Munca, iunie 1953 (Anul 9, nr. 1754-1778)

1953-06-11 / nr. 1762

Proletari 'din toate țările, unl­l-va­t Mrim ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. Nr. 1762 JOI 11 IUNIE 19­5­3 4 pagini — 20 bani Cea mai mare atenție pentru promovarea și calificarea femeilor Lupta pe care poporul nostru muncitor, condus de partid, o duce pentru industria­lizarea și electrificarea țării, pentru trans­formarea socialistă a agriculturii și pen­tru continua ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc, este o luptă măreață, care nu­ poate fi încununată de succes de­­c­ât prin efortul unit al tuturor oamenilor muncii. Construirea socialismului este de neconceput fără participarea activă a fe­meilor, care constitue jumătate din în­treaga populație a țării. La cel de al Ill-lea Congres al Sindi­catelor din R.P.R., problemei atragerii fe­meilor in producție și promovării lor în munci de răspundere , s’a dat o mare­ im­portanță. In capitolul intitulat „Sar­cinile sindicatelor pentru desvoltarea continuă a economiei naționale“ din Rezoluția Congresului, se atrage aten­ția­ tuturor organizațiilor sindicale că „sunt datoare să desfășoare o largă activitate politico-organizatorică în rân­durile femeilor, o susținută muncă de con­vingere pentru atragerea unui număr cât mai mare de femei în producție“. In con­tinuare se spune : „Congresul consideră că una din cele mai importante datorii ale organizațiilor sindicale este să se îngri­jească ca femeile să fie promovate cu cu­raj în munci de răspundere în producție, în organizațiile sindicale și obștești. Pro­movarea femeilor în munci de conducere trebue considerată ca o sarcină de impor­tanță vitală“. Urmând învățătura lui Lenin și Stalin, partidul nostru a considerat problema an­trenării femeilor în toate domeniile vieții economice, politice și sociale, ca o pro­blemă de stat, ca o condiție pentru reușita operei de construire a socialismului. Re­gimul de democrație populară instaurat în patria noastră a desființat legile rușinoase care înrobeau și umileau femeia . Consti­tuția R.P.R. a asigurat femeii cea mai deplină egalitate în drepturi cu bărbatul. Sume însemnate din buget sunt alocate pentru ocrotirea mamei,și pentru a o ajuta să-și crească în bune condițiuni copiii. In­­ființarea a mii de cantine, creșe și cămine îngăduie femeii muncitoare să aibă tim­pul și liniștea necesară pentru a participa la viața obștească îndrumată și sprijinită de partid, ea contribue în mare măsură la minunatele succese pe care poporul nostru le obține în măreața operă de con­struire a socialismului. Aproape că nu există domeniu de activitate în care fe­meile să nu dovedească, prin munca lor, cât de mincinoasă este așa zisa teorie a burgheziei despre inferioritatea lor. Insușindu-și învățătura partidului, cele mai multe din organizațiile noastre sin­dicale au dat o mare importanță muncii de ridicare și clalificare a femeilor. Numă­rul femeilor antrenate în producție este din ce în ce mai mare. O mare parte din ele s’au calificat sau și-au ridicat califi­carea. Numai în ultimii doi ani au absol­vit cursurile de calificare peste 51.000 fe­mei. Din rândurile femeilor s’au ridicat mii de activiste sindicale care, prin pri­ceperea și conștiinciozitatea lor și-au câștigat încrederea și respectul tovarăși­lor lor de muncă. Grăitor în această pri­vință este faptul că întreprinderile și insti­tuțiile au trimis la cel de-al II­I-lea Con­gres al Sindicatelor numeroase femei care au participat activ la discuții, con­tribuind efectiv la buna desfășurare a lu­crărilor Congresului, unele din­ ele fiind alese în Consiliul Central al Sindicatelor. Aportul femeilor în producția socialistă este din ce in ce mai mare.