Munca, decembrie 1955 (Anul 11, nr. 2524-2550)

1955-12-01 / nr. 2524

M 1 decembrie 1355 — nr. 2324 Echipa de fotbal Dinamo-Bucureşti campioană a R. P. R. pe anul 1955 Actuala ediţie a campionatului cate­goriei A la fotbal — cea mai populară competiţie sportivă din ţara noastră - s-a încheiat ieri. Rezultatele cu care s-a încheiat acest campionat atît în privinţa liderului cît şi a echipele retrogradate au făcut să se spulber două situaţii devenite aproape tradi­ţionale în fotbalul nostru Şi anume pierderea titlului de echipă campioan de către Dinamo­ Bucureşti, datorit slabei comportări din ultimele etape : evitarea retrogradării de către echipa Locomotiva­ Tg. Mureş, de obicei da­torită unui golaveraj superior urmă­toarei clasate. Anul acesta D­oam­e Bucureşti în urma unei comportai demne de o echipă campioană a ter­minat pe locul 1, iar Locomotiva Tg. Mureş nu a reuşit să se mai salvez de la retrogradare. Dar să revenim la partidele din ul­tima etapă a campionatului. înainte acestei etape Dinamo­ conducea cu u punct faţă de Flacăra-Ploeşti, car avea însă un golaveraj mai bun. A­cest lucru însemna că actualul car­­pionat nu era încă „jucat“. Că lucru­rile au stat aşa ne-a mărturisit-o , numărul mare de spectatori care ,­n ciuda vremei friguroase şi a orei ti­­purii de începere a partidelor, au un­plut o bună parte din tribunele cele două mari stadioane din Bucureşti stadionul Republicii şi stadionul „2 August“. Intrucît e mai dificil ca şi noi s­ă facem o cronică..­ alternativă ca re­porterii posturilor de radio — să­­ luăm pe rînd. Pe stadionul Republicii Dinamo Bucureşti întîlnea formaţia care în a­cest campionat ,a fost singura capabil să o întreacă la un scor sever (5—1) Locomotiva­ Timişoara. Cu toate a­cestea omogenitatea, spiritul de lupt şi buna pregătire tehnică şi tactică di­na­mov­işti­lor şi-au spus cuvîntul , primele 45 de minute echipa Dinamo jucat aproape fără întrerupere în tere­nul ceferiştilor timişoreni. Dacă scorul nu a fost deschis dec în minutul 21 prin Neagu şi repriz nu s-a încheiat decît cu 2-0 în fa­voarea dinamoviştilor prin punctul în scris şi de Ene în minutul 43 aceast se explică prin remarcabila compor­tare a liniei de apărare de la Locomo­tiva­ Timişoara, în care s-au impu în special Androvici şi Franciscovici. In repriza a doua, jocul a fost mai echilibrat şi cîteva acţiuni mai peri­culoase la poarta apărată de Birtaşu, vesteau o apropiată readucere a avan­sului luat de dinamovişti. Intr-adevăr, în minutul 47, Iosif Covaci intercep­tează mingea trimisă greşit în urmă de Călinoiu şi marchează pecetluind scorul final­ Victoria dinamoviştilor e pe deplin meritată şi ea a venit să încununeze o comportare­ meritorie avută de-a lungul acestui pasionant campionat. Din echipa Dinamo s-au remarcat Ni­cuşor, Neagu, Szökő şi Băcuţ II, iar de la Locomotiva­ Timişoara în afară de Androvici şi Franciscovici a plăcut Iosif­­Covaci prin jocul său calm, pre­cis şi inteligent. Concomitent­ cu partida de pe sta­­­­dionul Republicii, se desfăşura pe sta­dionul „23 August“ meciul Progre­sul­ Bucureşti — Flacăra-Ploeşti, care a fost de o superioară valoare spectaculară datorită în special vervei de joc şi formei în care s-a aflat îna­intarea bucureştenilor. Punctele au fost înscrise în ordine de Blujdea, A. Teodorescu, Blujdea, Smărăndescu, Cacoveanu şi Ghiţă, astfel că partida a luat sfîrşit cu sporul de 4—2 în fa­voarea echipei Progresul-Bucureşti­ In urma acestor două rezultate, titlul de echipă campioană a revenit pe merit formaţiei Dinamo-Bucureşti, (antrenor Angelo Niculescu). Jucătorii de la Dinamo-Bucureşti au cucerit o dată cu titlul de echipă campioană şi premiile oferite de Pro­nosport (o cupă de argint şi 16 cea­suri Doxa). Flacăra-Ploeşti (antrenor Ile Oa­­nă), a terminat la diferenţă de trei