Munca, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 2446-2471)
1955-09-01 / nr. 2446
ro! 1. Septembrie 1955 — nr. 2446 Din activitatea organelor sindicale Să traducem în viaţă hotărîrile Congreselor . Congresele Sindicatelor care s-au desfăşurat până în prezent au scos în evidenţă contribuţia Sindicatelor respective la dezvoltarea economiei patriei noastre, la îmbunătăţirea nivelului de trai şi cultură al maselor, au analizat lipsurile existente în activitatea lor şi le-au trasat sarciniie de viitor. Congresele au cerut Comitetelor Centrale nou alese, prezidiilor acestora să treacă de îndată la aplicarea măsurilor elaborate şi concretizate în rezoluţiile votate. Propunerile făcute în Congres sînt cercetate cu atente Delegaţii la Congrese au ridicat, în cuvântul lor, numeroase şi însemnate probleme. Criticind părţile slabe ale activităţii de pînă acum, ei au făcut propuneri pentru înlăturarea lipsurilor existente, atît în producţie cît şi în munca sindicală. Toate aceste critici, sugestii şi propuneri privind îmbunătăţirea muncii de viitor, în toate domeniile, sunt cercetate de către noile Comitete Centrale alese. Secţia organizatorică a Sindicatului muncitorilor din C.F.R. şi P.T.T.R. a studiat, de pildă, stenogramele din care a scos propunerile pe probleme şi le-a înaintat secţiilor Comitetului Central.. Acestea au analizat fiecare propunere şi au indicat pentru fiecare soluţiile de rezolvare, trecîndu-le apoi spre aprobare Prezidiului Comitetului Central. Pe baza rezoluţiei Congresului şi propunerilor delegaţilor, C.C. al Sindicatului muncitorilor din construcţii şi industria materialelor de construcţii a discutat cu conducerile celor două ministere (Ministerul Construcţiilor şi Ministerul Industriei Materialelor de Construcţii) asupra modului de aplicare a hotărârilor Congresului, a propunerilor venite de jos. El şi-a întocmit un plan de muncă care a fost trimis fiecărui membru al Comitetului Central. In acelaşi timp, planul de muncă a fost trimis şi comitetelor regionale ale Sindicatului pentru ca pe baza lui, folosindu- ca ghid — şi a situaţiei concrete din regiunea respectivă, a problemelor specifice de acolo, ele să-şi întocmească planurile de muncă. In aceasta acţiune, comitetele regionale vor fi ajutate de către membrii prezidiului, care se vor deplasa în fiecare regiune, vor prelucra dezbaterile Congresului şi vor ajuta la întocmirea planurilor de muncă. Membrii prezidiului vor analiza situaţia din regiunea respectivă şi vor prelucra dezbaterile Congresului, pe baza constatărilor făcute la faţa locului. Prelucrarea în rîndul membrilor de sindicat a lucrărilor Congreselor Este de la sine înţeles că traducerea în viaţă a hotărârilor Congreselor este imposibilă fără participarea la această acţiune a maselor largi ale membrilor de sindicat. Trebuia deci ca aceştia să cunoască temeinic dezbaterile Congreselor, lucrările lor, să şi le însuşească şi să lupte pentru aplicarea lor. De aceea este necesar ca lucrările Congreselor, hotărîrile adoptate prin rezoluţii să fie grabnic aduse la cunoştinţa celor mai largi mase ale membrilor de sindicat. Comitetele Centrale ale Sindicatelor care şi-au desfăşurat Congresele ţin seama de acest lucru. C. C. al Sindicatului muncitorilor C.F.R.—P.T.T.R., de pildă, a sfătuit pe delegaţii şi invitaţii participanţi la Congres ca, întorşi la locurile lor de muncă, să ceară comitetelor de întreprindere, de linie şi de complex să organizeze adunări ale muncitorilor, în care ei să vorbească despre lucrările Congresului. Nenumărate organe sindicale din această ramură au organizat în cluburi, la colţuri roşii şi chiar pe locurile de producţie întîlniri între delegaţii întorşi de la Congres şi muncitori. In scopul prelucrării lucrărilor Congresului Sindicatului lucrătorilor din comerţ, ziarul „Comerţul socialist“, organ al Ministerului Comerţului, a publicat, în prima sa ediţie apărută după Congresul acestui Sindicat, cea mai mare parte a lucrărilor, precum şi rezoluţia adoptată de Congres. C. C. al Sindicatului a cerut redacţiei tipărirea a încă 20.000 de exemplare în plus pentru a fi puse la îndemina activului sindical. De