Munca, septembrie 1958 (Anul 14, nr. 3371-3395)
1958-09-02 / nr. 3371
Marti 2 septembrie 1958 — nr. 3371 Ritmul însilozării furajelor trebuie grăbit . Anul acesta, ca urmare a sarcinilor reieşite din consfătuirea pe ţară de la Constanţa, unităţile agricole socialiste din regiune au deinsilozat 630.000 tone porumb nutreţ. Adică de două ori mai mult decit în anul 1957. Dezvoltarea şeptelului de animale în G.A.S. şi G.A.C. a impus această măsură menită să asigure animalelor necesarul de hrană pe tot timpul iernii. Urmărind cum se desfăşoară acţiunea de insilozare în regiune, prima constatare îmbucurătoare o constituie faptul că pînă acum regiunea Constanţa se situează în frunte în ce priveşte cantitatea de furaje însilozată : 150.000 tone pînă la 26 august a.c. boi şi alţii au asigurat acţiunii de insilozare, cu ajutorul combinei şi tocătoarei, o viteză zilnică de 120 tone porumb. Colectiviştii din satul Strachina, care în acest an şi-au dezvoltat simţitor ramura zootehnică, au terminat deja însilozatul celor 350 tone porumb. Ei au pregătit din timp 6 gropi de cîte 60 metri cubi fiecare pe care le-au curăţat, le-au lipit cu pămînt şi în ajumiul însilozării le-au stropit cu lapte de var. Mari cantităţi au însilozat şi alte gospodării agricole colective, în frunte situîndu-se cele din raioanele Băneasa, Hîrşova şi Istria. Dacă ţinem seama însă de planul mării de furaje prevăzute a fi însilozate în acest an, nu se poate aprecia ca satisfăcător ritmul însilozării în regiune. Din plănul de 395.000 tone, gospodăriile agricole colective nu realizaseră pînă la 26 august decit 106.645 tone, iar în gospodăriile agricole de stat, din 239.487 tone planificate, se însilozaseră abia 42.990 tone. Sînt unele gospodării agricole de stat, ca de pildă Saligni și Ostrov, care pînă la această dată nici n-au început să însilozeze furajele prevăzute în plan. Comitetele sindicale neglijează această problemă importantă. Apoi, unele S.M.T.-uri nu dovedesc pe deplin rolul lor de organizator al producţiei în G.A.C. in acţiunea de Insilozare a furajelor. Procentul de 27 la sută realizat de gospodăriile agricole colective pină acum este sub posibilităţile pe care le au. Ţinînd cont că timpul optim pentru însilozarea furajelor este scurt, acestea vor trebui să urgenteze lucrările folosind din plin mijloacele mecanizate (combine, tractoare R.D. la presare, dispozitive de bătut mazăre transformate, tocători mecanice etc.) Acest fapt cere cadrelor tehnice de agronomi, zootehnişti şi medici veterinari şi membrilor comitetelor sindicale să fie prezenţi cu îndrumările lor organizatorice şi tehnice, astfel ca strîngerea şi însilozarea furajelor necesare pentru hrana animalelor să fie cit mai curînd terminate. DIMA GHEORGHE corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Constanţa Gospodăria agricolă de stat „Donca Simo“, care are un număr mare de vaci cu producţie ridicată de lapte şi care livrează zilnic cantităţi însemnate pe piaţa oraşului, a însilozat pînă la data amintită 2.766 tone. Spaţiul de depozitare a fost aci asigurat din timp şi bine pregătit ,prin cele două silozuri aeriene (bazine) cu o capacitate de 40 vagoane, 10 silozuri betonate şi 12 gropi construite după toate regulile tehnice. Mitu Leuştean, Cahul Nebii, brigadierii Florea Fofoneaţă, Ion Băr- G.A.S. fruntaşe In mai toate G.A.S. aparţinînd trustului regional Gostat Bucureşti pregătirile pentru perioada de stabulaţie a animalelor sînt în toi. Folosindu-se pe scară largă metoda însămînţării de plante furajere, după alte plante (culturi duble), numeroase G.A.S. vor în. Siloza cantităţi care depăşesc cu mult pe cele din anul trecut. Conducerile tehnico-administrative şi organele sindicale, acordînd o deosebită atenţie acestor munci, au mobilizat muncitorii la executarea din timp a gropilor pentru însilozat, la pregătirea maşinilor pentru tocat furaje, astfel că în prezent însilozarea se desfăşoară din plin. Pînă zilele trecute in G.A.S. din regiune s-au însilozat 12.144 tone. Din această cantitate, 8.623 tone sînt porumb siloz In fruntea acestei acţiuni se găsesc G.A.S. Dragalina, care a însilozat 1425 tone, G.A.S. Popeşti Leordeni, G.A.S- Olteniţa, Roşia, Troianu şi altele. (Coresp. „Munca"). Au rămas în urmă Gospodăriile agricole de stat din regiunea Iași au sarcina să asigure pe timpul iernii o hrană consistentă animalelor. Pentru aceasta s-a pus un accent deosebit pe insilozăriie de nutreț, în acest an, G.A.S. din regiune vor trebui să aibă insilozate cca. 58 000 tone furaj, din care marea majoritate porumb. Pînă acum însă nu s-a insilozat decit o cincime din această cantitate. La G.A.S.