­ Țara­ noastră numără azi peste 50.000 de ingineri, teh­nicieni și­ maiștri femei, adică de 5 ori mai mult ca în 1950, peste 1650 femei sunt stahanoviste și mai mult de 18.000 sunt fruntașe in producție. Femei ca Elena Chișiu, inițiatoarea mișcării pentru o calitate superioară a produselor, iniția­tivă însușită de mii și mii de muncitori deja noi, ca Danciu Elena de la „Partiza­nul Roșu“ care lucrează în contul anului 1960, și ca atâtea și atâtea altele sunt înconjurate de dragostea și stima între­gului nostru popor. Cu toate marile succese obținute în a­­tragerea și promovarea femeilor în mun­că, mai dăinuiesc în această privință se­rioase lipsuri. Comitetul Central al par­tidului nostru a subliniat de nenumărate ori că problema promovării femeilor are o mare însemnătate politică. Dacă în țările capitaliste din ce în ce mai multe fabrici se închid sau își reduc producția, aruncând pe drumuri, pradă foametei și mizeriei, mii și mii de munci­tori, în­ țara noastră ritmul vertiginos al desvoltării economiei naționale cere tot mai multe brațe de muncă. Cerințele cres­cânde ale construcției socialiste tre­­buesc împlinite prin încadrarea unui nu­măr cât mai mare de­­ femei în procesul de producție, prin calificarea lor și prin ridicarea cu curaj a femeilor care se do­vedesc organizatori capabili. Sun­t organizații sindicale care n’au dat suficientă atenție acestei probleme. Lip­suri serioase cu privire la antrenarea fe­meilor în producție s’au manifestat în unele comitete centrale ale sindicatelor. Astfel, în transporturi abia I­ la sută din totalul muncitorilor sunt femei. In indu­stria alimentară, unde femeile ar putea munci în număr mare, sunt numai 31,9 la sută. Unele organizații sindicale nu s’au preocupat de soțiile muncitorilor, de atra­gerea lor in munca obștească, pe lângă cantinele, creșele, cluburile întreprinderi­lor, unde ele pot da un însemnat ajutor, constituind în acelaș timp o rezervă pre­țioasă ce trebue educată și îndreptată spre producție. Sunt organizații sindicale care nu spri­jină în suficientă măsură calificarea fe­meilor și promovarea lor cu curaj în posturi de răspundere în diferite sectoare de activitate. Condamnabilă este și situația din anu­mite întreprinderi un­de lucrează în majo­ritate femei și unde totuși din rândurile lor nu au fost confirmate stahanoviste, cum s’a întâmplat la „Țesătoriile Reunite” unitatea nr. 2, de pildă. La această întreprindere 80 la sută dintre muncitori sunt femei, dar nu există nicio stahano­­vistă, deși unele muncitoare de aici sunt demne să poarte acest titlu. Rezoluția Congresului Sindicatelor con­damnă mentalitatea burgheză de subapre­ciere a capacității de muncă și de condu­cere a femeilor, mentalitate pe care o mai manifestă unii muncitori și chiar unii acti­viști sindicali și conducători de întreprin­deri și instituții. Organele sindicale și administrative trebue să urmărească cu grijă rezultatele obținute în producție de femei și să le stimuleze. Sunt numeroase comitete de întreprindere care au reușit să ducă o frumoasă activitate în rândurile femeilor. La întreprinderea „Teba“-Arad, s’au ridicat în ultimii doi ani peste 100 de femei în munci de răspundere, in cadrul acestei fabrici sunt 200 femei antrenate în muncă sindicală pe lângă comitetele de secție și grupele sindicale. Director al clu­bului