Munca, iulie 1959 (Anul 15, nr. 3625-3651)

1959-07-22 / nr. 3643

Gospodăria agricolă de stat Giaţrmata, regiunea Timişoara, are 375 hec­tare vie dintre care 10 ha. cultură nouă. Se prevede ca în viitor toate culturile vechi să fie înlocuite cu varietăţi alese, urmărindu-se în ace­laşi timp ca noile plantaţii să permită mecanizarea muncilor importante. In clișeu, o parte din brigada a 4-a în timpul lucrului. if Să predăm în aşa fel, încît să atragem elevii . Era spre seară. Aerul era curat, cerul senin. Tinerii turdeni ieşiseră la plimbare, să profite de vremelnicul tim­p frumos. Grupuri, grupuri, gălă­gioşi, veseli Se opreau în faţa afi­şelor, cercetînd programele teatrului, cinematografelor îşi făceau programe de excursii, de meciuri, de distracţii... Dar oare pe Ana Cosma sau pe Va­leria Dragoste de la „Electrocerami­ca“ nu se atrage timpul frumos, o plimbare, sau vizionarea unui specta­col ? Dar Iancu Gheorghe de la „Uzi- I­nele Chimice" sau Pataki Mihai de la I fabrica „Silica" oare n-ar prefera să tragă un șut la poartă, sau să danseze un vals ? Nu, distracţiile au fost deo­camdată amînate Trebuie să mearg­ă înainte, pe un drum care nu seamăn nici pe departe cu promenada obiş­nuită de fiecare seară. Prin ferestrele larg deschise ale sălii de clasă pătrund toate aceste ispite, chemări. Dar aici in sală nu ma­i au putere. Puterea de atracţie e acum a complicatelor formule ce se aştern pe tablă. Dar sînt cu adevărat atît de complicate? Profesoara de fi­zică explică rar, pe înţeles —■ Aţi văzut vreodată cum sar scîn­­teile cînd se ascute ceva la polizor ? Fireşte, au văzut. Cum sar ? Tan­gent la cerc. Din acest amănunt, zil­­­­nic văzut fără să fie observat, se trag „“ concluzii importante privind mişcarea . ~ circulară, direcţia mişcării etc. Iar apoi, în timpul rezervat verificării cu­noştinţelor predate, multe, foarte multe mîini s-au ridicat să explice formu­lele, legile învăţate. După pauză, ta­bla este ştearsă şi se aştern alte sche­me. De data aceasta se predă o lecţie de limba romînă. Profesoara Lucreţia Dobrescu explică prima lecţie din fonetică, notînd pe tablă principalele noţiuni predate. — Vi se pare încurcat ? Atunci să explicăm din nou. Şi explicaţia în­cepe de la început şi încă o dată de la început, pină cînd nu rămîne ni­mic neînţeles. Apoi, după cele 3 ore de cursuri, profesorii se întîlnesc în cancelarie. Tovarăşa Lucreţia Dobrescu e însu­fleţită ca de fiecare dată. Nu mai conteşte să-şi laude elevii. Tovarăşa profesoară de fizică, Maria Nicoară, are de făcut o propunere. Ar fi foarte necesar ca profesorii să rezerve o parte din timp, sau să acorde timp în plus pentru consultaţii. Acestea sunt cât se poate de necesare pentru a în­văţa elevii cum să ia notiţe, cum să folosească manualul, cum să facă stu­diul individual. „Mulţi din elevii noş­tri au părăsit de mult băncile şcoli­lor, aşa că va trebui acum să-i îndru­măm cum să înveţe" Propunerea a fost acceptată pe loc. Apoi discuţia se abate spre problema manualelor. „N-ar putea tovarășul di­rector să intervină la librării să se co­mande manualele necesare?