puncte de Dinamo-Bucureşti însă cu cel mai bun golaveraj (2:30) cîştigînd astfel şi premiile respective oferite de I­­S. Pronosport (o cupă de argint şi 16 garnituri de stilou şi creion Peli­kan). Locul II ocupat în clasamentul final , constituie o valoroasă perfor­manţă pentru această echipă care dese­ori a entuziasmat atît prin elanul cu care ştie să lupte cît şi prin rezulta­tele înregistrate. Dar meritul deosebit al Flacării-Ploeşti constă în faptul că apropiindu-se în clasament de Dinamo-Bucureşti a făcut ca pasi­unea pentru meciurile de campionat să sporească enorm, ţinînd totodată vie atenţia (şi discuţiile­­) sutelor de mii de amatori de fotbal. ★ In celelalte partide de campionat jucate ieri, s-au înregistrat următoa­rele rezultate: Minerul Petroşani— C.C.A.: 1—1 ; Ştiinţa Timişoara—Di­namo Oraşul Stalin : 8—0 ; Ştiinţa Cluj­—Locomotiva Constanţa : 1—2 şi Locomotiva Tg. Mureş—Avîntul Re­ghin 1—0. Cîştigînd şi întîlnirea cu Minerul Petroşani cu scorul de­ 2—0, echipa de tineret a Casei Centrale a Armatei s-a clasat pe locul I în competiţia re­zervată acestor echipe-FLORIN ŞERBAN Jucătorii de la Dinamo­ Bucureşti, noii campioni ai ţării, după meciul cu Locomotiva­ Timişoara. De la stîng­a la dreapta: Nicuşor, Băcuţ II, Ene, Magheţ, Szökö, Suru, Toma, Călinoiu, Birtaşu şi Băcuţ I. (Neagu lipseşte întru cit s-a accidentat în timpul jocului). Clasamentul final 1. Dinamo Bucureşti 24—15—7— 2 42:19 37 2 Flacăra Ploeşti 24—14—6— 4 46 : 20 34 3. Progresul Bucureşti 24—13—7— 4 39 : 22 33 4. Ştiinţa Timişoara 24—10—7— 7 48:30 27 5. Flamura Roşie Arad 24—10—6— 8 35: 28 26 6. C.C.A. 24— 8—7— 9 38:26 23 7. Ştiinţa Cluj 24— 8—7— 9 27: 35 23 8. Minerul Petroşani 24— 7—8— 9 29: 35 22 9 Dinamo Oraşul Slatin 24— 8—6—10 30:39 22 10. Locomotiva Timişoara 24— 8—5—11 26:34 21 11 Locomotiva Tg. Mureş 24— 6—8—10 26 :33 20 12. Locomotiva Constanţa 24— 5—5—14 19 : 45 15 13. Avîntul Reghin 24— 3—3—18 19:57 9 A 28-a sesiune a Biroului Executiv al F. S M. In luptă consecventă pentru apărarea intereselor vitale ale clasei muncitoare Un rol însemnat în activizarea ma­selor şi în special a proletariatului din toate­­ţările, l-a avut şi-l are, de zece ani încoace, puternica Federaţie Sin­dicală Mondială. Este în mare parte meritul acestei organizaţii internaţio­nale că proletariatul din ţările capi­taliste şi coloniale a devenit tot mai conştient de interesele sale de clasă, că acţionează în unitate crescîndă pentru apărarea păcii în întreaga lume. In perioada „războiului rece“, aţî­­ţătorii la război au încercat să lichi­deze cuceririle clasei muncitoare şi ale popoarelor asuprite de colonialişti şi să le arunce înapoi pe poziţiile de dinaintea ultimului război. Pentru­­ a-şi pune în aplicare acest plan funest ei au căutat să distrugă F.S.M., sau cel puţin să o reducă la neputinţă atît pe ea, ca organizaţie internaţio­nală, cît şi centralele sindicale afili­ate la ea din ţările capitaliste, colo­niale şi dependente. Dar istoria omenirii nu poate fi în­toarsă înapoi; iluziile deşarte ale capi­taliştilor s-au risipit în această perioa­dă cînd F.S.M., mai puternică şi mai oţelită, a adunat în jurul ei noi mase de oameni ai muncii de pe toate con­tinentele. Astăzi ea nunără 85 mili­oane de membri, fiind cea mai mare organizaţie sindicală internaţională din lume. F.SM. s-a dezvoltat şi s-a întărit deoarece înmănunchează şi ex­primă voinţa de­ luptă unitară a oa­menilor muncii pentru înfăptuirea fe­lurilor de progres social, libertate, e­­liberare naţională­­ şi pace trainică. Hotăririle pe care le adoptă F.S.M au mare importanţă pentru că ele sunt puse în practică nu numai de milioa­nele­ sale de membri aflaţi nu mai toate s tarile globului ci şi de mulţi alţi oa­meni ai muncii cinstiţi care făcînd parte din sindicate neafiliate la F.S.M. răspund totuşi