Munca, iunie 1953 (Anul 9, nr. 1754-1778)
1953-06-11 / nr. 1762
Proletari 'din toate țările, unll-vat Mrim ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. Nr. 1762 JOI 11 IUNIE 1953 4 pagini — 20 bani Cea mai mare atenție pentru promovarea și calificarea femeilor Lupta pe care poporul nostru muncitor, condus de partid, o duce pentru industrializarea și electrificarea țării, pentru transformarea socialistă a agriculturii și pentru continua ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc, este o luptă măreață, care nu poate fi încununată de succes decât prin efortul unit al tuturor oamenilor muncii. Construirea socialismului este de neconceput fără participarea activă a femeilor, care constitue jumătate din întreaga populație a țării. La cel de al Ill-lea Congres al Sindicatelor din R.P.R., problemei atragerii femeilor in producție și promovării lor în munci de răspundere , s’a dat o mare importanță. In capitolul intitulat „Sarcinile sindicatelor pentru desvoltarea continuă a economiei naționale“ din Rezoluția Congresului, se atrage atenția tuturor organizațiilor sindicale că „sunt datoare să desfășoare o largă activitate politico-organizatorică în rândurile femeilor, o susținută muncă de convingere pentru atragerea unui număr cât mai mare de femei în producție“. In continuare se spune : „Congresul consideră că una din cele mai importante datorii ale organizațiilor sindicale este să se îngrijească ca femeile să fie promovate cu curaj în munci de răspundere în producție, în organizațiile sindicale și obștești. Promovarea femeilor în munci de conducere trebue considerată ca o sarcină de importanță vitală“. Urmând învățătura lui Lenin și Stalin, partidul nostru a considerat problema antrenării femeilor în toate domeniile vieții economice, politice și sociale, ca o problemă de stat, ca o condiție pentru reușita operei de construire a socialismului. Regimul de democrație populară instaurat în patria noastră a desființat legile rușinoase care înrobeau și umileau femeia . Constituția R.P.R. a asigurat femeii cea mai deplină egalitate în drepturi cu bărbatul. Sume însemnate din buget sunt alocate pentru ocrotirea mamei,și pentru a o ajuta să-și crească în bune condițiuni copiii. Inființarea a mii de cantine, creșe și cămine îngăduie femeii muncitoare să aibă timpul și liniștea necesară pentru a participa la viața obștească îndrumată și sprijinită de partid, ea contribue în mare măsură la minunatele succese pe care poporul nostru le obține în măreața operă de construire a socialismului. Aproape că nu există domeniu de activitate în care femeile să nu dovedească, prin munca lor, cât de mincinoasă este așa zisa teorie a burgheziei despre inferioritatea lor. Insușindu-și învățătura partidului, cele mai multe din organizațiile noastre sindicale au dat o mare importanță muncii de ridicare și clalificare a femeilor. Numărul femeilor antrenate în producție este din ce în ce mai mare. O mare parte din ele s’au calificat sau și-au ridicat calificarea. Numai în ultimii doi ani au absolvit cursurile de calificare peste 51.000 femei. Din rândurile femeilor s’au ridicat mii de activiste sindicale care, prin priceperea și conștiinciozitatea lor și-au câștigat încrederea și respectul tovarășilor lor de muncă. Grăitor în această privință este faptul că întreprinderile și instituțiile au trimis la cel de-al III-lea Congres al Sindicatelor numeroase femei care au participat activ la discuții, contribuind efectiv la buna desfășurare a lucrărilor Congresului, unele din ele fiind alese în Consiliul Central al Sindicatelor. Aportul femeilor în producția socialistă este din ce in ce mai mare. Țara noastră numără azi peste 50.000 de ingineri, tehnicieni și maiștri femei, adică de 5 ori mai mult ca în 1950, peste 1650 femei sunt stahanoviste și mai mult de 18.000 sunt fruntașe in producție. Femei ca Elena Chișiu, inițiatoarea mișcării pentru o calitate superioară a produselor, inițiativă însușită de mii și