Munca, iunie 1956 (Anul 12, nr. 2678-2703)
1956-06-01 / nr. 2678
Pag. 2-a Ocrotirea mamei și copilului - o realitate vie în regimul nostru Deseori ai prilejul să vezi diverse mașini cu inscripția „Atențiune, copii !“. Prin geamurile lor zărești fețișoare de copii veseli. Mai departe întîlnești pe zidul unei clădiri o firmă: „Creșa și căminul de zi al întreprinderii...“ Ochiul cetățeanului de azi e obișnuit să citească astfel de inscripții pe mașini, să zărească firme ca cea de mai sus, sau altele care vestesc existența unei maternități, a unei cantine dietetice sau a unui centru de lapte pentru copii, după cum ochii celor care străbat satele întîlnesc firmele caselor de naștere, ale dispensarelor de copii, grădinițelor sezoniere etc. Ne-am obișnuit cu toate acestea și ni se par firești. Mai ales celor mai tineri. Din memoria vîrstnicilor și în special a mamelor care și-au născut și crescut copiii în timpul regimului burghezo-moșieresc, nu s-a șters însă cu totul amintirea nașterilor de odinioară, în condiții primitive. Apoi zilele de îngrijorare petrecute la căpătîiul copilului bolnav, lipsit de asistența medicală, sau grija pentru micuțul lăsat singur acasă fără supraveghere! Era timpul cînd Rominia „se bucura“ de tristul renume de a fi țara cu cea mai ridicată mortalitate infantilă din Europa. Din 4 copii nou născuți, unul murea înainte de a fi împlinit vîrstă de un an, mulți se nășteau înainte de o vreme din cauza subnutriției mamei, muncilor excesive, a intoxicațiilor profesionale. Pe atunci, pentru 600.000 de nașteri anual existau în toată țara doar 27 servicii de maternitate cu 1.224 paturi — adică un pat pentru 500 de femei ! Nu mai pomenim de lipsa de grijă pentru femeia gravidă, de munca istovitoare pe care erau nevoite să o facă femeile din cîmpul muncii, de faptul că deseori își pierdeau serviciul în timpul gravidității. Multe femei plăteau cu viața lipsa de îngrijire medicală la naștere. Aceste lucruri aparțin trecutului. Astăzi ocrotirea mamei și copilului a devenit o problemă de stat. Femeia care așteaptă un copil este înconjurată de grijă și atenție deosebită. De starea sănătății ei depinde doar dacă va naște un copil voinic, sănătos. Avantajele de care se bucură mama muncitoare sunt prevăzute și garantate de legislația țării noastre: concedii înainte ,și după naștere, protejarea muncii femeii în întreprindere în tim MARIA PANIC secretar al C.C. al Sindicatului muncitorilor sanitari, pul sarcinii și alăptării, alimentație specială la cantinele dietetice, ajutoare de naștere, lăuzie și pentru alăptare, concedii cu plată pentru îngrijirea copilului bolnav etc. Mărturie a prețuirii de care se bucură femeile ce au născut mai mulți copii sunt și ajutoarele familiale de stat, premiile, titlurile de onoare pe care le primesc. Există azi în țara noastră mii de femei purtătoare ale distincțiilor: Medalia Maternității, Gloria Maternă, sau Mamă Eroină. Baza materială a ocrotirii mamei și copilului s-a dezvoltat considerabil în anii regimului democrat-popular. 