Munca, noiembrie 1957 (Anul 13, nr. 3114-3138)
1957-11-01 / nr. 3114
/ ------------------------— .----------------------------------5 1—-—------------------- Medicul vă sfătuieşte Cum se pot menţine vitaminele în cursul preparării mîncrurilor Este cunoscută bogăţia în vitamine şi săruri minerale a legumelor şi fructelor crude, atît de necesare creşterii şi dezvoltării copiilor, precum şi în general, pentru menţinerea sănătăţii. Dar nu totdeauna ele se pot consuma în stare crudă. Şi fiindcă în procesul de preparare culinară , pentru consumul zilnic sau de conservare pentru Sezonul de iarnă, ele suferă diverse transformări, depinde de modul cum se vor pregăti mincarea şi conservele, pentru ca să se menţină cantităţi cit mai mari de vitamine şi săruri minerale în fructe. Dintre vitamine, cea mai puţin rezistentă atât la temperatură ridicată, cît şi la contactul prelungit cu aerul, este vitamina C, după care urmează vitaminele A şi B1, vitaminele D şi B2 fiind cele mai rezistente. Vasele în care se prepară , mîncarea trebuie să fie smălţuite sau din materiale inoxidabile. Prezenta fierului sau a cuprului duce la procese de oxidare care distrug vitaminele. Trebuie micşorată cantitatea de resturi în timpul curăţirii legumelor, şi a fructelor, deoarece cojile acestora conţin cea mai mare cantitate de vitamine şi săruri minerale. In lipsa curăţitoarei de cartofi, curăţirea cojilor şi îndepărtarea mugurilor seva face cu un cuţit nu prea mare. Legumele îngheţate trebuie cufundate mai întîi în apă fierbinte pentru ca să se dezgheţe stratul superior, apoi să fie, curăţate repede şi fierte. Curăţirea şi tăierea legumelor în bucăţi mici trebuie efectuată dupărealabila lor spălare, pentru că dacă spălăm după curăţire şi tăiere, se pot pierde îrt apa de spălare vitaminele şi sărurile; ele trebuie puse la fiert imediat, contactul îndelungat cu aerul cauzînd dispariţia acestor elemente. In timpul prelucrării termice mincarea trebuie acoperită cu un capac, pentru ca odată cu aburii să nu se piardă şi vitaminele. Va fi evitată mestecarea excesivă in timpul fierberii. Apa în care au fiert carnea şi legumele să nu fie aruncată, ea constituind supa cea mai hrănitoare, iar spuma supei este extrem de necesară bolnavilor slăbiţi. Carnea friptă la grătar este foarte recomandabilă copiilor, femeilor gravide şi oamenilor debilitaţi, ea fiind uşor digerată şi,conţinînd toate substanţele hrănitoare la suprafaţă, aburii ieşiţi din ea neantrenîndu-le. Mincarea trebuie servită imediat după preparare, fiindcă păstrarea la răcitor şi încălzirea ei ulterioară duc la distrugerea vitaminelor. Pentru creşterea cantităţii de vitamine din mîncare se adaugă verdeţuri, măcriş, frunze de legume etc. După ce sînt opărite în prealabil, verdeţurile trebuie puse direct in mîncarea gata, sau se pun crude cu cîteva minute înainte ca aceasta sâ fie luată de pe foc. ■ In ceea ce priveşte conservele, pentru a se menţine vitaminele, trebuie fierte timp scurt în vapori sau apă fiartă. Roşiile conservate păstrează bine vitaminele datorită acidităţii lor. De asemenea, conservînd prin uscare fructele de măcieş şi caisele se menţin în ele vitaminele C şi PP. Deci numai o preparare raţională a mincării şi conservelor poate, duce la păstrarea conţinutului lor în vitamine şi săruri minerale. Dr. I. DANILA Fag. 2-a I ' ' i, » » g Pline de viaţă şi voioşie stat ii II cintecele şi dansurile sârbeşti. Mai ! I) ' I ales cind sint Interpretate de Antisamblul Sirbesc de Stat din Titimişoara, care a luat fiinţă de o bună bucată de vreme, ele capătă II un farmec deosebit, stat mult an predate de spectatori.