mii de muncitori deja noi, ca Danciu Elena de la „Partizanul Roșu“ care lucrează în contul anului 1960, și ca atâtea și atâtea altele sunt înconjurate de dragostea și stima întregului nostru popor. Cu toate marile succese obținute în atragerea și promovarea femeilor în muncă, mai dăinuiesc în această privință serioase lipsuri. Comitetul Central al partidului nostru a subliniat de nenumărate ori că problema promovării femeilor are o mare însemnătate politică. Dacă în țările capitaliste din ce în ce mai multe fabrici se închid sau își reduc producția, aruncând pe drumuri, pradă foametei și mizeriei, mii și mii de muncitori, în țara noastră ritmul vertiginos al desvoltării economiei naționale cere tot mai multe brațe de muncă. Cerințele crescânde ale construcției socialiste trebuesc împlinite prin încadrarea unui număr cât mai mare de femei în procesul de producție, prin calificarea lor și prin ridicarea cu curaj a femeilor care se dovedesc organizatori capabili. Sunt organizații sindicale care n’au dat suficientă atenție acestei probleme. Lipsuri serioase cu privire la antrenarea femeilor în producție s’au manifestat în unele comitete centrale ale sindicatelor. Astfel, în transporturi abia I la sută din totalul muncitorilor sunt femei. In industria alimentară, unde femeile ar putea munci în număr mare, sunt numai 31,9 la sută. Unele organizații sindicale nu s’au preocupat de soțiile muncitorilor, de atragerea lor in munca obștească, pe lângă cantinele, creșele, cluburile întreprinderilor, unde ele pot da un însemnat ajutor, constituind în acelaș timp o rezervă prețioasă ce trebue educată și îndreptată spre producție. Sunt organizații sindicale care nu sprijină în suficientă măsură calificarea femeilor și promovarea lor cu curaj în posturi de răspundere în diferite sectoare de activitate. Condamnabilă este și situația din anumite întreprinderi unde lucrează în majoritate femei și unde totuși din rândurile lor nu au fost confirmate stahanoviste, cum s’a întâmplat la „Țesătoriile Reunite” unitatea nr. 2, de pildă. La această întreprindere 80 la sută dintre muncitori sunt femei, dar nu există nicio stahanovistă, deși unele muncitoare de aici sunt demne să poarte acest titlu. Rezoluția Congresului Sindicatelor condamnă mentalitatea burgheză de subapreciere a capacității de muncă și de conducere a femeilor, mentalitate pe care o mai manifestă unii muncitori și chiar unii activiști sindicali și conducători de întreprinderi și instituții. Organele sindicale și administrative trebue să urmărească cu grijă rezultatele obținute în producție de femei și să le stimuleze. Sunt numeroase comitete de întreprindere care au reușit să ducă o frumoasă activitate în rândurile femeilor. La întreprinderea „Teba“-Arad, s’au ridicat în ultimii doi ani peste 100 de femei în munci de răspundere, in cadrul acestei fabrici sunt 200 femei antrenate în muncă sindicală pe lângă comitetele de secție și grupele sindicale. Director al clubului este deasemenea o femeie, Trutzer Gabriela. Hofman Ecaterina este maistru în sala de țesătorie, ca și Ruperth Iosefina. Szaferth Terezia este șefă de schimb. Colectivul acestei întreprinderi se mândrește cu drept cuvânt că de aici s’a ridicat stahanovista Sárközi Aurelia, deputat în Marea Adunare Națională, distinsă cu Ordinul Muncii cl. II-a și Medalia Muncii și stahanovista Elisabeta Morar. Sunt multe asemenea întreprinderi în țara noastră. Aceste exemple dovedesc cu prisosință că acolo unde comitetul de întreprindere se preocupă serios de creșterea și ridicarea femeilor, rezultatele sunt bune. O condiție importantă pentru atragerea femeii în producție, pentru munca ei rodnică în fabrici, instituții și pe șantiere, pentru antrenarea ei tot mai activă la munca obștească o constitue desvoltarea continuă a cantinelor, creșelor și căminelor de zi. Conducerile întreprinderilor și comitetele de întreprindere trebue să acorde toată atenția bunului mers al acestora. Recentul Congres al