Munca, iulie 1959 (Anul 15, nr. 3625-3651)
1959-07-22 / nr. 3643
Gospodăria agricolă de stat Giaţrmata, regiunea Timişoara, are 375 hectare vie dintre care 10 ha. cultură nouă. Se prevede ca în viitor toate culturile vechi să fie înlocuite cu varietăţi alese, urmărindu-se în acelaşi timp ca noile plantaţii să permită mecanizarea muncilor importante. In clișeu, o parte din brigada a 4-a în timpul lucrului. if Să predăm în aşa fel, încît să atragem elevii . Era spre seară. Aerul era curat, cerul senin. Tinerii turdeni ieşiseră la plimbare, să profite de vremelnicul timp frumos. Grupuri, grupuri, gălăgioşi, veseli Se opreau în faţa afişelor, cercetînd programele teatrului, cinematografelor îşi făceau programe de excursii, de meciuri, de distracţii... Dar oare pe Ana Cosma sau pe Valeria Dragoste de la „Electroceramica“ nu se atrage timpul frumos, o plimbare, sau vizionarea unui spectacol ? Dar Iancu Gheorghe de la „Uzi- Inele Chimice" sau Pataki Mihai de la I fabrica „Silica" oare n-ar prefera să tragă un șut la poartă, sau să danseze un vals ? Nu, distracţiile au fost deocamdată amînate Trebuie să meargă înainte, pe un drum care nu seamăn nici pe departe cu promenada obişnuită de fiecare seară. Prin ferestrele larg deschise ale sălii de clasă pătrund toate aceste ispite, chemări. Dar aici in sală nu mai au putere. Puterea de atracţie e acum a complicatelor formule ce se aştern pe tablă. Dar sînt cu adevărat atît de complicate? Profesoara de fizică explică rar, pe înţeles —■ Aţi văzut vreodată cum sar scînteile cînd se ascute ceva la polizor ? Fireşte, au văzut. Cum sar ? Tangent la cerc. Din acest amănunt, zilnic văzut fără să fie observat, se trag „“ concluzii importante privind mişcarea . ~ circulară, direcţia mişcării etc. Iar apoi, în timpul rezervat verificării cunoştinţelor predate, multe, foarte multe mîini s-au ridicat să explice formulele, legile învăţate. După pauză, tabla este ştearsă şi se aştern alte scheme. De data aceasta se predă o lecţie de limba romînă. Profesoara Lucreţia Dobrescu explică prima lecţie din fonetică, notînd pe tablă principalele noţiuni predate. — Vi se pare încurcat ? Atunci să explicăm din nou. Şi explicaţia începe de la început şi încă o dată de la început, pină cînd nu rămîne nimic neînţeles. Apoi, după cele 3 ore de cursuri, profesorii se întîlnesc în cancelarie. Tovarăşa Lucreţia Dobrescu e însufleţită ca de fiecare dată. Nu mai conteşte să-şi laude elevii. Tovarăşa profesoară de fizică, Maria Nicoară, are de făcut o propunere. Ar fi foarte necesar ca profesorii să rezerve o parte din timp, sau să acorde timp în plus pentru consultaţii. Acestea sunt cât se poate de necesare pentru a învăţa elevii cum să ia notiţe, cum să folosească manualul, cum să facă studiul individual. „Mulţi din elevii noştri au părăsit de mult băncile şcolilor, aşa că va trebui acum să-i îndrumăm cum să înveţe" Propunerea a fost acceptată pe loc. Apoi discuţia se abate spre problema manualelor. „N-ar putea tovarășul director să intervină la librării să se comande manualele necesare?“ Ba da, fără îndoială va trebui să intervină. Apoi, tovarășul director Chirilă cere profesorilor prezența elevilor. Conform programului stabilit, în fiecare zi se trimite, la cele 25 de unităţi care au elevi participanţi la cursurile de pregătire, situaţia frecvenţei. Dar ce s-a întîmplat cu cei de la „Electroceramica" ? Dar cu cei de la C.F.R. ? Se vede treaba că problema frecvenţei nu este incă rezolvată. Şi atunci ce-i de făcut ? — Tovarăşi, va trebui să predaţi în aşa fel incit să nu pierdem nici un elev. Să predăm astfel lecţiile încit să înţeleagă fiecare, să nu se descurajeze nici