“ Ba da, fără îndoială va trebui să intervină. Apoi, tovarășul director Chirilă cere profesorilor prezența elevilor. Conform programului stabilit, în fiecare zi se trimite, la cele 25 de unităţi care au elevi participanţi la cursurile de pre­gătire, situaţia frecvenţei. Dar ce s-a întîmplat cu cei de la „Electroceramica" ? Dar cu cei de la C.F.R. ? Se vede treaba că problema frecvenţei nu este incă rezolvată. Şi atunci ce-i de făcut ? — Tovarăşi, va trebui să predaţi în aşa fel incit să nu pierdem nici un elev. Să predăm astfel lecţiile încit să înţeleagă fiecare, să nu se descu­rajeze nici unul. Da, are dreptate tovarăşul director. Măsura propusă de el e necesară, dar nu incă suficientă-Comitetele de în­treprindere e bine să aibă in vedere fiecare elev ce trebuie să urmeze cursurile pregătitoare pentru exame­nele de admitere in învăţămintul se­ral şi fără frecvenţă de cultură gene­rală. Fiindcă se ştie. Şi cei care pre­feră distracţia in locul învăţăturii, pot să fie aduşi, printr-o atentă mun­că de lămurire, pe drumul învăţă­turii. ELISABETA MARTON MINICESCU INVATA­ri Pag. 2-a Viaţa organizaţiilor sindicale Cînd se ţine seama de condiţiile specifice La,intrarea în Sfatul popular al Ca­pitalei atenţia îţi este atrasă de o mare gazetă de perete, frumos ornamentată şi luminată. Cele cinci articole vor­besc despre sprijinul acordat de co­mitetul sindical de aici muncii profe­sionale, celei educativ-culturale etc. Conţinutul lor te îndeamnă să stai de vorbă cu membrii comitetului sindical (preşedinte tovarăşul Gheorghe Mari- I­nescu), ai comitetelor de secţie şi în special cu membrii grupelor sindicale,­­ p­entru a le cunoaşte mai amănunţit­­ realizările şi metodele prin care le-au obţinut. In sprijinul activităţii profesionale Munca lucrătorilor Sfatului popu­lar al Capitalei este foarte variată. Fiecare direcţie sau secţie are alt pro­fil şi se ocupă de anumite probleme. Printre problemele principale sunt: munca organizatorică, gospodărirea şi înfrumuseţarea oraşului, construcţii de locuinţe şi edificii culturale, rezolva­rea cu operativitate a scrisorilor şi se­­zisărilor oamenilor muncii, viaţa cul­turală a Capitalei, probleme ale co­merţului socialist, îmbunătăţirea asis­tenţei sanitare etc. Ţinînd cont de toate aceste sarcini ce stau în faţa lucrătorilor statului, comitetul sindical s­-a­­străduit permanent să găsească forme de activitate adecvate specificu­lui muncii de aiei, pentru ca sprijinul său să fie cît mai eficace. A fost un timp cînd comitetul nu putea sprijini în măsura cuvenită munca profesiona-­­ lă tocmai pentru că nu găsea cele mai bune forme pentru aceasta. Ca urmare, existau unele lipsuri în activitatea de zi cu zi. Unele secții, cum sînt „Comer­cială“ și „Gospodărie comunala“, răs­pundeau cu intirziere sau formal la sezisarile cetăţenilor, fără a cerceta la­­ faţa locului cele semnalate. De aseme­­­­nea, disciplina muncii lăsa de dorit. Numărul celor ce lipseau sau veneau­­ mai tîrziu la lucru era relativ mare, iar sarcinile încredinţate nu erau înde­plinite operativ. Multe din aceste de- I­­icienţe sunt astăzi de domeniul trecu­tului. Datorită sprijinului pe care l-a primit de la Consiliul sindical oră­şenesc, comitetul sindical şi-a îmbună­tăţit mult activitatea. In primul rînd el a ridicat simţitor nivelul consfă­tuirilor de muncă. Acestea sunt orga­nizate acum lunar sau de cîte ori este nevoie, şi