cu multă însufleţire a­­pelurilor ei. Slăbirea mai departe a încordării internaţionale — cauză a tuturor oamenilor muncii Nu de mult, Biroul Executiv al F.S.M. a ţinut la Budapesta a 28-a sesiune a sa ; ea s-a desfăşurat chiar în zilele cînd proletariatul din­­întrea­ga lume sărbătorea a 10-a aniversare a glorioasei sale organizaţii. Hotărî­rile luate cu acest prilej, documentele adoptate, au arătat încă o dată că Fe­deraţia Sindicală Mondială este sin­gura organizaţie sindicală internaţio­nală care reprezintă cu adevărat inte­resele muncitorimii, singura organiza­ţie care şi a înfipt­­adine rădăcinile în­ uzine, pe ogoare şi în birouri. * De mare importanţă este „Rezoluţia cu privire la situaţia internaţională şi dezvoltarea unităţii oamenilor mun­cii şi a sindicatelor lor în lupta pen­tru pace pline şi libertate“, adoptată la sus-amintita sesiune. Ea remarcă de la început schimbarea intervenită în actualele relaţii internaţionale, schimbare în bine, care constituie o în­­frîngere vădită a politicii „de pe pozi­ţii de forţă“. „Aceşti primi paşi pe calea slăbirii încordării internaţionale — se spune în Rezoluţie — au fost făcuţi mai ales in urma luptei­­hotă-­ rîte a popoarelor pentru pace, în a că­ror avangardă păşesc oamenii muncii şi sindicatele lor“. Biroul Executiv, consideră că în­cheierea unui tratat internaţional cu privire la realizarea unei dezarmări considerabile, simultane şi­ controlate, va deschide calea pentru slăbirea mai departe a încordării, creîndu-se în, felul acesta condiţii care vor da pu­tinţa ridicării nivelului de trai al oa­menilor muncii ce vor putea trăi în pace şi securitate. Adresîndu-se direct Adunării Generale a O.N.U. (telegra­ma a fost publicată în presă), Biroul Executiv al F.S.M. a arătat necesita­tea şi posibilitatea de a se în­cheia un tratat între marile puteri cu privire la principiile şi mijloacele de reducere a armamentelor. Cu toate că atitudinea negativă adoptată de miniştrii de externe occidentali la re­centa conferinţă de la Geneva a făcut să nu se obţină un rezultat concret şi imediat în această chestiune atît de importantă pentru viaţa întregii ome­niri, totuşi calea spre un acord ră­­mîne deschisă. Popoarele cer cu ho­­tărîre crescîndă să se ajungă la înţe­legere în această problemă ca şi în celelalte probleme discutate la Gene­va — problema securităţii europene şi Germaniei şi problema contac­telor între Est şi Vest. Este dorinţa fierbinte a celor 85 de milioane de muncitori, tehnicieni şi funcţionari uniţi sub stindardul de luptă al glo­rioasei Federaţii Sindicale Mondiale, este dorinţa milioanelor de membri simpli ai sindicatelor de alte orientări, cu alte cuvinte este dorinţa majorită­ţii zdrobitoare a oamenilor muncii din toate ţările. Oare nu constituie o măr­turie în acest sens vizita făcută la Ge­neva, în timpul conferinţei celor pa­tru miniştri ai Afacerilor Externe, de sute de delegaţii muncitoreşti, care au cerut să se reglementeze pe cale paş­nică problemele aflate în dezbatere? Intr-o singură zi, la 12 noiembrie a.c., au pornit din Franţa spre Geneva de­legaţii ale muncitorilor de la uzinele­­Renault“, ale oamenilor muncii din întreprinderile de construcţii, ale funcţionarilor de stat, ale personalului din îm­văţămîntul superior din Paris, ale populaţiei din departamente­“­­Nord, Rhone şi Aisne, ale locuitori­lor din Marsilia şi din alte oraşe. Pentru triumful „spiritului Genevei“ s-au pronunţat şi se pronunţă tot mai des şi oamenii muncii din Anglia, S.U.A., R. F. Germană, Italia, Austria Suedia şi alte ţări. Astfel în S.U.A., s-au pronunţat numai în ultimele săp­­tămîni pentru triumful „spiritului Ge­nevei“ şi coexistenţei paşnice: confe­rinţa Uniunii independente a sindi­catului muncitorilor din industria e­­lectrică şi­ radio, a 73-a conferinţă a­­nuală de