae San, Iu­iu Hossu, Valeriu Frentziu, Alex. Makkai și Frederick Teu­­tsch; d-nii senatori. Alioglu Șiuczi, Anas­tase­scu Ion, Barabas Beia, Ben­the, Bilțiu Aurel, Blascovici Francisc, Bra­­tianu G. I. Ion, Com­sa Ionel, Connerth Arthur, Constandache I. George, Constan­­tinescu N. Gheorghe, Dobrovici G. Ni­colae, Domahidy B­eb­er, Domide Emil, Gyarfas Elemer, Gropșian Mihai, Görög Ioachim, Henteș Dimitrie, I­orwath An­drei, Ionescu Nicolae, Iova Gheorghe, Jianu Gheorghe Kocsan Ioan, Minolescu- Romniceanu Gorneliu, Marciac M, Mola Iordan Ion, Molnar Kalman, Moldovan Silviu, Möller Carol, Mureșanu Ioan, Mun­­teanu Victor, Munbauu Aurel, Naumescu D., Niculescu Luca P. loan, Panomarev Vladimir, Pop Gheorghe, Popovici Petru, Racoviță G. Emil, Rădulescu­ Motru G., Rednic loan, Rocsin Florian, Roșca Re­mus, Satura Isidor, Stoica Emilian, Suciu Ioan, Szakács Peter, Terzi Nicolae, Todo­­ran Dumitru, Trelea Grigore și Wagner Iacob. — D. senator Gr. Noica, secretar al biuroului, citește sumarul ședinței prece­dente, care se aprobă. D. N. Darvari, vice-președinte . D-lor senatori, intrăm în ordinea zilei. Avem pentru aslă searâ continuarea discuțiunii generale asupra proiectului de lege pen­tru armonizarea retribuțiunilor buge­tare. D. senator Pangratti are cuvântul D. Er­mil Pangratti: D-le președinte: EXEMPLARUL : 3 SEL ^ monitorul OFICIAL DEZBATERILE SENATULUI d-lor senatori, soarta, se vede, voește ca ea să vorbesc la toate legile principle, noaptea. Am devenit un fel de orator al tenebrelor. Pentru a treia oară, la o lege principală, am onoare să vorbesc în în­tunericul nopții Dar, astă seară voiu încercă, ca și la legea construcțiunilor, ca și la legea chiriilor, să aduc o com­­p­etă obiectivitate în expunerea mea și să fiu cât se va putea mai concis, dacă mă veți lăsă l­inștit să-mi fac expunerea cât se va putea să o fac mai concis, fiindcă criticile, și critice ei întemeiate, au fost făcute de ante-vora­torul meu. Poate că nim n’ași fi luat cuvânt­ul, văzând soarta vitregă care mă destina noaptea, dacă ante vorbitorul nu m’ar fi denunțat că am lucrat și eu, chiar în calitate de președinte, la o comisiune instituită la ministerul de finanțe, patru ani de zile, la problema aceasta prin urmare am oarecari cunoștințe. Să îngăduiți ca acele cunoștințe sâ le aduc ca să luminez pu­țin câmpul foarte vast și foarte confuz al problemei acesteia, care cu adevărat poate să înspăimânte pe mulți și pentru rezolvarea căreia trebuie să ai un ade­vărat curaj, pe care l-a avut d. ministru Manoilescu, ca sâ încerci o soluțiune. Dacă sunt imperfecțiuni în proiect, eu nu sunt surpins într’o problemă așa de complexă, ci­ și cine ar riscă să aibă in­terfecțiuni, și numai un studiu foarte prelungit și de mai multe ori controlat, ar putea sa ducă la o se­cțiune mai a­­propiată de cea cu adevărat justă și echi­­tabilă. In adevăr, d lor, ce însemnează armo­nizarea salariilor? Armonizarea salariilor presupune că astăzi ne aflam într’o si­­tuațiune nearmonică, și cu adevărat ne aflăm în aceas­ă situațiune. Înainte de război, aș putea z­ic de când există România n­oă a Vechiului Regat, noua organizare de Stat de la fon­darea dinastiei și venirea augustului Su­veran, răposatul Rege Carol, nu l’a ur­mat în organizarea serviciilor publice într’un chip unitar. Fiecare ministru și a organizat­­ serviciul după