( In clişeu : dansatorii Ansamblu|| lui Sirbesc in „acțiune". | 8 . II Pe marginea unor versuri primite la redacţie din partea unor corespondenţi voluntari In studierea unei epoci istorice, cercetătorul ştiinţific are rareori la îndemînă — maiales în cazul cînd e vorba de o epocă îndepărtată — documente care să oglindească viaţa societăţii din acea vreme absolut sub toate aspectele ei. Asemenea naturalistului care descoperind un singur os reface mintal imaginea întregului animal, istoricul este uneori nevoit să-şi reprezinte anumite aspecte ale vieţii sociale bazîndu-se doar pe deducţii. Şi nu de puţineori literatura, arta, au servit drept punct de plecare în cercetarea istorică şi chiar drept argument in favoarea anumitor concluzii. Nu mă refer doar la creaţiile literare şi artistice mari. Iată, dacă un istoric din anii viitorului ar cerceta numai poeziile ce au venit la redacţia unui ziar sau unei reviste din partea începătorilor, la ultimele săptămini, ar avea o imagine cu prea puţine goluri despre Ceea ce preocupă în momentul de faţă poporul nostru. Cu o operativitate ce-ar putea servi drept pildă multora dintre scriitorii cunoscuţi, oameni de profesii diferite, ostaşi în diverse sectoare ale frontului construcţiei socialiste, îşi exprimă în versuri gîndurile despre cea de-a 40-a aniversare a Marelui Octombrie, despre importantele probleme ale vremii pe care o trăim, despre sosirea noului anotimp etc. Tov. Ion Săcădat din Bacău e impresionat de marea semnificaţie a zilei de 7 Noiembrie, poezia „Ecoul lui Octombrie“ mărturiseşte admiraţia omului muncitor din ,ţara noastră faţă de glorioasa Revoluţie ce a deschisomenirii o epocă nouă". Octombrie a venit ca o eră nouă Şi lumea veche el a despicat. Iar mai departe, autorul precizează: De atunci,ce-i vechii, se tot destramă Pe legea-i şubredă grea. Consemnînd că, în săritul internaţionalismului proletar, oamenii muncii,, indiferent de rasă, albi sau negri, s-au unit pentru totdeauna sub, steagul socialismului, tovarăşul Săcădat scrie: „Ei vor ca a lui Octombrie stea „Să străjuiască tot rai sus „Privind apoi cum slava sa „Aprinde-al lumii vechi apus," în legătură cu rolul pe care l-a avut primul stat din lume al muncitorilor şi ţăranilor asupra schimbării destinelor ţării noastre. Ion Ardeleanu din Arad a scris poezia: „A venit la timp Petruşa“ Vorbind despre eliberarea oraşului său, autorul arată ca acolo: „Erau mulţi hortişti în număr, „C-au venit cu nemţii-n umăr Dar, menţionează autorul ...veni la timp Petruşa , să-i prăfuge cu Cattuşa“ şi-atunci nimic nu s-a mai ales din toată hoarda fascistă. Despre efectele acestei cotituri istorice scrie Petre Popescu, dirn raionul Muscel. Adresîndu-se cititorului ca intr-o convorbire, el declară : Acum timpul s-a schimbat de robie am scăpat. Căci ....Nu umbli din poartă-n poartă după cum umblam odată după lucru, să muncesc copiii să-i hărănesc. Condamnarea trecutului este însoţită de demascarea pătimaşă a acelora care se cramponează de acest trecut, de stări învechite şi care nu-şi aleg armele şi mijloacele în disperata încercare de a opri firescul drum al istoriei. Pe această temă a stigmatizării asupritorilor, tovarăşul Flora Mihăiescu din Piteşti a scris miniaturala „Solidaritate“, pe care o reproducem în întregime: Cerul, adesea, cu umbrele norilor Îmi mîngîie pleoapele. Ascult în mine ca în pieptul viorilor. Cum plinge aproapele, semenul, fratele Careriu şi-a dezrobit Oraşele, satele... Soarele mă sărută dimineaţa pe frunte Şi fruntea mă doare Că mai sunt asasini pe faţa pămintului Sărutat de soare. Numeroase poezii a trimis redacţiei A. Băghină din Turnu-Severin. Ele au o tematica diversă. Preferinţa autorului se îndreaptă însă vădit spre aşanumitele „teme eterne“. Poate că in această direcţie există mai multe modele în literatura clasică. Căci influenţa poeţilor clasici se resimte puternic în Pădurea mîhnită de aramă păstrînd doar o mină de brazi. Din arbori frunzişui-şi destramă, Şi trist am văzut-o chiar azi. (Toamna) Iată şi cîteva versuri de dragoste, bine realizate, din poezia „Destăinuiri“, de acelaşi autor. pjf Prin aspra frumuseţe a lanurilor :• :rl • v , .. -Vp .