Munca, septembrie 1958 (Anul 14, nr. 3371-3395)

1958-09-02 / nr. 3371

Marti 2 septembrie 1958 — nr. 3371 Ritmul însilozării furajelor trebuie grăbit . Anu­l acesta, ca urmare a sarcinilor reieşite din consfătuirea pe ţară de­­ la Constanţa, unităţile agricole socialiste din regiune au deinsilozat 630.000 tone porumb nutreţ. Adică de două ori mai mult decit în anul 1957. Dezvol­­t­­area şeptelului de animale în G.A.S. şi G.A.C. a impus această măsură­­ menită să asigure animalelor necesarul de hrană pe tot timpul iernii.­­ Urmărind cum se desfăşoară acţiunea de insilozare în regiune, prima­­ constatare îmbucurătoare o constituie faptul că pînă acum regiunea Con­­­­stanţa se situează în frunte în ce priv­eşte cantitatea de furaje însilozată :­­ 150.000 tone pînă la 26 august a.c. boi şi alţii au asigurat acţiunii de in­silozare, cu ajutorul combinei şi tocă­toarei, o viteză zilnică de 120 tone porumb. Colectiviştii din satul Strachina, care în acest an şi-au dezvoltat simţi­tor ramura zootehnică, au terminat deja însilozatul celor 350 tone porumb. Ei au pregătit din timp 6 gropi de cîte 60 metri cubi fiecare pe care le-au curăţat, le-au lipit cu pămînt şi în a­­jumiul însilozării le-au stropit cu lapte de var. Mari cantităţi au însilozat şi alte gospodării agricole colective, în frunte situîndu-se cele din raioanele Băneasa, Hîrşova şi Istria. Dacă ţinem seama însă de planul mării de furaje prevăzute a fi însilo­­zate în acest an, nu se poate aprecia ca satisfăcător ritmul însilozării în re­giune. Din plănul de 395.000 tone, gos­podăriile agricole colective nu reali­zaseră pînă la 26 august decit 106.645 tone, iar în gospodăriile agricole de stat, din 239.487 tone planificate, se însilozaseră abia 42.990 tone. Sînt une­le gospodării agricole de stat, ca de pildă Saligni și Ostrov, care pînă la această dată nici n-au început să însi­­lozeze furajele prevăzute în plan. Comitetele sindicale neglijează această problemă importantă. Apoi, unele S.M.T.-uri nu dovedesc pe deplin ro­lul lor de organizator al producţiei în G.A.C. in acţiunea de Insilozare a fu­rajelor. Procentul de 27 la sută realizat de gospodăriile agricole colective pină acum este sub posibilităţile pe care le au. Ţinînd cont că timpul optim pentru însilozarea furajelor este scurt, acestea vor trebui să urgenteze lucrările fo­losind din plin mijloacele mecanizate (combine, tractoare R.D. la presare, dispozitive de bătut mazăre transfor­mate, tocători mecanice etc.) Acest fapt cere cadrelor tehnice de agronomi, zootehnişti şi medici veterinari şi mem­brilor comitetelor sindicale să fie pre­zenţi cu îndrumările lor organizatori­ce şi tehnice, astfel ca strîngerea şi însilozarea furajelor necesare pentru hrana animalelor să fie cit mai curînd terminate. DIMA GHEORGHE corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Constanţa Gospodăria agricolă de stat „Donca Simo“, care are un număr mare de vaci cu producţie ridicată de lapte şi care livrează zilnic cantităţi însemnate pe piaţa oraşului, a însilozat pînă la data amintită 2.766 tone. Spaţiul de depo­zitare a fost aci asigurat din timp şi bine pregătit ,prin cele două silozuri aeriene (bazine) cu o capacitate de 40 vagoane, 10 silozuri betonate şi 12 gropi construite după toate regulile tehnice. Mitu Leuştean, Cahul Nebii, brigadierii Florea Fofoneaţă, Ion Băr- G.A.S. fruntaşe In mai toate G.A.S. aparţinînd trustu­lui regional Gostat Bucureşti pregăti­rile pentru perioada de stabulaţie a animalelor sînt în­ toi. Folosindu-se pe scară largă metoda însămînţării de plante furajere, după alte plante (cul­turi duble), numeroase G.A.S. vor în. Siloza cantităţi care depăşesc cu mult pe cele din anul trecut. Conducerile tehnico-administrative şi organele sin­dicale, acordînd o deosebită atenţie a­­cestor munci, au mobilizat muncitorii la executarea din timp a gropilor pentru însilozat, la pregătirea maşinilor pen­tru tocat furaje, astfel că în prezent însilozarea se desfăşoară din plin. Pînă zilele trecute in G.A.S. din re­giune s-au însilozat­ 12.144 tone. Din această cantitate, 8.623 tone sînt po­rumb siloz In fruntea acestei acţiuni se găsesc G.A.S. Dragalina, care a însilozat 1425 tone, G.A.S. Popeşti Leordeni, G.A.S- Olteniţa, Roşia, Tro­­ianu şi altele. (Coresp. „Munca"). Au rămas în urmă Gospodăriile agricole de stat din regiunea Iași au sarcina să asigure pe timpul iernii o hrană consistentă animalelor. Pentru aceasta s-a pus un accent deosebit pe insilozăriie de nutreț, în acest an, G.A.S. din regiu­­ne vor trebui să aibă insilozate cca. 58 000 tone furaj, din care m­area majoritate porumb. Pînă acum însă nu s-a insilozat decit o cincime din această cantitate. La G.A.S.