Munca, iulie 1955 (Anul 11, nr. 2395-2421)
1955-07-01 / nr. 2395
Vineri 1 iulie 1953. — Nr. 2393 In întîmpinarea Festivalului Mondial al Tineretului Pregătirile tineretului din Leningrad — simplu : „Pentru parinerii şi tinere- O. TOLUBEEVA scumpe fiecărui om de din Leningrad — întâmpină cel de al V-lea Festival al Tineretului şi Studenţilor printr-o mare serbare care a durat 3 zile, între 26 şi 28 iunie. Deschiderea a avut loc pe stadionul „Kirov“. Cînd s-a înălţat steagul festivalului, pe aleele stadionului acoperite cu iarbă au defilat sportivi, cîntăreţi şi dansatori. Apoi un cor şi solişti au interpretat cîntece despre pacea şi prietenia popoarelor. Au fost executate dansuri şi exerciţii sportive. In acelaşi timp s-au desfăşurat pe stadionul uzinei „Kirov“ competiţii între sportivii din raioanele Lenin şi Kirov. Pe stadionul „Medik“ tineretul din raionul Petrograd s-a întrecut în alergări, sărituri, volei şi baschet. In aceste zile au avut loc o demonstraţie pe apă, curse de canotaj şi competiţiile vaselor academice. Pe terenurile sportive, şi în parcuri, tineretul s-a întîlnit cu inovatorii în producţie şi maeştrii artei. Cea de a treia zi a fost sărbătorită printr-un carnaval al tineretului. Mulţi tineri şi tinere au îmbrăcat costumele naţionale ale popoarelor din U.R.S.S. şi din ţările de peste hotare exprimând prin aceasta prietenia de neclintit a popoarelor sovietice, năzuinţa lor de a trăi în prietenie cu toate popoarele globului pămîntesc. In timpul serbărilor a răsunat cu o deosebită putere „Imnul Tineretului Democrat“, pretutindeni s-au auzit cuvintele ce şi prietenie între popoare!“. Cei mai buni reprezentanţi ai tineretului din Leningrad vor pleca la Varşovia la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Printre ei este Vladimir Andrianov, un tînăr cintăreţ cu o minunată şi amplă voce de bas. Fiind încă student la conservator, el cînta partiturile principale din operele care se jucau pe scena Teatrului mic de operă. Acum pregăteşte partiturile lui Kutuzov din opera lui A Prokofiev „Război şi Pace“ şi a regelui Filip din opera „Don Carlos“. Spectatorii exigenţi din Leningrad au îndrăgit pe tînărul cîntăreţ pentru muzicalitatea şi expresivitatea sa scenică. La festival, se va produce tânărul jongler Eric Şatov. Gimnaştii Maria Santolotova şi Vladimir Degteariov pregătesc un număr special de acrobaţie. Acum cîteva luni s-a creat la Leningrad un cor de tineret, din care fac parte studenţi de la universitate, de la institutul politehnic şi de la diferite şcoli şi şcoli medii tehnice din oraş. Acest cor şi-a cucerit ,într-un scurt timp o largă popularitate. El va interpreta la festival cîntece ale compozitorilor sovietici, ale clasicilor ruşi, ale celor din occident, cîntece populare şi cîntece ale altor popoare. — Sîntem ferm convinşi, — spune conducătorul corului, tânărul dirijor Feodor Kozlov, — că Festivalul de la Varşovia va contribui la întărirea continuă a prieteniei între tineri şi va lărgi şi mai mult rîndurile tinerilor luptători pentru pace. In apropiere de Bakcisaral se înalţă noile clădiri ale observatorului de astrofizică din Crimeea. Prima tranşă a construcției a fost terminată. Orăşelul ştiințific este aşezat pe un platou Întins (567 metri deasupra nivelului mării). In clişeu: turnul marelui telescop