25 la sută din bugetul Ministerului Sănătății este alocat acestui scop. Astfel, procentul femeilor asistate la naștere de medici și moașe calificate a crescut în 1955 cu 103 la sută față de 1948, numărul paturilor pentru fermer în spitale a sporit în aceeași perioadă cu 139,7 la sută, înainte de 23 August 1944, la sate nu exista nici o casă de naștere, în timp ce azi funcționează 1.400 asemenea unități. Cu ajutorul fondurilor alocate de stat și cu sprijinul organelor sindicale s-au creat din fondul asigurărilor sociale peste 1.000 de creșe și cămine de zi pe lîngă întreprinderi și instituții, în care sînt crescuți și educați un mare număr de copii ai femeilor din cîmpul muncii. In trecut existau așa-zisele orfelinate pentru copiii părăsiți sau pentru cei care nu puteau fi îngrijiți de părinți. Dar cîți din cei internați în ele treceau pragul maturității ? Hrana insuficientă, frigul iarna, lipsa igienei, a asistenței medicale, făceau ca în trupurile plăpînde să se cuibărească boala, iar moartea împuțina rîndurile locatarilor acestor așezăminte. Astăzi avem Case ale Copilului, bine utilate și în care asistența medicală corespunde cerințelor celor mai exigente. Mamele care nu au o familie închegată, sau familiile care nu-și pot îngriji bine copiii îi aduc aici, avînd dreptul să-i ia acasă la orice vîrstă doresc. Dar în Casele Copilului nu s-au îmbunătățit numai condițiile materiale și calitatea asistenței medicale ci a crescut și numărul paturilor cu 172 la sută față de 1938. Pentru copiii debili și predispuși la îmbolnăviri, s-au organizat în cele mai frumoase stațiuni balneo-climatice preventorii. Aici, pe lîngă asistență medicală, hrană bună, ei au posibilitatea să-și continue școala. Numărul paturilor din aceste instituții a crescut față de 1938 cu 723 la sută. O mărturie, în plus, a grijii pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copiilor din țara noastră o reprezintă organizarea taberelor de pionieri și școlari și a coloniilor de preșcolari. Aici organele sindicale aduc o contribuție însemnată. Astfel, cu fondurile de asigurări sociale au fost trimiși numai în anii primului cincinal la odihnă și cură în stațiunile balneo-climatice peste o jumătate milion de copii. Pentru mamele fruntașe din cîmpul muncii și pentru copiii lor sînt organizate case de odihnă speciale. La îmbunătățirea calității asistenței medico-sanitaire a mamei și copilului, un rol deosebit de important îl are formarea cadrelor din această rețea. Pe lîngă cele 5 Institute Medico-Farmaceutice funcționează 5 facultăți de pediatrie care dau anual promoții de tineri medici pregătiți special în această direcție. Față de 1948 numărul medicilor pediatri a crescut cu 471 la sută. A crescut considerabil și numărul surorilor de naștere, al surorilor de pediatrie, al felcerilor, atîtt la orașe cît și la sate. Datorită acestui complex de măsuri nivelul sanitar al mamei și copilului s-a ridicat simțitor. Țara noastră a scăpat de rușinosul renume ce-l avea. Mortalitatea infantilă a scăzut în raport cu 1938 cu 56,4 la sută, în timp ce natalitatea crește de la 21,8 la sută în 1944, la 24,6 la sută în 1954 și la aproximativ 25,3 la sută în 1955. Ca urmare a eficienței rețelei pentru ocrotirea mamei și copilului, a Ministerului Sănătății, a atitudinii juste înțelegătoare a personalului medicosanitar, femeia muncitoare de la oraș și de la sat vine cu încredere la medic. A fost nevoie de îndelungată muncă de educare sanitară pentru a fi combătute obscurantismul, superstițiile etc. Nu se poate spune că în această direcție victoria e deplină.. Dar lupta e în toi. Pentru educarea sanitară a femeilor și în special a mamelor se organizează conferințe,, se editează broșuri și se tipăresc afișe privind îngrijirea și creșterea copiilor. La dispensare și policlinici funcționează cursuri denumite„școala mamei“. Directivele celui de-al doilea Congres al P.M.R. deschid perspective largi dezvoltării economiei țării noastre, nivelului material și sanitar al cetățenilor ei. Femeia liberă, egală în drepturi cu bărbatul, privește