Munca, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 2446-2471)

1955-09-01 / nr. 2446

ro! 1. Septembrie 1955 — nr. 2446 Din activitatea organelor sindicale Să traducem în viaţă hotărîrile Congreselor . Congresele Sindicatelor care s-au des­făşurat până în prezent au scos în evi­denţă contribuţia Sindicatelor respective la dezvoltarea economiei patriei noastre, la îmbunătăţirea nivelului de trai şi cul­tură al maselor, au analizat lipsurile existente în activitatea lor şi le-au tra­sat sarciniie de viitor. Congresele au ce­rut Comitetelor Centrale nou alese, pre­­zidiilor acestora să treacă de îndată la aplicarea măsurilor elaborate şi concre­tizate în rezoluţiile votate. Propunerile făcute în Congres sînt cercetate cu atente Delegaţii la Congrese au ridicat, în cuvântul lor, numeroase şi însemnate pro­bleme. Criticind părţile slabe ale activi­tăţii de pînă acum, ei au făcut propuneri pentru înlăturarea lipsurilor existente, a­tît în producţie cît şi în munca sindi­cală. Toate aceste critici, sugestii şi pro­puneri privind îmbunătăţirea muncii de viitor, în toate domeniile, sunt cercetate de către noile Comitete Centrale alese. Secţia organizatorică a Sindicatului mun­citorilor din C.F.R. şi P.T.T.R. a studiat, de pildă, stenogramele din care a scos propunerile pe probleme şi le-a înaintat secţiilor Comitetului Central.. Acestea au analizat fiecare propunere şi au indicat pentru fiecare soluţiile de rezolvare, tre­­cîndu-le apoi spre aprobare Prezidiului Comitetului Central. Pe baza rezoluţiei Congresului şi pro­punerilor delegaţilor, C.C. al Sindicatului muncitorilor din construcţii şi industria materialelor de construcţii a discutat cu conducerile celor două ministere (Minis­terul Construcţiilor şi Ministerul Indus­triei Materialelor de Construcţii) asupra modului de aplicare a hotărârilor Con­gresului, a propunerilor venite de jos. El şi-a întocmit un plan de muncă care a fost trimis fiecărui membru al Comitetu­lui Central. In acelaşi timp, planul de muncă a fost trimis şi comitetelor re­gionale ale Sindicatului pentru ca pe baza lui, folosindu- ca ghid — şi a si­tuaţiei concrete din regiunea respectivă, a problemelor specifice de acolo, ele să-şi întocmească planurile de muncă. In a­­ceasta acţiune, comitetele regionale vor fi ajutate de către membrii prezidiului, care se vor deplasa în fiecare regiune, vor pre­lucra dezbaterile Congresului şi vor ajuta la întocmirea planurilor de muncă. Mem­brii prezidiului vor analiza situaţia din regiunea respectivă şi vor prelucra dez­baterile Congresului, pe baza constatări­lor făcute la faţa locului. Prelucrarea în rîndul membrilor de sindicat a lucrărilor Congreselor Este de la sine înţeles că traducerea în viaţă a hotărârilor Congreselor este im­posibilă fără participarea la această ac­ţiune a maselor largi ale membrilor de sindicat. Trebuia deci ca aceştia să cu­noască temeinic dezbaterile Congreselor, lucrările lor, să şi le însuşească şi să lupte pentru aplicarea lor. De aceea este necesar ca lucrările Congreselor, hotă­­rîrile adoptate prin rezoluţii să fie grab­nic aduse la cunoştinţa celor mai largi mase ale membrilor de sindicat. Comite­tele Centrale ale Sindicatelor care şi-au desfăşurat Congresele ţin seama de acest lucru. C. C. al Sindicatului muncitorilor C.F.R.—P.T.T.R., de pildă, a sfătuit pe delegaţii şi invitaţii participanţi la Con­gres ca, întorşi la locurile lor de muncă, să ceară comitetelor de întreprindere, de linie şi de complex să organizeze adunări ale muncitorilor, în care ei să vorbească despre lucrările Congresului. Nenumărate organe sindicale din această ramură au organizat în cluburi, la colţuri roşii şi chiar pe locurile de producţie întîlniri între delegaţii întorşi de la Congres şi muncitori. In scopul prelucrării lucrărilor Congre­sului Sindicatului lucrătorilor din comerţ, ziaru­l „Comerţul socialist“, organ al Mi­­nisterului Comerţului, a publicat, în pri­ma sa ediţie apărută după Congresul a­­cestui Sindicat, cea mai mare parte a lu­crărilor, precum şi rezoluţia adoptată de Congres. C. C. al Sindicatului a cerut redacţiei tipărirea a încă 20.000 de exemplare în plus pentru a fi puse la în­­demina activului sindical. De asemenea, el a instruit şi a trimis activul său în 12 regiunii ale ţării, pentru a prelucra cu comitetele regionale, raionale, intărraio­­nale şi de întreprindere lucrările şi în­deosebi rezoluţia adoptată de Congres. In momentul de faţă, în cele 12 regiuni, lucrările Congresului se prelucrează de către comitetele de întreprindere în gru­pele sindicale din unităţile comerţului de stat.