solar. MUNKA Toţi credeau că maistrul Asia Neimatulla tăinuieşte un secret. Se vorbea despre aceasta cu toate că bătrînul nega categoric. „Lucrez în văzul întregului oraş. Unde vedeţi secrete“ ? Oamenii strângeau miraţi din umeri. Atunci despre ce-i vorba? Noi avem maşină de forat la fel cu cea a lui Aga Neimatulla. Troliurile și pompele sunt fabricate la aceeași uzină. Brigada are același număr de muncitori. Pămîntul regiunii Baku este bine cunoscut, deoarece a fost sondat de sute de ori. Dar rezultatul nu-i la fel. El ne-o ia înainte cu 1.000 de metri. Intr-adevăr, Aga Neimatulla nu tăinuia nimic. Cînd a început forajul pe plan înclinat el a explicat tuturor cum trebuie executat forajul. Sondele lui, situate pe malul mării Caspice, extrăgeau din adîncul golfului ţiţeiul preţios. Dar maistrul nu s-a mulţumit cu aceasta şi a început să foreze în mare. Şi iarăşi a vorbit cu multă plăcere despre experienţa sa. Şi totuşi oamenilor li se părea că maistrul sondor Aga Neimatulla tăinuieşte o părticică din măiestria sa, ascunde ceva... Noi, petrojiştii din Başkiria, veniţi la Baku de la 4.000 km depărtare, n-am fi vrut să plecăm înaipoi fără a vedea pe Aga Neimatulla. Nu era vorba numai de faptul că trebuia să-i transmitem „saleam“ (un salut) aşa cum se obişnuieşte la noi în Orient, pe noi ne interesa „secretul“ bătrînului sondor. Experienţa lui ar putea prinde bine şi petroliştilor din Biaşkiria. Vineri n-am reușit să ne întâlnim cu el. „Aga Neimatulla a plecat acum o oră pe mare spre insula Pescianîi“ — ni s-a spus la debarcader. Sâmbătă, maistrul a fost ocupat toată ziua la sonda sa, situată departe pe mare. Ne-am întîlnit cu el tocmai spre seară, cînd a început să se lase din spre mare amurgul. Un văl dens, cenuşiu a coborît peste coşurile uzinelor, peste turnurile ascuţite, zimţate, peste catargurile puţin înclinate ale vaselor maritime, peste macaralele ca nişte girafe... In această seară maistrul era gînditor. Vorbea despre el cu un zâmbet zeflemist, rar despre tovarăşii de muncă cu entuziasm. — In toate chestionarele eu scriu că m-am născut în anul 1897, în luna mai, — spune el. In oraşul meu natal Sarab din Iran, oamenii simpli nu ţin seama zilelor cu prea multă exactitate. De obicei spun cam aşa: „băiatul s-a născut în anul acela cu iarnă grea“, sau „fiica s-a născut în luna cînd s-a prăpădit capra albă a vecinului“. Mie mi-a venit să mă nasc în luna mai şi această lună figurează în documentele mele... Stăteam în aşteptarea barcazului. La ANVER BIRCENTAEV picioarele noastre plescăiau valurile mării. Ni se părea straniu foşnetul lor greoi. Aveai impresia că un paznic invizibil trece o mătură uriaşă peste prudişul litoralului. Cită vreme am stat de vorbă cu maistrul am reuşit să-i pătrundem în suflet. Se simţea că el trăieşte cu înţelepciune în viaţă. Avea o părere personală despre fiecare om. Cu multă gingăşie vorbea el despre oameni, iar cînd venea vorba despre cîte unul pe care trebuia să-l convingă, Aga Neimatulla "spunea : „are pielea groasă“. Şi ne privea zîmbind cu subînțeles, ca și cum ne-ar fi întrebat dacă a ajuns pînă la noi gîndul lui. Oare n-am avut ocazia să întîlnim si noi astfel de oameni? Cu cîtiva ani în urmă au venit în brigada lui Aga Neimatul la niste tineri de la tară. Ei nu aveau experienţă în domeniul tehnicii, nici