-Murgeni, s-a însilozat jumătate din cele 3.160 tone planificate. G. A. S.-Broșteni, posesoare a unui sector zootehnic dezvoltat, a însilozat pînă la 26 au­gust doar o treime din cit trebuia. G.A S. Laza, din 2.962 tone doar 600, G.A.S. Moara Grecilor, din aproape 2.000 e de tone însilozase numai 165. Foarte în urmă au rămas însă G-A­ S. Tutova şi Suseni, care, deşi au un profin zootehnic pronunţat, au tără­gănat pînă acum îndeplinirea acestei îndatoriri. Conducerile unităţilor res­pective justifică rămînerea în urmă spunînd că mai au timp pentru efec­tuarea acestor lucrări. Lucrurile nu stau însă aşa. Pentru a asigura furaje ci­ mai multe şi consistente în perioada de iarnă, G.A.S. au posibilităţi de a mări cantităţile prevăzute şi prin fo­­losirea cocenilor de porumb. Trustul regional Gostat Iaşi are da­toria de a impulsiona neîntirziat mer­sul lucrărilor de insilozare, care sunt mult rămase in urmă. (Coresp. „Munca“) In cursul aproape a unui veac de do­minaţie colonialistă şi al milenarei ex­ploatări feudale, poporul vietnamez a dus viaţa unui popor de sclavi şi a cunoscut suferinţele amare cauzate de o orînduire în care domnea exploa­tarea omului de către om. De aceea năzuia de multă vreme să se bu­­c­ure de prosperitate şi fericire intr-o societate lipsită de orice exploatare şi n-a încetat să lupte pentru realizarea acestei năzuinţe. Incepind din 1930, sub lozinca • „Uzinele — muncitorilor, pămîntul ■— ţăranilor muncitori !“, Par­tidul Comunist Indochinez (azi Parti­dul celor ce muncesc din Vietnam) a îndemnat pe cei ce rm­uncesc să se u­­nească din ce in ce mai strins în jurul său,­pentru a porni, sub gloriosul lui stindard, lupta­ neobosită perntru inde­pendenţă naţională, pentru o viaţă prosperă şi fericită. La 15 august 1945, în condiţiile in­ternaţionale favorabile create de vic­toria zdrobitoare a Armatei Sovietice asupra fascismului german şi militaris­mului japonez, muncitorii vietnamezi şi Întreg poporul vietnamez au pornit insurecţia armată pentru scuturarea jugului imperialist francez şi japonez şi in acelaşi timp pentru răsturnarea regimului feudal. După 15 ani de lup­tă grea sub conducerea Partidului Co­munist Indochinez, revoluţia victorioa­să a deschis calea unei ere noi in is­toria poporului. La 2 septembrie 1945 s-a născut Republica Democrată Vietnam condu­să de clasa muncitoare. Eliberaţi de lanţurile sclaviei, oamenii muncii viet­namezi au devenit stăpinii ţării. De la acea dată ei încep o viaţă nouă, o viaţă care făgăduieşte să devină din ce în ce mai prosperă şi mai fericită. Dar n-a trecut mult timp şi impe­rialiştii francezi au declanşat din nou războiul, cu scopul să reinstaureze Hoang Quoc Viet preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii din Vietnam, dominaţia lor asupra poporului mun­citor vietnamez. Pentru a-şi apăra cuceririle revolu­ţionare abia dobîndite, la 19 decembrie 1946 muncitorii vietnamezi, împreună cu întreg poporul, au pornit cu hotă­­rîre războiul de rezistenţă împotriva imperialiştilor francezi. Prin spiritul lor de luptă ei au contribuit la victo­ria din 1954. încă în prima perioadă a acestui război greu, partidul şi guver­nul au luat neîncetat măsuri pentru a îmbunătăţi­ condiţiile de viaţă ale oamenilor muncii. Aceste măsuri au contribuit­ îin m­are parte la întărirea spiritului de luptă al muncitorilor şi în acelaşi timp au dovedit superiori­tatea statului democrat condus de clasa muncitoare. *■ După instaurarea păcii în anul 1954, în nordul Vietnamului complet elibe­rat, toţi oamenii