­­ Grilă deosebită pentru prelucrarea în masă a lucrărilor Congresului a manifes­tat şi C.C. ali Sindicatului muncitorilor din construcţii şi industria materialelor de construcţii. Astfel, întregul activ a participat la o şedinţă de lucru in care secretarul C.C. al Sindicatului a scos în evidenţă ,şi a analizat lipsurile din mun­ca acestui Comitet Central şi a activului său, date la iveală de către lucrările Con­gresului. Rezoluţia adoptată de Congre­sul acestui Sindicat a fost tipărită pentru a fi difuzată activului sindical din între­prinderi, astfel ca acesta, inclusiv organi­zatorii de grupă, să aibă la îndemână tex­tul ei. Hotărîrile încep să prindă viaţă Multe probleme ridicate în Congrese cer luarea unor măsuri imediate. De exemplu, la Congresul sindicatului mun­citorilor din construcţii şi industria materialelor de construcţii s-a cerut cu tărie luarea tuturor măsurilor necesare urgentării lucrărilor de construcţii. Dele­gaţii au cerut Comitetului Central al acestui Sindicat să organizeze neîntârziat acţiunea de extindere a metodelor avan­sate de muncă. C. C. al Sindicatului a trecut la traducerea în viaţă a acestei cerinţe, împreună cu ministerul, el a or­ganizat pe şantierele de construcţii din Oraşul Stalin, Timişoara, Reşiţa, Con­stanţa, Iaşi şi Bucureşti (în acest oraş pe şantierele Vatra Luminoasă şi Griviţa Roşie) schimburi de experienţă şi demons­traţii practice în scopul introducerii pe scară largă a tencuielilor mecanizate cu „Cuza R.D.G.“. La Congresul Sindicatului muncitorilor din industria alimentară s-a cerut ca orga­nele administrative şi sindicale să treacă de­ îndată la pregătirea campaniei de fa­bricare a zahărului şi a celei de vinifica­­ţie, pentru ca în momentul începerii lor — foarte apropiat — toate să fie puse la punct. Comitetul Central al acestui Sindicat, împreună cu ministerul, a trecut la traducerea în viaţă a acestor cereri. Au fost formate brigăzi din reprezentanţi ai ministerului şi ai C.C. al Sindicatului care s-au dus în fiecare fabrică de zahăr, pentru a cerceta situaţia existentă şi a sprijini pe loc organele administrative şi sindicale în luarea măsurilor. Astfel, vor fi ţinute consfătuiri cu responsabilii ba­zelor de recepţie a sfeclei de zahăr, cu delegaţii de cultură a sfeclei. De aseme­nea se vor organiza în fabrici schimburi de experienţă între muncitorii fruntaşi în campania de anul trecut şi ceilalţi mun­citori, în care va fi arătat modul de apli­care a metodelor sovietice Silin, Iarovoi în fabricarea zahărului. In centrul atenţiei noilor Comitete Cen­trale se află de asemenea probleme pri­vind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi trai a căror rezolvare m­ai atentă a fost cerută de Congrese. C. C. al Sindicatului C.F.R.—P.T.T.R. controlează prin activul său mersul gos­podăriilor anexe, se îngrijeşte de pregă­tirea pentru aprovizionarea de iarnă a cantinelor, creşelor şi căminelor de zi. C.C. al Sindicatului muncitorilor din in­dustria alimentară a trecut împreună cu ministerul la analizarea modului de înde­plinire a angajamentelor din contractul colectiv, insistând asupra acelora care pri­vesc condiţiile de trai şi de cultură ale muncitorilor. De asemenea se duce lupta pentru urgentarea construirii locuinţelor întîrziate, fapt pentru care Congresul a criticat aspru fostul C.C. al Sindicatului. Se poate spune, pe drept cuvînt, că noile Comitete Centrale al’,e Sindicatelor duc o serioasă luptă de acum, de la înce­putul activităţii lor, dovedind că au înţe­les importanţa sarcinilor pe care le au. In munca lor, ele trebuie să se bazeze nemijlocit pe activitatea creatoare a zeci­lor de mii de membri de sindicat, ai că­ror reprezentanţi simt, să-i atragă pe a­­ceştia la rezolvarea tuturor problemelor puse la congrese. M. MARINESCU MUNKA Ansamblul artistic al tineretului