unul. Da, are dreptate tovarăşul director. Măsura propusă de el e necesară, dar nu incă suficientă-Comitetele de întreprindere e bine să aibă in vedere fiecare elev ce trebuie să urmeze cursurile pregătitoare pentru examenele de admitere in învăţămintul seral şi fără frecvenţă de cultură generală. Fiindcă se ştie. Şi cei care preferă distracţia in locul învăţăturii, pot să fie aduşi, printr-o atentă muncă de lămurire, pe drumul învăţăturii. ELISABETA MARTON MINICESCU INVATAri Pag. 2-a Viaţa organizaţiilor sindicale Cînd se ţine seama de condiţiile specifice La,intrarea în Sfatul popular al Capitalei atenţia îţi este atrasă de o mare gazetă de perete, frumos ornamentată şi luminată. Cele cinci articole vorbesc despre sprijinul acordat de comitetul sindical de aici muncii profesionale, celei educativ-culturale etc. Conţinutul lor te îndeamnă să stai de vorbă cu membrii comitetului sindical (preşedinte tovarăşul Gheorghe Mari- Inescu), ai comitetelor de secţie şi în special cu membrii grupelor sindicale, pentru a le cunoaşte mai amănunţit realizările şi metodele prin care le-au obţinut. In sprijinul activităţii profesionale Munca lucrătorilor Sfatului popular al Capitalei este foarte variată. Fiecare direcţie sau secţie are alt profil şi se ocupă de anumite probleme. Printre problemele principale sunt: munca organizatorică, gospodărirea şi înfrumuseţarea oraşului, construcţii de locuinţe şi edificii culturale, rezolvarea cu operativitate a scrisorilor şi sezisărilor oamenilor muncii, viaţa culturală a Capitalei, probleme ale comerţului socialist, îmbunătăţirea asistenţei sanitare etc. Ţinînd cont de toate aceste sarcini ce stau în faţa lucrătorilor statului, comitetul sindical s-astrăduit permanent să găsească forme de activitate adecvate specificului muncii de aiei, pentru ca sprijinul său să fie cît mai eficace. A fost un timp cînd comitetul nu putea sprijini în măsura cuvenită munca profesiona- lă tocmai pentru că nu găsea cele mai bune forme pentru aceasta. Ca urmare, existau unele lipsuri în activitatea de zi cu zi. Unele secții, cum sînt „Comercială“ și „Gospodărie comunala“, răspundeau cu intirziere sau formal la sezisarile cetăţenilor, fără a cerceta la faţa locului cele semnalate. De asemenea, disciplina muncii lăsa de dorit. Numărul celor ce lipseau sau veneau mai tîrziu la lucru era relativ mare, iar sarcinile încredinţate nu erau îndeplinite operativ. Multe din aceste de- Iicienţe sunt astăzi de domeniul trecutului. Datorită sprijinului pe care l-a primit de la Consiliul sindical orăşenesc, comitetul sindical şi-a îmbunătăţit mult activitatea. In primul rînd el a ridicat simţitor nivelul consfătuirilor de muncă. Acestea sunt organizate acum lunar sau de cîte ori este nevoie, şi dezbat chestiuni legate direct de activitatea profesională, cum ar fi: feluri cum se răspunde la sezisările şi scrisorile oamenilor muncii, cum trebuie să se stea de vorbă cu cetăţenii, necesitatea operativităţii în rezolvarea multiplelor probleme şi altele. Nu puţine sînt cazurile cînd consfătuirile contribuie la soluţionarea unor probleme de importanţă deosebită. De pildă, luna trecută grupa adoua de la secţia „Comercială“ (orga-- nizator Mihai Alcalai) a pus în discuţia consfătuirii stabilirea profilului magazinelor ce se deschid la noile blocuri, pentru a se evita unele greşeli ce se făceau în trecut, cînd profilul unor magazine nu corespundea necesităţilor cartierului. De asemenea, consfătuirile analizează acum şi atiudinea acelor tovarăşi care dau dovadă de indisciplină în muncă. Aşa a fost cazul cu tovarăşii Mitea Zaharia de la secţia „Gospodărie“ şi Ilie Mătuşoiu de la secţia „Comercială“ care