muncii din oraşe şi sate şi-au consacrat eforturile pentru făurirea unei vieţi noi, pentru vindeca­rea rănilor cauzate de război, pentru faurirea unui stat din ce in ce mai în­floritor şi mai puternic, care să ser­vească de bază trainică luptei pentru reunificarea ţării. Sub conducerea partidului şi cu aju­torul devotat al Uniunii Sovietice, Chi­nei populare şi celorlalte ţări surori, poporul nostru a îndeplinit pînă la sfîrşitul anului 1957 sarcinile planului trienal de refacere economică. Ince­­pînd din 1958, noi am trecut la etapa de dezvoltare economică şi culturală în scopul mersului înainte spre socia­lism. Traducînd în viaţă politica partidu­lui, care consideră refacerea şi dezvol­tarea agriculturii ca sarcină centrală a refacerii economice, oamen­ii muncii de la oraşe şi de la sate au repus în funcţiune 14 lucrări hidraulice agrico­le, distruse în cursul războiului de rezistenţă, şi au creat noi sisteme de irigaţie mici şi mijlocii, ceea ce face să se mărească cu mult suprafaţa iri­gată in comparaţie cu perioada di­nainte de război. Clasa reacţionară a moşierilor a fost răsturnată , lozinca : „Pămîntul — celor ce-l muncesc !“ — aspiraţie milenară legitimă a ţăranu­lui vietnamez — a fost înfăptuită. Sub conducerea partidului, cu ajutorul muncitorilor din industrie, ţăranii au putut ridica producţia de orez la peste 4 milioane de tone in anul 1957, faţă de 3.500.000 de tone in 1939. In industrie, aproape toate bazele de producţie distruse în timpul războ­iului au fost refăcute şi lărgite. Au fost construite şi au intrat in funcţiu­ne 50 de întreprinderi noi, printre care cîteva importante uzine moderne. Faţă de 1955, valoarea globală a producţiei industriale şi meşteşugăreşti a crescut in 1957 la 168,3 la sută. Pe baza unei economii astfel restau­rate şi a noilor relaţii de producţie care sînt în curs de continuă dezvol­tare in nordul Vietnamului, mizeria milenară a fost lichidată in general, condiţiile materiale şi culturale ale muncitorilor şi ţăranilor s-au îmbună­tăţit. Cei peste 140.000 şomeri lăsaţi de colonialiştii francezi în momentul retragerii lor definitive din Vietnamul de Nord au căpătat de lucru. In cursul celor 3 ani de refacere economică, deşi avea de luptat cu difi­cultăţi serioase, guvernul republicii a procedat in trei rînduri la sporirea sa­lariilor. In 1957 salariile reale au cres­cut cu 21 la sută faţă de 1954. Afară de salariile propriu-zise, muncitorii şi funcţionarii de stat au şi alte surse de venituri, cum ar fi prime pentru ran­dament în muncă, prime pentru înde­plinirea sarcinilor de producţie, prime pentru invenţii. In plus, muncitorii şi funcţionarii care lucrează în regiuni îndepărtate, cu climat nesănătos, be­neficiază de o indemnizaţie de zonă care se poate ridica pînă la 35 la sută din salariul de bază. De asemenea, pentru familiile numeroase s-a fixat o indemnizaţie pentru greutăţi familiare (incepind cu al treilea copil). în uzinele nou construite muncitorii lucrează în condiţii bune de igienă şi de protecţie a muncii. Sistemul de se­curitate a muncii a fost îmbunătăţit şi in vechile întreprinderi refăcute şi lărgite. Cei care îndeplinesc munci pe­riculoase au echipament de protecţie adecvat, în ultimii 3 ani s-au acordat peste 8243­­milioane de dongi pentru protecţia muncii. In aceeaşi perioadă, guvernul a alocat 6784 milioane de dongi pentru construirea a 234.144 me­tri pătraţi de suprafaţă locativă pen­tru muncitori şi funcţionari, în sectoa­rele industriale şi în întreprinderi s-au construit, pentru îngrijirea sănătăţii oamenilor muncii, 511 infirmerii cu 1618 paturi, precum şi numeroase ca­binete de consultaţie şi dispensare. Fe­meile însărcinate beneficiază de un re­gim de munca mai uşor şi de un con­cediu plătit de două luni înainte şi după naştere. Paralel cu îmbunătăţirea condiţiilor materiale de trai, s-au produs trans­formări esenţiale şi în viaţa culturală a oamenilor muncii. Odinioară cultura era inaccesibilă muncitorilor vietnamezi. Astăzi, însă, ei şi copiii lor se bucură de o viaţă culturală din ce în ce mai bogată. In toate regiunile, în toate întreprin­­derile