•-r' .'V coapte Cînd soarele s-ascunde şi doarme dus-n nor, Aş vrea să fiu cu tine, să ne vorbim în şoapte Şi-ncetişor să-ţi depăn, înaripatul dor. Se-nalţă păsări zvelte, în triluri nesfîrşite Pe lina ondulare, a zării de argint, Şi-un greier cîntă-n iarbă dureri înăbuşite Sub umbra care cade, uşor ca un alint. Pe aceeaşi linie, a, exprimării, serttimentelor general umane, se situează şi poezia „Rînduri pentru tine, mamă“. Ea denotă multă sensibilitate, iată o strofă : Din truda ta-s crescut. Mi-e sete De ochii aceia, mari, căutători Ce-au ştiut, copil, să mă desfete Şi să mă mustre tainic uneori. Puţinele lucrări''amintite" arată că începătorii în ale poeziei doresc sincer să făurească versuri frumoase, reuşite. Semnificativ ni se pare faptul, că nu creaţiile lor precumpăneşte tematica marilor probleme ale veacului nostru. Promptitudinea cu care încearcă să consemneze în vers ceea ce preocupă la un moment dat pe oameni nu este numai dovada unei sensibilităţi artistice receptive la problemele politice. Ea denotă totodată dorinţa de a milita prin poezie. Din păcate, această dorinţă nu compensează decit rareori lipsa de experienţă, necunoaşterea limbii literare, insuficienta cultură. Cenaclurile literare din întreprinderi şi colţurile roşii, comitetele de întreprindere, activiştii culturali în general, sunt datori să sprijine permanent pe cei ce dovedesc talent şi perseverenţă. In cenacluri trebuie să se muncească serios. Nu orice material scris poate fi considerat terminat, bun de pus în plic şi trimis unei redacţii. Ceea ce se trimite trebuie să fie într-adevăr un lucru muncit, iar autorii care pretind redacţiilor să li se publice tot ce scriu trebuie să vadă mai întîi dacă au făcut tot ce le stă în putinţă pentru a perfecţiona materialul, dacă au cizelat fiecare frază, fiecare vers. Criteriul operativităţii, oricît de important ar fi, nu trece în nici un caz înaintea celui privind calitatea lucrărilor poetice. Credem că nu e de prisos să amintim aici cuvintele scriitorului sovietic D. Furmanov: „Grăbeşte-te să acrii povestirea, dar nu te grăbi s-o dai la tipar. Povestirea e ca vinul, cu cit stă mai mult cu atît devine mai bună“. Cele spuse de autorul lui „Ceapaev“ despre povestire stat valabila întrutotul şi pentru versuri ! SEVER OTAN MUNKA fOe uvmeße mccbeviaJSsfinP Etáiét litt «pattié „îmbunătăţirea calităţii şi exploatăm utilajului, condiţie princpală In reducerea preţului de cost“ In ziarul nostru nr. 3058 a apărut materialul intitulat „îmbunătăţirea calităţii şi exploatării utilajului, condiţie principală in reducerea preţului de cost in agricultură“. Acest material de analiză se referea la unităţile agricole de stat din regiunea Galaţi (G.A.S. şi S.M.T.). Secţia agricolă a sfatului popular regional Galaţi şi serviciul regional S.M.T., răspunzind ziarului la acest material, arată printre altele că , pentru îmbunătăţirea calităţii pieselor de schimb şi a maşinilor, s-a ţinut în regiune o consfătuire cu delegaţii întreprinderilor constructoare şi cei ai S.M.T.-urilor şi G.A.S -urilor. In această consfătuire s-au propus măsuri pentru lichidarea lipsurilor. De asemenea personalul serviciului regional S.M.T. a instruit şefii de atelier și mecanicii controlori în ce priveşte folosirea aparatelor de măsură. S-au luat măsuri ca întregul utilaj de atelier, inclusiv bancurile de rodaj, sa fie montate. Mecanicii şefi din S.M.T. au fost instruiţi în ce priveşte respectarea periodicităţii reparaţiilor în scopul reducerii vîrfurilor de munca la reparaţii. S-a analizat de asemenea munca mecanicului şef Paul Bîrsan de la S.M.T. Bujoru, care a recunoscut că nu poate face faţă acestei munci şi a cerut să fie trimis ca şef de atelier la alt S.M.T. Cererea lui a fost