asemenea, el a instruit şi a trimis activul său în 12 regiunii ale ţării, pentru a prelucra cu comitetele regionale, raionale, intărraionale şi de întreprindere lucrările şi îndeosebi rezoluţia adoptată de Congres. In momentul de faţă, în cele 12 regiuni, lucrările Congresului se prelucrează de către comitetele de întreprindere în grupele sindicale din unităţile comerţului de stat. Grilă deosebită pentru prelucrarea în masă a lucrărilor Congresului a manifestat şi C.C. ali Sindicatului muncitorilor din construcţii şi industria materialelor de construcţii. Astfel, întregul activ a participat la o şedinţă de lucru in care secretarul C.C. al Sindicatului a scos în evidenţă ,şi a analizat lipsurile din munca acestui Comitet Central şi a activului său, date la iveală de către lucrările Congresului. Rezoluţia adoptată de Congresul acestui Sindicat a fost tipărită pentru a fi difuzată activului sindical din întreprinderi, astfel ca acesta, inclusiv organizatorii de grupă, să aibă la îndemână textul ei. Hotărîrile încep să prindă viaţă Multe probleme ridicate în Congrese cer luarea unor măsuri imediate. De exemplu, la Congresul sindicatului muncitorilor din construcţii şi industria materialelor de construcţii s-a cerut cu tărie luarea tuturor măsurilor necesare urgentării lucrărilor de construcţii. Delegaţii au cerut Comitetului Central al acestui Sindicat să organizeze neîntârziat acţiunea de extindere a metodelor avansate de muncă. C. C. al Sindicatului a trecut la traducerea în viaţă a acestei cerinţe, împreună cu ministerul, el a organizat pe şantierele de construcţii din Oraşul Stalin, Timişoara, Reşiţa, Constanţa, Iaşi şi Bucureşti (în acest oraş pe şantierele Vatra Luminoasă şi Griviţa Roşie) schimburi de experienţă şi demonstraţii practice în scopul introducerii pe scară largă a tencuielilor mecanizate cu „Cuza R.D.G.“. La Congresul Sindicatului muncitorilor din industria alimentară s-a cerut ca organele administrative şi sindicale să treacă de îndată la pregătirea campaniei de fabricare a zahărului şi a celei de vinificaţie, pentru ca în momentul începerii lor — foarte apropiat — toate să fie puse la punct. Comitetul Central al acestui Sindicat, împreună cu ministerul, a trecut la traducerea în viaţă a acestor cereri. Au fost formate brigăzi din reprezentanţi ai ministerului şi ai C.C. al Sindicatului care s-au dus în fiecare fabrică de zahăr, pentru a cerceta situaţia existentă şi a sprijini pe loc organele administrative şi sindicale în luarea măsurilor. Astfel, vor fi ţinute consfătuiri cu responsabilii bazelor de recepţie a sfeclei de zahăr, cu delegaţii de cultură a sfeclei. De asemenea se vor organiza în fabrici schimburi de experienţă între muncitorii fruntaşi în campania de anul trecut şi ceilalţi muncitori, în care va fi arătat modul de aplicare a metodelor sovietice Silin, Iarovoi în fabricarea zahărului. In centrul atenţiei noilor Comitete Centrale se află de asemenea probleme privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi trai a căror rezolvare mai atentă a fost cerută de Congrese. C. C. al Sindicatului C.F.R.—P.T.T.R. controlează prin activul său mersul gospodăriilor anexe, se îngrijeşte de pregătirea pentru aprovizionarea de iarnă a cantinelor, creşelor şi căminelor de zi. C.C. al Sindicatului muncitorilor din industria alimentară a trecut împreună cu ministerul la analizarea modului de îndeplinire a angajamentelor din contractul colectiv, insistând asupra acelora care privesc condiţiile de trai şi de cultură ale muncitorilor. De asemenea se duce lupta pentru urgentarea construirii locuinţelor întîrziate, fapt pentru care Congresul a criticat aspru fostul C.C. al Sindicatului. Se poate spune, pe drept cuvînt, că noile Comitete Centrale al’,e Sindicatelor duc o serioasă luptă de acum, de la începutul activităţii lor, dovedind că au înţeles importanţa sarcinilor pe care le au. In munca lor, ele trebuie să se bazeze nemijlocit pe activitatea creatoare a zecilor de mii de membri de sindicat, ai căror reprezentanţi simt, să-i atragă pe aceştia la rezolvarea tuturor problemelor puse la congrese. M. MARINESCU MUNKA Ansamblul artistic al tineretului