din R.D. Vietnam se desfăşoa­ră o largă mişcare de culturalizare, la care participă aproape toţi munci­torii. Astăzi analfabetismul a dispărut din rîndurile celor ce muncesc. Cursuri de perfecţionare tehnică se ţin în diverse locuri, în afara orelor de producţie. Cu ajutorul specialiştilor din ţările surori, nivelul tehnic al muncitorilor vietnamezi se ridică ne­încetat. Echipe cinematografice mobile, gru­puri de artişti de la teatrele de stat, vin în întreprinderi, pe şantiere (chiar pe cele din regiunile muntoase cele mai îndepărtate) pentru a oferi spectacole muncitorilor. In uzine şi instituţii se formează echipe artistice chiar din rîndurile muncitorilor, care organizează spectacole în afara oree­lor de producţie. In trecut elevii şcolilor de învăţă­­mint general erau în cea mai mare parte copii ai claselor exploatatoare, astăzi, copiii muncitorilor constituie majoritatea elevilor in şcolile de gra­dul I. Avînd un nou program de în­­văţămînt şi o proporţie majoritară şi mereu crescîndă de elevi aparţinînd familiilor de­ muncitori, şcoala contri­buie în prezent la formarea cadrelor de rezervă ale clasei muncitoare viet­nameze, care în viitor se va bucura de un nivel cultural şi ştiinţific din ce in ce mai ridicat. Transformările considerabile care s-au produs în cursul ultimilor ani în domeniul condiţiilor de trai materiale şi culturale ale muncitorilor vietna­mezi au dovedit în mod viu caracte­rul superior al regimului de democra­ţie populară din Vietnamul de Nord, justeţea liniei politice a conducerii Partidului celor ce muncesc şi a gu­vernului R.D. Vietnam. Tocmai aceste transformări considerabile au stat la baza dezvoltării neîntrerupte a mişcă­rii întrecerii patriotice pentru constru­irea socialismului, care a cuprins mun­citorii şi întregul popor, mişcare ce a dus la terminarea victorioasă a ope­­rei de refacere economică. Astăzi viaţa oamenilor muncii din R.D. Vietnam s-a îmbunătăţit in buna măsură; ea se deosebeşte enorm de soarta mizerabilă hărăzită muncitori­mii sub vechiul regim colonialist şi feudal, cînd ea era redusă la sclavie. ★ Bucurîndu-se că viaţa lor se îmbu­nătăţeşte pe zi ce trece ca urmare a muncii lor rodnice sub regimul de ■democraţie populară, muncitorii din Vietnamul de Nord se gîndesc cu du­­rere la fraţii şi surorile lor care tră­iesc încă în condiţii mizerabile sub jugul apăsător al imperialiştilor ame­ricani şi al lui Ngo Dinh Diem, în sudul ţării noastre, împreună cu întreg poporul vietnamez, oamenii muncii, însufleţiţi de­­o ură nestăpâni­tă faţă de imperialiştii americani şi de lacheul lor Ngo Dinh Diem, sînt hotărîţi să intensifice lupta pen­tru a dejuca manevrele duşmanului, care tind să perpetueze împărţirea Vietnamului; poporul vietnamez cere începerea de consultări în vederea ţi­nerii de alegeri generale în toată ţara. Fericiţi că văd cum viaţa lor se transformă considerabil, oamenii mun­­cii vietnamezi îşi amintesc mereu cu recunoştinţă de sprijinul popoarelor prietene din U.R.S.S. şi celelalte ţări din lagărul socialist, care, prin aju­torul lor dezinteresat şi neprecupeţit in toate domeniile, au contribuit în mare măsură la succesele înregistrate de poporul vietnamez în cursul ulti­milor ani. Oamenii muncii din Viet­nam vor păstra totdeauna vii în me­­morie frumoasele imagini ale dovezi­lor de prietenie, cum sunt: marile în­treprinderi industriale (fabrica de ceai din Phu­ tho, fabrica de conserve de peşte din Haifong, uzina hidroelectri­că din Ta-sa, minele de cositor din­ Gaobang, uzina de construcţii meca­­nice din Hanoi...) construite cu aju­torul Uniunii Sovietice, care contri­buie zi de zi în mod considerabil la transformarea economică a ţării noa­stre. E locul să mai amintim şi de specialiştii sovietici care s-au dedicat şi continuă să se dedice neobosit formării de cadre tehnice şi de lucră­tori calificaţi şi ajutorării miilor de muncitori pentru a-şi însuşi repede tehnica şi ştiinţa înaintată, spre a pu­tea contribui la opera de construcţie paşnică a ţării. Aşa cum muncitorii şi poporul vietnamez spun un chip foarte judicios, prietenia frăţeasca din­­tre poporul