coreean a sosit în Capitală Miercuri a sosit în Capitală, la invitaţia Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, Ansamblul artistic al tine­retului coreean,­­care a participat la cel de al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Stu­­denţilor de la Varşovia. In Gara de Nord, membrii ansamblului au fost salutaţi de tovarăşii: Ion Pas, prim loc­ţiitor al ministrului Culturii, dr. I. Bogdan, vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, de re­prezentanţi ai vieţii artistice din Capitală, de reprezentanţi ai C.C. al U.T.M. şi ai co­mitetului orăşenesc Bucureşti U.T.M., de nu­meroşi tineri din Capitală. Au fost de faţă la sosire ambasadorul R.P.D. Coreene la Bucureşti, Den Em, pre­cum şi membri ai ambasadei. La coborîrea din tren, oaspeţii au fost viu aclamaţi de cei prezenţi şi li s-au oferit bu­chete de flori. Aducînd oaspeţilor un cuvînt de salut în numele I.R.R.C.S., tov. dr. I. Bogdan a spus intre altele : Oamenii muncii din patria noastră cunosc minunatele realizări obţinute de bravul po­por coreean în refacerea economiei naţiona­le, în dezvoltarea ştiinţei, artei şi culturii sale. Poporul nostru se bucură că sub con­ducerea înţeleaptă a Partidului Muncii din R.P.D. Coreeană, în frunte cu iubitul condu­cător al poporului coreean Kim Ir Sen, po­porul coreean construieşte cu hotărîre şi avînt o viaţă nouă, fericită. Vizita Ansamblului artistic al tineretului coreean în­ ţara noastră este aşteptată cu multă dragoste şi cu un viu interes. Sîntem siguri — a încheiat vorbitorul — că specta­colele dvs. vor constitui o nouă şi impor­tantă contribuţie la adîncirea cunoaşterii re­ciproce şi a prieteniei dintre popoarele noas­tre, strîns legate în munca şi lupta lor pentru construirea socialismului, pentru pace şi prietenie între popoarele lumii. A răspuns conducătorul ansamblului core­ean, Kim Hon Ghi, locţiitor al ministrului Culturii şi Propagandei din R.P.D. Coreea­nă, care a subliniat bucuria deosebită cu care membrii ansamblului vin în R.P.R. Poporul coreean aduce prin noi un cald salut şi urează noi succese poporului român, care construieşte socialismul — a spus vor­bitorul. Poporul coreean îşi reconstruieşte cu elan patria distrusă de război, primind aju­tor din partea Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Poporul coreean nu va uita niciodată ajutorul primit din partea poporului român. Ansamblul artistic al tineretului coreean, care este format din peste­ 100 de persoane, cuprinzînd între altele o formaţie de operă, un grup de cîntece şi dansuri , va da con­certe în Bucureşti şi va întreprinde un tur­neu în ţară. Primele spectacole vor avea loc în zilele de 1 şi 2 septembrie, la Teatrul de vară din Parcul de Cultură şi Odihnă „I. V. Stalin“. •----•----­ Primul concert al formaţiei muzicale din R. D. Germană Miercuri seara a avut loc la sala Dalles primul concert al formaţiei muzicale din R. D. Ger­mamă, care ne vizitează ţara l­a in­vitaţia Institutului­ Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea. Formaţia muzicală din ţara prietenă a exe­cutat sub conducerea dirijorului Hanns Boll, conferenţiar la Şcoala superioară de muzică din Berlin, un bogat program de piese­­muzi­cale germane, dintre care unele­­pe teme populare, ca „Dansuri dim Hohenheim“ de W. Schneider, „Vals din nordul Germaniei“ de H. Muller, „Variaţiutii pe tema cântecului popular „Mă dusei la fintinică“ de Han­s Boll şi an­tele. Publicul a­­aplaudat de aseme­nea cu multă căldură interpretarea „Rapso­diei­­ romina“ de George Enescu. La concert au asistat reprezentanţi ai vieţii noastre artistice şi culturale, ai Institutului Romî­n pentru Relaţiile Culturale cu Străină­tatea, ai Filarmonicii de Stat „George Enes­­cu“ din Bucureşti, precum şi un numeros public. A fost de faţă W. Eggerath, ambasadorul R. D. Germane la Bucureşti, şi membri ai Ambasadei R. D. Germane. (Ager­pres). Ne trebuie să se mai repete! In faţa , unei hărţi al Europei anului 1936, hartă înnegrită de semne ce înfăţi­şau bazele militare şi liniile fortificate ce împânziseră continentul nostru, poetul sovietic Pavel Antokolski lansa un a­­vertisment înflăcărat europeanului naiv, prins în mreji­le unei vorbării ce-1 de­părta de