coreean a sosit în Capitală Miercuri a sosit în Capitală, la invitaţia Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, Ansamblul artistic al tineretului coreean,care a participat la cel de al V-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Varşovia. In Gara de Nord, membrii ansamblului au fost salutaţi de tovarăşii: Ion Pas, prim locţiitor al ministrului Culturii, dr. I. Bogdan, vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, de reprezentanţi ai vieţii artistice din Capitală, de reprezentanţi ai C.C. al U.T.M. şi ai comitetului orăşenesc Bucureşti U.T.M., de numeroşi tineri din Capitală. Au fost de faţă la sosire ambasadorul R.P.D. Coreene la Bucureşti, Den Em, precum şi membri ai ambasadei. La coborîrea din tren, oaspeţii au fost viu aclamaţi de cei prezenţi şi li s-au oferit buchete de flori. Aducînd oaspeţilor un cuvînt de salut în numele I.R.R.C.S., tov. dr. I. Bogdan a spus intre altele : Oamenii muncii din patria noastră cunosc minunatele realizări obţinute de bravul popor coreean în refacerea economiei naţionale, în dezvoltarea ştiinţei, artei şi culturii sale. Poporul nostru se bucură că sub conducerea înţeleaptă a Partidului Muncii din R.P.D. Coreeană, în frunte cu iubitul conducător al poporului coreean Kim Ir Sen, poporul coreean construieşte cu hotărîre şi avînt o viaţă nouă, fericită. Vizita Ansamblului artistic al tineretului coreean în ţara noastră este aşteptată cu multă dragoste şi cu un viu interes. Sîntem siguri — a încheiat vorbitorul — că spectacolele dvs. vor constitui o nouă şi importantă contribuţie la adîncirea cunoaşterii reciproce şi a prieteniei dintre popoarele noastre, strîns legate în munca şi lupta lor pentru construirea socialismului, pentru pace şi prietenie între popoarele lumii. A răspuns conducătorul ansamblului coreean, Kim Hon Ghi, locţiitor al ministrului Culturii şi Propagandei din R.P.D. Coreeană, care a subliniat bucuria deosebită cu care membrii ansamblului vin în R.P.R. Poporul coreean aduce prin noi un cald salut şi urează noi succese poporului român, care construieşte socialismul — a spus vorbitorul. Poporul coreean îşi reconstruieşte cu elan patria distrusă de război, primind ajutor din partea Uniunii Sovietice şi a ţărilor de democraţie populară. Poporul coreean nu va uita niciodată ajutorul primit din partea poporului român. Ansamblul artistic al tineretului coreean, care este format din peste 100 de persoane, cuprinzînd între altele o formaţie de operă, un grup de cîntece şi dansuri , va da concerte în Bucureşti şi va întreprinde un turneu în ţară. Primele spectacole vor avea loc în zilele de 1 şi 2 septembrie, la Teatrul de vară din Parcul de Cultură şi Odihnă „I. V. Stalin“. •----•---- Primul concert al formaţiei muzicale din R. D. Germană Miercuri seara a avut loc la sala Dalles primul concert al formaţiei muzicale din R. D. Germamă, care ne vizitează ţara la invitaţia Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea. Formaţia muzicală din ţara prietenă a executat sub conducerea dirijorului Hanns Boll, conferenţiar la Şcoala superioară de muzică din Berlin, un bogat program de piesemuzicale germane, dintre care unelepe teme populare, ca „Dansuri dim Hohenheim“ de W. Schneider, „Vals din nordul Germaniei“ de H. Muller, „Variaţiutii pe tema cântecului popular „Mă dusei la fintinică“ de Hans Boll şi antele. Publicul aaplaudat de asemenea cu multă căldură interpretarea „Rapsodiei romina“ de George Enescu. La concert au asistat reprezentanţi ai vieţii noastre artistice şi culturale, ai Institutului Romîn pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, ai Filarmonicii de Stat „George Enescu“ din Bucureşti, precum şi un numeros public. A fost de faţă W. Eggerath, ambasadorul R. D. Germane la Bucureşti, şi membri ai Ambasadei R. D. Germane. (Agerpres). Ne trebuie să se mai repete! In faţa , unei hărţi al Europei anului 1936, hartă înnegrită de semne ce înfăţişau bazele militare şi liniile fortificate ce împânziseră continentul nostru, poetul sovietic Pavel Antokolski lansa un avertisment înflăcărat europeanului naiv, prins în mrejile unei vorbării ce-1 depărta de Adevăr. Spunea