din Vietnam şi cel sovie­tic este o chezăşie importantă a vic­toriei în lupta dusă pentru construi­rea socialismului şi reunificarea ţării. In prezent, în Vietnamul de Nord se deschid perspective cit se poate de strălucite în faţa muncitorilor, care se străduiesc să îndeplinească­­ planul trienal (1958—-1960) de­­dezvoltare e­­conomică şi culturală. In etapa de trecere spre socialism, mu­ncitor din Vietnamul de Nord au de învins încă ■multe dificultăţi ,şi de înlăturat, multe obstacole, dar ei­­ sînt ferm convinşi că Visul pe care-l nutresc de multă vreme — acela de a trăi într-o socie­tate eliberată de exploatarea omului ■de către om, o societate care va asi­gura tuturor celor ce muncesc prospe­ritatea şi fericirea — se va înfăptui în cele din urmă. Exemplul nobil al oamenilor muncii din Uniunea Sovie­tică, China populară şi din celelalte ţări surori constituie un puternic sti­mulent pentru muncitorii vietnamezi, care-şi consacră toate forţele pentru a face Vietnamul de Nord din ce în ce mai bogat şi mai puternic şi a repurta victoria finală în lupta pen­­tru reunificarea ţării. A 13-a aniversare a proclamării Republicii Democrate Vietnam PE DRUMUL construirii socialismului ★ Construcţia unei noi centrale electrice în nordul R. D. Vietnam. MUNKA La G.A.S. Mogoşoaia, regiunea Bucureşti, a început recoltatul fruc­telor. Pînă în prezent gospodăria a recoltat 10 tone de struguri care au fost trimişi pentru vînzare pe piaţa Capitalei în magazinele Gostat. In clişeu , utemista Maria Marica, la culesul strugurilor. Pregătiri pentru Concursul şi festivalul „Enescu Au mai rămas doar cîteva zile pînă la importantul eveniment muzical care va avea loc in ţara noastră — Con­cursul şi Festivalul internaţional „George Enescu“. Pregătirile sunt în plină desfăşura­re. Orchestrele simfonice din ţara noastră, care vor avea la pupitru di­rijori de renume şi vor acompania so­lişti de valoare internaţională, fac intense repetiţii. La festival îşi vor da concursul formaţiile Filarmonicii de Stat care poartă numele lui Geor­ge Enescu: orchestra simfonică, corul, orchestra de muzică populară „Bar­­bu Lăutaru“. Orchestrei simfonice, căreia îi revine sarcina de onoare de a prezenta sub conducerea maestrului George Georgescu, concertul de des­chidere a concursului și festivalului, va mai da în cadrul festivalului două concerte dirijate de John Barbirolli, un concert sub conducerea lui George Georgescu, avînd ca solist pe Yehu­di Menuhin, şi un concert dirijat de Mircea Basarab, solist fiind pianistul Iacov Zak. împreună cu orchestra, co­rul Filarmonicii „George Enescu“ îşi va da concursul la concertul dirijat de Constantin Bugeanu şi va susţine, sub conducerea dirijorului Dumitru Botez, un concert „a capella". Orche­stra „Barbu Lăutaru“ se pregăteşte sub conducerea dirijorilor Nicu Stă­­nescu şi Ionel Budişteanu pentru con­certul de cîntece şi dansuri populare romîneşti. Orchestra simfonică a Radiodifuziu­nii îşi va aduce şi ea contribuţia la manifestările festivalului. Sub baghe­ta dirijorului Constantin Silvestri, or­chestra va acompania la 5 septembrie pe David Oistrah, iar la 8 septem­brie va avea la pupitru pe dirijorul italian Carlo Felice Cillario şi ca so­list pe Ion Voicu. Vineri 12 septembrie cu aceeași or­chestră dirijată de Saşa Popov va concerta pianistul Iakov Zak, iar la concertul din 19 septembrie va fi so­list pianistul chilian Claudio Arrau. Cvartetul Radiodifuziunii va inter­preta la 8 septembrie lucrări de Enescu iar corul își va da concursul împreună cu orchestra simfonică a Cinematografiei dirijată de Edgar Cosma la concertul din 10 septembrie. In afară de acest concert, orchestra simfonică a Cinematografiei va mai susţine sub conducerea dirijorului Mircea Cristescu un concert avînd ca solişti pe pianistul Valentin Gheor­­ghiu, violonistul Ştefan Gheorghiu şi violoncelistul Radu Aldulescu. In programul festivalului printre formaţiile muzicale romîneşti este în­scris şi numele Filarmonicii de stat „Banatul“, care se pregăteşte pentru concertul pe care îl va da sub condu­cerea lui Mircea Popa avînd ca solist pe pianistul bulgar