Munca, octombrie 1965 (Anul 21, nr. 5567-5593)

1965-10-14 / nr. 5578

In apropierea Combinatului chi­mic se înalţă clădirile care adă­postesc grupurile electrogene ale termocentralei Craiova, precum şi coşul de fum înalt de 160 metri. Concepută pentru o putere insta­lată, iniţial de 350 MW, termo­centrala de la Craiova îşi va spori în cursul viitorilor ani pu­terea instalată devenind una din­tre cele mai mari centrale elec­trice din ţară. In clişeu : coşul de fum şi o parte din instalaţiile de epurare a apei Reducerea preţului de cost ocu­pă un loc important în activitatea lucrătorilor de la D.R.N.C.-Galaţi. Echipajele de la bordul navelor, acordînd o deosebită atenţie apli­cării în mod corect a normelor de consum şi bunei întreţineri a mo­toarelor şi maşinilor cu aburi, au obţinut importante economii la consumurile de combustibil. De la începutul anului şi pînă în prezent s-au economisit 511 tone păcură şi 168 tone de motorină. A­­ceste realizări au influenţat favo­rabil asupra reducerii preţului de cost înregistrîndu-se la acest ca­pitol o economie în valoare de 813 000 lei. ŞTEFAN IGNAT tehnician Aproape de indicele prevăzut pentru 1966 DEVA. — Colectivul furnalului de 1 000 mc de la Combinatul si­derurgic Hunedoara — cel mai modern şi mai puternic agregat de acest fel din ţară — continuă se­ria succeselor pe linia reducerii consumului de cocs. In ultimele două luni consumul de cocs pe tona de fontă a fost cel mai mic înregistrat pînă acum. Acest rezul­tat se datoreşte îmbunătăţirilor a­­duse procesului de producţie ; mă­rirea consumului de gaze folosite la elaborarea fontei şi a presiunii ridicate la gîtul furnalului sunt două din metodele care au dat re­zultatele cele mai bune în acest domeniu. Nici ceilalţi furnalişti nu s-au lăsat mai prejos. Ca urmare, în întregul sector reducerea con­sumului de cocs s-a apropiat de in­dicii prevăzuţi pentru primul an al cincinalului. (Agerpres) CRONICA d­in ÎNTRECEREA socialistă Veşti maramureşene BAIA­­MARE. — Minerii exploatării Cavnic, din regiunea Maramu­reş, deţinători ai steagului roşu de unitate fruntaşă pe ramură, au în­deplinit de pe acum angajamentul anual privind sporirea producţiei de minereu şi îmbunătăţirea calităţii acestuia. Aplicarea metodelor moderne de extracţie a minereului, mecanizarea lucrărilor cu volum mare de muncă în subteran, precum şi măsurile luate în cursul anului pentru selecţionarea minereului în abataje, au ajutat pe mineri să excaveze peste planul la zi mai mult de 25 000 tone. Peste 75 la sută din sporul de pro­ducţie provine din abataje unde se aplică metoda de exploatare în fîşii diagonale sau în fronturi scurte. Pînă acum mai mult de jumătate din numărul întreprinderilor din regiune au îndeplinit integral angajamentele anuale. Sursele economiilor Noi construcţii de locuinţe în Drumul Taberei din Capitală Foto: AGERPRES Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA Anul XXI nr. 5578 Joi 14 octombrie 1965 4 pag. 25 bani Contor de defecte? Ţesătoria întreprinderii textile „Oltul“ din Sf. Gheorghe. La ram­pă, pe ecranul luminos, centimetru cu centimetru, pînza trece lin prin faţa controlorului tehnic de cali­tate. Din cînd în cînd, omul opreşte rularea, pipăie cu vîrful degetelor materialul şi, uneori, pe o fişă, pune un anumit semn. Asist, din întîmplare, la un moment care-l nelinişteşte pe controlor. 