poetul: „Priveşte-o bine! N-aştepta sorocul! Ridică-te de-acuma s-o ajuţi!" Anticii spuneau că poeţilor le este hărăzit darul profeţiei. Nu de asta însă am citat aici versurile poetului sovietic. Antokolski, ca orice om cu judecată sănătoasă, ne apare conştient de pericolul ce ameninţa Europa, aşa cum conştienţi au fost milioane de oameni. Războiul ce avea să izbucnească la 1 septembrie 1939 n-a fost o surpriză a istoriei. Istoria nu cunoaşte astfel de surprize. A fost rezultatul firesc al unei politici ce nu a ţinut seama de voinţa şi interesele popoarelor, ci doar de voinţa şi interesele unor cercuri obişnuite să pună laolaltă în capitolul profiturilor dividendele exploatării sîingelui negru al pământului, petrolul, cu sîngele roşu al oamenilor. Ştiau aceste cercuri că fasciştii germani se pricep să deschidă izvoarele gîlgîitoare ale sîngelui popoarelor. Aşteptările lor, dividendele antecalculate, nu s-au dezminţit. Pericolul l-au văzut mulţi. L-a denunţat cu tărie guvernul sovietic, l-au analizat cu luciditate congresele P.C.U.S. Şi-au dat seama de ameninţarea crescândă masele populare din toate ţările Europei. Muncitorii şi ţăranii din Franţa şi Germania, din Italia sau din Polonia nicinu puteau să nu simtă apropierea acestei urgii, care asupra lor avea să se prăbuşească. O simţeau fiindcă tot rrrai mică devenea bucata lor de pîine, pîinea , pe care o înghiţeau gurile tunurilor fabricate de Krupp, de Vickers-Armstrong sau de Schneider-Creusat. Cel puţin în ţara noastră, aceasta o ştia oricare om care-şi vedea dumicatul de pîine împestriţat cu „timbrel’ pentru avioane sau armament. Neliniştea popoarelor şi-a găsit atunci glasuri puternice ca s-o exprime. Henri Barbusse, Romain Rolland, Thomas Mann, Pablo Picasso sunt numai cîteva din numele celor care au pus puterea minţii şi artei lor în slujba avertizării popoarelor europene. Cine nu-şi mai aminteşte de necruţătorul rechizitoriu făcut fascismului de marele revoluţionar Gheorghi Dimitrov ? Acolo, din banca acuzaţilor, tribunul chema popoarele să vadă chipul de fiară al hitlerismului şi le îndemna să se unească împotriva lui. Dar astfel de avertismente s-au pierdut pentru mulţi sub valurile unei vorbării cînd liniştitoare, cînd bătăioase, a discursurilor şi declaraţiilor solemne debitate de diplomaţi şi politicieni care pretindeau că ţin secretele „echilibrului european“ în buzunarul de la vestă. Ce de formule pretins infailibile n-au circulat în acea vreme! „Cordon sanitar“, „Mica înţelegere“, „Antanta cordială“, „Pact Anti-Komintern“, „Pact balcanic”, „Sistemul garanţiilor reciproce“, fel şi fel de combinaţii menite toate, chipurile, să salveze pacea. Pînă cînd toate aceste zgomotoase formule au aminţit brusc, în zorii zilei de 1 septembrie 1939. De acum vorbeau tunurile lui Hitler şi bombele avioanelor „Stukas“. Mai întîi la Varşovia, apoi la Rotterdam, Dunkerque, Londra, Coventry, Belgrad... Marea coasă a războiului începuse să taie cu milioanele lujerele de vieţi omeneşti. Aşa cum într-o zi a tăiat şi firul proaspăt al vieţii tânărului sublocotenent sovietic Vladimir Pavlovici Antokolski, fiul iubit al poetului, care scrisese „Harta Europei“. Se poate cere popoarelor să uite această crudă şi sîngeroasă lecţie ? Mai ales după ce prin sîngele lor, al popoarelor coalizate s-a pus cu atîtea jertfe capăt acestui război, dezlănţuit de militariştii germani care visau să obţină dominaţia mondială. Au încercat-o zadarnic unii, ba chiar o mai încearcă şi azi, cramponîndu-se cu disperare de rămăşiţele putrede ale aşa-ziselor „poziţii de forţă“. Prea vii, prea dureroase sunt uriaşele jertfe plătite de popoarele Europei ale cărei vechi oraşe au fost prefăcute în scrum şi moloz de bestia hitleristă, pentru ca acei ani să poată fi daţi uitării. Prea mişcător şi înălţător a fost eroismul poporului sovietic în lupta pentru libertatea sa şi a tuturor popoarelor, pildă mobilizatoare a tuturor forţelor patriotice, ca să nu rămână flacără de nestins în mintea şi inima popoarelor. Astăzi, după conferinţa de la Geneva a şefilor de guverne ai celor patru puteri, forţia şi eficacitatea efortului popoarelor de a consolida