femeilor democrate care a avut loc în țara noastră, ca și lucrările Congresului Mondial al Femeilor ce se desfășoară în prezent, au arătat rolul deosebit de însemnat al femeilor în lupta pentru pace și progresul omenirii. In patria noastră, femeile aduc un aport prețios în opera de construcție a socialismului. Organizațiile sindicale să-și amintească de marea răspundere pe care o au în antrenarea femeilor în producție și promovarea în munci de răspundere. Să nu uităm cuvintele pe care tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej le-a spus în raportul asupra proiectului de Constituție : „Femeile constitue jumătate din populația țării și aportul lor la construirea socialismului poate și trebue să devină mult mai mare, printr’o politică justă de antrenare mai largă a femeilor muncitoare de la orașe și sate în activitatea economică, politică, de stat și culturală”. Crește numărul muncitorilor calificați Pe lângă întreprinderea Carboniferă de Stat „Comănești” funcționează de multă vreme o școală de calificare in meseriile de miner, electrician, fierar, lăcătuș, mecanic. de mină, etc. Anul acesta au fost calificați 63 muncitori și alți 61 sunt in curs de calificare, dintre care majoritatea mineri. Unii din aceștia nu cunoșteau deloc meseria, iar alții au urmat și urmează cursurile pentru a-și îmbogăți cunoștințele.La locul de muncă elevii sunt repartizați să lucreze pe lângă cei mai buni muncitori, pentru a îmbina astfel cunoștințele teoretice căpătate în școală, cu cele practice dobândite la locul de muncă. Nicolae Daviduță dela mina Leorda, Canea Constantin și Anton Ilie dala mi na Asău și mulți alții, calificați în meseria de miner, reușesc să-și supraîndepliniească normele de lucru cu peste 10 la sută. Fiind sprijinită de conducerea întreprinderii și de comitetul de întreprindere școala de calificare de la Comănești are o activitate rodnică. De pildă conducerea administrativă se îngrijește de procurarea rechizitelor, de asigurarea corpului de lectori, iar în timpul iernii s-a îngrijit ca sălile să fie bine încălzite. La rândul lor, comitetul de întreprindere și comitetele de secție duc o largă muncă de lămurire în rândurile muncitorilor, pentru a-i îndemna să participe cu regularitate la cursuri. întrecerea muncitorilor forestieri Parchetul Mocirlesul din sectorul Lăpușna, aparținând de I.F.E.T. Reghin, Regiunea Autonomă Maghiară, este nou deschis. Munca a început aci abia în mijlocul lunii Aprilie a acestui an. O parte din muncitori au mai lucrat în cadrul unităților forestiere, dar majoritatea sunt nou veniți din satele din împrejurimi. Pentru buna organizare a lucrului s’a format aci, din oamenii de bază, o brigadă mecanizată de scos și apropiat, compusă din tractoriști, sortatori, legători la ciorchinari, încărcători, etc. Condusă de eternistul Pop Zaharia, ea poartă numele de brigada complexă „1 Mai”. Pe măsură ce crește numărul muncitorilor, a început și constituirea brigăzilor de recoltare. Acestea sunt formate din 2 doborîtori, 1 cepuitor, 2 cositori și 2 muncitori care corhănesc și stivuesc scoarța. Acum sunt aci cinci asemenea brigăzi. In ultimele consfătuiri de producție, muncitorii de la parchetul Apocilosul, angrenați în întrecere, și-au luat frumoase angajamente in întâmpinarea Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților. Astfel, brigada lui Pop Zaharia s’a angajat să depășească planul pe luna iunie cu 10 la sută, întrecerea socialistă nu se mărginește însă numai în cadrul parchetului. Pe baza angajamentelor brigăzilor și ale tuturor muncitorilor am încheiat un contract de întrecere cu muncitorii de la parchetul Cocoș, sectorul Isticeu, condus de maistrul de parchet Gliga Dumitru. Ca obiective principale în întrecere s’au fixat: depășirea planului pe luna iunie cu 10 la sută la toate sortimentele și fazele de lucru ; organizarea unei brigăzi complexe și a 10 brigăzi simple, etc. Concomitent cu înființarea brigăzilor, conducerea parchetului, sprijinită