cu încredere viitorul, in exemplu de la surorile sale sovietice și luptă activ pentru înflorirea patriei în care cresc micii cetățeni de astăzi, sub grija părintească a întregului popor, și care constituie valoarea socială de mîine; ea luptă activ pentru menținerea păcii. Ziua de 1 iunie și Conferința Internațională a Femeilor Muncitoare constituie pentru fiecare om al muncii, pentru fiecare părinte, un prilej de a-și spori aportul la făurirea mărețului edificiu al socialismului, pentru a asigura copiilor o viață plină de bucurii, un viitor însorit. „Atenție, puiul!”... O clipă, și foto-reporterul a și prins pe peliculă chipurile drăgălașe și vesele a trei copii, „locatari” ai creșei fabricii „Tricotajul Roșu” din Capitală. IERI și AZI... în anul 1919. In articolul „Ucenicia" apărut în ziarul „Munca", citim: »tat «fr**■A VtM «taSM inmum*, aw*« aere«#& tt; VW 6 «fcastică, «* «a táasVm i*»«imtrntW offj&e&jL A» kw» ismoaaa*i *ocf**»t«* *re «tfc â» b#**». „Astăzi vedem copii slabi la fierărie, candidații la tuberculoză de mîine, sfirșindu-și puterile ridicind ciocane grele și topindu-se în căldura cuptorului. Vedem copii sub zece ani muncind in ateliere, cînd ei au nevoie să crească. Cei mai mulți ucenici, astăzi, sunt copiii ce nu au isprăvit școala primară". Zguduitor document al unor vremuri cînd copilăria părea la cîțivă ani după naștere, cînd jocurile erau înlocuite de o trupă istovitoare și cind visul copiilor era sugrumat de ghiarele foametei. Voi, tovarăși mai vîrstnici, bunici sau părinți! Atunci cind primiți o scrisoare de la copiii voștri plecați in tabere de odihnă: cind înnodați cravata roșie la girul micuțului care se pregătește să meargă la școală, cînd auziți claxonul ’ mașinii ce transportă copiii la creșe ’ și cămine de zi — voi, tovarăși mai vîrstnici, nu vă gîndiți oare la propria voastră copilărie? Oh, cum v-a fost răpită ea și cum ați fost frustați de cei mai frumoși ani ai vieții! Cîți dintre voi v-ați jucat pe săturate, ați mîncat pe săturate? Intre zidurile mohorîte ale atelierelor insalubre v-ați irosit copilăria Știați, poate, că sunt în țara noastră munți uriași pe care se sprijină cerul, știați, poate, că există întinderea nemărginită a mării; știați, poate, că sînt la noi palate... Dar ale cui erau toate astea? Nu erau ale părinților voștri, nu erau ale voastre. Ale trinturilor erau. Ale celor pentru care vă iioseați copilăria... Astăzi, copiii voștri cunosc și munții și marea, iar palatele ale lor sunt. Ceea ce citim in ziare că se înfăptuiește pentru tinerele vlăstare ale patriei, ne sînt nouă inșine cunoscute. Căci fiecare din copiii noștri se bucură în egală măsură de grija partidului — grădinarul puieților țării. In regimul nostru, a fost redată copiilor — copilăria! Ieri și azi... Cînd punem față în față articolul apărut în 1919, cu cel dintr-un recent grupaj apărut în ,Scînteia", și pe care-l reproducem mai sus, avem limpede în față prăpastia dintre două orinduiri, dintre două moduri de viață. H. SORIN MUNCA Funde albe, funde de fetițe de GH. CEAUȘII Funde albe, gingașe fetițe Se aleargă vesele prin crîng, Sau cuminți in albele rochițe împrejurul florilor se string. Printre crengi trec licăre de soare Și în iarbă-s mii de gindăcei. Se mlădie fiecare floare Cînd se apleacă ele după el... Clipe vechi îmi vin aevea-n minte Cu pitici și zîne din povești. Stăm la gura sobei și cuminte Urmăream isprăvile crăești. Tremuram de ciudă și minte Cînd vreun smeu spre zîne se arunca Și pe Făt Frumos cu bucurie ,i primeam cînd paloșul scotea... Ca o