dezbat chestiuni legate di­rect de activitatea profesională, cum ar fi: feluri cum se răspunde la se­­zisările şi scrisorile oamenilor muncii, cum trebuie să se stea de vorbă cu cetăţenii, necesitatea operativităţii în rezolvarea multiplelor probleme şi al­tele. Nu puţine sînt cazurile cînd consfătuirile contribuie la soluţionarea unor probleme de importanţă deosebi­tă. De pildă, luna trecută grupa a­­doua de la secţia „Comercială“ (orga­­-- nizator Mihai Alcalai) a pus în discu­ţia consfătuirii stabilirea profilului ma­gazinelor ce se deschid la noile blocuri, pentru a se evita unele greşeli ce se făceau în trecut, cînd profilul unor magazine nu corespundea necesităţilor cartierului. De asemenea, consfătuirile analizează acum şi atiudinea acelor tovarăşi care dau dovadă de indisci­plină în muncă. Aşa a fost cazul cu tovarăşii Mitea Zaharia de la secţia „Gospodărie“ şi Ilie Mătuşoiu de la secţia „Comercială“ care începuseră să manifeste formalism şi birocratism şi care în urma ajutorului primit au reu­şit să-şi lichideze multe din lipsurile lor. Pentru îmbunătăţirea pe mai depar­te a consfătuirilor de muncă, comite­tul ţine lunar şedinţe cu comitetele de secţie, în care analizează desfăşurarea consfătuirilor, fapt ce-i dă posibilita­tea să ia măsuri operative pentru re­medierea deficienţelor ce s-ar ivi. De asemenea în scopul generalizării me­todelor bune în munca sindicală, comi­tetul organizează trimestrial schimburi de experienţă între comitetele de sec­ţie, iar acestea, la rîndul lor, intre gru­pele sindicale. Deosebit de folositor a fost, de pildă, schimbul de experienţă în­ care tovarăşul Eugen Găd­ulescu, responsabilul comisiei muncii de masă din comitetul de secţie de la financiar, secţie fruntaşă în activitatea profesio­nală şi sindicală, a împărtăşit din ex­perienţa sa. „Esenţialul în munca noastră — a arătat el — constă în faptul că am reuşit să organizăm cir­cuitul corespondenţei în cadrul secţiei, cu răspundere concretă pe oameni, iar periodic se analizează în grupele sin­dicale felul cum s-a rezolvat corespon­denţa. Astfel s-a reuşit ca în ultimul timp să se răspundă la sezisurile veni­te, cu 4-5 zile înainte de termenul fixat“. In urma schimbului de experienţă amintit metoda respectivă a început să fie aplicată şi în secţiile: „Sanitară", „Construcţii“ şi „Culturală". Iniţiative în munca culturală Comitetul sindical acordă o impor­tanţă deosebită informării politice a lucrătorilor Statului organizînd bilu­nar convorbiri pe servicii sau secţii în legătură cu evenimentele interne şi in­ternaţionale. Expunerile sunt făcute de oameni bine pregătiţi, cele mai multe din ele fiind însoţite de expli­caţii la hartă. De asemenea, comitetul a organizat, prin colectivul de conferenţiari, un ciclu de conferinţe dintre care cităm : „Patriotismul socialist şi internaţiona­lismul proletar“, „P.C.R. — organizato­rul actului de la 23 August 1944“. Pen­tru ridicarea calificării lucrătorilor s-a dovedit eficace ciclul de referate pe pe teme profesionale. De exemplu, la grupa din sectorul „Veterinar" s-au ţinut de curînd referate ştiinţifice pri­vind problemele de specialitate. La sec­ţia „Investiţii“, în colaborare cu cercul A.S.I.T se prezintă periodic re­ferate pe probleme