ofelire muncitorească. La secţia cadre, privind figura plăpîndă a unuia dintre ei, a lui Arutimov Stenan, i-au spus: — Nu corespunzi. Tînărului i-a luat apărarea Aga Neimatulla. — Dacă insistați dvs., ne vine greu să vă refuzăm. — i-au spus la birou bătrânului maistru. Totuși, unde să-l dăm ? Nimeni n-o să-l ia în brigada sa... — O să-l iau eu — a răspuns Aga Neimatulla. L-a luat pe Arutimov şi în cîţiva ani a făcut din el un bun sondor. Acum vorbind despre elevii săi spune. — Am făcut din ei oameni. — Nu-i ruşine să vorbeşti despre o greşeală, dacă omul a reuşit s-o îndrepte, — a continuat Aga Neimatulla. Printre cei veniţi de la ţară era şi Magarham. El a început să lucreze cu dibăcie, cu pricepere și l-a îndrăgit toată brigada. Și nu numai brigada. Cînd l-au ajutat să-și găsească locuință, tînărul s-a căsătorit. O dată Magarham m-a rugat să-l învoiesc să unece în oraș. L-am întrebat: „Ce s-a întâmplat ?“ Lăsînd ochii în jos tînărul spuse: „Mă duc să divorţez de Faima” M-am gîndit puţin, apoi i-am spus: „Să mergem împreună la tribunal“. Pe drum l-am întrebat: „Te-a insultat?” El a răspuns: „Nu“. „N-o mai iubeşti?” Clătină din cap. Văd că n-au motive să divorţeze. Sînt tare înflăcăraţi oamenii noştri, din Kaukaz. In tinereţe, sînt cam pripiţi. înainte de proces am încercat să-l conving pe tînăr, dar n-am reuşit. Atunci m-am adresat judecătorului. Un om tare înţelept era judecătorul — a amânat procesul pentru şedinţa următoare. Am plecat apoi cu tînărul la el acasă. Ne-am zăvorit în camera lui şi am încins o discuţie ca între bărbaţi. „Tu eşti vinovat Magarham — i-am spus. Cine vrei să întărească familia dacă nu soţul? Nu-ţi începe viata cu divorţ...“ Şi cu Fatma am vorbit între patru ochi. „Tu eşti vinovată Fatma — i-am spus ei. In viată e mai uşor să găseşti mai mulţi bărbaţi decît un soţ... Cine dacă nu soţia trebuie să întărească familia? Nu-ţi începe viaţa cu divorţ“. Apoi am discutat separat cu mama Fatmei: „Cum de i-ai lăsat, d-ta, femeie în vîrstă, să ajungă pînă la divorţ? — am întrebat-o eu. Ce vor spune oamenii despre tine şi despre mine? Noi sîntem vinovaţi că nu i-am ajutat pe tineri să înceapă o viaţă frumoasă...“ Acum ei trăiesc bine, se înţeleg,au 2 copii. Sirena vaporului cu sunetul prelung a străpuns liniştea serii şi s-a înecat în valurile ce se rostogoleauspre malul înclinat. Curînd, barcazul ce se apropiase, l-a luat pe bordul său pe Aga Neimatulla. Statura lui nu prea înaltă dar bine legată, s-a ascuns după pupa lată a vasului ce se depărta în largul mării. Sufla spre noi un vînt năvalnic legănînd vînfurile semețe ale pinilor sudici. Stăteam și urmăream cu privirea barcazul ce-l ducea pe omul, care cunoştea taina discuţiilor cu oamenii. Dispecerul de serviciu care se afla lîngă noi ne-a spus: — Astăzi Aga Neimatulla al nostru a fost decorat pentru a doua oară cu Ordinul Lenin. Un alt om necunoscut a adăugat: — Atunci cînd vîntul este de 5 metri pe secundă, este interzisăieşirea pe ■mare. Neimatulla iese în larg şi atunci cînd sînt 7 metri. DIN VIAŢA PETROLIŞTILOR „Secretul" bătrînului maistru sondor Sondele petrolifere de pe estacada schelei maritime a t restului „Artiomneft" din R. S. S. Azerbaidjană. In vizită la Serghei Mihalkov Acum cîtva timp »l-am vizitat în locuinţa sa din Moscova pe renumitul poet şi