începuseră să manifeste formalism şi birocratism şi care în urma ajutorului primit au reuşit să-şi lichideze multe din lipsurile lor. Pentru îmbunătăţirea pe mai departe a consfătuirilor de muncă, comitetul ţine lunar şedinţe cu comitetele de secţie, în care analizează desfăşurarea consfătuirilor, fapt ce-i dă posibilitatea să ia măsuri operative pentru remedierea deficienţelor ce s-ar ivi. De asemenea în scopul generalizării metodelor bune în munca sindicală, comitetul organizează trimestrial schimburi de experienţă între comitetele de secţie, iar acestea, la rîndul lor, intre grupele sindicale. Deosebit de folositor a fost, de pildă, schimbul de experienţă în care tovarăşul Eugen Gădulescu, responsabilul comisiei muncii de masă din comitetul de secţie de la financiar, secţie fruntaşă în activitatea profesională şi sindicală, a împărtăşit din experienţa sa. „Esenţialul în munca noastră — a arătat el — constă în faptul că am reuşit să organizăm circuitul corespondenţei în cadrul secţiei, cu răspundere concretă pe oameni, iar periodic se analizează în grupele sindicale felul cum s-a rezolvat corespondenţa. Astfel s-a reuşit ca în ultimul timp să se răspundă la sezisurile venite, cu 4-5 zile înainte de termenul fixat“. In urma schimbului de experienţă amintit metoda respectivă a început să fie aplicată şi în secţiile: „Sanitară", „Construcţii“ şi „Culturală". Iniţiative în munca culturală Comitetul sindical acordă o importanţă deosebită informării politice a lucrătorilor Statului organizînd bilunar convorbiri pe servicii sau secţii în legătură cu evenimentele interne şi internaţionale. Expunerile sunt făcute de oameni bine pregătiţi, cele mai multe din ele fiind însoţite de explicaţii la hartă. De asemenea, comitetul a organizat, prin colectivul de conferenţiari, un ciclu de conferinţe dintre care cităm : „Patriotismul socialist şi internaţionalismul proletar“, „P.C.R. — organizatorul actului de la 23 August 1944“. Pentru ridicarea calificării lucrătorilor s-a dovedit eficace ciclul de referate pe pe teme profesionale. De exemplu, la grupa din sectorul „Veterinar" s-au ţinut de curînd referate ştiinţifice privind problemele de specialitate. La secţia „Investiţii“, în colaborare cu cercul A.S.I.T se prezintă periodic referate pe probleme tehnice şi profesionale. Un alt lucru care merită relevat este organizarea semestrială a concursului gazetelor de perete din cadrul celor 12 comitete de secţie. Se urmăreşte prin aceasta îmbunătăţirea calităţii articolelor şi a formei lor de prezentare. In prezent, steagul de gazetă fruntaşă îl deţine secţia „Comercială“. O rodnică activitate desfăşoară şi cele şase formaţii artistice de amatori care cuprind un număr mare de lucrători. Activitatea acestora ar putea fi şi mai rodnică dacă comitetul sindical ar insista cu mai multă hotărîre pe lîngă comitetul executiv al statului pentru crearea condiţiilor necesare desfăşurării repetiţiilor şi prezentării programelor. Sunt suficiente încăperi (de pildă, la demisol) unde s-ar putea amenaja un colţ roşu, în care să se desfăşoare activitatea cultural-artistică şi unde salariaţii să-şi petreacă timpul liber în mod folositor şi plăcut. I. DOROBANŢU MUNKA FILATOAREA In urmă cu patru ani tinăra Profira Olaru a păşit pentru prima oară pragul uzinelor textile ,,Moldova" din Botoşani. A fost repartizată în brigada tineretului din sectorul filatură. Cînd s-a văzut intre maşinile complicate de aici a avut un moment de ezitare. Se întreba : voi reuşi oare să mă descurc? Tovarăşele din brigadă insă i-au in- Tabără de muncă patriotică In dorinţa de a întîmpina Festivalul ATondial al Tineretului şi Studenţilor de la