de tovarășii de la sectorul de exploatare și de comitetul de secție, a trecut la crearea condițiilor optime pentru desfășurarea întrecerii socialiste. Pentru a se asigura continuitatea în muncă s’au reparat drumurile și s’au mai făcut două drumuri intermediare prin parchet, spre a se ușura apropiatul. In urma acestor măsuri, astăzi este o plăcere să privești parchetul, să lucrezi în el. Materialul doborît și curățat este lesne de transportat pe drumurile practicabile. Cositorii pot stivui cojile, iar drănițătorii șițese lângă drum. Continuând lupta pentru mai buna organizare a muncii, pentru ridicarea calificării muncitorilor, colectivul parchetului Mocirlosul are toate șansele de a deveni fruntaș în întrecerea cu parchetul Cocoș. POPD. IOAN membru în comitetul de secție al parchetului Mocirlosul $o construit mai repede, mai bine și mai ieftin! Muncitorii, tehnicienii, inginerii și funcționarii șantierului Casa Scânteii „I. V. Stalin“ au primit cu bucurie vestea că pe șantierul Centrului de Producție Cinematografică Buftea zidarul fruntaș Cioc Gheorghe a luat inițiativa formării unei brigăzi complexe sub lozinca : „Să construim mai repede, mai bine, și mai ieftin ! — Să realizăm economii din pierderile admise, dând patriei construcții de bună calitate“. Analizând această inițiativă într’o consfătuire de producție ținută de curând, numeroși muncitori au arătat că deși s-au realizat până în prezent importante economii de materiale pe șantierul lor totuși, prin desvoltarea spiritului gospodăresc, prin aplicarea metodelor sovietice în mod planificat, prin manipularea materialelor cu grijă, se vor putea obține rezultate și mai bune. Luând cuvântul, zidarul fruntaș Radu Ion a arătat că inițiativa constructorilor de la Buftea poate fi aplicată și pe șantierul de la Casa Scânteii „I V. Stalin”. Analizând condițiile specifice de lucru la construirea corpului central, el a arătat că echipele de zidari conduse de tovarășii Cristache Dumitru, Ghiocel Vasile și echipa de transformatori a lui Curcă Ilie au hotărît să formeze o brigadă complexă pentru zidărie compusă din 24 muncitori. In numele brigăzii, zidarul fruntaș Radu Ion și-a luat angajamentul să realizeze în luna Iunie economii în valoare de 2.976 lei și să îndeplinească planul lunar cu 3 zile mai devreme, dând lucru de bună calitate. Din partea conducerii șantierului, tovarășul Budanca Valeriu s-a angajat să asigure o bună aprovizionare cu materiale, montarea la vremea schelelor necesare și să introducă contemizarea în proporție de 100 la sută. Totodată el a mai arătat că va sprijini extinderea acestei inițiative la un cât mai mare număr de puncte de lucru și că se va ține evidența realizărilor zilnice, făcându-se analiza lor în fiecare decadă. Consfătuire pentru extinderea inițiativei pielarului stahanovist Vasile Costache HUNEDOARA (Prin telefon de la corespondentul nostru). Comitetul Central al Sindicatului muncitorilor din industriile Metalurgică, Electrică, Mine Feroase și Neferoase, împreună cu Ministerul Industriei Metalurgice, apreciind inițiativa oțelarului Vasile Costache ca fiind valoroasă pentru creșterea producției de oțel, a organizat la Combinatul siderurgic „Gh. Gheorghiu- Dej“ din Hunedoara o consfătuire, la care au participat oțelari și tehnicieni din toate întreprinderile siderurgice din țară. Din lucrările consfătuirii a reieșit în mod clar că echipele care au îmbrățișat această inițiativă și au aplicat-o, au izbutit în ultimele luni să îmbunătățească indicii de utilizare a cuptoarelor în raport cu indicii realizați anul trecut, să dea deci o producție mai mare de oțel. Din referatul prezentat s-a putut vedea că deși oțelarul Vasile Costache, împreună cu echipa sa, a obținut în prima lună a aplicării inițiativei sale o depășire de 16 la sută a indicelui de utilizare a cuptorului, totuși direcția Combinatului și în special tovarășul director tehnic Miclea Romulus, nu au luat toate măsurile tehnico-organizatorice necesare