este deasemenea o femeie, Trutzer Gabriela. Hofman Ecaterina este maistru în sala de țesătorie, ca și Ruperth Iose­­fina. Szaferth Terezia este șefă de schimb. Colectivul acestei întreprinderi se mân­drește cu drept cuvânt că de aici s’a ridi­cat stahanovista Sárközi Aurelia, deputat în Marea Adunare Națională, distinsă cu Ordinul Muncii cl. II-a și Medalia Muncii și stahanovista Elisabeta Morar. Sunt multe asemenea întreprinderi în țara noa­stră. Aceste exemple dovedesc c­u priso­sință că acolo unde comitetul de între­prindere se preocupă serios de creșterea și ridicarea femeilor, rezultatele sunt bune. O condiție importantă pentru atragerea femeii în producție, pentru munca ei rod­nică în fabrici, instituții și pe șantiere, pentru antrenarea ei tot mai activă la munca obștească o constitue desvoltarea continuă a cantinelor, creșelor și cămi­nelor de zi. Conducerile întreprinderilor și comitetele de întreprindere trebue să acorde toată atenția bunului mers al acestora. Recentul Congres al femeilor demo­crate care a avut loc în țara noa­stră, ca și lucrările Congresului Mon­dial al Femeilor ce se desfășoară în prezent, au arătat rolul deosebit de însemnat al femeilor în lupta pentru pace și progresul omenirii. In pa­tria noastră, femeile aduc un aport pre­țios în opera­­ de construcție a so­cialismului. Organizațiile sindicale să-și amintească de marea răspundere pe care o au în antrenarea femeilor în pro­­­ducție și promovarea în munci de răspun­dere. Să nu uităm cuvintele pe care to­varășul Gh. Gheorghiu-Dej le-a spus în raportul asupra proiectului de Constitu­ție : „Femeile constitue jumătate din popu­lația țării și aportul lor la construirea so­cialismului poate și trebue să devină mult mai mare, printr’o politică justă de antre­nare mai largă a femeilor muncitoare de la orașe și sate în activitatea economică, po­litică, de stat și culturală”. Crește numărul muncitorilor calificați Pe lângă întreprinderea Carboniferă de Stat „Comănești” funcționează de multă vreme o școală de calificare in meseriile de miner, electrician, fierar, lăcătuș, me­canic. de mină, etc. Anul acesta au fost calificați 63 mun­citori și a­lți 61 sunt in curs de calificare, dintre care majoritatea mineri. Unii din aceștia nu cunoșteau deloc meseria, iar alții au urmat și urmează cursurile pen­tru a-și îmbogăți cunoștințele.La locul de muncă elevii sunt reparti­zați să lucreze pe lângă cei mai buni muncitori, pentru a îmbina astfel cunoș­tințele teoretice căpătate în școală, cu cele practice dobândite la locul de muncă. Nicolae Daviduță dela mina Leorda, Canea Constantin și Anton Ilie dala mi­ na Asău și mulți alții, calificați în mese­ria de miner, reușesc să-și supraîndepli­­niească normele de lucru cu peste 10 la sută. Fiind sprijinită de conducerea între­prinderii și de comitetul de întreprindere școala de calificare de la Comănești are o activitate rodnică. De pildă conducerea administrativă se îngrijește de procura­rea rechizitelor, de asigurarea corpului de lectori, iar în timpul iernii s-a îngrijit ca sălile să fie bine încălzite. La rândul lor, comitetul de întreprindere și comite­tele de secție duc o largă muncă de lămu­rire în rândurile muncitorilor, pentru a-i îndemna să participe cu regularitate la cursuri. întrecerea muncitorilor forestieri Parchetul Mocirlesul din sectorul Lă­­pușna, aparținând de I.F.E.T. Reghin, Regiunea Autonomă Maghiară, este nou deschis. Munca a început aci abia în mij­locul lunii Aprilie a acestui an. O parte din muncitori