tehnice şi profesio­nale. Un alt lucru care merită relevat este organizarea semestrială a con­cursului gazetelor de perete din ca­drul celor 12 comitete de secţie. Se urmăreşte prin aceasta îmbunătăţirea calităţii articolelor şi a formei lor de prezentare. In prezent, steagul de ga­zetă fruntaşă îl deţine secţia „Comer­cială“. O rodnică activitate desfăşoară şi cele şase formaţii artistice de amatori care cuprind un număr mare de lucră­tori. Activitatea acestora ar putea fi şi mai rodnică dacă comitetul sindical ar insista cu mai multă hotărîre pe lîngă comitetul executiv al statului pentru crearea condiţiilor necesare des­făşurării repetiţiilor şi prezentării pro­gramelor. Sunt suficiente încăperi (de pildă, la demisol) unde s-ar putea ame­naja un colţ roşu, în care să se des­făşoare activitatea cultural-artistică şi unde salariaţii să-şi petreacă timpul liber în mod folositor şi plăcut. I. DOROBANŢU MUNKA FILATOAREA In urmă cu pa­­tru ani tinăra Pro­fira Olaru a păşit pentru prima oară pragul uzinelor textile ,,Moldova" din Botoşani. A fost repartizată în brigada tineretului din sectorul fila­tură. Cînd s-a văzut intre maşinile complicate de aici a avut un moment de ezitare. Se în­treba : voi reuşi oare să mă descurc? Tovarăşele din brigadă insă i-au in- Tabără de muncă patriotică In dorinţa de a întîmpina Festivalul ATondial al Tineretului şi Studenţilor­­ de la Viena cu noi realizări, elevii şcolilor medii nr. 8, 13, 14 şi 15 din raionul „23 August" au organizat o tabără de muncă patriotică la G.A.S. Pantelimon. Aci au ajutat la întreţi­nerea şi recoltarea culturilor. In nu­mai cîteva zile cei 70 de elevi au re­coltat mazărea de pe 2,5 ha, au prăşit, au legat la vie şi în prezent culeg caisele. Petre Căpăţînă corespondent voluntar In ziarul „Munca nr. 3b19, in arti­colul intitulat „Sportivii uzinei“, şi arătau, pe lîngă realizările bune obţi­nute la „Semănătoarea“ pe linie de sport, şi cîteva deficienţe în activitate: sportivă de masă, lipsa secţiilor de atletism, nataţie şi tir, şi slaba pre­ocupare pentru întreţinerea echipamen­­tului. In răspunsul său, comitetul de între­prindere şi asociaţia sportivă de 1. „Semănătoarea“ ne comunică că au fost luate măsuri pentru înlăturarea lipsurilor. Excursiile în jurul Bucureş­tiului, pe jos, cu biciclete sau autobuzul forme de turism uşor accesibile mase­lor, sunt cuprinse în concursurile în cinstea celei de a 15-a aniversări a eliberării patriei. De asemenea, s-au asigurat condiţii pentru ca echipamen­tul să fie bine întreţinut. O serie în­treagă de acţiuni sînt îndreptate pentru crearea fondurilor necesare asociaţie sportive. In curînd, oamenii muncii de la „Semănătoarea“ vor putea activa­­ în secţiile de atletism, nataţie şi fii care se vor înfiinţa, suflat încredere. Au început să­­ a­­rate, să­­ explice, încet, încet, tai­nele meseriei i-au fost împărtăşite. Voia însă să cunoască mai mult, să lucreze cit mai bine. De aceea în­treba mereu, citea. După citva timp a intrat în rîndul fruntaşilor. Apoi, ca preţuire a strădaniei şi a rezultatelor obţinute, tovarăşele ei au ales-o organizator de grupă. Şi în această activitate ea a depus toată strădania. In scurtă vreme grupa a devenit fruntaşă. Şi fruntaşă este şi astăzi. Candidată