la Rock-Island a secţiei F.A.M. din statul Illinois, comitetul e­­­­xecutiv al sindicatului minerilor din industria extractivă etc. Această atitu­dine a maselor de muncitori nelinişte­şte profund pe liderii sindicali de dreapta din C.I.S.L., care propagă pe toate căile revenirea la politica „de pe poziţii de forţă“, împiedicarea oricăror legături între Est şi Vest, a oricăror legături între sindicatele afiliate la C.I.S.L. şi cele afiliate la F.S.M. Dar faptele care vorbesc de la sine, arată că politica lor ultrareacţionară este sortită unui ruşinos eşec. Dimpotrivă, Biroul Executiv al F.S.M., făcîndu-se interpretul voin­ţei maselor muncitoreşti din toate ţă­rile, consideră de datoria sa şi a tu­turor organizaţiilor sindicale să mani­feste iniţiativă, pentru a obţine dezar­marea­­ şi slăbirea continuă a încordă­rii internaţionale El cheamă în acest scop pe oamenii muncii de apartenen­ţe sindicale şi convingeri diferite să sprijine prin acţiuni unite, largi şi ho­­tărîte, fiecare iniţiativă de pace, indi­ferent de la cine ar porni. Ofensiva antimuncitorească a monopolurilor capitaliste Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M. pune un accent deosebit pe ajungerea la un acord în problema dezarmării, pentru că în lumea capita­listă toată greutatea cursei înarmărilor este aruncată de patroni şi guverne pe umerii celor ce muncesc. Sub lo­zinca nefastă a continuării şi înteţită cursei înarmărilor, patronii, sprijiniţi de autorităţi, intensifică ofensiva îm­potriva nivelului de trai al oamenilor muncii, dar în acelaşi timp ei îşi înze­cesc ba chiar îşi însuţesc câştigurile care ating sume fabuloase. Acesta este şi unul din principalele motive pentru care reprezentanţii marelui capital se opun cu furie dezvoltării mai depar­te a „spiritului Genevei“ Ofensiva pa­tronatului — după cum subliniază Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M — se bazează pe metode noi de repre­siune, de despotism feroce, instaurate în majoritatea întreprinderilor capita­liste, de monopoluri şi agenţii lor. Concomitent cu aceasta patronatul răspîndeşte otrava propagandei reac­ţionare care preconizează aşa-zisa co­laborare de clasă; se încearcă astfel să se îmbrobodească muncitorimea cu ideea că soarta ei poate fi îmbunătăţi­tă fără ca ea să mai lupte pentru uni­re, pentru satisfacerea revendicărilor ei fireşti Dar realitatea de fiecare zi din lumea capitalistă arată clar spre ce fel de ,,îmbunătăţire“ a vieţii muncitorilor visează patronii. Să ţi­nem seamă de şomajul în continuă creştere, de urcarea neîncetată a pre­ţurilor la produsele­­de larg consum, de scăderea necontenită a puterii de cumpărare a salariilor,­­ lucruri care fac ca viaţa muncitorilor să fie acolo dominată de spectrul mizeriei, de spaima pentru ziua de miine. Să ne referim de asemenea la politica pa­tronatului de intensificare la maximum a ritmului de muncă, politică ce îşi pune astăzi pecetea asupra relaţiilor de producţie în ţările capitaliste. In rezo­luţia sa, Biroul Executiv al F.S.M. de­mască ceea ce se ascunde sub cuvin­tele mieroase ale patronilor care ex­­plică intensificarea infernală a ritmu­lui de muncă prin „dorinţa" lor de a da muncitorilor posibilitatea să obţină o creştere a salariilor. Situaţia actuală din întreprinderile mari din Occident arată însă că, cu toată intensificarea ritmului de muncă, salariul nu numai că nu se urcă, dar scade, chiar pro­porţional cu creşterea producţiei. Ceea ce se urcă este numărul accidente­lor, aceasta, datorită exteruării mun­citorilor, la care se adaugă lipsa gra­vă a măsurilor de securitate a muncii din majoritatea întreprinderilor capita­liste. Numai în cursul unui an — 1954 — în Germania occidentală s-au în­registrat peste două milioane accidente de muncă, dintre care 7.000 mortale in Franța. în anul 1953 