au mai lucrat în cadrul unităților forestiere, dar majoritatea sunt nou veniți din satele din împrejurimi. Pentru buna organizare a lucrului s’a format aci, din oamenii de bază, o bri­gadă mecanizată de scos și apropiat, com­pusă din tractoriști, sortatori, legători la ciorchinari, încărcători, etc. Condusă de eternistul Pop Zaharia, ea poartă numele de brigada complexă „1 Mai”. Pe măsură ce crește numărul muncito­rilor, a început și constituirea brigăzilor de recoltare. Acestea sunt formate din 2 doborîtori, 1 cepuitor, 2 cositori și 2 mun­citori care corhănesc și stivuesc scoarța. Acum sunt aci cinci asemenea brigăzi. In ultimele consfătuiri de producție, muncitorii de la parchetul Apoci­losul, an­grenați în întrecere, și-au luat frumoase angajamente in întâmpinarea­ Festivalului­­ Mondial al Tineretului și Studenților. Ast­fel, brigada lui Pop Zaharia s’a angajat să depășească planul pe luna iunie cu 10 la sută, întrecerea socialistă nu se mărginește însă numai în cadrul parchetului. Pe baza angajamentelor brigăzilor și ale tuturor muncitorilor am încheiat un contract de întrecere cu muncitorii de la parchetul Co­coș, sectorul Isticeu, condus de maistrul de parchet Gliga Dumitru. Ca obiective principale în întrecere s’au fixat: depăși­rea planului pe luna iunie cu 10 la sută la toate sortimentele­ și fazele de lucru ; organizarea unei brigăzi complexe și a 10 brigăzi simple, etc. Concomitent cu înființarea brigăzilor, conducerea parchetului, sprijinită de to­varășii de la sectorul de exploatare și de comitetul de secție, a trecut la crearea condițiilor optime pentru desfășurarea în­trecerii socialiste. Pentru a se asigura continuitatea în muncă s’au reparat dru­murile și s’au mai făcut două drumuri in­termediare prin parchet, spre a se ușura apropiatul. In urm­a­ acestor măsuri, astăzi este o plăcere să privești parchetul, să lucrezi în el. Materia­lul doborît și curățat este lesne de transportat pe drumurile practi­cabile. Cositorii pot stivui cojile, iar dră­­nițătorii șițese lângă drum. Continuând lupta pentru mai buna or­ganizare a muncii, pentru ridicarea cali­ficării muncitorilor, colectivul parchetului Mocirlosul are toate șansele de a deveni fruntaș în întrecerea cu parchetul Cocoș. POP­D. IOAN membru în comitetul de secție al parchetului Mocirlosul $o construit mai repede, mai bine și mai ieftin! Muncitorii, tehnicienii, inginerii și funcționarii șantierului Casa Scânteii „I. V. Stalin“ au primit cu bucurie ves­tea că pe șantierul Centrului de Produc­ție Cinematografică Buftea zidarul frun­taș Cioc Gheorghe a luat inițiativa for­mării unei brigăzi complexe sub lozinca : „Să construim mai repede, mai bine, și mai ieftin ! — Să realizăm economii din pierderile admise, dând patriei construcții de bună calitate“. Analizând această ini­țiativă într’o consfătuire de producție ți­nută de curând, numeroși muncitori au arătat că deși s-au realizat până în pre­zent importante economii de materiale pe șantierul lor totuși, prin desvoltarea spiritului gospodăresc, prin aplicarea metodelor sovietice în mod planificat, prin manipularea materialelor cu grijă, se vor putea obține rezultate și mai bune. Luând cuvântul, zidarul fruntaș Radu Ion a arătat că inițiativa constructorilor de la Buftea poate fi aplicată și pe șan­tierul de la Casa Scânteii „I V. Stalin”. Analizând condițiile specifice de lucru la construirea corpului central, el a arătat că echipele de zidari conduse de tovarășii Cristache Dumitru, Ghiocel Vasile și e­­chipa de transformatori