Adevăr. Spunea poetul: „Priveşte-o bine! N-aştepta sorocul! Ridică-te de-acuma s-o ajuţi!" Anticii spuneau că poeţilor le este hă­răzit darul profeţiei. Nu de asta însă am citat aici versurile poetului sovietic. An­tokolski, ca orice om cu judecată sănă­toasă, ne apare conştient de pericolul ce ameninţa Europa, aşa cum conştienţi au fost milioane de oameni. Războiul ce avea să izbucnească la 1 septembrie 1939 n-a fost o surpriză a istoriei. Isto­ria nu cunoaşte astfel de surprize. A fost rezultatul firesc al unei politici ce nu a ţinut seama de voinţa şi interesele popoarelor, ci doar de voinţa şi intere­sele unor cercuri obişnuite să pună lao­laltă în capitolul profiturilor dividendele exploatării sîingelui negru al pământului, petrolul, cu sîngele roşu al oamenilor. Ştiau aceste cercuri că fasciştii germani se pricep să deschidă izvoarele gîlgîi­­toa­re ale sîngelui popoarelor. Aşteptările lor, dividendele antecalculate, nu s-au dezminţit. Pericolul l-au văzut mulţi. L-a de­nunţat cu tărie guvernul sovietic, l-au analizat cu luciditate congresele P.C.U.S. Şi-au dat seama de ameninţarea cres­cândă masele populare din toate ţările Europei. Muncitorii şi ţăranii din Franţa şi Germania, din Italia sau din Polonia nici­­nu puteau să nu simtă apropierea acestei urgii, care asupra lor avea să se prăbuşească. O simţeau fiindcă tot rrrai mică devenea bucata lor de pîine, pîinea , pe care o în­ghiţeau gurile tunurilor fa­bricate de Krupp, de Vickers-Armstrong sau de Schneider-Creusat. Cel puţin în ţara noastră, aceasta o ştia oricare om care-şi vedea dumicatul de pîine împes­triţat cu „timbrel’ pentru avioane sau armament. Neliniştea popoarelor şi-a găsit atunci glasuri puternice ca s-o exprime. Henri Barbusse, Romain Rolland, Thomas Mann, Pablo Picasso sunt numai cîteva din numele celor care au pus puterea minţii şi artei lor în slujba avertizării popoarelor europene. Cine nu-şi mai aminteşte de necruţătorul rechizitoriu fă­cut fascismului de marele revoluţionar Gheorghi Dimitrov ? Acolo, din banca acuzaţilor, tribunul chema popoarele să vadă chipul de fiară al hitlerismului şi le îndemna să se unea­scă împotriva lui. Dar astfel de avertismente s-au pier­dut pentru mulţi sub valurile unei vor­­bării cînd liniştitoare, cînd bătăio­ase, a discursurilor şi declaraţiilor solemne de­bitate de diplomaţi şi politicieni care pretindeau că ţin secretele „echilibrului european“ în buzunarul de la vestă. Ce de formule pretins infailibile n-au circulat în acea vreme! „Cordon sanitar“, „Mica înţelegere“, „Antanta cordială“, „Pact Anti-Komintern“, „Pact balcanic”, „Sistemul garanţiilor reciproce“, fel şi fel de combinaţii menite toate, chipurile, să salveze pacea. Pînă cînd toate aceste zgo­motoase formule au aminţit brusc, în zorii zilei de 1 septembrie 1939. De acum vorbeau tunurile lui Hitler şi bombele a­­vioanelor „Stukas“. Mai întîi la Varşovia, apoi la Rotterdam, Dunkerque, Londra, Coventry, Belgrad... Marea coasă a răz­boiului începuse să taie cu milioanele lujerele de vieţi omeneşti. Aşa cum în­­tr-o zi a tăiat şi firul proaspăt al vieţii tânărului sublocotenent sovietic Vladimir Pavlovici Antokolski, fiul iubit al poetu­lui, care scrisese „Harta Europei“. Se poate cere popoarelor să uite aceas­tă crudă şi sîn­geroasă lecţie ? Mai ales după ce prin sîngele lor, al popoarelor coalizate s-a pus cu atîtea jertfe capăt acestui război, dezlănţuit de militariştii germani care visau să obţină dominaţia mondială. Au încercat-o zadarnic unii, ba chiar o mai încearcă şi azi, crampo­­nîndu-se cu disperare de rămăşiţele pu­trede ale a­şa-ziselor „poziţii de forţă“. Prea vii, prea dureroase sunt uriaşele jertfe plătite de popoarele Europei ale cărei vechi oraşe au fost prefăcute în scrum şi moloz de bestia hitleristă, pen­tru ca acei ani să poată fi daţi uitării. Prea mişcăto­r şi înălţător a fost eroismul poporului sovietic în lupta pentru liber­tatea sa şi a tuturor popoarelor, pildă mobilizatoare a tuturor forţelor patriotice, ca să nu rămână flacără de nestins în mi­ntea şi inima popoarelor. Astăzi, după conferinţa de la Geneva a şefilor de guverne ai celor patru puteri, forţia şi eficacitatea efortului popoarelor de a consolida