creangă inima-mi se bate Cînd mă uit în jur și mă gîndesc Că mai sînt pe lume, din păcate, Smei precum în basme se-ntîlnesc... Cine oare pumnii nu și-i strînge Cînd cunoaște-asemenea smintiți Care vor stropite iar cu singe Fundele fetițelor cuminți ? !... Și în mine inima se sbate ...Sînt copile din orașul meu, Nu-s a mele, nu, dar pentru toate Doar răspund asemenea și eu... Funde albe, gingașe fetițe, Alergați prin iarbă, alergați, Strîngeți flori în albele rochițe Și cîntați, fetițelor, cîntați. Funde albe, dragelor fetițe Credeți-vă zîne ca-n povești. Nu lăsăm noi albele rochițe Să le-atingă smeți pămîntești. Vă jucați prin iarbă cît vă place Și din flori coroane împletiți Noi slujim pe împăratul „Pace" Fericite, scumpelor, să fiți. ---------- Pregătiri pentru primirea micilor oaspeți Anul acesta, în locurile pitorești din împrejurimile Bucureștiului, vor funcționa 5 tabere de copii și pionieri. La toate se fac în prezent pregătiri intense. La tat”ra din Vîrteju, a Consiliului sindical orășenesc — care va găzdui serii de cite 300 de copii — sînt în curs de amenajare, pe lingă clădirile vechi, alte două pavilioane noi. Pregătirile sînt aproape terminate și în comuna Bolintinul din Deal, unde va funcționa o tabără cu o capacitate de 120 de locuri pe serie a comitetului central al sindicatului salariaților din instituțiile administrative de stat și sfaturi populare. C.S.R.-București, în colaborare cu Consiliul sindical orășenesc, a organizat o consfătuire cu organizatori de tabere, tovarăși de la secția Invățămînt și de la secția Sănătate de pe lingă Sfatul popular regional, Sanepid, etc., în care s-au discutat probleme legate de primirea copiilor, de asigurarea asistenței medicale, de aprovizionarea cu alimente cît și cu privire la programele educative care se vor desfășura în cuprinsul taberelor. In stațiune sînt numeroși copii SINAIA (coresp. „Munca”) In frumoasele parcuri din localitate se joacă numeroși copii. Cei mai mulți dintre ei sînt locatarii elegantelor vile „30 Decembrie“, „Carpați“, „Statistica“, destinate mamelor venite la odihnă. Andrei Bodö în vîrstă de doi ani și jumătate, a cărui mamă lucrează la fabrica „Ștefan Plavăț“ din Timișoara, este un vizitator obișnuit al parcurilor. Tiberiu Moțoc de 4 ani, din Orașul Stalin, de asemenea. Mama sa muncește la fabrica „Partizanul Roșu. Vineri 1 iunie 1956 — nr. 267S t r\j X/ X/ X/ X X/ <X/ X/ X/ <X/ X X/ X» X/ X/ /X/ X/ /X» X X/ X/ /X» X/ X/ X/ X/ X/ X^ X/ X/ X/ *■ X/ X» X/ X/ X/ Xz X X X/ X/ X’ IIŰTfJl'l Iii lill flDIIA'Y li If 1 A * Căi diferite - rezultate diferite... . Copiii... Ei sunt viitorul. Pentru fericirea lor, nu se precupețește nici un efort în țările socialismului. La dispoziția micilor cetățeni se află creșe, cămine, grădinițe, școli. Regimul socialist acordă o atenție deosebită îngrijirii sănătății copiilor, odihnei, și educației lor. Viața copiilor este cu adevărat feriicită in aceste țări. "J* J , Departe de fericire este însă traiul a milioane de copii din statele capitalului, în timp ce guvernele de aici cheltuiesc sume fantastice in scopuri militare — pentru școli, spitale de copii nu se găsesc fonduri suficiente. Copiii multor muncitori, mai ales ai celor rămași fără ocupație, îndură mizeria și foametea, iar bolile le macină trupurile. Deseori muncile istovitoare pe care le prestează copiii spre a-și ciștiga o bucată de pline le curmă viața. Iată de Pentru ca și soarta acestor copii să se schimbe, pentru ca viața nici unui copil să nu fie amenințrurile unui nou război, tot mai mulți sunt