dramaturg sovietic Serghei Mihalkov. De curînd au apărut operele lui în două volume — rod al activităţii sale literare de 20 de ani, 20 milioane exemplare — acesta este rezultatul drumului parcurs. — La sfîrşitul anului trecut — spunea Mihalkov — am terminat partea a doua a poemului meu „Unchiul Stiopa“. Prima parte a acestui poem, vă amintiţi, am scris-o cu 20 de ani în urmă şi a apărut în revista literară pentru copii „Pionierul“ în aprilie 1935. Ea mi-a dat —cum se exprimă feroviarii — „cale liberă“ în literatură. Intr-adevăr, plecînd din paginile „Pionierului" si apărând peste un an în prima carte de versuri a poetului, apoi în volume de nenumărate ori reeditate, eroul poemului, uriaşul şi puternicul unchi Stiopa, folosind statura să colosală şi forta-i herculeană pentru a acorda ajutor oamenilor, pentru a-i scoate din nenorocire si pentru a face diferite fapte bune, a pornit a călători prin întreaga tară, a trecut peste graniţele ei şi a fost îndrăgit de copiii de diferite vîrste din multe tari. In orice situaţii ridicole s-ar fi pomenit acest „uriaş unional“ din cauza staturii sale, ele nu i-au ştirbit niciodată autoritatea ci, dimpotrivă l-au făcut să devină şi mai atrăgător în ochii celor mici. Şi dacă uneori şcolarii numesc „Unchiul Stiopa“ pe cîte unul dintre ei care s-a lungit prea mult, asta nu sună niciodată a bătaie de joc. — Partea a doua a poemului meu — a continuat Mihalkov — se numește „Unchiul Stiopa-militian". In timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, fiind în flota maritimă militară, unchiul Stiopa se dovedește un erou adevărat, iar cînd a fost demobilizat a intrat în miliţie. Aş vrea foarte mult ca să-l îndrăgească din nou copiii pe acest om bun, inimos, pe acest uriaş, îmbrăcat în uniformă de miliţian. Asta ar fi foarte firesc, deoarece îu ochii copiilor miliţia noastră personifică în trodusi gria pentru ordine, pentru ca O. SAHOV nimeni să nu tulbure viaţa lor senină, şi nimeni să nu-i împiedice pe copii să circule liber pe stradă, să se joace,să frecventeze şcoala, să meargă la patinaj, la teatru, la cinematograf, în parc, să doarmă liniştiţi... Cu mult înainte de apariţia părţii a doua a poemului, cînd s-a răspîndit vestea că va apare, copiii au început să asedieze librăriile. Pentru cei mai micuţi cititori ai săi, Serghei Mihalkov a pregătit pentru anul nou povestea nostimă „Cum a găsit ursul o pipă“, care a apărut în Editura pentru copii (cu desene de E. Raceva) precum şi o povestire în versuri, „Punci“, în care se descrie viaţa unui elefant-femelă ce locuieşte în strada Durova (unde fiica renumitului dresor, Anna Vladimirovna Durova, împînzeşte fiarele sălbatice, aplicînd metoda acestuia de educare, bazată pe înclinaţiile naturale ale animalelor). Eroii lui Mihalkov, cei doi prieteni nedespărţiţi din povestirea „Prietenul şi cu mine“, băieţaşul răsfăţat şi alintat de părinţi, care se aseamănă cu sensibila mimoză, din povestirea „Mimoza“, băieţaşul Foma, care nu crede nimic şi n-a crezut nici atunci cînd (desigur în vis) a fost înghiţit de un crocodil din povestirea „Despre Foma“, turistul tînăr, curajos şi rezistent din povestirea „Turistul vesel“ şi mulţi alţii au devenit prieteni nedespărţiţi ai copiilor sovietici. De la adunările pionierilor sau din discuţiile la focul de tabără, nu pot lipsi