de partid, Profira Olaru este acum îndrăgită şi stimată de întregul colectiv. Şi ca ea mai avem multe tinere muncitoare în uzina noastră. Adela Dracinski muncitoare la uzinele textile „Moldova "-Botoşani In curînd la spectacolul de gală flectoarelor încinse. Am acceptat să filmez înțelegînd semnificația rolului pe care-1 interpretez. Pentru mine este o mare bucurie să pot sluji și pe a­­ceastă cale cauza partidului. — Și te descurci ? — continui să-l iscodesc. — Nu-i chiar așa de greu... Sînt lucruri pe care le-am trăit. Cred în ele. Mă străduiesc însă să le realizez artistic. Că de... arta este artă, deşi se inspiră din viaţă ! — continuă el accentuînd semnificativ pe ultimele cî­teva cuvinte. Şi într-adevăr, sculerul Scînteie Dumitru se achită onorabil în rolul comunistului Horvath. Lucruri demne de laudă se pot spu­ne şi despre tinerii, dar talentaţii ac­tori Nicolae Enache Praida, Victor Rebenciuc, Silvia Popovici şi alţii, care justifică din plin încrederea ce le-a fost acordată, fiind distribuiţi în acest film. Eforturile actorilor şi ale operatoru­lui de imagine Aurel Boian, asisten­tului său Tincu Puran, sunt coordo­nate cu măiestrie de către Sinişa Ive­­tici şi Andrei Blaier, regizorii filmu­lui. Angajamentul ca acest film să fie prezentat în cinstea zilei de 23 Au­gust a însufleţit tot colectivul. Sido­­nia Caracaş şi Nicolae Codrescu, di­rectorii filmului, au luat măsurile or­ganizatorice necesare ca munca să se desfăşoare în bune condiţiuni. Dato­rită efortului comun, timpul de fil­mare a fost scurtat, realizîndu-se 47 m, film util pe zi, în loc de 35 cît era stabilit. Elanul cu care se lu­crează la acest film şi atmosfera pri­elnică creaţiei, existentă în colectiv, ne îndreptăţesc să credem că angaja­mentul luat va fi respectat. (Urmare din pag­­.a) autentic actor m-a surprins plăcut. Filma alături de experimentatul actor Ion Manta. Replicile se legau, amîn­­doi formînd un cuplu perfect omogen. — Ți-ai schimbat meseria ? îl întreb pe tovarășul Scînteie, într-o clipă de răgaz. — Nu, neică. Cin-ți-a spus? Nici în ruptul capului­! îmi replică ferm, în timp ce-și ştergea mărgelele de su­doare apărute pe fată sub arşița re­ ...DE LA O ÎNTÎMPLARE Codrii seculari fremătau uşor in liniştea înserării, împrejurul mesei din faţa cabanei parchetului de exploatare „Pi­riul Omului“ tăietorii de pă­dure tăifăsuiau trăgind molcom din ţigară. Dis­cuţiile se legau simplu, de parcă ar fi fost continuarea altora nu de mult întrerupte. — Ascultaţi o Intim­plare, fraţilor! li ştiţi pe bădiţa Nicolae Savin ? — Care, cel de-i frate cu Mihai, Vasilică şi Alexandru ce plutăresc aici, la noi, pe Negri­şoara ? — Chiar el! Curajos om ! Cică In 1944, in noaptea de 23 spre 24 au­gust, împreună cu patru ostaşi a luat prizonieri în mînăstirea Slatina de pe apa Dornei un pluton de nemţi. Să vezi hazul dracului! Fasciştii, ’nar­maţi pînă-n dinţi cu mitraliere, pis­toale automate, grenade, iar ei... CU puşti de la războiul din ’77, Povestitorul, Petru Gavrilă, se opri cercetînd feţele ascultătorilor. — Bag seama că nu-mi daţi cu toţii crezare, oameni buni. Martor e tovarăşul Gheorghe Sandu, şeful sec­ţiei noastre. Om aşezat, cu judecată, membru de partid, care a fost de faţă şi care a luptat