paceaEuropei şi a lumii nu mai au nevoie de alte dovezi. S-a căzut de acord la Geneva asupra necesităţii asigurării securităţii europene. Conferinţa din octombrie a miniştrilor de externe are sarcina de a găsi calea spre o soluţie de înţelegere în această problemă. Pentru că soluţii — aşa cum se ştie — există. Popoarele Europei au găsit pe bună dreptate că pentru interesele lor vitale, propunerile guvernului sovietic constituie calea cea mai sigură. E de altfel şi calea cea mai logică. In locul grupărilor opuse, crearea unui sistem de securitate colectivă cu participarea tuturor statelor europene și a S.U.A., iată ce ar asigura Europei un viitor pus la adăpost de dezastrele unui nou război. Realizarea în două etape a acestui sistem, așa cum s-a propus de Uniunea Sovietică la Geneva, înlătură şi îndoielile celor care cred că nu se poate renunţa dintr-o dată la actualele combinaţii diplomatico-militare. Ar fi suficient deocamdată ca fiecare în parte din aceste grupări existente să-şi ia obligaţia de a se abţine de la folosirea forţei armate şi de a rezolva toate litigiile care se pot ivi între ele numai prin mijloace paşnice. Totodată, Uniunea Sovietică propune ca pînă la realizarea unui acord cu privire la reducerea armamentelor şi interzicerea armei atomice şi la retragerea trupelor străine de pe teritoriile ţărilor europene, statele respective să se oblige să nu ia nici un fel de măsuri îndreptate spre sporirea efectivului forţelor lor armate. Uniunea Sovietică nici n-a mai aşteptat să se facă un pas comun în acest sens şi a şi redus cu 640.000 de oameni forţele sale armate. Cehoslovacia populară i-a urmat exemplul, apoi şi ţara noastră. Perspectiva unui sistem de securitate care să însemne lichidarea tratatului Atlanticului de Nord, a acordurilor de la Paris şi a tratatului de la Varşovia, a restabilirii situaţiei antebelice în ce priveşte retragerea tuturor trupelor străine de pe teritoriile altor ţări n-are de ce să îngrijoreze pe nimeni. Dimpotrivă, interesele tuturor popoarelor, înţelepciunea pe care le-a dat-o experienţa pledează în favoarea acestui sistem menit să pună capăt periculoasei existenţea unor grupări militare de state opuse. Pe drept cuvînt spunea N. A. Bulganin că: „Sîntem profund convinşi că securitatea reală a statelor europene poate şi trebuie să fie asigurată numai atunci cînd se va pune capăt politicii grupărilor militare, cînd toate statele europene, precum şi S.U.A. îşi vor uni eforturile în lupta pentru pace”. Bineînţeles — aşa cum au subliniat-o conducătorii sovietici — Uniunea Sovietică, prezentând propunerile sale concrete, este gata să examineze propunerile altor state, care într-o măsură sau alta corespund sarcinii întăririi securităţii europene. Aşa se prezintă cazul cu propunerea primului-ministru britanic, Eden, cu privire la posibilitatea încheierii unui pact de securitate cu participarea unui cerc mai restrâns de state, propunere care ar putea avea o însemnătate pozitivă în condiţiile luării în consideraţie a situaţiei reale existente azi în Germania. De asemenea, U.R.S.S. a arătat la Geneva I—wiMUimn I că este în favoarea sprijinirii de către marile puteri a statelor care ar dori să ducă o politică de neutralitate şi de neparticipare la blocuri şi coaliţii militare. Popoarele aşteaptă ca la viitoarea reuniune a miniştrilor de afaceri externe ai celor patru puteri să fie examinatenoi posibilităţi de înţelegere în această problemă. Fiindcă în nici un caz nu se poate spune că aceste posibilităţi sunt epuizate. Astăzi, la 16 ani de la data memorabilă care a însemnat începutul uriaşei tragedii care a costat atîtea milioane de vieţi şi atîtea grele suferinţe, popoarele europene sunt mai decise ca oricând să pună la adaipost viitorul lor. Poporul nostru este şi el profund interesat în realizarea unui sistem de securitate colectivă europeană. Dar spre deosebire de trecut avem azi putinţa de a concretiza această năzuinţă. Politica externă a statului democrat-popular sprijină pe deplin eforturile ce se fac în acest sens. A subliniat-o acum cîteva zile tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, arătând că: „...guvernul Republicii