pacea­­Europei şi a lumii nu mai au nevoie de alte dovezi. S-a căzut de acord la Geneva asupra necesităţii asigurării securităţii europe­ne. Conferinţa din octombrie a miniştri­lor de externe are sarcina de a găsi calea spre o soluţie de înţelegere în această problemă. Pentru că soluţii — aşa cum se ştie — există. Popoarele Europei au găsit pe bună dreptate că pentru interesele lor vitale, propunerile guvernului sovietic constituie calea cea mai sigură. E de altfel şi calea cea mai logică. In locul grupărilor opuse, crearea unui sistem de securitate colecti­vă cu participarea tuturor statelor euro­pene și a S.U.A., iată ce ar asigura Eu­ropei un viitor pus la adăpost de dezas­trele unui nou război. Realizarea în două etape a acestui sistem, așa cum s-a pro­pus de Uniunea Sovietică la Geneva, înlătură şi îndoielile celor care cred că nu se poate renunţa dintr-o dată la ac­tualele combinaţii diplomatico-militare. Ar fi suficient deocamdată ca fiecare în parte din aceste grupări existente să-şi ia obligaţia de a se abţine de la folosirea forţei armate şi de a rezolva toate liti­giile care se pot ivi între ele numai prin mijloace paşnice. Totodată, Uniunea So­vietică propune ca pînă l­a realizarea unui acord cu privire la reducerea armamente­lor şi interzicerea armei atomice şi la re­tragerea trupelor străine de pe teritoriile ţărilor europene, statele respective să se oblige să nu ia nici un fel de măsuri în­dreptate spre sporirea efectivului forţelor lor armate. Uniunea Sovietică nici n-a mai aşteptat să se facă un pas comun în acest sens şi a şi redus cu 640.000 de oameni forţele sale armate. Cehoslovacia populară i-a urmat exemplul, apoi şi ţara noastră. Perspectiva unui sistem de secu­ritate care să însemne lichidarea tratatu­lui Atlanticului de No­rd, a acordurilor de la Paris şi a tratatului de la Varşovia, a restabilirii situaţiei antebelice în ce pri­veşte retragerea tuturor trupelor străine de pe teritoriile altor ţări n-are de ce să îngrijoreze pe nimeni. Dimpotrivă, in­teresele tuturor popoarelor, înţelepciunea pe care le-a dat-o experienţa pledează în favoarea acestui sistem menit să pună capăt periculoasei existenţe­­a unor gru­pări militare de state opuse. Pe drept cuvînt spunea N. A. Bulganin că: „Sîn­tem profund convinşi că securitatea reală a statelor europene poate şi trebuie să fie asigurată numai atunci cînd se va pune capăt politicii grupărilor militare, cînd toate statele europene, precum şi S.U.A. îşi vor uni eforturile în lupta pen­tru pace”. Bineînţeles —­ aşa cum au subliniat-o conducătorii sovietici — Uniunea Sovie­tică, prezentând propunerile sale concre­te, este gata să examineze propunerile al­tor state, care într-o măsură sau alta corespund sarcinii întăririi securităţii europene. Aşa se prezintă cazul cu pro­punerea primului-ministru britanic, Eden, cu privire la posibilitatea încheierii unui pact de securitate cu participarea unui cerc mai restrâns de state, propunere care ar putea avea o însemnătate pozitivă în condiţiile luării în consideraţie a situa­ţiei reale existente azi în Germania. De asemenea, U.R.S.S. a arătat l­a Geneva I—wiMUimn I că este în favoarea sprijinirii de către marile puteri a statelor care ar dori să ducă o politică de neutralitate şi de ne­­pa­rticipa­re la blocuri şi coaliţii militare. Popoarele aşteaptă ca la viitoarea reu­niune a miniştrilor de afaceri externe ai celor patru puteri să fie examinate­­noi posibilităţi de înţelegere în această pro­blemă. Fiindcă în nici un caz nu se poate spune că aceste posibilităţi sunt epuizate. Astăzi, la 16 ani de la data memora­bilă care a însemnat începutul uriaşei tragedii care a costat atîtea milioane de vieţi şi atîtea grele suferinţe, popoarele europene sunt mai decise ca oricând să pună la adaipo­st viitorul lor. Poporul nostru este şi el profund interesat în rea­lizarea unui sistem de securitate colecti­vă europeană. Dar spre deosebire de tre­cut avem azi putinţa de a concretiza a­­ceastă năzuinţă. Politica externă a sta­tului democrat-popular sprijină pe deplin eforturile ce se fac în acest sens. A sub­liniat-o acu­m cîteva zile tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, arătând că: „...guvernul