cot la cot cu bădia Savin pînă-n Tatra. Au fost şi decoraţi pentru vitejia lor — Aşa-i! — încuviinţară vreo trei­­patru. — Dar nu asta s'reau să vă isto­risesc. Să vedeţi... Ieri, la vremea prînzului, plutăream pe Bistriţa în jos cînd, la Fărcaşa, hop ! O închi­soare ! Catargele plutei se buluciseră amarnic. Ei drăcie, zic, pină vine tractorul să ne scoată, pierdem vre­mea de pomană. Şi cum stăm pe buza şoselei şi ne perpeleam, numai ce vedem oprindu-se un autocamion. Coboară şoferul, un om vînjos, falnic ca bradul. Dă bună ziua şi se aşează lingă noi. Şoferul mi se părea tare cunoscut, dar nu ştiam de unde să-l iau. — De mult a bătut haitul ? — ne-rttrebă el. — Nu aşa de mult — răspund. — Aşteptaţi tractorul ? — Cum vezi. — Apăi ia să-ncercăm noi! Am otgon, poate o ieşi ceva. Am legat pluta de camion cu otgo­­nul şi... mare minune ! Ne-am slobo­zit la vale imediat. Dibaci şi săritor om, bădia Savin ! Cunoaşte plutărit, nu glumă ! Nu degeaba l-au pus şi-n film. La despărţire mi-a atras aminte: „Nu mai lăsa la crima întiia flă­­căiaşul (eram cu văru-meu Ionică). Treci dumneata, sunt cotituri şi cot­loane multe, nu ştii După cum vedeţi, ghicise pricina închisorii. Dacă nu era el n-ajungeam azi la 48 procente depăşite. — Şi-i şofer acum ? — întrebă un tinerel ce sta tolănit pe un pled mai la o parte. — Şi încă ce meseriaş ! — Dar cînd a deprins-o, frăţioare, că pină mai au... — Ei, asta-i altă poveste... Vă po­meneam mai înainte de întimplarea cu nemţii. Ce credeţi c-au făcut după ce i-au dezarmat , l-au suit frumuşel in autocamionul lor­ iar Savin a tre­cut pentru prima oară în viaţa lui la volan. Şi pe-aici ţi-e drumul... La Comandamentul sovietic cu ei ! l-a ţinu­t inima că de, conducea pentru întiiaşi dată, dar în clipele, acelea de în­cordare pentru el şi tovarăşii săi emoţiile au trecut neobservate. — De bună seamă că se mai pri­cepea la maşini, îşi dădu cu părerea un bărbat cu părul alb, coliliu, din neamul costunilor. — Cînd era copil — se băgă în vorbă Gheorghe Tom­şa — a ră­mas orfan de tată, lingă trei fraţi mai mici, fără nici o ajutorare. S-a tocmit atunci la un boier din ţinutul Neamţului care avea maşină. Umbla să prindă meseria de şofer, că-i era tare drag să meşteşugărească. Om hain, burjuiul, nu-i arăta nimic. „Me­seria se fură, nu se învaţă“. In schimb, îl snopea in bătaie. După vreo şase luni n-a mai putut răbda. A fugit de la hapsinul de boier şi-a venit să facă plutărit, ca şi moşii şi strămoşii săi. Iar acum, în cu­mpăna anilor săi, şi-a văzut visul cu ochii. Dorinţă care a mocnit în el o viaţă întreagă. Iacă-tă cum se adevereşte proverbul : „Omul învaţă cit tră­ieşte“. Şi-n vremurile noi, de azi, nu te poţi plînge că, dacă vrei, nu poţi să înveţi... ★ Pe şoseaua Piatra Neamţ-Broşteni ce ţine tovărăşie Bistriţei, iar de-acolo neîmblînzitului pîrîu Negri­­şoara, trece de patru ori pe zi auto­camionul I.A.R.T. 26.311-Bacău. Cară buştenii ce nu pot fi plutăriţi de la gura de exploatare Paltin la fabricile de cherestea din Piatra Neamţ. La volanul maşinii, un om între două virste, bine legat, cu părul surit pe la timple. E unul din vestiţii cărăuşi de altă dată ai lemnului de pe Bis­triţa cea fără de pulbere. E omul care şi-a văzut visul împlinit. Nicolae Savin, şoferul fruntaş in producţie, iubit şi respectat deopotrivă de to­varăşii de muncă, ca şi de vechii săi prieteni — plutaşii. D. SANDU Cumpărătorii apreciază produsele G. A. S.