creării condițiilor pentru susținerea și răspândirea ei la toate celelalte cuptoare. Aceasta a dus la frânarea extinderii inițiativei, și neaplicarea ei în mod consecvent și corect. Nici comitetul de întreprindere nu a făcut aproape nimic pentru susținerea inițiativei. In încheiere, numeroși delegați și-au luat angajamentul să aplice această prețioasă inițiativă și să o extindă în întreprinderile lor. Tribuna participanților la întrecere „Cu cât vor fi folosite mai din plin și mai rațional resursele din producție, cu cât vom gospodări mai cu grijă și mai cu chibzuință, cu atât vor fi obținute succese mai mari în desvoltarea tuturor ramurilor economiei naționale, cu atât mai mari vor fi rezultatele obținute în ridicarea nivelului material și cultural de trai al poporului". (G. MALENCOV — Raportul de activitate al Q.C. al P.C. (b.) al U.R.S.S. la Congresul alXIX-lea). încălțăminte mai multă din economiile realizate Astăzi, când fabricile și uzinele sunt proprietatea întregului popor, când muncim pentru noi înșine, realizarea a cât mai multe economii în producție contribue la mărirea acumulărilor socialiste, la desvoltarea economiei naționale. Iată de ce această problemă face parte din preocupările noastre de fiecare zi: Noi ne străduim a găsi cele mai bune mijloace pentru folosirea maximă a materiei prime și a materialelor auxiliare cu care lucrăm. De la ideia aceasta am pornit atunci când am luat inițiativa desfășurării întrecerii socialiste pentru intensificarea luptei pentru economii, sub lozinca: „Să producem încălțăminte mai multă din economiile realizate”. Trebue să arăt de la început că la baza acestei acțiuni stă bogata experiență a stahanoviștilor sovietici, pe care eu m’am străduit să mi-o însușesc cât mai bine. încă în 1951, în fabrica noastră a început să se aplice metoda inginerului sovietic liov. Cu acest prilej Covacu mi-am însușit de la tovarășii mei de muncă o serie de mișcări dintre cele mai perfecte folosite de ei la croit, iar la rândul meu le-am împărtășit lor pe cele mai bune folosite de mine. Mai târziu am început să aplic metodele sovietice Lidia Corabelnicova de a lucra o zi pe lună din materialele economisite și Muhanov-Levcenco de reducere a prețului de cost la fiecare operație. Succesele obținute mi-au arătat cât de prețioase ne sunt în muncă aceste metode. Numai în cursul anului 1952, în urma folosirii metodei stahanovistei sovietice Lidia Corabelnicova, am reușit să obțin economii de 14.000 decimetri pătrați piele, din care s’au croit aproximativ 700 perechi de încălțăminte. Problema economiilor mă frământa mereu, căci îmi dădeam seama că noi nu am făcut încă totul pentru a folosi în cât mai mare măsură materialul și a reduce la minimum deșeurile. Am observat, de pildă, că majoritatea economiilor de piele care se făceau în secția noastră erau formate din bucăți mici, cu marginile neregulate, din care nu se puteau croi fețe complecte de încălțăminte. Aceasta m-a făcut să mă gândesc la posibilitatea obținerii de economii de piele în suprafețe mari. Am ajuns astfel la concluzia că este necesar ca, înainte de a ne apuca de croit, să studiem cu atenție pieile pe care le avem în față, pentru a stabili de la început ce anume vom croi din fiecare bucată, ținând seama de calitatea fiecăreia în parte. Pentru de NICOLAE MILITARU stahanovist ,a fabrica de încălțăminte și pielărie ,,N. Bălcescu“, aceasta era nevoie să avem o privire de ansamblu asupra mesei de croit. In consecință, am găsit că este necesar ca masa de croit să fie puțin aplecată înspre cel care croiește, ceea ce am și făcut. In felul acesta am putut cuprinde cu privirea toată întinderea pielei, ceea ce mi-a dat posibilitatea să așez tiparele cât mai rațional, ocolind defectele de pe suprafața pieilor. Tot în vederea utilizării maxime a suprafeței pieilor m’am gândit că este necesar să folosim croirea combinată a numerelor mari de incălțăminte cu numere mici, și de asemenea să combinăm sortimentele de