Viena cu noi realizări, elevii şcolilor medii nr. 8, 13, 14 şi 15 din raionul „23 August" au organizat o tabără de muncă patriotică la G.A.S. Pantelimon. Aci au ajutat la întreţinerea şi recoltarea culturilor. In numai cîteva zile cei 70 de elevi au recoltat mazărea de pe 2,5 ha, au prăşit, au legat la vie şi în prezent culeg caisele. Petre Căpăţînă corespondent voluntar In ziarul „Munca nr. 3b19, in articolul intitulat „Sportivii uzinei“, şi arătau, pe lîngă realizările bune obţinute la „Semănătoarea“ pe linie de sport, şi cîteva deficienţe în activitate: sportivă de masă, lipsa secţiilor de atletism, nataţie şi tir, şi slaba preocupare pentru întreţinerea echipamentului. In răspunsul său, comitetul de întreprindere şi asociaţia sportivă de 1. „Semănătoarea“ ne comunică că au fost luate măsuri pentru înlăturarea lipsurilor. Excursiile în jurul Bucureştiului, pe jos, cu biciclete sau autobuzul forme de turism uşor accesibile maselor, sunt cuprinse în concursurile în cinstea celei de a 15-a aniversări a eliberării patriei. De asemenea, s-au asigurat condiţii pentru ca echipamentul să fie bine întreţinut. O serie întreagă de acţiuni sînt îndreptate pentru crearea fondurilor necesare asociaţie sportive. In curînd, oamenii muncii de la „Semănătoarea“ vor putea activa în secţiile de atletism, nataţie şi fii care se vor înfiinţa, suflat încredere. Au început să arate, să explice, încet, încet, tainele meseriei i-au fost împărtăşite. Voia însă să cunoască mai mult, să lucreze cit mai bine. De aceea întreba mereu, citea. După citva timp a intrat în rîndul fruntaşilor. Apoi, ca preţuire a strădaniei şi a rezultatelor obţinute, tovarăşele ei au ales-o organizator de grupă. Şi în această activitate ea a depus toată strădania. In scurtă vreme grupa a devenit fruntaşă. Şi fruntaşă este şi astăzi. Candidată de partid, Profira Olaru este acum îndrăgită şi stimată de întregul colectiv. Şi ca ea mai avem multe tinere muncitoare în uzina noastră. Adela Dracinski muncitoare la uzinele textile „Moldova "-Botoşani In curînd la spectacolul de gală flectoarelor încinse. Am acceptat să filmez înțelegînd semnificația rolului pe care-1 interpretez. Pentru mine este o mare bucurie să pot sluji și pe această cale cauza partidului. — Și te descurci ? — continui să-l iscodesc. — Nu-i chiar așa de greu... Sînt lucruri pe care le-am trăit. Cred în ele. Mă străduiesc însă să le realizez artistic. Că de... arta este artă, deşi se inspiră din viaţă ! — continuă el accentuînd semnificativ pe ultimele cîteva cuvinte. Şi într-adevăr, sculerul Scînteie Dumitru se achită onorabil în rolul comunistului Horvath. Lucruri demne de laudă se pot spune şi despre tinerii, dar talentaţii actori Nicolae Enache Praida, Victor Rebenciuc, Silvia Popovici şi alţii, care justifică din plin încrederea ce le-a fost acordată, fiind distribuiţi în acest film. Eforturile actorilor şi ale operatorului de imagine Aurel Boian, asistentului său Tincu Puran, sunt coordonate cu măiestrie de către Sinişa Ivetici şi Andrei Blaier, regizorii filmului. Angajamentul ca acest film să fie prezentat în cinstea zilei de 23 August a însufleţit tot colectivul. Sidonia Caracaş şi Nicolae Codrescu, directorii filmului, au luat măsurile organizatorice necesare ca munca să se desfăşoare în bune condiţiuni. Datorită efortului comun, timpul de filmare a fost scurtat, realizîndu-se 47 m, film util pe zi, în loc de 35 cît era stabilit. Elanul cu care se lucrează la acest film şi atmosfera prielnică creaţiei, existentă în colectiv, ne îndreptăţesc să credem că angajamentul luat va fi respectat. (Urmare din pag.a) autentic actor m-a surprins plăcut. Filma alături de