-Murgeni, s-a însilozat jumătate din cele 3.160 tone planificate. G. A. S.-Broșteni, posesoare a unui sector zootehnic dezvoltat, a însilozat pînă la 26 august doar o treime din cit trebuia. G.A S. Laza, din 2.962 tone doar 600, G.A.S. Moara Grecilor, din aproape 2.000 e de tone însilozase numai 165. Foarte în urmă au rămas însă G-A S. Tutova şi Suseni, care, deşi au un profin zootehnic pronunţat, au tărăgănat pînă acum îndeplinirea acestei îndatoriri. Conducerile unităţilor respective justifică rămînerea în urmă spunînd că mai au timp pentru efectuarea acestor lucrări. Lucrurile nu stau însă aşa. Pentru a asigura furaje ci mai multe şi consistente în perioada de iarnă, G.A.S. au posibilităţi de a mări cantităţile prevăzute şi prin folosirea cocenilor de porumb. Trustul regional Gostat Iaşi are datoria de a impulsiona neîntirziat mersul lucrărilor de insilozare, care sunt mult rămase in urmă. (Coresp. „Munca“) In cursul aproape a unui veac de dominaţie colonialistă şi al milenarei exploatări feudale, poporul vietnamez a dus viaţa unui popor de sclavi şi a cunoscut suferinţele amare cauzate de o orînduire în care domnea exploatarea omului de către om. De aceea năzuia de multă vreme să se bucure de prosperitate şi fericire intr-o societate lipsită de orice exploatare şi n-a încetat să lupte pentru realizarea acestei năzuinţe. Incepind din 1930, sub lozinca • „Uzinele — muncitorilor, pămîntul ■— ţăranilor muncitori !“, Partidul Comunist Indochinez (azi Partidul celor ce muncesc din Vietnam) a îndemnat pe cei ce rmuncesc să se unească din ce in ce mai strins în jurul său,pentru a porni, sub gloriosul lui stindard, lupta neobosită perntru independenţă naţională, pentru o viaţă prosperă şi fericită. La 15 august 1945, în condiţiile internaţionale favorabile create de victoria zdrobitoare a Armatei Sovietice asupra fascismului german şi militarismului japonez, muncitorii vietnamezi şi Întreg poporul vietnamez au pornit insurecţia armată pentru scuturarea jugului imperialist francez şi japonez şi in acelaşi timp pentru răsturnarea regimului feudal. După 15 ani de luptă grea sub conducerea Partidului Comunist Indochinez, revoluţia victorioasă a deschis calea unei ere noi in istoria poporului. La 2 septembrie 1945 s-a născut Republica Democrată Vietnam condusă de clasa muncitoare. Eliberaţi de lanţurile sclaviei, oamenii muncii vietnamezi au devenit stăpinii ţării. De la acea dată ei încep o viaţă nouă, o viaţă care făgăduieşte să devină din ce în ce mai prosperă şi mai fericită. Dar n-a trecut mult timp şi imperialiştii francezi au declanşat din nou războiul, cu scopul să reinstaureze Hoang Quoc Viet preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii din Vietnam, dominaţia lor asupra poporului muncitor vietnamez. Pentru a-şi apăra cuceririle revoluţionare abia dobîndite, la 19 decembrie 1946 muncitorii vietnamezi, împreună cu întreg poporul, au pornit cu hotărîre războiul de rezistenţă împotriva imperialiştilor francezi. Prin spiritul lor de luptă ei au contribuit la victoria din 1954. încă în prima perioadă a acestui război greu, partidul şi guvernul au luat neîncetat măsuri pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale oamenilor muncii. Aceste măsuri au contribuit îin mare parte la întărirea spiritului de luptă al muncitorilor şi în acelaşi timp au dovedit superioritatea statului democrat condus de clasa muncitoare. *■ După instaurarea păcii în anul 1954, în nordul Vietnamului complet eliberat, toţi oamenii