a lui Curcă Ilie au hotărît să formeze o brigadă com­plexă pentru zidărie compusă din 24 muncitori. In numele brigăzii, zidarul fruntaș Radu Ion și-a luat angajamentul să rea­lizeze în luna Iunie economii în valoare de 2.976 lei și să îndeplinească planul lu­nar cu 3 zile mai devreme, dând lucru de bună calitate. Di­n partea conducerii șantierului, to­varășul Budanca Valeriu s-a angajat să asigure o bună aprovizionare cu materia­le, montarea la vreme­a schelelor nece­sare și să introducă contem­izarea în pro­porție de 100 la sută. Totodată el a mai arătat că va sprijini extinderea acestei inițiative la un cât mai mare număr de puncte de lucru și că se va ține eviden­ța realizărilor zilnice, făcându-se ana­liza lor în fiecare decadă. Consfătuire pentru extinderea inițiativei pielarului stahanovist Vasile Costache HUNEDOARA (Prin telefon de la co­respondentul nostru). Comitetul Central al Sindicatului muncitorilor din industriile Metalurgică, Electrică, Mine Feroase și Neferoase, îm­preună cu Ministerul Industriei Metalur­gice, apreciind inițiativa oțelarului Vasile Costache ca fiind valoroasă pentru creș­terea producției de oțel, a organizat la Combinatul siderurgic „Gh. Gheorghiu- Dej“ din Hunedoara o consfătuire, la care au participat oțelari și tehnicieni din toate întreprinderile siderurgice din țară. Din lucrările consfătuirii a reieșit în mod clar că echipele care au îmbrățișat această inițiativă și au aplicat-o, au iz­butit în ultimele luni să îmbunătățească indicii de utilizare a cuptoarelor în ra­port cu indicii realizați anul trecut, să dea deci o producție mai mare de oțel. Din referatul prezentat s-a putut vedea că deși oțelarul Vasil­e Costache, îm­preună cu echipa sa, a obținut în prima lună a aplicării inițiativei sale o depă­șire de 16 la sută a indicelui de utilizare a cuptorului, totuși direcția Combinatului și în special tovarășul director tehnic Miclea Romulus, nu au luat toate măsu­rile tehnico-organizatorice necesare creării condițiilor pentru susținerea și răspândi­rea ei la toate celelalte cuptoare. Aceasta a dus la frânarea extinderii inițiativei, și neaplicarea ei în mod consecvent și co­rect. Nici comitetul de întreprindere nu a făcut aproape nimic pentru susținerea ini­țiativei. In încheiere, numeroși delegați și-au luat angajamentul să aplice această pre­țioasă inițiativă și să o extindă în între­prinderile lor. Tribuna participanților la întrecere „Cu cât vor fi folosite mai din plin și mai rațional resursele din producție, cu cât vom gospodări mai cu grijă și mai cu chibzuință, cu atât vor fi obținute succese mai mari în desvoltarea tuturor ramuri­lor economiei naționale, cu atât mai mari vor fi rezultatele obținute în ridica­rea nivelului material și cultural de trai al poporului". (G. MALENCOV — Raportul de activitate al Q.C. al P.C. (b.) al U.R.S.S. la Congresul alXIX-lea). încălțăminte mai multă­­ din economiile realizate Astăzi, când fabricile și uzinele sunt proprietatea întregului popor, când muncim pentru noi­ înșine, realizarea a cât mai multe economii în producție con­tribue la mărirea acumu­lărilor socialiste, la desvol­tarea economiei naționale. Iată de ce această proble­mă face parte din preocu­pările noastre de fiecare zi: Noi ne străduim a găsi cele mai bune mijloace pentru folosirea maximă a materiei prime și a ma­terialelor auxiliare cu care lucrăm. De la ideia aceasta am pornit atunci când am luat inițiativa desfășurării în­trecerii socialiste pentru intensificarea luptei pentru economii, sub