-urilor Magazinul „Gostat“ din Arad con­tribuie la aprovizionarea oamenilor muncii cu produse alimentare prove­nite de la gospodăriile de stat din regiunea Timişoara. Astfel, în ultimele luni s-au vindut populaţiei 250.000 ouă, 30 tone legume şi zarzavaturi,­­ peste 4.000 păsări, 10.000 kg. diferite­­ afumături, 5.000 pui de rasă, 30 tone cireşe. Cele mai multe produse provin de la G. A. S. Aradu Nou, Zăbrani, Neidorf, Şiria şi Baraţca. Valoarea produselor vindute depăşeşte suma de 1.500.000 lei. Tiberiu Hotoran corespondent voluntar i­i de odihnă în Bucureşti Bucureştiul oferă oamenilor muncii multiple posibi­lităţi de recreere şi odihnă. Muzeele şi expoziţiile, sălile de spectacole, parcurile şi grădinile, pădurile din împre­jurimi, ştrandurile, terasele restaurantelor şi cîte altele, te îmbie să le vizitezi. Obiectivul aparatului fotografic a înregistrat pe peliculă doar cîteva imagini dintr-o zi de odihnă. Muzeul de istorie naturală „Grigore Antipa“ cunoaşte mulţime de vizitatori mari şi mici, care cerce­tează cu interes piesele expuse. Tiberiu şi Georgeta, îm­preună cu mama lor privesc cu „curaj“ fiorosul tigru. Către ora prînzului, cînd soarele dogorește cu putere, plajele ștrandurilor sînt arhipline. Seara, cînd căldura toridă din timpul zilei s-a înmuiat, o bere la gheaţă în tovărăşia prietenilor e bine venită. Fototext: JEAN RICA O ultimă „toaletă“ de interior şi­­cele 2 noi blocuri din cartierul muncitoresc al Combinatului Chi­mic din Făgăraş vor fi date în rurînd în folosinţă. Cu camere mari şi luminir­se, baie, bucătă­rie şi cămară, muncitorilor de aici li se asigură condiţii optime de lo­cuit. In clişeu : vedere­a noilor blocuri muncitoreşti. Foto: P. COZIA Atunci cînd comisia de protecţia muncii nu activează La fabrica textilă „Gheorghe Doja“ din oraşul Sf. Gheorghe au fost alo­cate an de an sume importante pen­tru protecţia muncii, care, fiind chel­tuite judicios, au avut menirea nu numai să creeze condiţii din ce în ce mai bune de lucru dar să şi reducă efortul fizic al muncitorilor, precum şi pericolul de accidentare. Anul acesta, de pildă, s-a pus la punct sistemul de ventilaţie din atelierul de curelă­­rie, iar în secţia vopsitorie toate trans­misiile au fost prevăzute cu apărători corespunzătoare. Dar oricît de moderne ar fi maşi­nile şi instalaţiile şi oricît de mari su­mele cheltuite pentru protecţia oame­nilor la locurile de muncă, rezultatele nu vor fi cele aşteptate dacă maiştrii şi tehnicienii nu vor veghea ca mun­citorii să cunoască bine şi să respecte întocmai normele de tehnica securită­ţii muncii. Nu se poate spune că a­­cest lucru nu este cunoscut în fabri­că. Dimpotrivă. Sînt aici sectoare unde conducătorii tehnici ai procesului de producţie, înţelegîndu-şi menirea, fac totul pentru ca oamenii pe care-i au în subordine să fie feriţi de accidente. — Sectorul ţesătorie însă ne dă multă bătaie de cap — spune tehni­cianul cu protecţia muncii, tovarăşul Ştefan Ştraff. Aici, mai avem acci­dente­­ uşoare, ce-i drept —­ care s-ar putea totuşi evita dacă ar exista mai multă