muncii din oraşe şi sate şi-au consacrat eforturile pentru făurirea unei vieţi noi, pentru vindecarea rănilor cauzate de război, pentru faurirea unui stat din ce in ce mai înfloritor şi mai puternic, care să servească de bază trainică luptei pentru reunificarea ţării. Sub conducerea partidului şi cu ajutorul devotat al Uniunii Sovietice, Chinei populare şi celorlalte ţări surori, poporul nostru a îndeplinit pînă la sfîrşitul anului 1957 sarcinile planului trienal de refacere economică. Incepînd din 1958, noi am trecut la etapa de dezvoltare economică şi culturală în scopul mersului înainte spre socialism. Traducînd în viaţă politica partidului, care consideră refacerea şi dezvoltarea agriculturii ca sarcină centrală a refacerii economice, oamenii muncii de la oraşe şi de la sate au repus în funcţiune 14 lucrări hidraulice agricole, distruse în cursul războiului de rezistenţă, şi au creat noi sisteme de irigaţie mici şi mijlocii, ceea ce face să se mărească cu mult suprafaţa irigată in comparaţie cu perioada dinainte de război. Clasa reacţionară a moşierilor a fost răsturnată , lozinca : „Pămîntul — celor ce-l muncesc !“ — aspiraţie milenară legitimă a ţăranului vietnamez — a fost înfăptuită. Sub conducerea partidului, cu ajutorul muncitorilor din industrie, ţăranii au putut ridica producţia de orez la peste 4 milioane de tone in anul 1957, faţă de 3.500.000 de tone in 1939. In industrie, aproape toate bazele de producţie distruse în timpul războiului au fost refăcute şi lărgite. Au fost construite şi au intrat in funcţiune 50 de întreprinderi noi, printre care cîteva importante uzine moderne. Faţă de 1955, valoarea globală a producţiei industriale şi meşteşugăreşti a crescut in 1957 la 168,3 la sută. Pe baza unei economii astfel restaurate şi a noilor relaţii de producţie care sînt în curs de continuă dezvoltare in nordul Vietnamului, mizeria milenară a fost lichidată in general, condiţiile materiale şi culturale ale muncitorilor şi ţăranilor s-au îmbunătăţit. Cei peste 140.000 şomeri lăsaţi de colonialiştii francezi în momentul retragerii lor definitive din Vietnamul de Nord au căpătat de lucru. In cursul celor 3 ani de refacere economică, deşi avea de luptat cu dificultăţi serioase, guvernul republicii a procedat in trei rînduri la sporirea salariilor. In 1957 salariile reale au crescut cu 21 la sută faţă de 1954. Afară de salariile propriu-zise, muncitorii şi funcţionarii de stat au şi alte surse de venituri, cum ar fi prime pentru randament în muncă, prime pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie, prime pentru invenţii. In plus, muncitorii şi funcţionarii care lucrează în regiuni îndepărtate, cu climat nesănătos, beneficiază de o indemnizaţie de zonă care se poate ridica pînă la 35 la sută din salariul de bază. De asemenea, pentru familiile numeroase s-a fixat o indemnizaţie pentru greutăţi familiare (incepind cu al treilea copil). în uzinele nou construite muncitorii lucrează în condiţii bune de igienă şi de protecţie a muncii. Sistemul de securitate a muncii a fost îmbunătăţit şi in vechile întreprinderi refăcute şi lărgite. Cei care îndeplinesc munci periculoase au echipament de protecţie adecvat, în ultimii 3 ani s-au acordat peste 8243milioane de dongi pentru protecţia muncii. In aceeaşi perioadă, guvernul a alocat 6784 milioane de dongi pentru construirea a 234.144 metri pătraţi de suprafaţă locativă pentru muncitori şi funcţionari, în sectoarele industriale şi în întreprinderi s-au construit, pentru îngrijirea sănătăţii oamenilor muncii, 511 infirmerii cu 1618 paturi, precum şi numeroase cabinete de consultaţie şi dispensare. Femeile însărcinate beneficiază de un regim de munca mai uşor şi de un concediu plătit de două luni înainte şi după naştere. Paralel cu îmbunătăţirea condiţiilor materiale de trai, s-au produs transformări esenţiale şi în viaţa culturală a oamenilor muncii. Odinioară cultura era inaccesibilă muncitorilor vietnamezi. Astăzi, însă, ei şi copiii lor se bucură de o viaţă culturală din ce în ce mai bogată. In toate regiunile, în