Populare Române sprijină cu fermitate proiectul Tratatului general pentru securitatea colectivă în Europa, prezentat de Uniunea Sovietică, cît şi noile ei propuneri făcute la conferinţa de la Geneva, care pornesc de la existenţa în Europa a unor grupări de state opuse unele altora“. Orice ar spune şi ar crede propovăduitorii „războiuluirece“, cum ar fi senatorii Knowland, Mc Carthy ş. a., noi, ca şi toate celelalte popoare europene, nu vrem ca securitatea acestui continent să fie ameninţată. Dacă războiul început în 1939 a putut fi premeditat nestingherit, aceasta nu trebuie să se mai repete în zilele noastre. Iată pentru ce sîntem din toată inima alături de cei care își amintesc de sângeroasa toamnă de acum 16 ani, nu pentru a da izvor lacrimilor fără folos, ci pentru a da izvor nădejdii. Marea nădejde pe care milioane de voinţe sânt decise s-o transpună în realitate, nădejdea viitorului paşnic al acestui mult şi greu încercat continent. A. THEODOR Pag. 3-a La Institutul pentru problemele nucleare al Academiei de Ştiinţe a U. R. S. S. MOSCOVA 31 (Agerpres). — Ziarul „Pravda“ consacră un spaţiu larg activităţii Institutului pentru problemele nucleare al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Vastele materiale publicate de ziar informează pe cititori asupra modului în care cuceririle ştiinţei servesc construcţiei paşnice din Uniunea Sovietică. După ce expune sub formă populară evoluţia concepţiilor despre structura materiei din vremurile Chinei străvechi şi pînă în zilele noastre, autorul A. Trifonov trece apoi la descrierea sincrociclotronului instalat la institutul pentru problemele nucleare şi care este cel mai mare din lume. Cercetarea cea mai rodnică şi eficientă a problemei forţelor nucleare este posibilă numai dacă se studiază interacţiunea particulelor elementare posedînd energii foarte mari, ca nucleele arimice. Pentru a obţine particule cu energii mari, adică pentru a le comunica viteze colosale, savanţii folosesc instalaţii speciale denumite acceleratori de particule încărcate. Cu ajutorul acestor instalaţii ei cercetează multilateral diferite nuclee atomice, pătrund în adîncul acestor nuclee, cercetează diferite particule elementare. Fizicienii studiază interacţiunea acestor particule între ele şi cu nucleele atomice complexe, obţin pe cale artificială particule noi, care pînă în prezent erau descoperite în razele cosmice venind pe pămînt din spaţiul universal. Sincrociclotronul, acceleratorul particulelor încărcate, constituie o instalaţie tehnică complexă. Statul sovietic a atras la crearea acestei instalaţii, întreprinderi ale cîtorva ramuri ale industriei grele şi, în primul rînd, ale industriei electrotehnice. Construirea sincrociclotronului s-a efectuat de către un numeros colectiv de muncitori, ingineri şi savanţi sub conducerea profesorului D. VEfremov, precum şi a lui M. G. Meşcereakov şi A. L. Minţ, membri corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Aici s-a prevăzuttotul pentru ca omul să fie pus la adăpost de acţiunea radiaţiilor vătămătoare sănătăţii lui. Instalaţia unde are loc accelerarea particulelor este izolată cu pereţi groşi. Betonul armat constituie o protecţie sigură împotriva neutronilor şi a razelor gama. Sala principală se aseamănă cu o uriaşă secţie a unei întreprinderi moderne. Totul aici este majestuos şi auster. Utilajele instalate în sală ne uimesc prin uriaşele lor dimensiuni. De exemplu, electromagnetul cîntăreşte 7.000 de tone. Diametrul polului magnetic este de şase metri. Electromagnetul creează cîmpul magnetic necesar funcţionării sincrociclotronului. In continuare se explică amănunţit schema de construcţie a sincrociclotronului şi principiul lui de funcţionare. Energia maximă a protonilor obţinută la ciclotroane nu depăşeşte 20 milioane de electroni-volţi. In cazul sincrociclotronului însă s-a izbutit să se învingă posibilităţile limitate ale ciclotronului. Funcţionarea unui accelerator de acest tip se bazează pe aşazisul principiu al autofazării, propus în 1944 de V. I. Weksler, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., precum şi, independent de el, în 1945 de fizicianul