versurile lui Mihalkov. Copiii îl cunosc pe Serghei Mihalkov nu numai ca pe autorul prozei, al versurilor vesele, ci şi ca pe dramaturgul lor, ale cărui opere nu pot lipsi din repertoriul nici unui teatru sovietic pentru tineret. Mii de şcoli montează pe scenele lor piesele lui Mihalkov în zilele de sărbătoare sau în vacante. Acum — spunea poetul — cuget asupra unor noi teme de piese pentru copii, în care as dori să pun probleme legate de pregătirea școlarului pentru activitatea din cîmpul muncii. Piesele lui Mihalkov sînt vizionate de spectatori de toate vîrstele, — de la cei mai mici, de vîrstă preşcolară pentru care anul trecut multe teatre au montat povestea amuzantă „Zaica-Zaznaica“ (Epuraşul îngîmfat) — și pînă la cei maturi, printre care se bucură de succes domolia satirică „Raci“ care parodiază pe renumitul „Revizor“ al lui Gogol, şi care a fost jucată de o serie de teatre din Moscova şi din alte oraşe. — Compunând versuri şi piese pentru copii — a observat poetul — aş dori ca operele mele să vorbească celor mici despre bărbăţie, să le fie pildă de nobleţe, cinste, dragoste faţă de natură, faţă de muncă, să-i educe patrioţi fermi. Şi dacă pe cititorii mei tineri îi vor interesa şi în viitor lucrările mele noi, voi socoti că n-am muncit în zadar. Copiii îl consideră pe Mihalkov drept scriitorul lor. Dar rare sînt serile literare într-un club muncitoresc sau studenţesc unde să nu se recite fabulele lui Mihalkov, care i-au adus faima unuia din cei mai mari scriitori satirici sovietici. Cine din oamenii sovietici nu cunoaşte fabulele lui, care biciuiesc fără cruţare rămăşiţele lumii vechi, ai cărei purtători sânt castorii creduli, care părăsesc, pe însoţitoarele lor devotate , castoriţele, de dragul vulpilor perfide, fluşturatice şi lacome; impertinenţii dar fricoşii iepuri, care caută salvare de la neplăcerea ce-i ameninţă prin linguşirea şefilor; raionul, care ocupă o funcţie necorespunzătoare capacităţilor lui... Inteligent şi caustic satirizează Mihalkov pe palavragii, birocraţi, proşti. — Recunosc că dacă fabulele la care lucrez cu multă plăcere îşi ating scopul — ceea ce mi-a ajutat să le fac accesibile şi amuzante este munca îndelungată la versurile pentru copii, care necesită un laconism extrem, claritatea limbii şi conturarea precisă a personajelor. — Veţi scrie anul acesta fabule noi ? — l-am întrebat pe poet. — Atîta timp cît mai sînt încă vii în realitatea noastră eroii fabulelor, nu poate fi părăsită această armă ascuţită — a răspuns el. — Teme există suficiente, şi pe măsura apariţiei subiectelor voi lucra la ele şi le voi edita. Poetul întreţine o prietenie îndelungată cu ziarul „Krasnaia zvezda“, la care continuă să colaboreze cu caricaturiştii, să scrie texte satirice pentru caricaturile acestora pe teme internaţionale. In frazele scurte, caustice, uşor de reţinut, poetul demască uneltirile atîţătorilor la război, pe hienele care tind la dominaţia mondială. El nu da uitării nici lucrările pentru spectatorii maturi. La teatrul dramatic ,,K. Stanislavski“ din Moscova a început repetiţia noii sale comedii „Intr-un compartiment“. Ascuţisul acestei comedii originale, alcătuită din patru nuvele cu întîmplări din viaţă, povestite pe rînd de cei ce călătoresc în acelaşi compartiment este îndreptat împotriva birocratismului, pe