grijă. Intr-una din zilele lunii iunie, de exemplu, muncitoarea Maria Bende s-a accidentat la mină. Fără îndoială că asta se datoreşte ne­atenţiei ei. Această părere nu este numai a teh­nicianului cu protecţia muncii, ci şi a altora şi în special a şefului de sec­tor, tovarăşul Nagy Ladislau. Noi însă — cu îngăduinţa tovarăşi­lor respectivi — avem altă părere şi anume că toate accidentele ce se pro­duc în acest sector se datoresc lipsei de interes cu care se face­ instruirea­ muncitorilor privind normele de teh­nica securităţii şi protecţia muncii. Cum pot, de pildă, muncitoarele Marcela Bartha, Marieş Ibolya şi încă alte femei care lucrează la ţesătorie să respecte normele de tehnica secu­rităţii muncii, de vreme ce nici nu le cunosc ? Este adevărat că fişele de instructaj sunt semnate de munci­toare aproape cu regularitate dar in­struirea nu se face aşa cum ar trebui­ In loc ca fiecare maistru să-şi strîngă lunar echipa de care răspunde şi să explice cu răbdare şi pe înţelesul tu­turor împrejurările în care se pot produce accidentele, se aplică un alt sistem, care practic se dovedeşte a nu fi bun. Oricît ar vrea muncitoarele, ele nu pot înregistra şi reţine ceea ce le explică maistrul, în zgomotul a sute de războaie,­­ pentru că aşa se pro­cedează în sectorul ţesătorie: munci­toarea lucrează la război iar maistrul îi vorbeşte... despre normele de teh­nica securităţii. Aşa fiind, pe bună dreptate se pune întrebarea : cine este de vină dacă la ţesătoria fabricii „Gheorghe Doja“ nu sunt uneori res­pectate normele de tehnica securită­ţii ? Noi credem că în primul rînd şe­ful sectorului, care permite maiştrilor să aplice această „inovaţie“ în mate­rie de instruirea muncitorilor. Cons­­­r­eram de asemenea că sancţiunea i-a fost dată de către Inspecţia tele­­nică de stat de pe lingă Consiliul sin­­d­cal regional al Regiunii Autonome Maghiare pentru abaterile de la N.T.S. care au loc în sectorul său n-a fost destul de usturătoare, deoarece ea nu a reuşit să-i întărească simţul de răspundere. Deşi au trecut cîteva luni de atunci totuşi în sectorul ţesă­­torie continuă să se producă unele a­­bateri. Cu toate că au fost procurate suficiente apărători pentru ratata războaielor împotriva săririi suveicii, se mai găsesc încă războaie fără a­­părători, ceea ce face să existe un permanent pericol de accidentare. Lipsa de grijă se vădeşte şi în fap­tul că în sector nu se găsesc mate­riale de propagandă, nu sunt afişate instrucţiunile cu privire l­a funcţiona­rea agregatelor, care să atragă aten­ţia asupra modului de deservire a lor. Toate acestea sunt bine cunoscute conducerii fabricii. Numai că nimeni nu se grăbeşte să ia măsuri. Comite­tul de întreprindere, în loc să acţio­neze în acest sens a rămas pasiv pînj^k acum. Ceva mai mult, datorită inact^i vităţii comisiei de protecţie a muncile inspectorii obşteşti din grupele sindi­cale nu sunt cunoscuţi de muncitori şi nici chiar de maiştri. Or, datoria inspectorilor obşteşti şi mai ales a inspectorului obştesc şef este de a cere organelor administrative să facă o instruire temeinică muncitorilor şi să urmărească dacă cele învăţate sunt aplicate, iar atunci cînd constată a- 4 bateri, să le supună discuției colecti­vului. M. MEREANU

Next