36 m de doc „Sibiu“ trebuie declasaţi, în loc să fie de calitate „extra“ şi în­­tîia, sunt trecuţi la calitatea a II-a. Este chemată imediat tehniciană Magda Seereni. Se pune din nou marfa sub ecran şi, din nou, se constată defecte de ţesut şi pete. Ce-i de făcut ? — Mîine dimineaţă, cînd va veni ţesătoarea care a lucrat neatent, am s-o critic aspru — spune înciu­dată tehniciană. — Numai critica e suficientă pentru prevenirea defectelor ? în­treb eu. — Cînd ajunge ţesătura la rampă cu fire lipsă în urzeală, cu blonde (dungi în bătătură), sau cu pete de ulei, nu se mai poate face nimic. Marfa e declasată. Cineva face o observaţie : „Con­statarea defectelor la rampă ajută la prevenirea lor, întocmai ca o frecţie la un picior de lemn“. Chit că nu e tocmai aşa, zicala nu e chiar nepotrivită în cazul de faţă. Intr-adevăr, aşa cum au confirmat şi muncitorii, tehnicienii şi ingine­rii cu care am stat de vorbă, este nevoie, pe lîngă controlul tehnic de calitate, care se face mărfii cru­de, şi de un control pe faze, care să poată preveni defectele. De alt­fel, pe această linie s-a şi acţio­nat. Dar, după părerea preşedin­telui comitetului sindicatului, s-a acţionat foarte timid : din fiecare schimb de la rampă s-a luat cîte un om şi i s-a încredinţat contro­lul interfazic pe schimb. In sarcina lui cade verificarea pe faze a ca­lităţii la peste 400 de războaie. A­­ceastă măsură n-a rezolvat însă în­­trutotul problema. La ora actuală, deci, controlul tehnic de calitate se rezumă doar la constatarea ne­ajunsurilor. De aici... Fabrica de confecţii din Tg. Jiu respinge 333 m de ţesături „Tai­fun“, cea din Călăraşi — 1 255 m de doc „Severin“, iar I.C.R.T.I. Bucureşti — 2 084 m ţesături „Al­pin“. Şi tot aici, procentul destul de ridicat de bonificaţii, pe care întreprinderea este datoare să-l a­­corde beneficiarilor. Numai într-o lună s-au dat beneficiarului boni­ficaţii pentru 2 200 m de marfă. Nu se poate afirma că conduce­rea uzinei n-a luat unele măsuri bune pe linia îmbunătăţirii calită­ţii. Dimpotrivă. Există preocupare. Altfel nu s-ar putea explica faptul că angajamentul anual privind rea­lizarea peste plan a 80 000 m ţesă­turi de calitate „extra“ este înde­plinit de pe acum. Acest lucru do­vedește că aici treburile ar putea merge mult mai bine dacă contro­lorii de calitate n-ar fi doar înre­gistratori de defecte. In această întreprindere sunt P. MARGINEANU Colectivul uzinelor „Victoria“ din Călan a dat peste plan de la înce­putul anului şi pînă în prezent peste 5 000 tone fontă cu cocs econo­misit. Printre cei care au adus o contribuţie însemnată la aceste rea­lizări se numără şi jurnaliştii Ion Luncoiu şi Teodor Lavric, eviden­ţiaţi lună de lună în întrecerea socialistă Un minut din timp liber # Urmările unei greşeli şi... o discreţie absolută • O altă greşeală şi cum am fost nevoit să-mi iau rămas bun de­­ mine însumi COSTIN ŞTEFANESCU Nu ştiţi cum să vă folosiţi timpul liber ! Aveţi cumva