experimentatul actor Ion Manta. Replicile se legau, amîndoi formînd un cuplu perfect omogen. — Ți-ai schimbat meseria ? îl întreb pe tovarășul Scînteie, într-o clipă de răgaz. — Nu, neică. Cin-ți-a spus? Nici în ruptul capului! îmi replică ferm, în timp ce-și ştergea mărgelele de sudoare apărute pe fată sub arşița re ...DE LA O ÎNTÎMPLARE Codrii seculari fremătau uşor in liniştea înserării, împrejurul mesei din faţa cabanei parchetului de exploatare „Piriul Omului“ tăietorii de pădure tăifăsuiau trăgind molcom din ţigară. Discuţiile se legau simplu, de parcă ar fi fost continuarea altora nu de mult întrerupte. — Ascultaţi o Intimplare, fraţilor! li ştiţi pe bădiţa Nicolae Savin ? — Care, cel de-i frate cu Mihai, Vasilică şi Alexandru ce plutăresc aici, la noi, pe Negrişoara ? — Chiar el! Curajos om ! Cică In 1944, in noaptea de 23 spre 24 august, împreună cu patru ostaşi a luat prizonieri în mînăstirea Slatina de pe apa Dornei un pluton de nemţi. Să vezi hazul dracului! Fasciştii, ’narmaţi pînă-n dinţi cu mitraliere, pistoale automate, grenade, iar ei... CU puşti de la războiul din ’77, Povestitorul, Petru Gavrilă, se opri cercetînd feţele ascultătorilor. — Bag seama că nu-mi daţi cu toţii crezare, oameni buni. Martor e tovarăşul Gheorghe Sandu, şeful secţiei noastre. Om aşezat, cu judecată, membru de partid, care a fost de faţă şi care a luptat cot la cot cu bădia Savin pînă-n Tatra. Au fost şi decoraţi pentru vitejia lor — Aşa-i! — încuviinţară vreo treipatru. — Dar nu asta s'reau să vă istorisesc. Să vedeţi... Ieri, la vremea prînzului, plutăream pe Bistriţa în jos cînd, la Fărcaşa, hop ! O închisoare ! Catargele plutei se buluciseră amarnic. Ei drăcie, zic, pină vine tractorul să ne scoată, pierdem vremea de pomană. Şi cum stăm pe buza şoselei şi ne perpeleam, numai ce vedem oprindu-se un autocamion. Coboară şoferul, un om vînjos, falnic ca bradul. Dă bună ziua şi se aşează lingă noi. Şoferul mi se părea tare cunoscut, dar nu ştiam de unde să-l iau. — De mult a bătut haitul ? — ne-rttrebă el. — Nu aşa de mult — răspund. — Aşteptaţi tractorul ? — Cum vezi. — Apăi ia să-ncercăm noi! Am otgon, poate o ieşi ceva. Am legat pluta de camion cu otgonul şi... mare minune ! Ne-am slobozit la vale imediat. Dibaci şi săritor om, bădia Savin ! Cunoaşte plutărit, nu glumă ! Nu degeaba l-au pus şi-n film. La despărţire mi-a atras aminte: „Nu mai lăsa la crima întiia flăcăiaşul (eram cu văru-meu Ionică). Treci dumneata, sunt cotituri şi cotloane multe, nu ştii După cum vedeţi, ghicise pricina închisorii. Dacă nu era el n-ajungeam azi la 48 procente depăşite. — Şi-i şofer acum ? — întrebă un tinerel ce sta tolănit pe un pled mai la o parte. — Şi încă ce meseriaş ! — Dar cînd a deprins-o, frăţioare, că pină mai au... — Ei, asta-i altă poveste... Vă pomeneam mai înainte de întimplarea cu nemţii. Ce credeţi c-au făcut după ce i-au dezarmat , l-au suit frumuşel in autocamionul lor iar Savin a trecut pentru prima oară în viaţa lui la volan. Şi pe-aici ţi-e drumul... La Comandamentul sovietic cu ei ! l-a ţinut inima că de, conducea pentru întiiaşi dată, dar în clipele, acelea de încordare pentru el şi tovarăşii săi emoţiile au trecut neobservate. — De bună seamă că se mai pricepea la maşini, îşi dădu cu părerea un bărbat cu părul alb, coliliu, din neamul costunilor. — Cînd era copil — se băgă în vorbă Gheorghe Tomşa — a rămas orfan de tată, lingă trei fraţi mai mici, fără nici o ajutorare. S-a tocmit atunci la un boier din ţinutul Neamţului care avea maşină. Umbla să prindă meseria de şofer, că-i era tare drag să meşteşugărească. Om hain, burjuiul, nu-i arăta nimic. „Meseria se fură, nu se învaţă“. In