avizata favorabil. Totodată organele de mai sus fac un apel călduros Direcţiei Generale de Aprovizionare şi Desfacere cit şi Direcţiei Generale S.M.T. in ce priveşte impulsionarea aprovizionării cu piese de schimb a bazei nr. 8 din Galati. --------- „Fonduri de investiţii care aşteaptă să fie cheltuite" Sub acest titlu a apărut în ziarul nostru nr. 3058 un material al corespondentului voluntar B. Sponder, în care se arăta că o serie de organizaţii comerciale din regiunea Suceava nu-şi cheltuiesc fondurile de investiţii ce le-au fost puse la dispoziţie. Secţia comercială a Sfatului popular al regiunii Suceava ne face cunoscut că fondurile neutilizate au fost redistribuite, astfel ca lucrările începute să fie terminate anul acesta. De asemenea, s-au luat măsuri pentru obţinerea materialelor de construcții necesare in acest scop. Vineri 1 noiembrie 1957 — nr. 8114 Experimentarea măturilor de îmbunătăţire a sistemului de salarizare în docuţie maselor Să discutăm despre folosirea forţelor de muncă în întreprinderea noastră De la 1 septembrie, în sectorul nostru — uzinaj-motor — se aplică sistemul îmbunătăţit de salarizare. Se înţelege că de la această dată lucrăm după norme cu motivare tehnică, ceea ce se resimte în întreaga activitate a sectorului. A sporit cu mult grija maiştrilor şi tehnologilor pentru aprovizionarea tehnico-materială a liniilor de producţie, a sporit şi preocuparea muncitorilor pentru executarea unor lucrări de calitate şi pentru o productivitate cît mai ridicată. Eu, de pildă, lucrez pe linia de biele, la o maşină specială cu 4 broşe. Cu ajutorul ei execut lunar operaţiile de strunjire şi honinguire la peste 3.000 de biele. După noile norme tehnice, timpii la aceste operații s-au redus exact la jumătate. Cu toate acestea, lunar, printr-o mai bună organizare a muncii — căci rezerve de timp se pot găsi la orice loc de muncă — reuşesc să-mi depăşesc planul cu 10—15 la sută, ceea ce îmi ridică cîştigul la 1.100—1.200 iei. Dar nu aceasta mi-am propus să arăt în articolul de faţă, ci faptul ca în străduinţa mea de a-mi depăşi cu regularitate sarcinile planificate întîmpin unele greutăţi. Astfel, 3-4 şi chiar 5 zile din lună stau de pomană, fiindcă n-am ce lucra. In această situaţie, maistrul de linie, uneori şeful sectorului, îmi spun cam aşa : „Cine te-a pus să-ţi îndeplineşti planul mai devreme? Nu ştiai că sarcinile de producţie sunt defalcate pe om şi maşină ? De unde să-ţi mai dau de lucru ? Să iau de la altul şi să-ţi dau dumitale?“ La prima vedere s-ar părea că ei au dreptate. Planul e plan şi sectoarele de fabricaţie care ne trimit piesele pentru prelucrat se încadrează în el cu rigurozitate. Atunci ce-i de făcut ? încep să mă rog de maiştri să-mi repartizeze cite 0 remaniere sau cine ştie ce alte lucrări, cu care să-mi pot scoate depăşirea. Cîteodată primesc. Alteori, însă nu. Şi atunci stau. Această situaţie, de bună seamă, loveşte în cîştigul meu lunar, deşi— chiar aşa cum lucrez acum — cîştig destul de bine, precum şi, în interesele uzinei, căci dacă aş avea de lucru din plin, aş putea produce mai mult şi atît eu cît şi uzina am avea numai de cîştigat. Dar vreau să întăresc cele de mai sus şi cu alte exemple, şi abia după aceea să trag o concluzie... Ion Buta şi Dumitru Bărăscu stat doi frezori de pe aceeaşi linie de fabricaţie cu mine. Fiecare lucrează în cîte uni schimb, executind aceleaşi operaţii pe aceleaşi maşini (o freză, un strung vertical şi o maşină semiautomată de broşat). Fac un etos şi o finisare pe lungimea bielei. Sunt singurii din uzină care execută operaţiile acestea la biele. (In paranteză trebuie să spun că şi ei păţesc ca mine după ele-şi îndeplinesc planul lunar). Iată însă, că la sfîrşitul lunii august, Dumitru Bărăscu s-a îmbolnăvit şi a căpătat un concediu medical de aproape o lună. In acest timp, Ion