împrejurări și fără să se preocupe de loc de ce există ca corespondență cu celelalte departa­mente eră la un minister, un ministru cu autoritate, un ministru cu trecere în guvern și Parlament, venea cu o lege organică și pentru a-și asigură buna voință a colaboratorilor săi, in dorința de a avea o atmosferă mulțumită și fe­ricită în juru-i, totdeauna funcționarii a­­celui departament căpătau o situațiune mai bună. Un alt departament nu isbutea să aducă o lge or­ganică, sau un ministru cu mai puțină trecere nu putea să obțină în legile cari se prezentau, o înălțare în grad care să corespundă și cu sarcina bugetară egală cu cea făcută în departa­mentul vecin, și astfel între diferite mi­nistere, intre diferite administrațiuni între diferite școli, în funcțiuni cu totul comparabile, salarizarea a fost și eră cu totul necomparabilă. Ceva mai mult, funcționarii intelectuali, pentru care se cereau studii îndelungate, grele, o selec­­țiune cu adevărat însemnată, acei func­ționari au fost >?ei mai puțin răsplătiți și funcționarii administrativi au fost mai bine remunerați pentru că ei reprezen­tau în general administrațiunea centrală a departamentelor și funcționarii din aceste administrațiuni se gândeau firește întâi la dânșii, fiindcă «cămașa este mai aproape de trup de­cât haina“. Aceasta era starea înainte de răsboi. Starea aceasta s’a continuat și s’a agra­vat foarte mult după răsboi. După râs­­boi mai întâi s’au votat câteva legi or­ganice, cari au ținut și mai puțin seamă de situațiunea funcționarilor similari din alte departamente. Pe urmă a venit scumpetea de vieț­ă și în această scumpete. Statul cu mare dreptate a încercat să ajute pe funcțio­nari, dar n’a fost un sistem constant, u­­nitar și egal, ci de la an la an s’a între­buințat un alt sistem de ajutorare. Pri­mul spor de salarii, primul spor de scumpete a fost egal pentru toată lu­mea, în­cât eu, director al unei școli superioare speciale, am căpătat acelaș spor ca și p­ortarul și ca și ușierul de la ușă , era un spor democratic de o miie de ulei de curs. Evident, că la sala­riile mici trebuie o ajutorare mai mare pentru ca să ajungi la acel »minimum de existență“ care trebuie asigurat funcțio­narului. Dar lucrul nu trebuie împins prea departe, pentru că vieața e scumpă, toți și mari, și mici, și mulți, și inculți să fim plătiți la fel. Este o nivelare care ar stinge orice avânt de cultură de speciali­tate. De aceea în ani următori s’a revenit la alte sisteme. S’a întrebuințat diferite curbe și diferiți coeficienți. Eu am avut o­­noare și vă spun că nimic nu e mai primej­dios în țara românească decât crearea u­­nui precedent. La 1901 răposatul ministru Haret, unul din cei mai mari miniștri ai învățământului, un spirit luminat și un om devotat serviciului, muncitor până la extrem, a fost însărcinat de primul-mi­­nistru de atunci să studieze chestiunea reducerii salariilor. In vremea aceea treceam printr’o criză financiară și eco­nomică foarte gravă. Și atunci, Haret a studiat această reducere și a pus-o pe un tablou reprezentativ sub forma unei curbe. Curba lui nu era o curbă teore­tică, întrucât nu există o formulă mate­matică pentru așa ceva. Era chiar nițel o trasă de păr­, cum zice românul, pen­tru că cei mai mulți funcționari aveau ma­larii în preajma cifrei de 300 —350 lei lunar. Apoi, pentru ca economia să fie

Next