schimb, îl snopea in bătaie. După vreo şase luni n-a mai putut răbda. A fugit de la hapsinul de boier şi-a venit să facă plutărit, ca şi moşii şi strămoşii săi. Iar acum, în cumpăna anilor săi, şi-a văzut visul cu ochii. Dorinţă care a mocnit în el o viaţă întreagă. Iacă-tă cum se adevereşte proverbul : „Omul învaţă cit trăieşte“. Şi-n vremurile noi, de azi, nu te poţi plînge că, dacă vrei, nu poţi să înveţi... ★ Pe şoseaua Piatra Neamţ-Broşteni ce ţine tovărăşie Bistriţei, iar de-acolo neîmblînzitului pîrîu Negrişoara, trece de patru ori pe zi autocamionul I.A.R.T. 26.311-Bacău. Cară buştenii ce nu pot fi plutăriţi de la gura de exploatare Paltin la fabricile de cherestea din Piatra Neamţ. La volanul maşinii, un om între două virste, bine legat, cu părul surit pe la timple. E unul din vestiţii cărăuşi de altă dată ai lemnului de pe Bistriţa cea fără de pulbere. E omul care şi-a văzut visul împlinit. Nicolae Savin, şoferul fruntaş in producţie, iubit şi respectat deopotrivă de tovarăşii de muncă, ca şi de vechii săi prieteni — plutaşii. D. SANDU Cumpărătorii apreciază produsele G. A. S.-urilor Magazinul „Gostat“ din Arad contribuie la aprovizionarea oamenilor muncii cu produse alimentare provenite de la gospodăriile de stat din regiunea Timişoara. Astfel, în ultimele luni s-au vindut populaţiei 250.000 ouă, 30 tone legume şi zarzavaturi, peste 4.000 păsări, 10.000 kg. diferite afumături, 5.000 pui de rasă, 30 tone cireşe. Cele mai multe produse provin de la G. A. S. Aradu Nou, Zăbrani, Neidorf, Şiria şi Baraţca. Valoarea produselor vindute depăşeşte suma de 1.500.000 lei. Tiberiu Hotoran corespondent voluntar ii de odihnă în Bucureşti Bucureştiul oferă oamenilor muncii multiple posibilităţi de recreere şi odihnă. Muzeele şi expoziţiile, sălile de spectacole, parcurile şi grădinile, pădurile din împrejurimi, ştrandurile, terasele restaurantelor şi cîte altele, te îmbie să le vizitezi. Obiectivul aparatului fotografic a înregistrat pe peliculă doar cîteva imagini dintr-o zi de odihnă. Muzeul de istorie naturală „Grigore Antipa“ cunoaşte mulţime de vizitatori mari şi mici, care cercetează cu interes piesele expuse. Tiberiu şi Georgeta, împreună cu mama lor privesc cu „curaj“ fiorosul tigru. Către ora prînzului, cînd soarele dogorește cu putere, plajele ștrandurilor sînt arhipline. Seara, cînd căldura toridă din timpul zilei s-a înmuiat, o bere la gheaţă în tovărăşia prietenilor e bine venită. Fototext: JEAN RICA O ultimă „toaletă“ de interior şicele 2 noi blocuri din cartierul muncitoresc al Combinatului Chimic din Făgăraş vor fi date în rurînd în folosinţă. Cu camere mari şi luminirse, baie, bucătărie şi cămară, muncitorilor de aici li se asigură condiţii optime de locuit. In clişeu : vederea noilor blocuri muncitoreşti. Foto: P. COZIA Atunci cînd comisia de protecţia muncii nu activează La fabrica textilă „Gheorghe Doja“ din oraşul Sf. Gheorghe au fost alocate an de an sume importante pentru protecţia muncii, care, fiind cheltuite judicios, au avut menirea nu numai să creeze condiţii din ce în ce mai bune de lucru dar să şi reducă efortul fizic al muncitorilor, precum şi pericolul de accidentare. Anul acesta, de pildă, s-a pus la punct sistemul de ventilaţie din atelierul de curelărie, iar în secţia vopsitorie toate transmisiile au fost prevăzute cu apărători corespunzătoare. Dar oricît de moderne ar fi maşinile şi instalaţiile şi oricît de mari sumele cheltuite pentru protecţia oamenilor la locurile de muncă, rezultatele nu vor fi cele aşteptate dacă maiştrii şi tehnicienii nu vor veghea ca muncitorii să cunoască bine şi să respecte întocmai normele de tehnica securităţii muncii. Nu