Buta, tovarăşul său de schimb, a fost nevoit să îndeplinească singur planul pentru amîndoi — se înţelege, de data aceasta potrivit normelor cu motivare tehnică. Rezultatul? în 8 ore el a îndeplinit normele cu succes pe toate cele 3 maşini, pentru 2 persoane ! Va să zică, să recapitulăm : într-un singur schimb. Ion Buta a realizat tot atît cît realizau amîndoi înainte în două schimburi. Şi aceasta — ţineţi cont! — fără ca să depună eforturi prea mari. Consecinţa : cîştigul lui lunar a crescut corespunzător, iar preţul de cost la operaţia respectivă a fost mult redus. Sub acelaşi aspect se poate discuta şi cazul strungarului Alexandru Pop — tot de pe linia noastră — care în timpul celor 18 zile de concediu legal al schimbului său, Marcel Nicolescu, a îndeplinit singur planul pentru ambele schimburi. Şi acum, după ce v-am relatat şi aceste ultime două aspecte, vă veţi întreba desigur: unde e răul ? In proasta aprovizionare materială a locului de biuncă sau a liniei întregi. Este adevărat că la noi problema aprovizionării cu materiale îincă nu a fost rezolvată pe deplin. Dar în cazul nostru nu ea este principala vinovată, ci faptul că în sectorul nostru planul forțelor de muncă, este supraîncărcat. Mă gindeam, de pildă, intr o zi, că dacă un singur schimb de la noi ar lucra din plin in cele 8 ore ar realiza în întregime producţia ce se realizează in prezent d in ambele schimburi. Este oare această situaţie normală? Desigur că nu. Pe linia noastră de biele, după unele, calcule am ajuns la concluzia că din cei 16 muncitori — strungari, frezori etc. — toţi oameni bine pregătiţi profesional, ar putea fi puşi la dispoziţia altor sectoare prelucrătoare din uzină care au nevoie de meseriaşi cu calificarea lor. Şi pe alte linii din sector s-ar putea face acelaşi lucru. Iată aşadar o rezervă uriaşă care ar putea fi folosită nu numai pentru realizarea unei producţii sporite şi la un preţ de cost redus, ci şi în interesul oamenilor care ar putea cîştiga mult mai bine odată cu folosirea din plin a celor 8 ore de lucru. Consider că rezolvarea neîntîrziată a acestei probleme ar contribui în mare măsură la succesul aplicării sistemului îmbunătăţit de salarizare şi normare a muncii. NICOLAE ŞOIMU strungar, sectorul uzinaj-motor uzinele de autocamioane „Steagul Roşu“ Oraşul Stalin Cămin de copii transformat în depozit La redacţia ziarului nostru a sosit zilele trecute o scrisoare din care reproducem cîteva fragmente. „Sunt preşedintele comitetului de întreprindere de la întreprinderea Textile şi Pielărie din Bucureşti. In munca mea şi a întregului comitet s-a ivit o problemă pe care neputînd-o rezolva singuri cerem sprijinul ziarului, lată despre ce este vorba. O parte din muncitoarele noastre au copii sub 7 ani pe care nu au unde să-i lase la timp ce ele lucrează. Comitetul nostru de întreprindere s-a străduit mult ca să rezolve această problemă şi datorită sprijinului Comitetului Central al Sindicatului lucrătorilor din Sfaturile populare şi gospodăria comunală şi al comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei am primit anul acesta un cămin situat in şoseaua Ştefăneşti. Noi am amenajat acest cămin cheltuind peste 20.000 iei, bani acordaţi deComitetul Central al Sindicatului nostru. Nu vă putem descrie bucuria mamelor salariate ale întreprinderii noastre, elanul lor in muncă, ştiind că in timp ce eie lucrează copiii lor ,primesc o bună îngrijire şi educaţie. La inceput căminul nu a putut adăposti decit 12 copii. Mamele celorlalţi 28 de copii nu au mai apucat insă să se bucure de acest sprijin, pentru că la sfîrşitul lunii august, tov. Leontina Calciu, vicepreşedinte al Sfatului popular al raionului „1 Mai“, fără a ne întreba pe noi, fără a se consulta cu Comitetul Central al Sindicatului nostru, a hotărît să desfiinţeze acest cămin, transformîndu-l într-un depozit. Acmm