american Mac Millan. Sincrociclotronul instalat ■ la Institutul pentru problemele nucleare al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. se foloseşte pentru accelerarea protonilor pînă la energii de 680 milioane de electron-volţi. Cu ajutorul lui se obţin fascicole intense de mazoni pozitivi şi negativi cu energii pînă la 400 milioane de electron-volţi şi fascicole de neutroni cu energii pînă la 600 milioane de electron-volţi. Cu ajutorul acestui accelerator pot fi de asemenea obţinuţi deutroni (nucleele atomilor de deuteriu sau hidrogen greu) cu energii de 420 milioane de electronvolţi şi particule alfa (nucleele atomilor de heliu) cu energii de 840 milioane de electron-volţi. Dezvoltînd viteza maximă, particulele ajung la o instalaţie aşezată în interiorul camerei, care asigură expulzarea lor în afară. Tot aici este aşezată o ţintă, de care se lovesc cu viteză uriaşă particulele încărcate. Ca rezultat, din ţintă se împrăştie neutronii, mezonii şi razele gama. In urma bombardării ţintei, nucleele atomilor ei se dezintegrează, formînd nuclee ale altor elemente. Aplicînd acest principiu, se poate transmuta un element chimic într-altul. Astfel, din bismut se poate obţine aur şi platină. Datorită unor asemenea experienţe efectuate în acceleratori, în tabela lui D. I. Mendeleev apar mereu noi şi noi elemente necunoscute încă în natură. La conferinţa tehnico-ştiinţifică internaţională pentru folosirea energiei atomice în scopuri paşnice, care şi-a încheiat lucrările la Geneva, s-a comunicat despre descoperirea elementelor al 99-lea, al 100-lea şi al 101-lea din tabela lui Mendeleev, care au fost denumite în cinstea unor eminenţi savanţi: fermiu, einsteiniu şi mendeleeviu. Din accelerator particulele pătrund an orificii speciale din plăcile grele de oţet (colimatoare) executate în peretele de protecţie din baton şi ies sub forma unor fascicole înguste în laboratorul instalat dincolo de acest perete. Inginerul de serviciu efectuează comanda de la distanţă a sincrociclotronului. întorcând manetele regulatoarelor , el stabileşte regimul necesar de funcţionare a tuturor agregatelor. Sincrociclotronul este un puternic instrument de cunoaştere a lumii materiale. Bazîndu-se pe legile obiective de dezvoltare a naturii, călăuzindu-se de metoda materialismului dialectic, fizicienii sovietici pătrund tot mai adînc în tainele atomului. Oamenii de ştiinţă sovietici care lucrează la sinicrociclotronul Institutului pentru problemele nucleare al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. au adus o contribuţie considerabilă la studierea problemei forţelor nucleare. Aici s-au obţinut noi date importante cu privire la caracterul dispersării protonilor de către protoni şi s-a studiat pentru prima oară dispersarea neutronilor de către neutroni la mari energii. S-a stabilit că în aproximativ 50 de cazuri din 100, ciocnirile protonilor cu protoni sunt însoţite de formarea de mezoni. Ansamblul rezultatelor acestor cercetări şi ale experienţelor respective efectuate de fizicienii americani a permis să se obţină noi informaţii despre mărimea razei protonului. S-a aflat că protonul constituie un„ sistem complex în centrul căruia se află un miez dens cu dimensiuni de trei ori mai mici decit mărimea care fusese adoptată înainte drept raza protonului. La institut s-au cules de asemenea date cu privire la interacţiunea neutronilor cu protoni, s-a acumulat un vast material experimental legat de cercetarea interacţiunii mezonilor cu nucleoni şi nuclee. Toate aceste fapte experimentale prezintă o mare valoare pentru elaborarea unei teorii riguroase a nucleului atomic. Cercetările savanţilor dau o nouă amploare. In U.R.S.S. este în curs de construcţie un sincrofazotron, accelerator şi mai puternic de particule încărcate, calculat pentru obţinerea unor energii de 10 miliarde de electron-volţi. Cercetările fizicienilor sovietici, scrie „Pravda“ în încheiere, nu au cîtuşi de puţin un caracter contemplativ. Scopul lor este de a pune uriaşele forţe ale naturii în slujba omenirii, de a contribui prin lucrările lor la un viitor fericit al popoarelor. Sincrociclotronul de la Institutul