Republicii Populare Române sprijină cu fermitate proiectul Tratatului general pentru securitatea colectivă în Europa, prezentat de Uniunea Sovietică, cît şi noile ei propuneri făcute la conferinţa de la Geneva, care pornesc de la existenţa în Europa a unor grupări de state opuse unele altora“. Orice ar spune şi ar crede propovădui­torii „războiului­­rece“, cum ar fi sena­torii Knowland, Mc Carthy ş. a., noi, ca şi toate celelalte popoare europene, nu vrem ca securitatea acestui continent să fie a­­meninţată. Dacă războiul început în 1939 a putut fi premeditat nestingherit, aceasta nu trebuie să se mai repete în zilele noastre. Iată pentru ce sîntem din toată inima alături de cei care își amintesc de sângeroasa toamnă de acum 16 ani, nu pentru a da izvor lacrimilor fără folos, ci pentru a da izvor nădejdii. Marea nă­dejde pe care milioane de voinţe sânt de­cise s-o transpună în realitate, nădejdea viitorului paşnic al acestui mult şi greu încercat continent. A. THEODOR Pag. 3-a La Institutul pentru problemele nucleare al Academiei de Ştiinţe a U. R. S. S. MOSCOVA 31 (Agerpres). — Ziarul „Pravda“ consacră un spaţiu larg activităţii Institutului pentru problemele nu­­cleare al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Vastele materiale publicate de ziar infor­mează pe cititori asupra modului în care cuceririle ştiinţei servesc construcţiei paşnice din Uniunea Sovietică. După ce expune sub formă populară evo­­luţia concepţiilor despre structura materiei din vremurile Chinei străvechi şi pînă în zilele noastre, autorul A. Trifonov trece a­­poi la descrierea sincrociclotronului instalat la institutul pentru problemele nucleare şi care este cel mai mare din lume. Cercetarea cea mai rodnică şi eficientă a problemei forţelor nucleare este posibilă nu­mai dacă se studiază interacţiunea particu­lelor elementare posedînd energii foarte mari, ca nucleele arimice. Pentru a obţine particule cu energii mari, adică pentru a le comunica viteze colosale, savanţii folosesc instalaţii speciale denumite acceleratori de particule încărcate. Cu ajutorul acestor instalaţii ei cercetea­ză multilateral diferite nuclee atomice, pă­trund în adîncul acestor nuclee, cercetează diferite particule elementare. Fizicienii studiază interacţiunea acestor particule în­tre ele şi cu nucleele atomice complexe, ob­ţin pe cale artificială particule noi, care pînă în prezent erau descoperite în razele cosmice venind pe pămînt din spaţiul uni­versal. Sincrociclotronul, acceleratorul particule­lor încărcate, constituie o instalaţie tehnică complexă. Statul sovietic a atras la crearea acestei instalaţii, întreprinderi ale cîtorva ramuri ale industriei grele şi, în primul rînd, ale industriei electrotehnice. Construirea sincro­ciclotronului s-a efectuat de către un nume­ros colectiv de muncitori, ingineri şi sa­vanţi sub conducerea profesorului D. V­­Efremov, precum şi a lui M. G. Meşcerea­­kov şi A. L. Minţ, membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Aici s-a prevăzut­­totul pentru ca omul să fie pus la­ adăpost de acţiunea radiaţiilor vătămătoare sănătăţii lui. Instalaţia unde are loc accelerarea particulelor este izolată cu pereţi groşi. Betonul armat constituie o protecţie sigură împotriva neutronilor şi a razelor gama. Sala principală se aseamănă cu o uriaşă secţie a unei întreprinderi moderne. Totul aici este majestuos şi auster. Utilajele insta­late în sală ne uimesc prin uriaşele lor di­mensiuni. De exemplu, electromagnetul cîn­­tăreşte 7.000 de tone. Diametrul polului magnetic este de şase metri. Electromagne­tul creează cîmpul magnetic necesar func­ţionării sincrociclotronului. In continuare se explică amănunţit sche­ma de construcţie a sincrociclotronului şi principiul lui de funcţionare. Energia maximă a protonilor obţinută la ciclotroane nu depăşeşte 20 milioane de e­­lectroni-volţi. In cazul sincrociclotronului însă s­-a izbutit să se învingă posibilităţile limitate ale ciclotronului. Funcţionarea unui accelerator de acest tip se bazează pe aşa­­zisul principiu al autofazării, propus în 1944 de V. I. Weksler, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., precum şi, independent de el, în 1945 de fizicianul a­­merican