noi suntem în aceeaşi situaţie ca la început. E adevărat, pentru 12 copii ni s-au asigurat locuri la căminul Cinematografiei, dar ce facem cu ceilalţi? Este posibil oare, tovarăşe redactor, să se strice tot ceea ce noi cu multă greutate am amenajat ? Comitetul de Întreprindere, organizaţia de partid, conducerea fabricii şi toţi salariaţii noştri roagă ziarul „Munca“ să ne ajute să ne recăpătăm căminul“. Semnează tov. David Grindea, preşedintele comitetului de întreprindere, şi Gh. Dumitru, secretarul organizaţiei de partid. * Am luat legătură cu comitetul central al Sindicatului lucrătorilor din Sfaturile populare şi gospodăria comunală şi cu celelalte organe, pentru a vedea care este situaţia. In urma discuţilor purtate, am ajuns la concluzia că măsura luată de comitetul executiv al Sfatului popular al raionului „1 Mai“, din iniţiativa tovi, Leontina Calciu este nechibzuită şi nejustă Nechibzuită pentru că nu se poate concepe ca o asemenea clădire înzestrată cu tot ce e necesar pentru a servi de cămin săp- tămînal pentru copii să fie trănsfor- I mată în depozit. Clădirea se află in afara orașului, într-o pădurice. In jurul ei este o livadă cu pomi fructiferi şi o grădină, care constituiau sursa de aprovizionare cu legume şi fructe a căminului. Cu sprijinul Comitetul Central al Sindicatului lucrătorilor din Sfaturile populare şi gospodăria comunală, întreprinderea Textile şi Pielărie a făcut o serie de amenajări pentru a satisface cit mai bine nevoile micilor locatari. S-a amenajat un solar cu bazin de înot şi baie pentru ei, balansoare şi alte jocuri, s-a procurat un frigider şi tot cazarmamentul necesar. Poziţia, condiţiile de igienă, instalaţiile, gospodăria-anexă cu livadă de pomi fructiferi, vie şi grădină de legume, corespund cum nu se poate mai bine unui cămin, căruia făcîndu-i-se încă unele amenajări ar putea găzdui săptămînal aproape 100 de copii. Probabil că la aceasta s-a gîndit și comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei, cînd prin decizie a predat această vilă Întreprinderii Textile și Pielărie pentru a o folosi în scopul arătat. Ce se află acum aici ? Un depozit deservit de 10—15 oameni. In schimb întreprinderea a rămas fără cămin de copii. Tovarăşa Leontina Calciu, cînd a luat această măsură (21 august), s-a angajat sa găsească locuri la diferite cămine pentru toţi copiii. Au trecut de atunci 3 luni şi abia pentru 12 s-au găsit locuri. Şi pentru aceasta tov. Ecaterina Urzica, de exemplu, a trebuit să umble zile la rînd. Dar chiar dacă se vor găsi locuri şi pentru ceilalţi copii, în mod firesc se întreabă muncitorii: de ce este necesar ca micuţii să fie împrăştiaţi la diferite cămine, care de care mai departe de întreprindere? De ce să se strice atîtea lucruri făcute cu trudă ? De ce acestui minunat cămin să i se dea o destinaţie nepotrivită ? Măsura luată de Sfatul popular al raionului ,,, Mai“ este in acelaşi timp nejustă şi abuzivă. Întreprinderea Textile şi Pielărie a primit acest cămin prin decizia comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei, devenind astfel proprietara legală a lui. Atunci cum poate tovarăşa Calciu să-i cedeze altei instituţii, fără ca proprietarul să fie de acord ? E adevărat că acum există o altă decizie a comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei, care o anulează pe prima şi confirmă schimbarea destinaţiei. Dar această decizie a fost dată după ce căminul a fost transformat în depozit. Fără un ordin scris, s-a intrat în curtea căminului, impunindu se conducerii acestuia să trimită copiii acasă şi să evacueze clădirea. De a acest lucru nu a ştiut nici întreprinsderea Textile şi Pielărie, nici comitetul central al Sindicatului lucrătorilor din Sfaturile populare şi gospodăria comunală, nici comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei, ci doar o parte