încălțăminte ca: bărbătești cu pantofi pantofi sau ghete de copii. Rezultatul a fost că am reușit nu numai să sporesc cantitatea de piele economisită, dar să și realizez aceste economii în suprafețe mari. Experiența mea am împărtășit-o și stahanoviștilor Dinescu Dumitru, Dinu Ioan, Gospodin Vasilief, care lucrează lângă mine. Ei au procedat la fel, convingându-se de avantajul pe care-l prezintă acest mod de a lucra. In scurt timp întreaga brigadă stahanovista pe care o conduc a început să lucreze după noul sistem, plus a fost urmat Exemși de muncitorii mai depărtați de locul meu de muncă, ca fruntașii în producție Kisner Beri, Banea Constantin și alții. Aceasta nu m’a mulțumit însă pe deplin. Consideram că realizarea unor economii de materiale cât mai mari trebue să fie o preocupare a tuturor muncitorilor din fabrica noastră și nu numai a unei brigăzi sau a unui număr restrâns de muncitori. Acțiunea trebuia generalizată. De aceea, m’am adresat organizației de bază și comitetului de întreprindere, cărora le-am expus propunerile mele în vederea intensificării luptei pentru economii. Din partea lor am primit tot sprijinul pentru a porni această inițiativă. In cadrul consfătuirii de producție a grupei sindicale din secția Croit eu am explicat tovarășilor mei în ce constă inițiativa mea și cum trebue să-și organizeze locul de muncă. Le-am arătat, de pildă, că e bine să-și curețe de cu seară scândura de croit, să o ungă și să-și ascută cuțitele. Le-am arătat importanța tăierii continue a feței fără a ridica cuțitul înainte de a fi înconjurat complect tiparul, ceea ce face să se evite tăieturile inutile de pe suprafața pieței și, deci, reduce canitatea de deșeuri. Totodată am cerut conducerii întreprinderii să ia o serie de măsuri tehniceorganizatorice în vederea sprijinirii acțiunii noastre. Astfel, mesele de croit să fie așezate în așa fel încât lumina să bată din partea stângă, iar capra pe care punem pieile să fie plasată în dreapta; de asemenea, să se confecționeze săculețe pentru tipare, care să ne fie aduse la locul de muncă odată cu materialul, cu fișele de însoțire și fișa de decontare. Am mai propus ca să înființăm în secție școli stahanoviste pentru ridicarea nivelului tehnic al tuturor muncitorilor. Muncitorii au primit bucuroși inițiativa mea, luându-și angajamentul s’o urmeze. Eu mi-am luat atunci angajamentul să economisesc lunar 1.500 decimetri pătrați de piele, din care se pot confecționa aproximativ 80 perechi încălțăminte. Astăzi constat cu bucurie că inițiativa mea a fost îmbrățișată și de muncitorii celorlalte secții și sectoare de fabricație ale întreprinderii noastre. Și e foarte firesc acest lucru, deoarece economii pot realiza — aplicând cu chibzuință tiparele pe suprafața tălpii — și muncitorii dein secția Stanță, iar cei din secțiile Tălpuit, Stepuit, Tras, etc., străduindu-se să folosească în mod rațional materialele auxiliare cu care lucrează, pot obține economii mai însemnate ca până acum la ață, cuie, diferite chimicale, etc. Principalul este ca fiecare la locul său de muncă să fie însuflețit de dorința sinceră de a realiza economii maxime, la materialele pe care le folosește. In felul acesta vom reuși să contribuim cu toții la traducerea în viață a lozincii cu care am pornit în întrecerea socialistă, dând oamenilor muncii din patria noastră încălțăminte cât mai multă, mai ieftină și de bună calitate. Dimineață de primăvară. Dinspre pădure adie un vânticel Cald, care aduce cu el mireasmă de flori sălbatice. La ora aceasta, orașul muncitoresc de pe dealul înverzit al Chizidului pare nelocuit. A încetat ca prin minune și uruitul mașinilor și slonul de glasuri al zidarilor care construesc neîncetat noi blocuri în această așezare socialistă. Numai pe o stradă, prin ferestrele larg deschise ale unui bloc impunător, răzbat până afară râsete cristaline de copii. Aci, se află căminul de zi al Combinatului Siderurgic „Gh. Gheorghiu-Dej”, unde zeci de copii ai jurnaliștilor