principialităţii, dominanismului, manifestărilor individualismului mic-burghez. Serghei Mihalkov este unul dintre scriitorii care nu s-au mulţumit niciodată cu ceea ce au creat, care se străduiesc să-şi lărgească orizontul, încercîndu-şi forţele în noi genuri, încă în timpul războiului el a început să lucreze în cinematografie. , Studioul „Mosfilm“ va prezenta în curînd un film artistic de scurt metraj intitulat „Eu nu-mi amintesc nimic“, al cărui subiect este consacrat luptei pentru o înalta ținută morală a omuluisovietic.. La studioul desenelor animate se termină filmul „Răufăcător cu etichetă“. — Desenul animat este domeniul cel mai drag al muncii mele în cinematografie — spune Mihalkov. — In ultimii ani am reușit să fac mai mult de zece scenarii pentru aceste filme vesele îndrăgite în aceeași măsură de spectatorii de toate vîrstele. De curînd Mihalkov a terminat și a predat cineaştilor din Cehoslovacia un scenariu pentru un film de aventuri de păpuşi în care e vorba de întîmplările tragi-comice neobişnuite ale unui pasager de avion în vis... Operele lui Mihalkov sînt editate în 11 tari. Unele teatre din U.R.S.S. au programat în repertoriul pe anul 1955 o operă a compozitorului ceh Dvorak „Dracul și Katia“, care nu a fost prezentată niciodată în Rusia și al cărei text este tradus în limba rusă de Serghei Mihalkov. Aceasta nu este prima lucrare a lui Mihalkov în domeniul operei; pe scena filialei Teatrului Mare din Moscova se reprezintă cu succes „Mireasa vîndută“ de compozitorul ceh Smetana al cărei libret a fost tradus și prelucrat tot de Serghei Mihalkov. Poetul mi-a arătat o carte cu versurile sale, primită cu o zi înainte din Romînia, car ea a fost editată de curînd la Bucureşti într-un tiraj de 10.000 exemplare sub titlul ,,Satiră şi humor“. — îmi pare foarte bine — a subliniat el — că mulţi cititori romîni — şi mai ales copii —îmi vor citi versurile, pe care le scriu cu aceeaşi dragoste atît pentru micuţii cititori sovietici, cît şi pentru cei din tarile de democraţie populară. Scriitorul mi-a arătat de asemenea fotografii ale unor scene din piesele sale şi recenziile acestor spectacole decupate din ziare, trimise de la Bucureşti şi păstrate cu dragoste. La cel de al doilea Congres al scriitorilor sovietici. Serghei Mihalkov a fost ales membru în conducerea Uniunii Scriitorilor Sovietici. Serghei Mihalkov, poet și dramaturg sovietic, laureat al Premiului Stalin Pag. 3-a Oleg Gamazov, Gherman Molodțov și Zulfiker Onispev, copiii unor muncitori de la combinatul textil din Stalinabad (R.S.S. Tadjikistan) plimbîndu-se cu bicicletele în grădina căminului. Perfecţionînd maşinile agricole întreprinderile industriale din Uniunea Sovietică fabrică anul acesta peste 200 de tipuri de diferite maşini şi mnede agricole, menite să înlesnească munca în agricultură, zootehnie, pomicultură, cultura bumbacului, ceaiului, inului, porumbului şi a multor altor culturi. Constructorii sovietici lucrează în permanenţă la perfecţionarea maşinilor existente şi la crearea de noi tipuri de maşini. In oraşul Harkov, de pildă, a început fabricarea unui nou tractor Diesel pentru prăsirea între rânduri a porumbului, florii, soarelui, sfeclei de zahăr şi a altor culturi prăşitoare. Prevăzut cu dispozitive speciale, noul tractor va putea fi folosit în