lozinca: „Să producem încălțăminte mai multă din economiile reali­zate”. Trebue să arăt de la în­ceput că la baza acestei acțiuni stă bogata expe­riență a stahanoviștilor so­vietici, pe care eu m’am străduit să mi-o însușesc cât mai bine. încă în 1951, în fabrica noastră a înce­put să se aplice metoda in­ginerului sovietic liov. Cu acest prilej Cova­­cu mi-am însușit de la tovară­șii mei de muncă o serie de mișcări dintre cele mai perfecte folosite de ei la croit, iar la rândul meu le-am împărtășit lor pe ce­le mai bune folosite de mine. Mai târziu am înce­put să aplic metodele so­vietice Lidia Corabelnicova de a lucra o zi pe lună din materialele economisite și Muhanov-Levcenco de reducere a prețului de cost la fiecare operație. Suc­cesele obținute mi-au ară­tat cât de prețioase ne sunt în muncă aceste metode. Numai în cursul anului 1952, în urma folosirii me­todei stahanovistei sovieti­ce Lidia Corabelnicova, am reușit să obțin econo­mii de 14.000 decimetri pătrați piele, din care s’au croit aproximativ 700 pe­rechi de încălțăminte. Problema economiilor mă frământa mereu, căci îmi dădeam seama că noi nu am făcut încă totul pentru a folosi în cât mai mare măsură materialul și a re­duce la minimum deșeuri­­le. Am observat, de pildă, că majoritatea economiilor de piele care se făceau în secția noastră erau forma­te din bucăți mici, cu mar­ginile neregulate, din care nu se puteau croi fețe com­plecte de încălțăminte. A­­ceasta m-a făcut să mă gândesc la posibilitatea obținerii de economii de piele în suprafețe mari. Am ajuns astfel la conclu­zia că este necesar ca, îna­inte de a ne apuca de croit, să studiem cu aten­ție pieile pe care le avem în față, pentru a stabili de la început ce anume vom croi din fiecare bucată, ți­nând seama de calitatea fiecăreia în parte. Pentru de NICOLAE MILITARU stahanovist ,a fabrica de încălțăminte­­ și pielărie ,,N. Bălcescu“, aceasta era nevoie să avem o privire de ansamblu asupra mesei de croit. In consecință, am găsit că este necesar ca masa de croit să fie puțin aplecată înspre cel care croiește, ceea ce am și făcut. In felul acesta am putut cuprinde cu privirea toată întinde­rea pielei, ceea ce mi-a dat posibilitatea să așez tipa­rele cât mai rațional, oco­lind defectele de pe supra­fața pieilor. Tot în vederea utilizării maxime a suprafeței pieilor m’am gândit că este nece­sar să folosim croirea com­binată a numerelor mari de incălțăminte cu numere mici, și de asemenea să combinăm sortimentele de încălțăminte ca: bărbătești cu pantofi pantofi sau ghete de copii. Rezultatul a fost că am reușit nu nu­mai să sporesc cantitatea de piele economisită, dar să și realizez aceste economii în suprafețe mari. Experiența mea am îm­părtășit-o și stahanoviști­lor Dinescu Dumitru, Dinu Ioan, Gospodin Vasilief, care lucrează lângă mine. Ei au procedat la fel, con­­vingându-se de avantajul pe care-l prezintă acest mod de a lucra. In scurt timp întreaga brigadă sta­hanovista pe care o con­duc a început să lucreze după noul sistem, plus a fost urmat Exem­și de muncitorii mai depărtați de locul meu de muncă, ca fruntașii în producție Kis­­ner Beri, Banea Constantin și alții. Aceasta nu m’a mulțu­mit însă pe deplin. Consi­deram că realizarea unor economii de materiale cât mai mari trebue să fie o preocupare a tuturor mun­citorilor din fabrica noa­stră și nu numai a unei brigăzi sau a unui număr restrâns de muncitori. Ac­țiunea trebuia generaliza­tă. De aceea, m’am adre­sat organizației de bază și comitetului de