vreo ezitare între a alege între un spectacol sau lectura unei cărţi, între o conferinţă sau o vizită la muzeul de istorie, între o oră în parc în aer liber sau o raită prin magazine . Adresaţi-vă cu încredere la adresa : Tovarăşa Botescu, Oficiul de prevederi sociale al oraşului Arad. Dînsa, cu oarecari eforturi, vă va scoate din încurcătură, aşa cum l-a liniştit şi pe Petrică Gheorghe din acelaşi oraş de pe B-dul Republicii nr. 2, ap. 7. I-a găsit omului o ocupaţie : să repare el greşeala făcută de dumneaei cînd l-a pus să plă­tească degeaba suma de 398 lei pentru confecţionarea unei pro­teze. — Pentru ce m-aţi pus să plă­tesc banii ? Am aflat că n-ar fi trebuit să mi-i încasaţi! — S-a greşit, tovarăşe! (In loc de : „Am greşit!“). Fă o ce­rere să-ţi primeşti banii înapoi! A făcut Petrică cererea, a tri­mis-o la Institutul ortopedic din Timişoara şi a primit răspunsul: „Adresaţi-vă pentru restituirea sumei la Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale, serviciul plan, plăţi Bucureşti". A mai făcut o cerere, s-a dus iar la Botescu, aceasta a trimis-o la minister şi a urmat apoi o... discreţie absolută. Se va împlini curînd un an de cînd a depus suma de aproape 400 lei şi de cînd are o ocupaţie , bate drumurile la tovarăşa Bo­tescu care ridică din umeri în semn de : „Ce sunt eu de vină z­­ia de la..." N-aveţi ce face cu timpul li­ber ? Adresaţi-vă cu încredere la adresa amintită! ★ Şi totuşi a trebuit să-mi spun „la revedere". Credeţi-mă, mi-am luat rămas bun de la mine însumi. Stăteam luni seara, săptămîna trecută, pe la orele 19, între li­niile 7 şi 10 pe peronul Gării de Nord din Bucureşti şi nu ştiam cum trebuie să-mi spun „la reve­dere, pe mîine în Craiova“. Nu mă mai despărţisem de mine niciodată. Dar acum n-aveam în­cotro. Pe o linie se pregătea de plecare acceleratul nr. 107 (la ora 19,24, iar pe alta nr. 111 (la ora 19,53), iar eu trebuia să mă urc neapărat în amîndouă. In acceleratul nr. 107 mă trimi­tea legitimaţia de călătorie nr. 4905, Bucureşti-Craiova, via Titu, iar în celălalt, pe via Roşiorii de Vede, tichetul nr. 6017 pe spatele căruia scria „valabil cu legitima­ţia nr. 4905, la trenul 111, vago­nul 9, locul I“. Ambele emise de aceeaşi casierie de la Agenţia de voiaj C.F.R. din Bucureşti, Calea Victoriei nr. 12. Cum să-mi iau rămas bun de la mine 7 . Timp nu mai aveam să ajung pînă la casiera care-mi eliberase biletele cu încurcătura. Iar alt om cu experienţă în re­zolvarea unor astfel de dileme nu cunoşteam. In sfîrşit, după cîteva minute de concentrare, tot căutînd în mine o jumătate pe care s-o pla­sez într-un tren şi alta pentru celălalt, uitînd de tot ce se pe­trece în afară de mine, mă cioc­nesc cu... 4904 ! — Și dumneata , mă întreabă biletul 4904. — Exact ! Sînt biletul 4905. — Tot cu... la revedere mie în­sumi ? — Tot! In jurul nostru S-au strîns roa­tă şi alte... legitimaţii de călăto­rie, care urmau să se dividă şi să-şi pună jumătăţile să-şi ia ră­mas bun, una de la alta. Ceea ce am și făcut. Acum rămîne să vedem cît timp liber o să cheltuim ca să ne rezolvăm... nedumeririle ce au urmat. ÎN ZIARUL DE AZI: 0 Poşta redacţiei 0 Foileton : Ocupă-te