din membrii comitetului executiv al Sfatului popular al raionului „1 Mai“ şi tov. Leontina Calciu, care personal s-a deplasat la faţa locului şi a luat toate măsurile de evacuare. Aprobarea pentru măsura luată de tov. Calciu de către comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei nu a fost dată decit mult mai tîrziu după ce asupra tov. Maria Grigore, directoarea întreprinderii Textile şi Pielărie, şi a tov. Constantin Popescu, administratorul căminului, s-au făcut multe presiuni din partea tovarăşei Calciu. S-ar fi putut oare evita această situaţie? Desigur că da. Aceasta presupunea însă ca tov. Leontina Calciu să se consulte în prealabil cu comitetul central al Sindicatului lucrătorilor din Sfaturile populare şi gospodăria comunală. Aceasta presupunea de asemenea ca, comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei să analizeze cu mai multă seriozitate măsura luată de Sfatul popular al raionului „1 Mai“ şi să nu o aprobe cu atîta uşurinţă. Acum toată lumea recunoaşte că ceea ce s-a făcut s-a făcut prost. Tov. ing. Anton Vlădoiu, preşedintele comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei, ne-a asigurat că a dat dispoziţie tov. vicepreşedinte Niţu să rezolve această problemă. Atît nu este de ajuns însă. Comitetul executiv al Sfatului popular al Capitalei trebuie să ia măsuri ca în cel mai scurt timp căminul să fie înapoiat Întreprinderii Textile şi Pielărie, iar cei vinovaţi de stricăciunile pricinuite să suporte pagubele aduse. Întreprinderea Textile şi Pielărie trebuie să primească căminul în starea în care a fost. G. ROŞU Este just oare ca această vilă să fie transformată în depozit ". Consfătuire de producţie pe „Şantierul Tineretului" de la Galaţi Au trecut 6 luni de cînd pe şantierul de reconstrucţie a oraşului Galaţi — „Şantierul Tineretului“, cum i se spune — a început acţiunea de experimentare a sistemului îmbunătăţit de salarizare şi normare a muncii. Din iniţiativa conducerii administrative (ing. Ştefan Bubenec, şeful Grupului 7 Construcţii) şi a comitetului de întreprindere (preşedinte Teodor Ştefan) a avut loc aici o consfătuire de producţie la care au luat parte, muncitori, tehnicieni, inngineri de pe şantier, delegaţi ai ministerului, trustului şi ai C.C. al Sindicatului muncitorilor din construcţii şi industria materialelor de construcţii. Participanţii au discutat ce au făcut pînă acum şi ce vor întreprinde de aici înainte pentru reuşita experimentării. Cu planul îndeplinit Acţiunea ce se desfăşoară de mai bine de 6, luni privind experimentarea sistemului îmbunătăţit de salarizare a şi dat unele roade în procesul de producţie de pe şantier. In urma propunerilor făcute de muncitori, tehnicieni şi ingineri multe lucrări au fost mecanizate şi s-au introdus cîteva metode avansate de muncă. S-a arătat, bunăoară, că s-a trecut la mecanizarea săpării fundaţiilor, la conteinizarea cărămizilor, la frecarea mecanică a mozaicului, la ridicarea mecanică a pămîntului etc. De asemenea, s-a experimentat cu succes mecanizarea tencuirii în interioare şi a raşchetării parchetului. Toate acestea, precum şi măsurile organizatorice luate, aprovizionarea la timp a punctelor de lucru cu scule şi materiale, prepararea dinainte a mortarelor şi betoanelor etc., aţi făcut ca în perioada respectivă să se realizeze toate sarcinile de plan. Prin măsurile tehnico-organizatorice aplicate s-au obţinut recuperări în valoare de 116.191 lei. Câştigurile constructorilor au crescut Din consfătuire a reieşit că în perioada amintită, datorită măsurilor luate, s-a reuşit să se elimine în mare măsură fluctuația braţelor de muncă. Aceasta a permis comitetului de întreprindere sa organizeze mai temeinic întrecerea socialistă, ceea ce a făcut ca noile norme de lucru stabilite să fie îndeplinite și chiar depășite. Pentru ca fiecare muncitor să-şi