pentru probleme nucleare: în clişeu se văd electromagnetul, camera de accelerare, puternica pompă de vid, generatorul de înaltă frecvenţă. Ziaristul american Walter Lippman despre situaţia în N. A. T. O. NEW YORK 31 (Agerpres). Ziarul „New York Herald Tribune“ a publicat recent un articol al cunoscutului gazetar american Walter Lippman în legătură cu situaţia blocului militar al Atlanticului de nord. „Există deja numeroase indicii că viitorul acestuia nu poate fi considerat ca sigur şi că bazele lui strategice şi politice nu sunt puternice“, scrie Lippman. N.A.T.O. — arată el — nu s-a bucurat niciodată de sprijinul popoarelor europene. „El (pactul nord-Atlantic — N.R.), scrie Lippman, se va chinui şi va agoniza. Fireşte că deocamdată rapoartele statelor membre nu conţin încă propuneri de reducere a contribuţiilor lor militare. Este sigur însă că există o presiune populară crescîndă care se face simţită în parlamente în sensul scurtării duratei serviciului militar şi reducerii cheltuielilor pentru înarmare“. N.A.T.O. ar putea foarte uşor fi îngropat, constată Lippman în continuare, subliniind că „popoarele şi chiar guvernele lor sunt gata să scape de o povară grea pe care nu o cred în stare să le asigure securitatea şi supravieţuirea“. Din articolul lui Lippman reiese clar ideea că popoarele Europei vor să se elibereze cît mai grabnic de uriaşele poveri ale înarmării şi să creeze în Europa condiţii care să le asigure în mod real pacea şi securitatea. Numeroase organizaţii din S. U. A. cer lărgirea schimburilor cu U. R. S. S. NEW YORK 31 (Agerpres). — TASS : Potrivit celor relatate de presa americană, tot mai multe organizaţii culturale şi ştiinţifice, precum şi alte organizaţii din S.U.A. îşi expricidă dorinţa de a stabili legături cu organizaţiile corespunzătoare din Uniunea Sovietică. Ziarul „New York Times“ anunţă din Washington că, potrivit declaraţiilorunui funcţionar al Departamentului de stat, la Departamentul de stat se primesc numeroase propuneri în acest sens. Ziarul subliniază: „Acestea sunt propuneriamănunţite şi serioase. In general, de la conferinţa de la Geneva a celorpatru mari în diferite secţii ale Departamentului de stat se primesc săptămânal cel puţin de trei ori mai multe propuneri de acest fel“. Datorită acestui fapt Direcţia pentru problemele privind schimbul internaţional în domeniul învăţămîntului, relatează ziarul, a cerut sporirea numărului funcţionarilor pentru a putea face faţă şuvoiului de cereri. Persoane oficiale, adaugă „New York Times“, au declarat că cererile privind un asemenea schimb sosesc în primul rînd din partea universităţilor şi asociaţiilor ştiinţifice, multe din ele se primesc însă din partea Urmelor particulare, asociaţiilor cetăţeneşti, cluburilor şi persoanelor particulare. Aproape 60 lasută din cei care înaintează cereri îşi exprimă dorinţa ca Statele Unite sa fie vizitate de cetăţeni sovietici în grupuri sau individual. Alţii îşi manifestă dorinţa de a vizita Uniunea Sovietică. Neînţelegeri în guvernul francez în legătură cu situaţia din Maroc PARIS 31 (Agerpres). — TRASS : Consiliul de Miniştri al Franţei, care a dezbătut situaţia din Maroc, a adoptat ho- tărîri a căror esenţă, potrivit relatărilor ziarului „Combat“, se reduc la următoarele * destituirea sultanului Ben Arafa In „condiţii onorabile“, numirea unui consiliu de regenţă format din trei persoane din care să facă parte şi fostul paşă al oraşului Şefru şi Bekkai, care a sprijinit pe sultanul Ben Yussef, detronat în anul 1953; formarea unui „guvern reprezentativ“ marocan; aducerea din Madagascar în Franţa a fostului sultan; înlocuirea actualului rezident general francez în Maroc, Grandval, şi a altor funcţionari. Ziarele subliniază că şedinţa Consiliului de Miniştri s-a desfăşurat într-o atmosferă extrem de încordată întrucît în guvern nu există o unitate de opinie asupra căilor lichidării crizei marocane iar unii miniştri au obiectat împotriva planului expus mai sus. Ziarul „Combat“ relatează că generalul König, ministrul Apărării Naţionale, a ameninţat cu demisia. Miniştrii Pinay şi Triboulet de asemenea au declarat că nu sunt de acord cu planul menționat.