au fost 1.829 164 accidente de muncă ceea ce reprezintă, după cum s-a văzut nevoi­tă să mărturisească însăşi revista pro­­guvernamentală „Semaine Medicale“... ..mai multe mutilări decît cele provo­cate de ultimul război". Trebuie men­ţionat că în 1954 s-au înregistrat în Franţa 1.920.863 accidente de muncă adică de trei ori mai mult de­cît în 1938. Intensificarea ritmului de muncă dă posibilitate patronilor să micşoreze şi­ mai mult numărul de muncitori şi să scadă şi salariile. In concluzie — arată Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M. — intensificarea neomenească a ritmului de muncă în întreprinderile capitaliste înseamnă o înrăutăţire se­rioasă a condiţiilor de viaţă şi de lu­cru ale maselor muncitoare. Există baze trainice pentru întărirea unităţii sindicale internaţionale O dată cu demascarea manevrelor patronatului, Biroul Executiv al F.S.M. în Rezoluţia adoptată, atrage atenţia oamenilor muncii din ţările capitaliste, că în condiţiile orînduirii de acolo ei nu vor putea obţine satisfacerea re­vendicărilor lor decît răspunzînd ma­nevrelor diversioniste ale monopoluri­lor printr-o luptă organizată şi unită, în special în­­acţiunea pentru mărirea salariilor şi pentru reducerea duratei zilei de muncă care în ultima vreme a început să crească în mai toate în­treprinderile capitaliste. Dezvoltarea — în condiţiile unităţii crescînde — a puternicelor mişcări revendicative în numeroase ţări capitaliste, coloniale şi dependente la Franţa, Anglia, R. F. Germană Japonia, Chile, Brazilia, Tu­nisia, Sudan, este o dovadă străluci­tă că lozincile F.S.M. de apărare a in­tereselor oamenilor muncii sunt însu­şite şi transpuse în viaţă de aceştia, indiferent de apartenenţa lor sindica­lă; ei devin din ce în ce mai conştien­ţi că luptînd pentru aplicarea în viaţă a chemărilor puternicei F.S.M., luptă pentru însăşi apărarea intereselor lor vitale. Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M. arată că în întreaga lume capitalistă există metode de exploatare asemănă­toare, că patronatul recurge la pro­­pagandă diversionistă asemănătoare; în această situaţie devine o necesitate imperioasă întărirea unităţii organiza­torice a oamenilor muncii, ca o condi­ţie principală pentru obţinerea suc­cesului în linta lor atît pe plan naţio­nal cît şi internaţional. Biroul Executiv al F.S.M. şi-a expri­mat şi cu acest prilej voinţa sa ne­clintită de a asigura solidaritatea tot mai efectivă a tuturor oamenilor mun­cii în lupta pentru justele lor revendi­cări economice şi sociale. Situaţia internaţională actuală arată că există numeroase baze trainice pen­tru întărirea unităţii sindicale pe plan naţional şi internaţional. Năzuinţa spre o unitate şi colaborare este în prezent o trăsătură caracteristică a mişcării muncitoreşti internaţionale. De aceea, Biroul Executiv al F.S.M., atît în Rezoluţia arătată, cît şi în „Declaraţia cu privire la dez­voltarea mişcării sindicale interna­ţionale“ (adoptată la aceeaşi se­siune) cheamă toate organizaţiile afiliate la F.S.M. să facă totul pentru a înmulţi contactele şi schim­burile de delegaţii sindicale şi munc­­citoreşti între ţările capitaliste şi co­loniale, precum şi între acestea şi ţă­rile socialismului, cu scopul de a adu­ce o contribuţie pozitivă la cauza uni­tăţii sindicale mondiale. Se propune ca bază pentru colaborarea între dife­ritele centrale sindicale o serie de re­vendicări ale oamenilor muncii. „Federaţia Sindicală Mondială — se arată în documentul adoptat — declară din nou că este gata să se întîlnească cu reprezentanţii Confe­deraţiei Internaţionale a Sindicatelor Libere, ai Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Creştine, ai sindicatelor autonome şi independente pentru a elabora un program comun de acţiune avînd drept scop satisfacerea revendi­cărilor actuale