și oțelarilor hunedoreni sunt îngrijiți cu dragoste și primesc o educație aleasă. Intrăm înăuntru. Locatarii căminului toc’mmai terminaseră de luat micul dejun compus din lapte cu cacao și biscuiți. Acum se sbenguiesc în voie în sala de joc, sub privirea atentă a educatoarei. Toți sunt îmbrăcați în pantalonași sau rochițe bleumarin și tricouri de marinari. Iată, la o masă, un vornicel cu ochii vioi și privirea inteligentă meșterește de zor la o micuță moară de vânt. A observat că nu-i în regulă ceva și acum „o repară”. Il cheamă Ionel și este fiul fruntașei în producție Bocșa Neolina de la atelierul electric al Combinatului. Ceva mai încolo, sora lui mai mare Maria, împreună cu Tanasia, o fetiță cu ochii negri camura, fiica jurnalistului Vanghele Calcaniu, se căznesc să pună la loc căpșorul unei păpuși care fusese smuls de cine știe care copil neastâmpărat. Unii răsfoiesc cărți cu poze colorate, alții se joacă. Fiecare își găsește o ocupație, după vârstă. Cei mici sunt atrași mai mult de jucării, în timp ce cei mai mari socotesc, învață poezii, jocuri și cântece. Nu peste mult timp copiilor li s’a servit ciocolată. Cei mai răsăriți făceau haz de neîndemânarea celor mici care s’au mânjit pe mâini și obraji. O bucurie vine după alta. Se proiectase o plimbare tocmai sus în poiana de lângă pădure. La această veste, fetițele, ca niște bune gospodine ce sunt, au dat fuga în sufragerie să ajute la împachetarea gustării de ora zece, pe care o vor lua cu ei. Pregătirile au durat puțin. Iată-i acum pe micuții locuitori ai orașului muncitoresc urcând fericiți spre poiana minunată. In vremea asta, la bucătăria căminului are loc un adevărat sfat. Se întocmește meniul mesei de prânz. După multe consultări și propuneri, se cade de acord asupra părerii celei mai bune specialiste în arta culinară. Micuții vor căpăta la prânz, supă de ouă, musaca de cartofi cu carne și plăcintă cu brânză. In poiana de lângă pădure copiii gureși au început să se stenguiască. Dar să-i lăsăm pe acești micuți să alerge în voie și să coborîm iarăși de unde am plecat. Peste drum de căminul de zi, în alt bloc, se află creșa combinatului. Facem și aici o vizită. La creșă sunt îngrijiți copiii dela vârsta de un an până la 3 ani. Ca și căminul de zi creșa funcționează întreaga săptămână. La ora aceasta, micuții dorm. Au fost îmbătați de curând. Intrăm ușurel să nu le turburăm somnul. Saloanele mari sclipesc de curățenie. In pătucuri albe ca zăpada, dorm băieței și fetițe drăgălașe, fii și fiice de muncitori. O fetiță cu obraji ca piersea strânge fericită la piept o păpușe. Nici în somn n’a putut să se despartă de jucăria ei dragă. Sora șefă ne dă unele lămuriri . Copiii de la creșă sunt înconjurați de cea mai mare atenție. Personalul medical îi consultă zilnic. Pentru fiecare copil se întocmește o fișe medicală în care se trece zilnic temperatura, greutatea și înălțimea, vitaminele și tratamentul de care are nevoe. Toți copiii sunt grași și sănătoși. Ei mănâncă de cinci ori pe zi. Privind la acești copii fericiți îți aduci aminte cum trăiau în trecut copiii muncitorilor din țara noastră, te gândești la mizeria în care se zbat astăzi copiii din țările capitaliste și coloniale. In Hunedoara, ca și în celelalte orașe ale țării, femeile erau lipsite de orice asistență medicală, iar copiii creșteau ca buruienile, fără nicio îngrijire. Toate acestea ne roiesc în minte privind la acești copii, înconjurați de grijă și dragoste. Plecăm ușurel să nu trezim pe Gheorghiță, pe Erica, pe Hrisula și pe ceilalți copii ai bravilor oțelari și jurnaliști hunedoreni, pe viitorii oțelari și jurnaliști, ingineri, medici și aviatori ai scumpei noastre patrii, în care copiii duc o viață tot mai fericită. GH. ALUNIȘEANU Grija pentru copiii muncitorilor In creșa și căminul de zi al fabricii „Electromagnetica“ din Capitală, 100 de copii ai muncitorilor primesc zilnic educația și îngrijirea necesară. In clișeu: Un grup de copii jucându-se la creșă, peste