acei care pe intregul glob se ridică în apărarea păcii, pentru o viață mai bună și fericirea tuturor copiilor. Senină și fără de grijă este viața copiilor sovietici. Partidul Comunist, guvernul sovietic, întreg poporul întinsei țări sovietice stau de veghe pentru ca nimic să nu tulbure creșterea și dezvoltarea multilaterală a copiilor. Ei sunt mîndria poporului sovietic, schimbul de mîine al constructorilor comunismului. In clișeu , tineri constructori de vase maritime de la unul din palatele pionierilor din Moscova. Oboseală și tristețe exprimă fața acestui copil italian. De patru ani trudește din greu într-o mină de sulf la 100 m adîncime. N-avea nici 10 ani cînd mizeria și foametea l-au silit să-și caute de lucru. Ca el sînt în Italia zeci și sute de mii de copii. X» X X X» X/ X/ X» X X^ X X/ r\J X/ X/ X/ X X/ X» X» X/ X/ X/ X/ X X X X X X/ X i X X/ X X X X/ X/ X/ X/ x X X/ f In familia lui Gheorghe Ghiță, viața se scurge liniștit, fără zguduituri sau fapte care să lase urme adînci. Poate doar atunci, cu 6 ani în urmă, cînd a venit pe lume Lenuța, să se fi schimbat ceva din rosturile-i de fiecare zi. Părinții, amîndoi oameni tineri, s-au bucurat nespus, deși poate tatăl ar fi vrut ca prima lui odraslă să fi fost un băiat. Dar nu-i nimic. In lucrurile acestea nu poți alege niciodată... Apoi cu cît treceau lunile totul reintra încet, încet în normal. Ghizela a devenit o mamă iubitoare care-și îndrepta întreaga-i atenție asupra gingașei ființe ce creștea și căpăta putere zi de zi, sub ochii ei. Iar tatăl, întotdeauna mai reținut cînd era vorba de chestiuni din acestea sentimentale, se apropia și el din cînd în cînd de făptură mică, învelită în scutece albe, nu însă fără a-i arunca o privire caldă, plină de dragoste. Mai tîrziu Gheorghe, soțul Ghizelei a plecat să-și facă stagiul militar. A rămas singură acum femeia. Și de ce n-am spune-o, greutățile au cam început s-o biruie. Oricum, înainte era altfel. Gheorghe avea o meserie, muncea ca rabotor la atelierul mecanic al uzinelor textile .,7 Noiembrie“. Leafa lui se ajungea. Acum însă... Intr-o zi, Ghizela se hotărî. Va merge la bărbatu-său la fabrică. Trebuie să existe un loc și pentru ea. Dar copilul ? Ce se va întîmpla cu «! ? Cineva a liniștit-o însă : — Femeie dragă, dar la fabrică al cămin, creșă, nici n-ai să-i duci grija... Așa s-a făcut că în aceeași zi, mama și fiica au cunoscut o lume nouă : Ghizela pe tovarășele ei de muncă, iar fetița mulți alți copii de o vîrstă cu ea, dragostea și atenția unor educatoare pricepute. Ghizela a devenit curînd filatoare. Desigur că nu i-a fost ușor. Mașinile acestea lungi cărora le spune ringuri, zecile de bobine care se înveleau fără încetare în infantia groasă a firului de bumbac, zgomotul, mișcările repezi fără un gest de prisos ale celor mai vechi din secție, au cam speriat-o la început. Va fi ea oare în stare să lucreze cu ele ? „Hm ? ce gînduri pe tine măi femeie — îi spuneau mereu noile ei tovarășe de muncă. O să vezi cît de repede ai să prinzi meseria.