ale muncitorilor. Ea este gata să colaboreze frăţeşte în spi­­ritul solidarităţii muncitoreşti inter­­naţionale cu toate organizaţiile sindi­cale, fără nici un fel de excepţie“. Pentru unitatea sindicală internaţio­nală sunt milioanele de oameni ai muncii de pe întregul glob. Ei cer în­făptuirea grabnică a unităţii de acţiu­ne a mişcării sindicale internaţionale. Sindicatele din Republica Populară Romînă sprijină cu căldură chemarea F.S.M. conştiente fiind că prin întări­rea unităţii sindicale internaţionale se va face un mare pas înainte spre ob­ţinerea succesului în, lupta oamenilor muncii din întreaga lume pentru o viaţă mai bună, pentru libertate şi­­ pace. T. SILVIAN M ÍM N fi ! Sărbătorirea profesorului luliu Prod­an cu prilejul împlinirii a 80 de ani Sub auspiciile Institutului agrono­mic şi Filialei din Cluj a Societăţii de ştiinţe naturale şi geografie, de curînd a avut loc la Cluj sărbătorirea profe­sorului luliu Prodan, membru de onoare al Academiei R.P.R., cu prile­jul împlinirii a 80 de ani de viaţă şi 60 de ani de muncă pe tărîm ştiinţi­fic. Pe lîngă activitatea sa didactică, prof. Iuliu Prodan a scris lucrările ştiinţifice „Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în Ro­­mînia“, „Flora mică ilustrată a Romî­­niei“, „Conspectul florei Dobrogei“ şi altele. Cu ocazia sărbătoririi au vorbit acad. prof. Emil Pop, prof. dr. Al. Buia, rectorul Institutului agronomic din Craiova, acad. Erasmus Nyarad; din partea Academiei R.P.R., prof. Emil Qniţa, decanul Facultăţii de ştiinţe na­turale a Universităţii „Victor Babeş“ din Cluj, biologul Rudolf Palocsay, prof. Nicolae Giosan, directorul Sta­­ţiunii I.C.A.R. Cluj, prof. M. Răvăruţ, din partea Institutului agronomic din Iaşi şi alţii care au omagiat activi­tatea profesorului Iuliu Prodan sub­liniind meritele sale pe tărîmul dezvol­tării ştiinţei naturale din ţara noa­stră. (Agerpres) ---------­ Informaţii In cadrul acordului de colaborare tehnico-ştiinţifică dintre R.P.R. şi U. R.S.S. au sosit în Capitală specia­liştii sovietici S. M. Melik­ Bagdasarov, D. R. Silakov, M. E. Moghiloveţ, care vor face un schimb de experienţă în domeniul construcţiei şi exploatării şoselelor şi podurilor, I. A. Novikov, V. S. Kulikova, care se vor interesa despre metodele de executare a lucră­rilor decorative de montaj în clădirile de locuit şi civile. Au mai sosit chi­­miştii V N. Antonov şi M. M. Bolho­vitinov care, pentru a cunoaşte reali­zările ţării noastre în domeniul obţi­nerii acetilenei prin oxidarea parţială şi cracarea în arc electric a metanu­lui, vor studia funcţionarea instalaţi­ilor din noile fabrici de acetilenă din gaz metan. ★ Miercuri seara, în sala Teatrului C.C.S. din Capitală a avut loc superta­­colul de gală prezentat de echipele de teatru şi brigăzile artistice de agitaţie ale căminelor culturale, caselor raio­nale de cultură şi colţurilor roşii din gospodăriile agricole colective, parti­cipante la etapa finală a celui de al 3-lea concurs pe ţară. La spectacol au asistat membri ai C.C. al P.M R., membri ai guvernului, oameni ai artei şi culturii, reprezen­tanţi ai presei, numeroşi artişti ama­tori, oameni ai muncii din Capitală. Spectacolul s-a bucurat de un deo­sebit succes. Cu prilejul celei de a 10-a aniver­sări a proclamării R.P.F. Iugoslavia, miercuri seara a avut loc o reuniune la Casa Ziariştilor din Bucureşti. Au participat reprezentanţi ai Am­basadei R.P.F. Iugoslavia, membri ai corpului diplomatic, ziarişti români şi străini. Despre cea de a 10-a aniversare a R.P.F. Iugoslavia a vorbit Milan Zu­pan, secretar al Ambasadei R.P.F. Iu­goslavia la București. S-a prezentat în avantpremieră fil­mul iugoslav „Eșalonul doctorului M“, inspirat din lupta pentru eliberare­a popoarelor din Iugoslavia. (Agerpres) ★ Note de drum din R. P. Polona (I) La Casa