Mac Millan. Sincrociclotronul instalat ■ la Institutul pentru problemele nucleare al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. se foloseşte pentru acce­lerarea protonilor pînă la energii de 680 milioane de electron-volţi. Cu ajutorul lui se obţin fascicole intense de mazoni pozi­tivi şi negativi cu energii pînă la 400 mili­oane de electron-volţi şi fascicole de neu­troni cu energii pînă la 600 milioane de e­­lectron-volţi. Cu ajutorul acestui accelerator pot fi de asemenea obţinuţi deutroni (nu­cleele atomilor de deuteriu sau hidrogen greu) cu energii de 420 milioane de electron­­volţi şi particule alfa (n­ucleele atomilor de heliu) cu energii de 840 milioane de elec­­tron-volţi. Dezvoltînd viteza maximă, particulele a­­jung la o instalaţie aşezată în interiorul ca­merei, care asigură expulzarea lor în afară. Tot aici este aşezată o ţintă, de care se lo­vesc cu viteză uriaşă particulele încărcate. Ca rezultat, din ţintă se împrăştie neutronii, mezonii şi razele gama. In urma bombardă­rii ţintei, nucleele atomilor ei se dezinte­grează, formînd nuclee ale altor elemente. Aplicînd acest principiu, se poate transmuta un element chimic într-altul. Astfel, din bismut se poate obţine aur şi platină. Datorită unor asemenea experienţe efec­tuate în acceleratori, în tabela­ lui D. I. Mendeleev apar mereu noi şi noi elemente necunoscute încă în natură. La conferinţa tehnico-ştiinţifică internaţională pentru folo­sirea energiei atomice în scopuri paşnice, care şi-a încheiat lucrările la Ge­neva, s-a comunicat despre desco­perirea elementelor al 99-lea, al 100-lea şi al 101-lea din tabela lui Mendeleev, care au fost denumite în cinstea unor eminenţi savanţi: fermiu, einsteiniu şi mendeleeviu. Din accelerator particulele pă­trund an orificii speciale din plă­cile grele de oţet (colimatoare) executate în peretele de protecţie din baton şi ies sub forma unor fas­cicole înguste în laboratorul insta­lat dincolo de acest perete. Inginerul­ de serviciu efectuează comanda de la distanţă a sincro­ciclotronului. întorcând manetele re­gulatoarelor , el stabileşte regimul necesar de funcţionare a tuturor a­­gregatelor. Sincrociclotronul este un puter­nic instrument de cunoaştere a­ lu­mii materiale. Bazîndu-se pe legile obiective de dezvoltare a naturii, călăuzindu-se de metoda materialismului dialec­tic, fizicienii sovietici pătrund tot mai adînc în tainele atomului. Oamenii de ştiinţă sovietici care lucrează la sinicrociclotronu­l Insti­tutului pentru problemele nucleare al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. au adus o contribuţie considerabilă la studierea problemei forţelor nu­cleare. Aici s-au obţinut noi date importante cu privire la caracterul dispersării protonilor de către protoni şi s-a studiat pentru prima oară dispersarea neutronilor de către neu­troni la mari energii. S-a stabilit că în apro­ximativ 50 de cazuri din 100, ciocnirile pro­tonilor cu protoni sunt însoţite de formarea de mezoni. Ansamblul rezultatelor acestor cercetări şi ale experienţelor respective efec­­tuate de fizicienii americani a permis să se obţină noi informaţii despre mărimea razei protonului. S-a aflat că protonul constituie u­n„ sistem complex în centrul căruia se află un miez dens cu dimensiuni de trei ori mai mici decit mărimea care fusese adop­tată înainte drept raza protonului. La insti­tut s-au cules de asemenea date cu privire la interacţiunea neutronilor cu protoni, s-a acumulat un vast material experimental le­gat de cercetarea interacţiunii mezonilor cu nucleoni şi nuclee. Toate aceste fapte expe­rimentale prezintă o mare valoare pentru elaborarea unei teorii riguroase a nucleului atomic. Cercetările savanţilor dau o nouă am­ploare. In U.R.S.S. este în curs de construc­ţie un sincrofazotron, accelerator şi mai pu­ternic de particule încărcate, calculat pentru obţinerea unor energii de 10 miliarde de electron-volţi. Cercetările fizicienilor sovietici, scrie „Pravda“ în încheiere, nu au cît­uşi de puţin un caracter contemplativ. Scopul lor este de a pune uriaşele forţe ale naturii în slujba omenirii, de a contribui prin lucrările lor la un viitor fericit al popoarelor. Sincrociclotronul de la Institutul pentru probleme nucleare: în clişeu se văd electromag­netul, camera de accelerare, puternica pompă de vid, generatorul de înaltă frecvenţă. Ziaristul american Walter Lippman despre situaţia în N. A. T. O. NEW YORK 31 (Agerpres).