“ Intr-adevăr, ajutorul colectivului și-a dovedit curînd roadele. Ghizela nu a simțit însă că tine pasul cu celelalte muncitoare, decît în ziua cînd și-a văzut pentru prima oară numele la panoul de onoare. Erau mai multe laolaltă. Dar parcă felicitările, numai ei îi erau adresate! Pentru prima oară la panoul de onoare. Scria acolo că lucrează la trei părți de ring, că-și depășește norma cu... ah. ce repede uită omul ! ...că dă fire de calitate și ctte altele. Toate sub numele ei. In ziua aceea și Lenuța, cu anii pe care puteai să-i numeri fără să folosești toate degetele de la o mină, a simțit că mămica e tare bucuroasă. A luat-o repede de la cămin și nu s-au mai oprit decît la primul magazin cu dulciuri întâlnit în drum. Mămică îi spunea ceva anumit, însă detentă faptului că de bucurie uitase să-l traducă în limbajul simplu destinat copiilor, nu prea înțelegea mare lucru. Ghizela nu-și dădea seama și îi istorisea fetiței într-una pînă cînd aceasta i-a spus cu un aer puțin revoltat : — Mămica lasă astea, spune-mi mai bine altă poveste mai frumoasă... De abea acum înțelese Ghizela despre ce a fost în stare să-i vorbească Lenutei atâta timp. Și un hohot de rîs puse stăpînire pe întreaga flintă a femeii. Era un rîs sănătos, curat, așa cum numai o mare bucurie ți-l poate pricinui... A crescut Lentița între afecțiunea maternă și grija părintească a celor de la cămin. Acolo, printre ceilalți copii ai lucrătorilor, sub atenta supraveghere a unor oameni cu dragoste față de cei mici, fetița a început să deschidă ochii pentru lumea înconjurătoare, să înțeleagă sumedenie de fapte și lucruri noi. Iar acasă, îi povestea mămuichii tot. Ce nu înțelegea și îi era rușine s-o întrebe pe educatoare, îi era destinat Ghizelei să-i răspundă. Dar copiii sînt din cale afară de curioși. Vor să știe toate cele. Cu răbdare, mama încerca să găsească un răspuns corespunzător pentru toate nimicurile care i se păreau Lenutei probleme deosebit de importante. Așa, puțin este puțin, Ghizela completa educația sănătoasă pe care fetița o primea la cămin. Acolo învăța să danseze (una din marile ei pasiuni) și acasă cămăruța lor se transforma în sală de repetiții. La cămin Lenuța învăța poezii, iar acasă mama trebuia să devină cel mai docil și entuziast ascultător. Din cînd în cînd îi venea și Ghizelei rîndul să-i spună lucruri pe care fetița începea să multe le înțeleagă din ce în ce mai bine. O asculta pe mămica și se bucurau împreună de faptul că la fabrică, ea era mereu la panoul „celor cuminți“ (acesta era echivalentul pentru panoul fruntașelor). In treacăt fie spus, Ghizela, după ce începu să lucreze la patru părți de ring însușindu-și o calificare superioară, a devenit un timp instructoare pentru extinderea la toate filatoarele din secție a celor mai bune metode de muncă. Apoi din nou i s-a încredințat lucrul la ring și niciodată depășirea ei de plan nu a fost mai mică de 40 la sută, ceea ce înseamnă sute de kilograme de fire de bună calitate peste sarcina lunară. Succesele ei din producție nu o făceau să neglijeze însă nici o clipă educația copilului. Desele discuții cu tovarășele de la cămin i-au arătat că Lenuta i o fetiță ascultătoare (de fapt asta observase și acasă). Dar ce era mai important s-a dovedit faptul că grija pentru educația Lenutei completa de minune strădania celor de la cămin și, hotărît lucru, dacă s-ar fi organizat un concurs pentru desemnarea celui mai cuminte copil, cu siguranță că Lenuta ar fi ocupat primul loc. Intr-o zi în căsuța lor s-a petrecut o mare bucurie. A venit tata acasă. Nu numai în permisie, ci definitiv. Oare fata aceasta înălțuță, cu ochii vioi, cu bretonul din păr castaniu ce-i acoperă aproape întreaga frunte e intr-adevăr Lenuța lui ? Clipa revederii a fost emoținantă. Apoi viața a reintrat în normal. Gheorghe s-a întors la fabrică și desigur succesele nevești și nu-i lăsau nepăsător. „Strașnică femeie Ghizela mea. Și pe ea au maturizat-o anii aceștia. Doar au fost ușor să crești și un copil și să o muncești !