toate întreprinderile din R.D. Vietnam se desfăşoară o largă mişcare de culturalizare, la care participă aproape toţi muncitorii. Astăzi analfabetismul a dispărut din rîndurile celor ce muncesc. Cursuri de perfecţionare tehnică se ţin în diverse locuri, în afara orelor de producţie. Cu ajutorul specialiştilor din ţările surori, nivelul tehnic al muncitorilor vietnamezi se ridică neîncetat. Echipe cinematografice mobile, grupuri de artişti de la teatrele de stat, vin în întreprinderi, pe şantiere (chiar pe cele din regiunile muntoase cele mai îndepărtate) pentru a oferi spectacole muncitorilor. In uzine şi instituţii se formează echipe artistice chiar din rîndurile muncitorilor, care organizează spectacole în afara oreelor de producţie. In trecut elevii şcolilor de învăţămint general erau în cea mai mare parte copii ai claselor exploatatoare, astăzi, copiii muncitorilor constituie majoritatea elevilor in şcolile de gradul I. Avînd un nou program de învăţămînt şi o proporţie majoritară şi mereu crescîndă de elevi aparţinînd familiilor de muncitori, şcoala contribuie în prezent la formarea cadrelor de rezervă ale clasei muncitoare vietnameze, care în viitor se va bucura de un nivel cultural şi ştiinţific din ce in ce mai ridicat. Transformările considerabile care s-au produs în cursul ultimilor ani în domeniul condiţiilor de trai materiale şi culturale ale muncitorilor vietnamezi au dovedit în mod viu caracterul superior al regimului de democraţie populară din Vietnamul de Nord, justeţea liniei politice a conducerii Partidului celor ce muncesc şi a guvernului R.D. Vietnam. Tocmai aceste transformări considerabile au stat la baza dezvoltării neîntrerupte a mişcării întrecerii patriotice pentru construirea socialismului, care a cuprins muncitorii şi întregul popor, mişcare ce a dus la terminarea victorioasă a operei de refacere economică. Astăzi viaţa oamenilor muncii din R.D. Vietnam s-a îmbunătăţit in buna măsură; ea se deosebeşte enorm de soarta mizerabilă hărăzită muncitorimii sub vechiul regim colonialist şi feudal, cînd ea era redusă la sclavie. ★ Bucurîndu-se că viaţa lor se îmbunătăţeşte pe zi ce trece ca urmare a muncii lor rodnice sub regimul de ■democraţie populară, muncitorii din Vietnamul de Nord se gîndesc cu durere la fraţii şi surorile lor care trăiesc încă în condiţii mizerabile sub jugul apăsător al imperialiştilor americani şi al lui Ngo Dinh Diem, în sudul ţării noastre, împreună cu întreg poporul vietnamez, oamenii muncii, însufleţiţi deo ură nestăpânită faţă de imperialiştii americani şi de lacheul lor Ngo Dinh Diem, sînt hotărîţi să intensifice lupta pentru a dejuca manevrele duşmanului, care tind să perpetueze împărţirea Vietnamului; poporul vietnamez cere începerea de consultări în vederea ţinerii de alegeri generale în toată ţara. Fericiţi că văd cum viaţa lor se transformă considerabil, oamenii muncii vietnamezi îşi amintesc mereu cu recunoştinţă de sprijinul popoarelor prietene din U.R.S.S. şi celelalte ţări din lagărul socialist, care, prin ajutorul lor dezinteresat şi neprecupeţit in toate domeniile, au contribuit în mare măsură la succesele înregistrate de poporul vietnamez în cursul ultimilor ani. Oamenii muncii din Vietnam vor păstra totdeauna vii în memorie frumoasele imagini ale dovezilor de prietenie, cum sunt: marile întreprinderi industriale (fabrica de ceai din Phu tho, fabrica de conserve de peşte din Haifong, uzina hidroelectrică din Ta-sa, minele de cositor din Gaobang, uzina de construcţii mecanice din Hanoi...) construite cu ajutorul Uniunii Sovietice, care contribuie zi de zi în mod considerabil la transformarea economică a ţării noastre. E locul să mai amintim şi de specialiştii sovietici care s-au dedicat şi continuă să se dedice neobosit formării de cadre tehnice şi de lucrători calificaţi şi ajutorării miilor de muncitori pentru a-şi însuşi repede tehnica şi ştiinţa înaintată, spre a putea contribui la opera de construcţie paşnică a ţării. Aşa cum muncitorii şi poporul vietnamez spun un chip foarte judicios, prietenia frăţeasca