­­ Ziarul „New York Herald Tribune“ a pu­blicat recent un articol al cunoscutului ga­zetar american Walter Lippman în legătură cu situaţia blocului militar al Atlanticului de nord. „Există deja numeroase indicii că viitorul acestuia nu poate fi considerat ca sigur şi că bazele lui strategice şi politice nu sunt puternice“, scrie Lippman. N.A.T.O. — arată el — nu s-a bucurat niciodată de sprijinul popoarelor europene. „El (pactul nord-Atla­ntic — N.R.), scrie Lippman, se va chinui şi va agoniza. Fi­reşte că deocamdată rapoartele statelor membre nu conţin încă propuneri de redu­cere a contribuţiilor lor militare. Este sigur însă că există o presiune populară crescîndă care se face simţită în parlamente în sensul scurtării duratei serviciului militar şi redu­cerii cheltuielilor pentru înarmare“. N.A.T.O. ar putea foarte uşor fi îngropat, constată Lippman în continuare, subliniind că „popoarele şi chiar guvernele lor sunt gata să scape de o povară grea pe care nu o cred în stare să le asigure securitatea şi supravieţuirea“. Din articolul lui Lippman reiese clar ideea că popoarele Europei vor să se elibereze cît mai grabnic de uriaşele poveri ale înarmării şi să creeze în Europa condiţii care să le asigure în mod real pacea şi securitatea. Numeroase organizaţii din S. U. A. cer lărgirea schimburilor cu U. R. S. S. NEW YORK 31 (Agerpres). — TASS : Potrivit celor relatate de presa ameri­cană, tot mai multe organizaţii culturale şi ştiinţifice, precum şi a­lte organizaţii din S.U.A. îşi expricidă dorinţa­ de a stabili le­gături cu organizaţiile corespunzătoare din Uniunea Sovietică. Ziarul „New York Times“ anunţă din Washington că, potrivit declara­ţiilor­­unui funcţionar al Departamentului de stat, la Departamentul de stat se primesc numeroase propuneri în acest sens. Ziarul subliniază: „Acestea sunt propuneri­­amănun­ţite şi serioase. In general, de la conferinţa de l­a Geneva a celor­­patru mari în diferite secţii ale Departamentului de stat se primesc săptămânal cel puţin de trei ori mai multe propuneri de acest fel“. Datorită acestui fapt Direcţia pentru problemele privind schimbul internaţional în domeniul învăţă­mîntului, re­latează ziarul, a cerut sporirea n­u­mărului funcţionarilor pentru a putea face faţă şu­voiului de cereri. Persoane oficiale, adaugă „New York Ti­mes“, au declarat că cererile privind un ase­menea schimb sosesc în primul rînd din partea universităţilor şi asociaţiilor ştiinţi­fice, multe din ele se primesc însă din par­tea Urmelor particulare, asociaţiilor cetăţe­neşti, cluburilor şi persoanelor particulare. Aproape 60 la­­sută din cei care înaintează cereri îşi exprimă dorinţa­ ca Statele Unite sa fie vizitate de cetăţeni sovietici în gru­puri sau individual. Alţii îşi manifestă do­rinţa de a vizita Uniunea Sovietică. Neînţelegeri în guvernul francez în legătură cu situaţia din Maroc PARIS 31 (Agerpres). — TRASS : Consiliul de Miniştri al Franţei, care a dezbătut situaţia din Maroc, a adoptat ho-­ tărîri a căror esenţă, potrivit relatărilor zia­rului „Combat“, se reduc la următoarele * destituirea sultanului Ben Arafa In „condiţii onorabile“, numirea unui consiliu de re­genţă format din trei persoane din care să facă parte şi fostul paşă al oraşului Şefru şi Bekkai, care a sprijinit pe sultanul Ben Yussef, detronat în anul 1953; formarea unui „guvern reprezentativ“ marocan; adu­cerea din Madagascar în Franţa a fostului sultan; înlocuirea actualului rezident general francez în Maroc, Grandval, şi a altor func­ţionari. Ziarele subliniază că şedinţa Consiliului de Miniştri s-a desfăşurat într-o atmosferă extrem de încordată întrucît în guvern nu există o unitate de opinie asupra căilor li­chidării crizei marocane iar unii miniştri au obiectat împotriva planului expus mai sus. Ziarul „Combat“ relatează că generalul König, ministrul Apărării Naţionale, a ameninţat cu demisia. Miniştrii Pinay şi Triboulet de asemenea au declarat că nu sunt de acord cu planul menționat.

Next