Otto Liebig și pentru concertul dirijat de Carlo Zec­­ch­i. ■ (Agerpres) Manifestări închinate prieteniei cu poporul frate cehoslovac La puţin timp după desfăşurarea „Duminicii romîneşti“ în Parcul de cultură „Julius Fucik“ din Praga, Parcul de cultură şi odihnă „I. V. Stalin“ din Capitală a organizat du­minică 31 august, sub auspiciile Sfa­tului Popular al Capitalei, „Du­minica cehoslovacă“. In această zi mii de locuitori ai Capitalei au venit din diferite cartiere ale oraşului pentru a lua parte la manifestările închinate prieteniei cu poporul frate cehoslovac. Pretutindeni, în parc, ei au fost în­­tîmpinaţi de frumoasele melodii ceho­slovace, transmise prin difuzoarele sta­ţiei de radioamplificare a parcului. La estrada artistului amator, o for­maţie de muzică uşoară şi artişti de la Teatrul satiric muzical „C. Tănase” au prezentat un bogat program dis­­tractiv. Cîntecul popular cehoslovac „Tanţul, tanţul", melodia „Cristin­­co“, cunoscute şi îndrăgite de publi­cul românesc, ca şi cîntecele romîneşti interpretate de cunoscuţi artişti de estradă au fost viu aplaudate. Mulţi dintre vizitatorii de duminică ai marelui parc bucureştean s-au oprit la standurile organizate cu acest pri­lej în cadrul bibliotecilor, în care au fost expuse cele mai valoroase cărţi din literatura cehoslovacă, printre care cărţi bine cunoscute cititorilor noştri ca acelea ale lui A. Zapo­­tocky, Alois Jirasek, Marie Pujma­­nova, Hasek, ca şi traduceri în limba cehă din Sadoveanu, Mihail Se­bastian şi alţi scriitori romîni. La un alt stand au fost expuse frumoase al­bume de artă cehoslovacă. Intr-un pa­vilion numeroşi copii au răsfoit cu curiozitate cărţile cu ilustraţii, multe dintre ele realizate de cunoscutul Jiri Trnka sau s-au oprit în faţa desenelor executate de copii din ţara prietenă sau a jucăriilor şi păpuşilor ingenios realizate de meşteri cehoslovaci. La teatrul de vară al parcului nu­­meroşi bucureşteni au asistat la cel de-al doilea spectacol extraordinar dat de Ansamblul de stat de cîntece şi dansuri din R. Cehoslovacă, care se află în turneu în țara noastră. (Agerpres). Minerii din Valea Jiului luptă pentru Reducerea permanentă a preţului de cost al cărbunelui (Urmare din pag- l­a) de­­la Lupeni şi Aninoasa, care în pri­mul, semestru al acestui an au plătit penalizări de 2.080.000 şi respectiv 1.150.000 lei? Avem apoi sectoare — ca II Uricani, II Petrila, III Lonea, III Aninoasa, III Vulcan şi altele — unde datorită activităţii sindicale de­puse şi ajutorului acordat de maiştri s-a ajuns ca nici o grupă să nu mai fie sub normă. Nici in această direc­ţie nu s-au organizat însă schimburi de experienţă. Nici chiar singurul schimb de experienţă prevăzut pentru luna iulie între sectorul II Petrila şi sectoarele minei Lupeni, în problema scoaterii grupelor de sub normă, nu a avut loc, el fiind amînat în mod cu totul nejustificat. O lipsă serioasă a manifestat comitetul nostru sindical şi prin aceea că nu a acordat la timp sprijin comitetelor sindicale de la ex­ploatări în problemele întăririi disci­plinei in muncă, ridicării nivelului de calificare a muncitorilor — probleme de mare importanţă în condiţiile exis­tenţei unui număr atît de mare de lucrători noi. Cu ocazia recentei consfătuiri de producţie ţinută la nivelul combina­tului carbonifer, • când s-a decernat şi drapelul de exploatare fruntaşă co­lectivului de la Petrila, muncitorii mi­neri şi-au manifestat hotărirea de a continua întrecerea socialistă pentru traducerea în viaţă a lozincii : „Omul şi tona de cărbune“ — condiţie de bază pentru realizarea obiectivului de reducere­ a preţului de cost al cărbu­nelui. Acest obiectiv, ca şi cel al de­păşirii sarcinilor de plan pe fiecare schimb şi post, trebuie să fie de alt­fel în centrul atenţiei întrecerii socia­liste în toate exploatările miniere din Valea Jiului. Pentru înfăptuirea lor, pentru a asigura industriei cărbune ieftin şi de calitate, va trebui să de­punem toate eforturile ca nu numai cîteva exploatări să-şi îndeplinească şi depăşească planul,­ ci absolut toa­te. In acest scop comitetul sindical al combinatului şi-a