dintre poporul din Vietnam şi cel sovietic este o chezăşie importantă a victoriei în lupta dusă pentru construirea socialismului şi reunificarea ţării. In prezent, în Vietnamul de Nord se deschid perspective cit se poate de strălucite în faţa muncitorilor, care se străduiesc să îndeplinească planul trienal (1958—-1960) dedezvoltare economică şi culturală. In etapa de trecere spre socialism, muncitor din Vietnamul de Nord au de învins încă ■multe dificultăţi ,şi de înlăturat, multe obstacole, dar ei sînt ferm convinşi că Visul pe care-l nutresc de multă vreme — acela de a trăi într-o societate eliberată de exploatarea omului ■de către om, o societate care va asigura tuturor celor ce muncesc prosperitatea şi fericirea — se va înfăptui în cele din urmă. Exemplul nobil al oamenilor muncii din Uniunea Sovietică, China populară şi din celelalte ţări surori constituie un puternic stimulent pentru muncitorii vietnamezi, care-şi consacră toate forţele pentru a face Vietnamul de Nord din ce în ce mai bogat şi mai puternic şi a repurta victoria finală în lupta pentru reunificarea ţării. A 13-a aniversare a proclamării Republicii Democrate Vietnam PE DRUMUL construirii socialismului ★ Construcţia unei noi centrale electrice în nordul R. D. Vietnam. MUNKA La G.A.S. Mogoşoaia, regiunea Bucureşti, a început recoltatul fructelor. Pînă în prezent gospodăria a recoltat 10 tone de struguri care au fost trimişi pentru vînzare pe piaţa Capitalei în magazinele Gostat. In clişeu , utemista Maria Marica, la culesul strugurilor. Pregătiri pentru Concursul şi festivalul „Enescu Au mai rămas doar cîteva zile pînă la importantul eveniment muzical care va avea loc in ţara noastră — Concursul şi Festivalul internaţional „George Enescu“. Pregătirile sunt în plină desfăşurare. Orchestrele simfonice din ţara noastră, care vor avea la pupitru dirijori de renume şi vor acompania solişti de valoare internaţională, fac intense repetiţii. La festival îşi vor da concursul formaţiile Filarmonicii de Stat care poartă numele lui George Enescu: orchestra simfonică, corul, orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru“. Orchestrei simfonice, căreia îi revine sarcina de onoare de a prezenta sub conducerea maestrului George Georgescu, concertul de deschidere a concursului și festivalului, va mai da în cadrul festivalului două concerte dirijate de John Barbirolli, un concert sub conducerea lui George Georgescu, avînd ca solist pe Yehudi Menuhin, şi un concert dirijat de Mircea Basarab, solist fiind pianistul Iacov Zak. împreună cu orchestra, corul Filarmonicii „George Enescu“ îşi va da concursul la concertul dirijat de Constantin Bugeanu şi va susţine, sub conducerea dirijorului Dumitru Botez, un concert „a capella". Orchestra „Barbu Lăutaru“ se pregăteşte sub conducerea dirijorilor Nicu Stănescu şi Ionel Budişteanu pentru concertul de cîntece şi dansuri populare romîneşti. Orchestra simfonică a Radiodifuziunii îşi va aduce şi ea contribuţia la manifestările festivalului. Sub bagheta dirijorului Constantin Silvestri, orchestra va acompania la 5 septembrie pe David Oistrah, iar la 8 septembrie va avea la pupitru pe dirijorul italian Carlo Felice Cillario şi ca solist pe Ion Voicu. Vineri 12 septembrie cu aceeași orchestră dirijată de Saşa Popov va concerta pianistul Iakov Zak, iar la concertul din 19 septembrie va fi solist pianistul chilian Claudio Arrau. Cvartetul Radiodifuziunii va interpreta la 8 septembrie lucrări de Enescu iar corul își va da concursul împreună cu orchestra simfonică a Cinematografiei dirijată de Edgar Cosma la concertul din 10 septembrie. In afară de acest concert, orchestra simfonică a Cinematografiei va mai susţine sub conducerea dirijorului Mircea Cristescu un concert avînd ca solişti pe pianistul Valentin Gheorghiu, violonistul Ştefan Gheorghiu şi violoncelistul Radu Aldulescu. In programul festivalului printre formaţiile muzicale romîneşti este înscris şi numele Filarmonicii de stat „Banatul“, care se pregăteşte pentru concertul pe care îl va da sub conducerea lui Mircea Popa avînd