“ Acum rolurile s-au schimbat. Gheorghe i-a luat locul mamei în valorificarea tuturor talentelor artistice ale Lenutei. El era spectatorul cel mai îngăduitor. Dar nu numai atît. Deseori seara, în liniștea căminului, se auzea un glas care făcea să reînvie nenumărate întâmplări din cărțile cu basme. Și cine era cel mai atent ascultător pînă în clipa cînd moș Ene își făcea de lucru pe la genele ei prelungi ? Desigur Lenuța. De cîtva timp mămica nu se mai duce la fabrică și nici fetița la cămin. A rămas și ea acasă s-o ajute că doar acum e destul de mare. Familia s-a înmulțit de vreo trei săptămîni cu un nou „cetățean“. Desigur un nou eveniment de seamă. Iar pentru a-și face machine simțită prezența, Castel are grijă să scoată la anumite ore niște sunete care seamănă leit cu plînsul. Lenutei îi revine atunci sarcina s-o anunțe pe mama că frățiorului îi este foame. De, o adevărată diviziune a muncii... •te File dintr-un jurnal nescris. De fapt sînt rînduri despre o familie așa cum găsești nenumărate astăzi în patria noastră. Și cînd Lenuța va fi mare, ea își va reaminti cu siguranță de toate cele petrecute în acești puțini ani istorisiți aici. Iar pe părinți îi va considera ca pe niște oameni cu o voință neclintită de a-și educatr-un spirit nou copiii și desigur încă exemplul lor nu va putea decît să-i folosească în viitor. CANTOMER File dintr-un jurnal nescris... Educarea și dezvoltarea multilaterală a tineretului— preocupare permanentă a societății sovietice De curînd, într-o minunată zi însorită, am vizitat, împreună cu un grup de prieteni, împrejurimile Moscovei. Mașina noastră alerga prin cartierele cu vile. Am văzut cum se amenajează casele unde se vor instala în timpul verii creșele și căminele de copii, sanatoriile și taberele pionierești. Numai în orășelul muncitoresc din împrejurimile Moscovei „Zavetî Ilicia“ se află trei tabere de pionieri, 10 creșe și cămine. Sute de copii vor avea posibilitatea să se odihnească aici înconjurați de flori și verdeață, vor prinde puteri noi și își vor întări sănătatea. Peste 5.500.000 de copii sovietici se vor odihni în această vară în taberele de pionieri, în creșele și căminele de copii și în sanatoriile amenajate în locurile pitorești din afara orașelor, pe țărmurile durilor, lacurilor și mărilor. Copiii sovietici sînt înconjurați de grija și dragostea întregului popor. Statul nu precupețește forțe și fonduri spre a crește cetățeni sănătoși, curajoși și înflăcărați. Nașterea unui copil în orice familie sovietică constituie un eveniment îmbucurător. Femeia-mamă este înconjurată în U.R.S.S. de multă stimă. Este imensă rețeaua de case de naștere, spitale și diferite instituții menite să ocrotească pe mamă și copil. Femeia gravidă este îngrijită gratuit în casa de naștere. Știința sovietică lucrează neobosit pentru a găsi cale de a elibera mama de chinuri și o suferințe. După cum se știe, metoda M. OVSEANNIKOVA redactor șef al revistei „Femeia sovietică", psihoprofilactică de naștere fără durere a devenit acum un bun nu numai al medicilor din Uniunea Sovietică ci și din alte țări. In U.R.S.S. muncitoarea mamă beneficiază de concediu plătit în timpul sarcinii. In aprilie anul curent duraarticol scris special pentru ziarul „Munca“ la acestui concediu a fost sporită de la 77 zile la 112 zile. Dacă nașterea a fost grea sau au fost născuți gemeni, concediul se mărește cu încă două săptămîni. In Uniunea Sovietică a scăzut considerabil mortalitatea infantilă și mai ales a sugarilor. La aceasta a contribuit controlul medical permanent. Viitoarea mamă este ținută sub observație de către o soră încă cu cîteva