de Cultură a Sindicatelor din Varşovia După amiază. O oră nu prea tîrzie. Totuşi, mantia cenuşie a amurgului s-a aşternut peste întrea­ga Varşovie. O Daclă deasă reduce vizibilitatea. Palatul de cultură „I. V. Stalin“. — minunatul dar făcut poporului polonez de către priete­nii din ţara sovietică , cu înălţi­mea sa uriaşă, se mistuie în ceaţă. Lumini, milioane de lumini din fe­­restrele clădirilor, din vitrine, fa­rurile automobilelor ce imerinzesc bulevardele, destramă întunericul. „Casa de Cultură a Sindicatelor“ şi-a aprins şi ea luminile. Liniştea din jur te face să crezi că totul e amorţit, că umbra serii şi-a pus şi aici pecetea. Această impresie dis­pare imediat ce-i treci pragul. In contrast cu liniştea de afară,­ aici se desfăşoară o viaţă culturală multilaterală. Pe Marian Ornoch,­­directorul Casei de cul­tură, l-am în­t­îl­nit pe unuil din culoare. Un om la vreo 45 de ani. In ciuda anilor ce i-au încărunţit tâm­plele, el e neobosit. De­ 10 ani lucrează ca acti­vist în munc­a culturală. A fost şi decorat. Sta­tura-i măruntă şi ,miş­­cările-i domoa­le îi­ dau înfăţişarea unui ora de un calm desăvârşit. Este trădat î­n­să de ochii pătrunzători şi jucăuşi, ce nu-şi mai găsesc as­tâmpăr în dosul len­tilelor de ochelari. — Nu este prea în­căpătoare... — încearcă el să se scuze, referin­­du-se l­a Casa de cultu­ră... — dar vom face alta şi mai frumoasă. Am înţeles tîlcul a­­cestor vorbe mai tîrziu, cînd mi-am dat seama de numărul mare al ce­lor care frecventează a­­ceastă casă. Numai pentru artă plastică vin aici aproape 300 de elevi amatori, de vîrste di­ferite. Patru profesori le dau în­drumările necesare. Am intrat în a­­telierul de pictură. Profesorul lipsea. Domnea o linişte deplină. Fiecare se străduia să schiţeze şi să prindă trăsăturile caracteristice ale mode­lului din faţa sa. Nimic nu ar fi reuşit să le distragă atenţia de la frumoasa lor îndeletnicire artistică. Dintr-o a­ltă încăpere, situată pe partea cealaltă a culoarului ajun­geau pÎnă la noi sunete de acordeon. Degetele tîmplarului Ludwik, care cu puţin timp înainte încercau poa­te suprafaţa netedă a unei uşi des­tinată noilor construcţii din Varşo­via, alergau acum cu siguranţă pe claviatura unui acordeon. Alături de el, studenta Perecz Ianina. Ma­ma ei lucrează la un spital. Ea este bursieră. In timpul liber vine cu multă plăcere să înveţe să cînte la acordeon. Acum repetă cîteva cîntece revoluţionare. Ca ea sînt alţi 20 care vin să ia lecţii de acordeon, alţi 60 pentru chitară etc. Şi mai puternic iese în evidenţă dragostea pentru muzică a oamenilor muncii polonezi, cînd afli că mulţi din ei vin aici de la o distanţă însemnată. Goliatowska Idwiga lucrează la o fa­brică de produse farmaceutice. 18 km. are de mers de acasă pină la Casa de cultură. Distanţa mare insă, nu poate să constituie o barieră în calea dorinţei sale. Ea vine regulat, de două ori pe săptămână la cor. Şi nu este singura. D­acă ceri directorului Casei de cultură săm­i explice cum au reuşit să , asigure o asemenea participare, el îţi răspunde cu modestie: — La început nu a fost aşa. Par­ticiparea oamenilor depinde mult de programul şi de activitatea Casei. Dacă cele cuprinse în program inte­resează pe oameni, aceştia vin cu regularitate. In această direcţie pro­punerile lor sunt extrem de preţioa­se şi trebuie să mărturisim că noi ţinem întotdeauna seama de ele. Nu lipsesc din program nici conferin­ţele, nici schimburile de experienţă, sau organizarea de expoziţii etc. Fiecare participă la ceea ce-i inte­resează mai mult. Dar asta numi to­tul. Oamenii nu au timp de pierdut. Ei vor să folosească fiecare minut aşa cum se cuvine. De aceea, ei trebuie să simtă întotdeauna spriji­nul şi îndrumarea noastră. Acest lucru nu este uşor, dacă ţinem sea­mă de complexitatea problemelor. Noi