ca solist pe pianistul bulgar Otto Liebig și pentru concertul dirijat de Carlo Zecchi. ■ (Agerpres) Manifestări închinate prieteniei cu poporul frate cehoslovac La puţin timp după desfăşurarea „Duminicii romîneşti“ în Parcul de cultură „Julius Fucik“ din Praga, Parcul de cultură şi odihnă „I. V. Stalin“ din Capitală a organizat duminică 31 august, sub auspiciile Sfatului Popular al Capitalei, „Duminica cehoslovacă“. In această zi mii de locuitori ai Capitalei au venit din diferite cartiere ale oraşului pentru a lua parte la manifestările închinate prieteniei cu poporul frate cehoslovac. Pretutindeni, în parc, ei au fost întîmpinaţi de frumoasele melodii cehoslovace, transmise prin difuzoarele staţiei de radioamplificare a parcului. La estrada artistului amator, o formaţie de muzică uşoară şi artişti de la Teatrul satiric muzical „C. Tănase” au prezentat un bogat program distractiv. Cîntecul popular cehoslovac „Tanţul, tanţul", melodia „Cristinco“, cunoscute şi îndrăgite de publicul românesc, ca şi cîntecele romîneşti interpretate de cunoscuţi artişti de estradă au fost viu aplaudate. Mulţi dintre vizitatorii de duminică ai marelui parc bucureştean s-au oprit la standurile organizate cu acest prilej în cadrul bibliotecilor, în care au fost expuse cele mai valoroase cărţi din literatura cehoslovacă, printre care cărţi bine cunoscute cititorilor noştri ca acelea ale lui A. Zapotocky, Alois Jirasek, Marie Pujmanova, Hasek, ca şi traduceri în limba cehă din Sadoveanu, Mihail Sebastian şi alţi scriitori romîni. La un alt stand au fost expuse frumoase albume de artă cehoslovacă. Intr-un pavilion numeroşi copii au răsfoit cu curiozitate cărţile cu ilustraţii, multe dintre ele realizate de cunoscutul Jiri Trnka sau s-au oprit în faţa desenelor executate de copii din ţara prietenă sau a jucăriilor şi păpuşilor ingenios realizate de meşteri cehoslovaci. La teatrul de vară al parcului numeroşi bucureşteni au asistat la cel de-al doilea spectacol extraordinar dat de Ansamblul de stat de cîntece şi dansuri din R. Cehoslovacă, care se află în turneu în țara noastră. (Agerpres). Minerii din Valea Jiului luptă pentru Reducerea permanentă a preţului de cost al cărbunelui (Urmare din pag- la) dela Lupeni şi Aninoasa, care în primul, semestru al acestui an au plătit penalizări de 2.080.000 şi respectiv 1.150.000 lei? Avem apoi sectoare — ca II Uricani, II Petrila, III Lonea, III Aninoasa, III Vulcan şi altele — unde datorită activităţii sindicale depuse şi ajutorului acordat de maiştri s-a ajuns ca nici o grupă să nu mai fie sub normă. Nici in această direcţie nu s-au organizat însă schimburi de experienţă. Nici chiar singurul schimb de experienţă prevăzut pentru luna iulie între sectorul II Petrila şi sectoarele minei Lupeni, în problema scoaterii grupelor de sub normă, nu a avut loc, el fiind amînat în mod cu totul nejustificat. O lipsă serioasă a manifestat comitetul nostru sindical şi prin aceea că nu a acordat la timp sprijin comitetelor sindicale de la exploatări în problemele întăririi disciplinei in muncă, ridicării nivelului de calificare a muncitorilor — probleme de mare importanţă în condiţiile existenţei unui număr atît de mare de lucrători noi. Cu ocazia recentei consfătuiri de producţie ţinută la nivelul combinatului carbonifer, • când s-a decernat şi drapelul de exploatare fruntaşă colectivului de la Petrila, muncitorii mineri şi-au manifestat hotărirea de a continua întrecerea socialistă pentru traducerea în viaţă a lozincii : „Omul şi tona de cărbune“ — condiţie de bază pentru realizarea obiectivului de reducere a preţului de cost al cărbunelui. Acest obiectiv, ca şi cel al depăşirii sarcinilor de plan pe fiecare schimb şi post, trebuie să fie de altfel în centrul atenţiei întrecerii socialiste în toate exploatările miniere din Valea Jiului. Pentru înfăptuirea lor, pentru a asigura industriei cărbune ieftin şi de calitate, va trebui să depunem toate eforturile ca nu numai cîteva exploatări să-şi îndeplinească şi depăşească planul, ci absolut toate. In acest scop comitetul