propus în planul său de muncă organizarea unui larg schimb de experienţă între exploatări, sprijinirea comitetelor mai slabe pen­tru a-şi îmbunătăţi activitatea. Stimulînd şi mai mult întrecerea so­cialistă, punînd în faţa oamenilor o­­biective clare şi precise, în raport cu condiţiile existente la locul de muncă, generalizînd experienţa pozitivă , vom ajuta minerii din Valea Jiului să dea patriei cărbune mai mult, de bună calitate şi totodată ieftin. Pag. 3-a Lucrări ale savanţilor sovietici asupra reacţiilor termonucleare controlate MOSCOVA 1 (Agerpres). — Numă­rul din august al revistei „Atomnaia Energhia“ publică un articol al acad. I. V. Kurceatov despre unele lucrări ale Institutului de energie atomică al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. asu­pra reacţiilor termonucleare contro­late. Oprindu-se asupra importanţei pro­ducţiei de energie pentru viaţa oa­menilor, articolul arată că metodele existente actualmente pentru obţine­rea energiei electrice sunt departe de acele posibilităţi pe care le vor des­chide rezolvarea tehnică a proiectelor privind realizarea unor reacţii termo­nucleare controlate, adică a procesu­lui de sinteză — transformarea de elemente uşoare în elemente mai grele. Reacţiile termonucleare au loc în bombele cu hidrogen, insă ele nu pot fi comandate. Pentru a învăţa să le comandăm este necesară rezolva­rea unei probleme extrem de com­plexe. Lucrările efectuate de fizicienii din diferite ţări în ultimul deceniu au arătat­ că această problemă poate fi în principiu rezolvată şi momentul rezolvării ei nu este prea îndepărtat. In articol se expune pe scurt istori­cul acestei probleme. Se aminteşte că lucrări despre reacţii termonuclea­re controlate au început simultan în U.R.S.S., Statele Unite ale Americii şi Anglia în 1950—1951. Pînă în 1956 ele au fost efectuate peste tot în mod secret. In 1956 Uniunea Sovietică a dezvă­luit secretul uneia dintre direcţiile de lucru în acest domeniu, comunicînd despre cercetările descărcărilor în im­puls in tuburi drepte, umplute cu o varietate a hidrogenului — deuteriul. O serie de lucrări analoage au fost comunicate în 1957 la Conferin­ţa internaţională de descărcări în gaze de la Veneţia. La sfîrşitul lui ianuarie 1958 savanţii englezi au pu­blicat rezultatele lucrărilor efectuate de instalaţiile „Zeta“ şi „Sceptre“d­in primăvara anului 1958 la o se­siune specială a Societăţii americane de fizică, dedicată cercetărilor termo­nucleare, s-au comunicat o serie de lucrări ale oamenilor de ştiinţă ame­ricani. In articol se exprimă speranţa că la Conferinţa de la Geneva pentru aplicaţiile energiei atomice în sco­puri paşnice, informaţiile despre lu­crări, care se efectuează în legătură cu reacţii termonucleare controlate, vor fi destul de complete. I. V. Kurceatov trece în revistă cer­cetările în acest domeniu efectuate in Uniunea Sovietică. Ei observă că cer­cetări sistematice despre reacţii ter­monucleare controlate în U.R.S.S. au fost începute cu lucrările academicie­nilor A. D. Saharov şi I. E. Tamm. In lucrările lor a fost examinată posibilitatea izolării termice a plas­mei fierbinţi — materie ionizată — prin cîmp magnetic. Pentru împiedi­carea mişcării particulelor de-a lun­gul crapului magnetic s-a propus realizarea reacţiei termonucleare în­­tr-o cameră toroidală în care liniile cîmpului magnetic să se închidă. Chiar primele cercetări teoretice au arătat că în astfel de sisteme, pent­ru evitarea „mişcării toroidale“ este necesar să se treacă prin plasmă cu­renţi mari, al căror cîmp magnetic este comparabil cu cîmpul magnetic toroidal extern şi joacă el însuşi un rol esenţial la izolarea termică. Ast­fel, in Institutul de energie atomică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. s-au dezvoltat cercetările descărcări­lor în impuls cu curenţi mari prin plasmă. Astfel de cercetări au fost efectuate atît în camere toroidale, cit şi în tuburi drepte. O altă direcţie de cercetare a reac­ţiilor termonucleare controlate, care nu este legată de descărcări puternice în plasmă, a început în acest institut după ce G. I. Budker a propus în 1953 