reuşim totuşi, în bună parte, să realizăm aceasta cu ajutorul co­lectivelor organizate pe diferite pro­bleme. „ Atenţia mi-a fost atrasă de doua fetite care sprijinind vrse de balus­tradă urcau încet si în liniște scă­rile. Ajungînd sus, ele au intrat în una din încăperi. S-au așezat la o măsuță de dimensiuni mai mici, construită anume pentru copii, si au început un foc. După îmbrăcăminte, se vedea că sînt surori. Erau surorile Eva și Teresa Krupinska, fiicele u­­nui muncitor- instalator. Sînt în cla­sa IV-a și stau în aceeași bancă. Ele merg împreună la școală, dar tot împreună merg și la spectacol sau la joc. La întrebarea dacă vin regulat aici, Teresa răspunde : — Venim aici de cîte ori găsim ceva interesant... dar asta se întînv­plă aproape în fiecare zi... La celelalte măsuţe alti copii de diferite vîrste învaţă şah sau alte jocuri. Iar alţii citesc în sala de lectură. Intr-o sală mai încăpătoare, ră­sună acordurile unui pian. Aproa­np 40 Hi* rvrvnîi fie 10 ani im­brăcati în bluze albe si pantalonaşi negri, fac exerciţii de balet. Au trecut repede cele cîteva mi­nute care mai erau pînă la termi­narea orei. S-a dat pauză. In cîte­va secunde am fost înconjurat de aceşti micuţi amatori de balet. Nu mai aveam nici un fel de scăpare. Eram „prizonierul“ lor. Fiecare din ei dorea să afle cît mai multe des­pre copiii din patria noastră. A fost necesară intervenţia profesoa­rei de balet, pentru a-i convinge că nu este timp. Avea dreptate profesoara. Fieca­­re minut înseamnă mult, trebuie în­trebuinţat cu pricepere. Urma la re­­petiţie grupa celor mari. Barele au fost aşezate în mijlocul sălii, iar da o parte şi de alta a lor, fiecare şi-a ocupat lo­cul respectiv. In ritmul planului exerciţiile au început. O fată, de vreo 17 ani, a ieşit în faţă pen­tru a executa exerciţiul respectiv, iar ceilalţi, urmărindu-i mişcările, o imitau. — Este fiica regizo­rului de teatru Bogdan Kozeniewski — interve­ni directorul Casei de cultură. Ieri seara am primit un telefon, de la tatăl ei. Era îngrijo­rat că fiica lui lipseşte tot mai des de acasă. Şi dînsa este aici. Pri­­viti-o! II place mult ba­letul şi munceşte cu multă sîrguinţă. Aproa­pe tot timpul liber ea şi-l petrece aici. Vine de trei-patru ori pe săptă­­moînă. Dar ca ea sînt mulţi care se pregătesc cu multă conştiinciozitate în această direcţie. Ce i-a îndemnat oare pe aceştia să-şi consacre o bună parte din timpul lor baletului ? Dacă stai de vorbă cu dînșii, îi dai seama că motivele sunt diferite. Kurz Mlehat, de pildă, are 17 ani și lucrează ca frezor la fabrica „Marceli Nowotko“. Nu se poate spune că a știut ce este acela ba­let și că i ar fi plăcut. La radio s-a amintit odată că se fac înscrieri pentru balet la Casa de cultură. S-a înscris și el. De ce ? Nici el nu știa. Dar după primele lecții, totul s-a schimbat. A început să-i placă din ce în ce mai mult. Acum poți să-l pici cu ceară, că nu lipsește măcar o dată ! Dobrowska Grazyna, dimpotrivă, toată viața a visat să facă balet. Nu a avut însă ocazia. Trebuia să muncească din greu. Acum are 35 de ani şî este mamă a doi eopii. Petrus, cel mai mic, de cîte ori plea­­că la lecţii o încurajează: „Succes, mămico“ 1 — Sînt convinsă — spune dînsa — că la etatea mea nu voi avea prea mare succes în balet, dar am o mare satisfacţie ■ cel puţîn acum am condiţii create de a învăţa ceea ce eu am visat toată viaţa. Vreau să mă folosesc de ele. Un vis împlîni­t... Dar câte ase­menea vise nu s-au realizat pentru oamenii muncii, în aceşti ani cînd poporul polonez a devenit stăpîn ne propria-i soartă. Zi de zi, tot mai multe vise continuă să devină reali­tate. Tot mai multe fonduri sunt des­tinate pentru a satisface nevoile culturale și sociale ale oamenilor, muncii. IOAN CANTARAGIU Noua Casă de cultură a minerilor din Sosnovia. Par­. 3-a

Next