sindical al combinatului şi-a propus în planul său de muncă organizarea unui larg schimb de experienţă între exploatări, sprijinirea comitetelor mai slabe pentru a-şi îmbunătăţi activitatea. Stimulînd şi mai mult întrecerea socialistă, punînd în faţa oamenilor obiective clare şi precise, în raport cu condiţiile existente la locul de muncă, generalizînd experienţa pozitivă , vom ajuta minerii din Valea Jiului să dea patriei cărbune mai mult, de bună calitate şi totodată ieftin. Pag. 3-a Lucrări ale savanţilor sovietici asupra reacţiilor termonucleare controlate MOSCOVA 1 (Agerpres). — Numărul din august al revistei „Atomnaia Energhia“ publică un articol al acad. I. V. Kurceatov despre unele lucrări ale Institutului de energie atomică al Academiei de ştiinţe a U.R.S.S. asupra reacţiilor termonucleare controlate. Oprindu-se asupra importanţei producţiei de energie pentru viaţa oamenilor, articolul arată că metodele existente actualmente pentru obţinerea energiei electrice sunt departe de acele posibilităţi pe care le vor deschide rezolvarea tehnică a proiectelor privind realizarea unor reacţii termonucleare controlate, adică a procesului de sinteză — transformarea de elemente uşoare în elemente mai grele. Reacţiile termonucleare au loc în bombele cu hidrogen, insă ele nu pot fi comandate. Pentru a învăţa să le comandăm este necesară rezolvarea unei probleme extrem de complexe. Lucrările efectuate de fizicienii din diferite ţări în ultimul deceniu au arătat că această problemă poate fi în principiu rezolvată şi momentul rezolvării ei nu este prea îndepărtat. In articol se expune pe scurt istoricul acestei probleme. Se aminteşte că lucrări despre reacţii termonucleare controlate au început simultan în U.R.S.S., Statele Unite ale Americii şi Anglia în 1950—1951. Pînă în 1956 ele au fost efectuate peste tot în mod secret. In 1956 Uniunea Sovietică a dezvăluit secretul uneia dintre direcţiile de lucru în acest domeniu, comunicînd despre cercetările descărcărilor în impuls in tuburi drepte, umplute cu o varietate a hidrogenului — deuteriul. O serie de lucrări analoage au fost comunicate în 1957 la Conferinţa internaţională de descărcări în gaze de la Veneţia. La sfîrşitul lui ianuarie 1958 savanţii englezi au publicat rezultatele lucrărilor efectuate de instalaţiile „Zeta“ şi „Sceptre“din primăvara anului 1958 la o sesiune specială a Societăţii americane de fizică, dedicată cercetărilor termonucleare, s-au comunicat o serie de lucrări ale oamenilor de ştiinţă americani. In articol se exprimă speranţa că la Conferinţa de la Geneva pentru aplicaţiile energiei atomice în scopuri paşnice, informaţiile despre lucrări, care se efectuează în legătură cu reacţii termonucleare controlate, vor fi destul de complete. I. V. Kurceatov trece în revistă cercetările în acest domeniu efectuate in Uniunea Sovietică. Ei observă că cercetări sistematice despre reacţii termonucleare controlate în U.R.S.S. au fost începute cu lucrările academicienilor A. D. Saharov şi I. E. Tamm. In lucrările lor a fost examinată posibilitatea izolării termice a plasmei fierbinţi — materie ionizată — prin cîmp magnetic. Pentru împiedicarea mişcării particulelor de-a lungul crapului magnetic s-a propus realizarea reacţiei termonucleare într-o cameră toroidală în care liniile cîmpului magnetic să se închidă. Chiar primele cercetări teoretice au arătat că în astfel de sisteme, pentru evitarea „mişcării toroidale“ este necesar să se treacă prin plasmă curenţi mari, al căror cîmp magnetic este comparabil cu cîmpul magnetic toroidal extern şi joacă el însuşi un rol esenţial la izolarea termică. Astfel, in Institutul de energie atomică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. s-au dezvoltat cercetările descărcărilor în impuls cu curenţi mari prin plasmă. Astfel de cercetări au fost efectuate atît în camere toroidale, cit şi în tuburi drepte. O altă direcţie de cercetare a reacţiilor termonucleare controlate, care nu este legată de descărcări puternice în plasmă, a început în acest institut după ce G. I. Budker a propus