legumicultură, precum şi la transportarea greutăţilor. Printre noile maşini care vor începe să fie fabricate în serie trebuie menţionată şi asemănătoare în consolă pentru însămînţarea culturilor prășitoare în cuiburi aşezate în pătrat. Spre deosebire de cele existente, noile semănători au 12 rînduri, iar productivitatea lor este de şase hectare pe oră. O interesantă maşină s-a construit pentru cultivatorii de sfeclă. Cu ajutorul ei se sapă şanţuri pentru păstrarea sfeclei. Noua maşină, care este un excavator cu mai multe cupe, montat pe un autocamion, înlocuieşte munca a 75 de oameni. Inventatorii de la sute — colhoznici, lucrători de la staţiunile de maşini şi tractoare şi sovhozuri — prezintă numeroase propuneri preţioase pentru îmbunătăţirea construcţiei maşinilor existente şi crearea de noi mecanisme. Colhoznicul bielorus Iosif Berencik, de pildă, a construit un aparat original pentru meliţatul inului, care permite să se ridice de trei ori productivitatea muncii cultivatorilor de in. Muncitorii de la S.M.T.-urile Bielorușia au construit cîteva mecanisme interesante pentru semănatul porumbului. —6— Noi soiuri de porumb Lucrătorii de la staţiunea de selecţionare din Kursk au obţinut patru soiuri de porumb timpuriu care pot fi cultivate în orice regiune din Uniunea Sovietică. Noile plante ajung la înălţimea de 2—3 metri şi se coc în numai 100—108 zile, în timp ce porumbul obişnuit cu tulpine înalte se coace în raioanele sudice în 145—165 de zile. Noile soiuri de porumb dau o recoltă, de peste 60 de chintale de boabe şi 100 de chintale de masă verde la hiectar... O particularitate foarte preţioasă a acestor soiuri este şi faptul că ştiuleţii se formează în partea superioară a tulpinei, ceea ce ușurează strîngerea mecanizată a recoltei. —O— Pomicultura din ţinutul Krasnoiarsk S-au împlinit 25 de ani de la organizarea primei staţiuni pomicole experimentale din ţinutul Krasnoiarsk din Siberia. Folosindu-se experienţa miciuriniştilor din Siberia, aici s-a început, plantarea de livezi. Astfel s-a pus baza pomiculturii în acest ţinut. In prezent, fiecare colhoz din regiunile sudice ale ţinutului îşi are livada sa cu o suprafaţă de 25—50 ha. Anul trecut s-au cules aici cîte 120— 150 chintale de fructe la hectar. Pomicultura s-a extins pînă departe spre nord. In prezent, în 13 regiuni ale ţinutului există livezi. Se fac experienţe pentru plantarea de livezi în regiunile cele mai nordice. In planurile lor de perspectivă colhozurile din ţinutul Krasnoiarsk prevăd ca pînă în anul 1960 să sporească de două ori suprafaţa livezilor. —O— Radioul în agricultură Radioul este folosit pe scară tot mai largă în agricultura sovietică. Cu ajutorul staţiilor de radio portative „Urojai“, care asigură dublă legătură pe o distanţă de pînă la 30 km, S.M.T.-urile dirijează munca brigăzilor de tractoare care lucrează pe ogoarele colhoznice, menţin legătura cu fermele zootehnice ale colhozurilor. Anul acesta, industria sovietică va livra S.M.T.-urilor 25.000 de staţii de radio „Urojai“ de o construcţie nouă, mai perfecţionată. Pînă la sfîrşitul anului toate staţiunile de maşini şi tractoare din U.R.S.S vor fi radioficate. Mii de staţii de radio „Urojai“ . Se expediază în regiunile de valorificare a pămînturilor, înţelenite şi virgine şi în regiunile păşunilor permanente.