săptămîni înainte de La rîndul ei, femeia gravidă naștere, frecventează cu regularitate cabinetul medical de consultații pentru femei. Cînd mama și copilul se întorc de la casa de naștere, ei sînt vizitați odată pe săptămînă de o soră și cel puțin odată pe lună de un medic. Se înțelege că și acestea se fac în mod gratuit. In Țara Sovietică a fost creată o rețea uriașă de instituții pentru copii. Numai în ultimii cinci ani, numărul locurilor la creșe a crescut cu 133.000. S-a dublat aproape numărul locurilor în căminele de copii. Circa 2.000. 000 de copii se află acum în timpul zilei sub îngrijirea unor educatoare și surori calificate. In noul plan cincinal se prevede creșterea continuă a numărului de creșe și cămine pentru copii. In cincinalul precedent s-au construit numeroase clădiri destinate instituțiilor pentru copii iar în actualul cincinal se vor construi circa de 2,5 ori mai multe. Numai la Moscova se vor ridica peste 300 de creșe și cămine pentru copii. Aceeași grijă se manifestă și fața de școli. In cel de-al 6-lea cincinal se va înfăptui în întregime învățămîntul politehnic mediu general. In Uniunea Sovietică nu există nici un oraș sau sat mare, unde să nu se fi construit, în ultimii ani, noi clădiri pentru școli. In noul cincinal se vor clădi și mai multe. Noile școli vor cuprinde aproximativ patru milioane de elevi! Partidul comunist și guvernul sovietic se preocupă în mod permanent de educarea și dezvoltarea multilaterală a tineretului. In acest scop, s-au creat numeroase instituții extrașcolare, paiate și case ale pionierilor, teatre de stat pentru copii, stațiuni ala tinerilor tehnicieni și tinerilor naturaliști, școli de sport pentru copii, biblioteci și altele. Cărțile pentru copii sînt editate în tiraje de milioane. Oamenii sovietici privesc cu bucurie îmbunătățirea traiului copiilor din Republica Populară Chineză și din celelalte țări de democrație populară. Noi știm de asemenea cît de mult se face în prezent pentru copii și în alte state cum ar fi India, Indonezia, Birmania, Egipt, unde popoarele au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei capitaliste și construiesc o viață nouă, îmi amintesc de Conferința internațională pentru apărarea copiilor, care a avut loc cu patru ani în urmă la Viena și de Congresul mondial mamelor, ținut anul trecut la Lausananne. Am avut fericirea să particip la lucrările acestora în calitate de membru al delegației sovietice. La Lausanne au venit mame de diferite naționalități : rusoaice, indoneziene, indiene, chinezoaice, japoneze, precum și din multe alte țări. Printre ele se aflau oameni de diferite convingeri politice, dar pe toți îi uneau dragostea pentru copii și dorința de a înlătura pericolul care îi amenință. In prezent, deși a trecut foarte mult timp, primesc scrisori emoționante de la prietenii de peste hotare, scrisori pătrunse de o neliniște profundă față de viitorul tinerei generații. Nu există colțișor pe fața pământului, unde oamenii să nu-și dea seama de atrocitățile și urmările grele ale războaielor. Toate popoarele doresc ca viața copiilor să nu fie întunecată de lipsuri și de groază. Ei își afirmă din nou hotărirea de a nu admite un nou război, de a asigura copiilor o viață pașnică și fericită. Ei își dau seama foarte bine ce importanță mare ar avea pentru întreaga omenire dacă numai o parte din fondurile uriașe, care se cheltuiesc actualmente pentru înarmare, ar fi folosite pentru crearea a noi școli și cămine pentru copii, pentru îmbunătățirea hranei copiilor și pentru ajutorul mamelor.