în 1953 şi a calculat in 1954 un sistem cu aşa-numite dopuri magnetice, care joacă rolul unor izolatori ai plasmei. Mai tîrziu aceste sisteme au fost denumite, capcane adiabatice. Utilizarea lor permite in principiu să se pună problema realizării unei reacţii termonucleare staţionare. Capcana adiabatică în cazul cel mai simplu constă dintr-un cilindru drept cu un cîmp magnetic longitudinal suficient de puternic, cu o creştere bruscă la capetele cilindrului. In articol se expune baza teoretică a problemei rezolvate. „Noi studiem, scrie autorul, metode de îmbunătăţire ale acţiunii de închidere a dopurilor, însă chiar în forma lui cea mai simplă, sistemul prezintă interes practic, dacă pe drum nu se vor întîlnî piedici ascunse“. In Institutul de energie atomică au fost studiate cîteva metode de obţinere a plasmei fierbinţi în capcane adiabatice, intre altele şi metoda încălzirii ei cu ajutorul contracţiei datatorită creşterii cîmpului magnetic şi cu ajutorul aşa-numitului „piston magnetic“, care reprezintă un dop magnetic mobil. Autorul articolului crede că o metodă promiţătoare de obţinere a plasmei fierbinţi, cu temperaturi de ordinul sutelor de milioane de grade,, este injectarea în capcană a unor ioni acceleraţi în prealabil pînă la energia necesară, un articol se consideră una dintre variantele unei astfel de injectări. Cea mai mare dintre capcanele adiabatice ale Institutului de energie atomică al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. este instalaţia „Ogra“, construită sub conducerea ştiinţifică a lui I. N. Golovin. Ea reprezintă un tub drept, cu cimp magnetic constant în timp, în care se injectează ioni moleculari de hidrogen cu energii pină la 200.000 electron-volţi. Instalaţia este proiectată pentru efectuarea unui program larg de cercetări fizice. In articol se remarcă că construirea instalaţiei a fost realizată de institutul de cercetări ştiinţifice pentru aparate electrofizice al Direcţiei centrale pentru utilizarea energiei atomice de pe lingă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. Sistemul de vid a fost dezvoltat de institutul de cercetări ştiinţifice de vid al Comitetului de stat pentru radioelectronică de pe lingă Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. Echipamentul de bază a fost construit la o mare fabrică de maşini electrice din Leningrad. Proiectul părţii de construcţie şi aparaturii auxiliare a fost efectuat la Institutul de stat de proiectări al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Cîmpul magnetic al instalaţiei „Ogra“ este dat de o înfăşurare la un diametru mediu de1,8 metri, constînd dintr-un număr mare de secţiuni separate. Ele permit crearea de câmpuri magnetice de diferite configuraţii. Distanţa între centrele dopurilor poate fi mărită pină la 12 metri. Camera de vid este construită din oţel inoxidabil. Diametrul interior este de 1,4 metri. Aerul este pompat din cameră cu ajutorul unor pompe de difuzie cu vapori de mercur pină la o presiune de citeva miliardimi de atmosferă. Pentru a obţine un vid mai coborît se folosesc pompe de titan cu sorbţie de ioni. Aceluiaşi scop îi serveşte şi vaporizarea de titan pe suprafeţele interioare ale camerei. In partea finală articolul se opreşte asupra dificultăţilor care pot fi întîlnite în drumul realizării reacţiilor termonucleare în capcane adiabatice. Cu toate că există multe dificultăţi şi că multe probleme nu sunt încă rezolvate teoretic. Institutul de energie atomică consideră că este necesar să se efectueze un cerc cit mai larg de lucrări experimentale în această direcţie, inclusiv construirea unor astfel de instalaţii mari ca „Ogra“. ooo-In R. P. Chineza. Partidul cheamă la obţinerea in acest an a 10.700.000 tone de oţel PEKIN I (Agerpres) — China Nouă. Intre 17 şi 30 august s-a desfăşurat în localitatea Beidaihe (provincia Hebei) şedinţa lărgită a Biroului Politic al C.C. al Partidului Comunist Chinez. Biroul Politic al C.C. al P. C. Chinez a chemat întregul partid şi poporul chinez să lupte pentru a obţine in acest an 10.700.000 tone de oţel.