şi a calculat in 1954 un sistem cu aşa-numite dopuri magnetice, care joacă rolul unor izolatori ai plas­mei. Mai tîrziu aceste sisteme au fost denumite, capcane adiabatice. Utiliza­rea lor permite in principiu să se pună problema realizării unei reacţii termonucleare staţionare. Capcana adiabatică în cazul cel mai simplu constă dintr-un cilindru drept cu un cîmp magnetic longitudinal su­ficient de puternic, cu o creştere brus­că la capetele cilindrului. In articol se expune baza teoretică a problemei re­zolvate. „Noi studiem, scrie autorul, metode de îmbunătăţire ale acţiunii de închidere a dopurilor, însă chiar în forma lui cea mai simplă, sistemul prezintă interes practic, dacă pe drum nu se vor întîlnî piedici ascunse“. In Institutul de energie atomică au fost studiate cîteva metode de obţi­nere a plasmei fierbinţi în capcane adiabatice, intre altele şi metoda în­călzirii ei cu ajutorul contracţiei dat­a­torită creşterii cîmpului magnetic şi cu ajutorul aşa-numitului „piston mag­netic“, care reprezintă un dop magne­tic mobil. Autorul articolului crede că o me­todă promiţătoare de obţinere a plas­mei fierbinţi, cu temperaturi de ordi­nul sutelor de milioane de grade,, este injectarea în capcană a unor ioni ac­celeraţi în prealabil pînă la energia necesară, un articol se consideră una dintre variantele unei astfel de in­jectări. Cea mai mare dintre capcanele adia­batice ale Institutului de energie ato­mică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. este instalaţia „Ogra“, construită sub conducerea ştiinţifică a lui I. N. Golo­vin. Ea reprezintă un tub drept, cu cimp magnetic constant în timp, în care se injectează ioni mole­­culari de hidrogen cu energii pină la 200.000 electron-volţi. Instalaţia­­ este proiectată pentru efectuarea unui pro­gram larg de cercetări fizice. In articol se remarcă că construirea instalaţiei a fost realizată de institu­tul de cercetări ştiinţifice pentru apa­rate electrofizice al Direcţiei centrale­ pentru utilizarea energiei atomice de pe lingă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. Sistemul de vid a fost dezvoltat de institutul de cercetări ştiinţifice de vid al Comitetului de stat pentru radio­­electronică de pe lingă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. Echipamentul de bază a fost construit la o mare fabrică de maşini electrice din Leningrad. Proiectul părţii de construcţie şi apa­raturii auxiliare a fost efectuat la Institutul de stat de proiectări al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Cîmpul magnetic al instalaţiei „Ogra“ este dat de o înfăşurare la un diametru mediu de­­1,8 metri, constînd dintr-un număr mare de secţiuni se­parate. Ele permit crearea de câmpuri magnetice de diferite configuraţii. Dis­tanţa între centrele dopurilor poate fi mărită pină la 12 metri. Camera de vid este construită din oţel inoxidabil. Diametrul interior este de 1,4 metri. Aerul este pompat din ca­meră cu ajutorul unor pompe de di­fuzie cu vapori de mercur pină la o presiune de citeva miliardimi de atmo­sferă. Pentru a obţine un vid mai co­­borît se folosesc pompe de titan cu sorbţie de ioni. Aceluiaşi scop îi ser­veşte şi vaporizarea de titan pe supra­feţele interioare ale camerei. In partea finală articolul se opreşte asupra dificultăţilor care pot fi întîl­­nite în drumul realizării reacţiilor ter­monucleare în capcane adiabatice. Cu toate că există multe dificultăţi şi că multe probleme nu sunt încă re­zolvate teoretic. Institutul de energie atomică consideră că este necesar să se efectueze un cerc cit mai larg de lucrări experimentale în această direc­ţie, inclusiv construirea unor astfel de instalaţii mari ca „Ogra“. ­ooo-In R. P. Chineza. Partidul cheamă la obţinerea in acest an a 10.700.000 tone de oţel PEKIN I (Agerpres)­ — China Nouă. Intre 17 şi 30 august s-a des­făşurat în localitatea Beidaihe (pro­vincia Hebei) şedinţa lărgită a Bi­roului Politic al C.C. al Partidului Comunist Chinez. Biroul Politic al C.C. al P. C. Chinez a chemat întregul partid şi po­porul chinez să lupte pentru a obţine in acest an 10.700.000 tone de oţel.

Next