întreprinde­re, cărora le-am expus pro­punerile mele în vederea intensificării luptei pentru economii. Din partea lor am primit tot sprijinul pentru a porni această inițiativă. In cadrul cons­fătuirii de producție a gru­pei sindicale din secția Croit eu am explicat tova­rășilor mei în ce constă inițiativa mea și cum tre­bue să-și organizeze locul de muncă. Le-am arătat, de pildă, că e bine să-și curețe de cu seară scându­ra de croit, să o ungă și să-și ascută cuțitele. Le-am arătat importanța tăierii continue a feței fără a ri­dica cuțitul înainte de a fi înconjurat complect tiparul, ceea ce face să se evite tă­ieturile inutile de pe supra­fața pieței și, deci, redu­ce canitatea de deșeuri. Totodată am cerut con­ducerii întreprinderii să ia o serie de măsuri tehnice­­organizatorice în vederea sprijinirii acțiunii noastre. Astfel, mesele de croit să fie așezate în așa fel încât lumina să bată din partea stângă, iar capra pe care punem pieile să fie plasa­tă în dreapta; de asemenea, să se confecționeze săcule­țe pentru tipare, care să ne fie aduse la locul de muncă odată cu materia­lul, cu fișele de însoțire și fișa de decontare. Am mai propus ca să în­ființăm în secție școli sta­hanoviste pentru ridicarea nivelului tehnic al tuturor muncitorilor. Muncitorii au primit bucuroși inițiativa mea, luându-și angajamentul s’o urmeze. Eu mi-am luat a­­tunci angajamentul să eco­nomisesc lunar 1.500 deci­metri pătrați de piele, din care se pot confecționa a­­proximativ 80 perechi în­călțăminte.­­ Astăzi constat cu bucu­rie că inițiativa mea a fost îmbrățișată și de muncito­rii celorlalte secții și sec­toare de fabricație ale în­­­treprinderii noastre. Și e foarte firesc acest lucru, deoarece economii pot rea­liza — aplicând cu chibzu­ință tiparele pe suprafața tălpii — și muncitorii dein secția Stanță, iar cei din secțiile Tălpuit, Stepuit, Tras, etc., străduindu-se să folosească în mod rațio­nal materialele auxiliare cu care lucrează, pot obține economii mai însemnate ca până acum la ață, cuie, di­ferite chimicale, etc. Principalul este ca fie­care la locul său de mun­că să fie însuflețit de do­rința sinceră de a realiza economii maxime, la ma­terialele pe care le folose­ște. In felul acesta vom reuși să contribuim cu toții la traducerea în viață a lo­zincii cu care am pornit în întrecerea socialistă, dând oamenilor muncii din pa­tria noastră încălțăminte cât mai multă, mai ieftină și de bună calitate. Dimineață de pri­măvară. Dinspre pă­dure adie un vânti­­cel Cald, care aduce cu el mireasmă de flori sălbatice. La ora aceasta, orașul muncitoresc de pe dealul înverzit al Chizidului pare nelocuit. A în­cetat ca prin minune și uruitul mașinilor și slonul de glasuri al zidarilor care c­on­­struesc neîncetat noi blocuri în această așezare socialistă. Numai pe o stradă, prin ferestrele larg deschise ale unui bloc impunător, răzbat până afară râsete cristaline de copii. Aci, se află căminul de zi al Combinatului Si­derurgic „Gh. Gheorghiu-Dej”, unde zeci de copii ai jurnaliștilor și oțelarilor hune­­doreni sunt îngrijiți cu dragoste și pri­mesc o educație aleasă. Intrăm înăuntru. Locatarii căminului toc’mm­ai terminaseră de luat micul dejun compus din lapte cu cacao și biscuiți. Acum se sbenguiesc în voie în sala de joc, sub privirea atentă a educatoarei. Toți sunt îmbrăcați în pantalonași sau rochițe bleumarin și tricouri de marinari. Iată, la o masă, un vornicel cu ochii vioi și privirea inteligentă meșterește de zor la o micuță moară de vânt. A observat că nu-i