se poate spune că acest lucru nu este cunoscut în fabrică. Dimpotrivă. Sînt aici sectoare unde conducătorii tehnici ai procesului de producţie, înţelegîndu-şi menirea, fac totul pentru ca oamenii pe care-i au în subordine să fie feriţi de accidente. — Sectorul ţesătorie însă ne dă multă bătaie de cap — spune tehnicianul cu protecţia muncii, tovarăşul Ştefan Ştraff. Aici, mai avem accidente uşoare, ce-i drept — care s-ar putea totuşi evita dacă ar exista mai multă grijă. Intr-una din zilele lunii iunie, de exemplu, muncitoarea Maria Bende s-a accidentat la mină. Fără îndoială că asta se datoreşte neatenţiei ei. Această părere nu este numai a tehnicianului cu protecţia muncii, ci şi a altora şi în special a şefului de sector, tovarăşul Nagy Ladislau. Noi însă — cu îngăduinţa tovarăşilor respectivi — avem altă părere şi anume că toate accidentele ce se produc în acest sector se datoresc lipsei de interes cu care se face instruirea muncitorilor privind normele de tehnica securităţii şi protecţia muncii. Cum pot, de pildă, muncitoarele Marcela Bartha, Marieş Ibolya şi încă alte femei care lucrează la ţesătorie să respecte normele de tehnica securităţii muncii, de vreme ce nici nu le cunosc ? Este adevărat că fişele de instructaj sunt semnate de muncitoare aproape cu regularitate dar instruirea nu se face aşa cum ar trebui In loc ca fiecare maistru să-şi strîngă lunar echipa de care răspunde şi să explice cu răbdare şi pe înţelesul tuturor împrejurările în care se pot produce accidentele, se aplică un alt sistem, care practic se dovedeşte a nu fi bun. Oricît ar vrea muncitoarele, ele nu pot înregistra şi reţine ceea ce le explică maistrul, în zgomotul a sute de războaie, pentru că aşa se procedează în sectorul ţesătorie: muncitoarea lucrează la război iar maistrul îi vorbeşte... despre normele de tehnica securităţii. Aşa fiind, pe bună dreptate se pune întrebarea : cine este de vină dacă la ţesătoria fabricii „Gheorghe Doja“ nu sunt uneori respectate normele de tehnica securităţii ? Noi credem că în primul rînd şeful sectorului, care permite maiştrilor să aplice această „inovaţie“ în materie de instruirea muncitorilor. Consreram de asemenea că sancţiunea i-a fost dată de către Inspecţia telenică de stat de pe lingă Consiliul sindcal regional al Regiunii Autonome Maghiare pentru abaterile de la N.T.S. care au loc în sectorul său n-a fost destul de usturătoare, deoarece ea nu a reuşit să-i întărească simţul de răspundere. Deşi au trecut cîteva luni de atunci totuşi în sectorul ţesătorie continuă să se producă unele abateri. Cu toate că au fost procurate suficiente apărători pentru ratata războaielor împotriva săririi suveicii, se mai găsesc încă războaie fără apărători, ceea ce face să existe un permanent pericol de accidentare. Lipsa de grijă se vădeşte şi în faptul că în sector nu se găsesc materiale de propagandă, nu sunt afişate instrucţiunile cu privire la funcţionarea agregatelor, care să atragă atenţia asupra modului de deservire a lor. Toate acestea sunt bine cunoscute conducerii fabricii. Numai că nimeni nu se grăbeşte să ia măsuri. Comitetul de întreprindere, în loc să acţioneze în acest sens a rămas pasiv pînj^k acum. Ceva mai mult, datorită inact^i vităţii comisiei de protecţie a muncile inspectorii obşteşti din grupele sindicale nu sunt cunoscuţi de muncitori şi nici chiar de maiştri. Or, datoria inspectorilor obşteşti şi mai ales a inspectorului obştesc şef este de a cere organelor administrative să facă o instruire temeinică muncitorilor şi să urmărească dacă cele învăţate sunt aplicate, iar atunci cînd constată a- 4 bateri, să le supună discuției colectivului. M. MEREANU