dea seama de avantajele aplicării sistemului îmbunătăţit de salarizare, comitetul de întreprindere a iniţiat confocţionarea de panouri în care se arată salariile tarifare orare şi lunare după vechea şi noua reţea tarifară, normele vechi şi noi, cîştigurile muncitorilor etc. Astfel constructorii au putut vedea că brigadierul Marin Pană care cîştiga înainte 499 lei, cîştiga acum 936 lei, că zidarul Vasile Ţurcanu şi-a sporit cîştigul de la 379 lei la 705 lei, dulgherul Dumitru Pascal de la 480 lei la 991 lei, fierarul betonist Vasile Chioagă de la 590 lei la 827 lei etc. Interesant este că, analizindu-se indicii de plan — pe luna august, de pildă — s-a constatat că producţia a fost depăşită cu 3,55 la sută, productivitatea muncii a crescut cu 0,5 la sută, iar la fondul de salarii s-a realizat o economie de 5 la sută. Despre ctteva idei interesante.» In consfătuirea de producţie s-a amintit că pe „Şantierul Tineretului“ au fost aplicate Cîteva metode noi de muncă. In mică măsură însă faţă de posibilităţi. Cauza ? „Noul“ intîmpină încă împotrivire din partea unor muncitori cu concepţii învechite. De aceea, tovarăşul inginer Cătălimnescu a propus ca acel constructori care aplică metode avansate cu rezultate bune să beneficieze in primul rînd de fondul special de premiere. Din analiza cheltuirii fondului de salarii s-a desprins că în cîştigul total al muncitorilor necalificaţi o pondere serioasă are indemnizaţia de şantier. Acest cîştig fix, necondiţionat, de realizări, acţionează ca un facor negativ. De aceea, cîţiva vorbitori au propus ca indemnizaţia să nu se mai achite decit in raport cu indicele, de îndeplinire a normei. De altfel, lucrul în regie la o bună parte din operaţii nu a dat rezultate, cu toate că s-au luat unele măsuri tehnico-organizatorice. O serie de participanţi la discuţii, printre care şi brigadierul Ion Conduraru, au făcut noi propuneri pentru curmarea unor lipsuri din actualul regulament de premiere.. Săpătorul I. Bungă a propus să se acorde un spor special pentru săpăturile de adîncime făcute pentru canalizare sub apa freatică. Tot el a propus ca brigăzile fruntaşe să fie stimulate atît moral cit şi material. In general s-a arătat că este greşit că nu se ţine evidenţa materialelor economisite pe brigadă şi individual, pentru ca muncitorii respectivi să fie premiaţi. Normatorii au avutşi ei un cuvînt de spus. In mod deosebit s-a imputat ministerului formularistica complicată, pentru a cărei completare normatorii pierd cea mai mare parte din timp. p Ridicarea calificării profesionale a tineretului Majoritatea constructorilor de pe şantier fiind tineri, ridicarea calificării lor se impune în mod deosebit. Există cazuri, din păcate puţine, — cum ar fi în echipa condusă de dulgherul Cristea — cînd se constată preocupare pentru ridicarea calificării tinerilor. Luînd cuvîntul, dulgherul Cristea a arătat că unii muncitori virstnici nu acordă sprijinul necesar tinerilor. „In îndeplinirea planului pe șantierul nostru, tineretul atîrnă greu — a spus el. Dacă noi, cei în vîrstă, nu vom ajuta la creșterea calificării tineretului, sarcinile de plan ci şi cali- tatea lucrărilor nu vor putea fi respectate“. ★ Consfătuirea de producţie ţinută a fost binevenită. Conducerea administrativă şi comitetul de întreprindere de la „Şantierul Tineretului“ au avut ce învăţa. Acum nu rămîne decît ca ele să pornească la treabă pentru rezolvarea tuturor propunerilor făcute. H. VALENTIN in cinstea celei de a 40-a ani- ? versări a Marii Revoluţii Socia- * liste din Octombrie, !n Editura de ? stat pentru literatură politici vor apare: | — Amintiri ale foştilor voluntari , romini din Armata Roşie in timpul Marii Revoluţii Socia- liste din Octombrie şi al raz-iboiului civil. • — Contribuții la studiul influentei î Marii Revoluții Socialiste, din: Octombrie în România. *.