în regulă ceva și acum „o repară”. Il c­heamă Ionel și este fiul fruntașei în producție Bocșa Neolina de la atelierul e­­lectric al Combinatului. Ceva mai încolo, sora lui mai mare Maria, împreună cu Tanasia, o fetiță cu ochii negri ca­mura, fiica jurnalistului Vanghele Calcaniu, se căznesc să pună la loc căpșorul unei păpuși care fusese smuls de cine știe care copil neastâmpărat. Unii răsfoiesc cărți cu poze colorate, alții se joacă. Fiecare își găsește o ocu­pație, după vârstă. Cei mici sunt atrași mai mult de jucării, în timp ce cei mai mari socotesc, învață poezii, jocuri și cân­tece. Nu peste mult timp copiilor li s’a ser­vit ciocolată. Cei mai răsăriți făceau haz de neîndemânarea celor mici care s’au mânjit pe mâini și obraji. O bucurie vine după alta. Se proiectase o plimbare tocmai sus în poiana de lângă pădure. La această veste, fetițele, ca niște bune gospodine ce sunt, au dat fuga în sufragerie să ajute la împachetarea gus­tării de ora zece, pe care o vor lua cu ei. Pregătirile au durat puțin. Iată-i acum pe micuții locuitori ai orașului muncitoresc urcând fericiți spre poiana minunată. In vremea asta, la bucătăria căminului are loc un adevărat sfat. Se întocmește meni­ul mesei de prânz. După multe con­sultări și propuneri, se cade de acord asu­pra părerii celei mai bune specialiste în arta culinară. Micuții vor c­ăpăta la prânz, supă de ouă, musaca de cartofi cu carne și plăcintă cu brânză. In poiana de lângă pădure copiii gureși au început să se stenguiască. Dar să-i lăsăm pe acești micuți să a­­lerge în voie și să coborîm iarăși de unde am plecat. Peste drum de căminul de zi, în alt bloc, se află creșa combinatului. Facem și aici o vi­zită. La creșă sunt în­grijiți copiii dela vârsta de un an până la 3 ani. Ca și căminul de zi creșa func­ționează întreaga săptămână. La ora aceasta, micuții dorm. Au fost îmbătați de curând. Intrăm ușurel să nu le turburăm somnul. Saloanele mari scli­pesc de curățenie. In pătucuri albe ca ză­pada, dorm băieței și fetițe drăgălașe, fii și fiice de muncitori. O fetiță cu obraji ca piersea strânge fericită la piept o păp­ușe. Nici în somn n’a putut să se despartă de jucăria ei dragă. Sora șefă ne dă unele lămuriri . Copiii de la creșă sunt înconjurați de cea mai mare atenție. Personalul me­dical îi consultă zilnic. Pentru fiecare copil se întocmește o fișe medicală în care se­ trece zilnic temperatura, greutatea și înălțimea, vitaminele și tratamentul de care are nevoe. Toți copiii sunt grași și sănătoși. Ei mănâncă de cinci ori pe zi. Privind la acești copii fericiți îți aduci aminte cum trăiau în trecut copiii mun­citorilor din țara noastră, te gândești la mizeria în care se zbat astăzi copiii din țările capitaliste și coloniale. In Hune­doara, ca și în celelalte orașe ale țării, femeile erau lipsite de orice asistență me­dicală, iar copiii creșteau ca buruienile, fără nicio îngrijire. Toate acestea ne roiesc în minte pri­vind la acești copii, înconjurați de grijă și dragoste. Plecăm ușurel să nu trezim pe Gheor­­gh­iță, pe Erica, pe Hrisula și pe ceilalți copii ai bravilor oțelari și jurnaliști hune­­doreni, pe viitorii oțelari și jurnaliști, in­gineri, medici și aviatori ai scumpei noa­stre patrii, în care copiii duc o viață tot mai fericită. GH. ALUNIȘEANU Grija pentru copiii muncitorilor In creșa și căminul de zi al fabricii „Electromagnetica“ din Capitală, 100 de copii ai muncitorilor primesc zilnic educația și îngrijirea necesară. In clișeu: Un grup de copii jucându-se la creșă, peste

Next