de freza I (Pag. a 2-a) 0 S­p­o­r­t (Pag. a 3-a) 0 Lucrările celui de-al V-ea Congres Sindical Mondial (Pag. a 4-a) I Inserare In PĂDURE Peste Voivodeasa toamna şi-a picurat discret culorile ce ard ară­miu în lumina scăzută a crepuscu­lului de septembrie. Intrăm pe va­lea îngustă a pîrîului cu acelaşi nume o dată cu umbrele înserării. Pădure şi iar pădure cît cuprinzi cu privirea înainte şi în lături pe pantele domoale. Liniştea e tulbu­rată doar de fîşîitul frunzelor ce se desprind cu nostalgie de ramuri şi zumzetul cablurilor de funicular ce le întîlnim din loc în loc. Şi deodată auzim plutind undeva pe coasta muntelui din stingă un cîn­­tec. Un cîntec lent, dar cu accen­te bărbăteşti. ....Şi-a venit o zi cu soare / Zi de mare sărbătoare / Zi de august ca o floare / Care traiul mi-a schimbat / Sus la munte, la tăiat / Hei, pădure mîndră, deasă / Avem cabană frumoasă / Văruită, luminoasă / Cu paturi albe, cura­te / Cu radio şi cu bucate­ /. Frunzuliţă brad rotat / Ferăstrăul l-am lăsat / Şi rugina l-a mîncat / Astăzi, tăietorul harnic / Are fe­răstrău mecanic /­ Are cărţi pentru citit / Şi-are traiul fericit...“. ...Purtam încă în suflet acest crimpei de cîntec cînd, iată, îngus­tul drum autoforestier, la o rami­ficaţie, ne-a scos în cale o cabană. O cabană mică, cochetă, semănînd cu o vilă. Cînd ne-am apropiat, ceva mai la deal, am zărit şi o a doua cabană, nouă, încă în finisaj, dar mai impunătoare şi mai spaţioasă decit prima. In jur forfotă. Brigada lui Arcadie Creţan tocmai încheia o zi de lucru. A sosit însă cara­vana cinematografică a Direcţiei regionale a economiei forestiere. Maistrul de exploatare Alois Freister telefonează în deal moto­­riştilor de la funiculare să anunţe oamenii: — Alo, Vlădeanule ! Tu eşti ? Să coboare toţi în vale, că a sosit ca­ravana... — Alo, Zbera ?... Rulează „Dru­mul încercărilor". — Alo, Gheorghiţă ?... La 6 în­cepe... Cătmăniţa Maria Gheorghiţă ii dă şi ea zor cu mîncarea. îndată va începe filmul şi oam­enii tre­buie să ia mai întîi masa. La ferestrele primei cabane au licărit apoi lumini. Gheorghe Gheorghiţă, membru în biroul gru­pei sindicale din brigada lui Cre­ţan, şi încă vreo cîţiva forestieri au coborît mai devreme ca să „transforme“ pentru două ore ca­bana în... sală de cinematograf. Un cearşaf bine întins, ecranul. Paturile şi cîteva bănci drept scau­ne. Şi iată-i pe cei 56 de forestieri ai brigăzii ocupîndu-şi locurile... Cînd s-a terminat filmul era a­­proape ora 8. In jurul maistrului Preisler şi şefului de brigadă erau strînşi toţi oamenii. S-a înfi­ripat o discuţie. De fapt era obiş­nuita „şedinţă operativă de seară". — Cum stăm cu buştenii de fag în parcela 20 ? — Am realizat planul... — Cîte bile manele s-au trans­portat la vale ? — Sintem­ sub plan cu 3 metri... Mîine însă recuperăm. Echipa din parcela 21 va lucra tot la bile ma­nele... In puţine cuvinte, oamenii fac bilanţul zilei, hotărăsc ce au de MIHAIL ŢINŢAR corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Suceava Lucrările agricole de toamnă în ritm susţinut! Sub posibilităţi G.A.S. Jelna şi Şieu, cooperati­vele agricole de producţie din Bucium, Trăznea, Agrij şi alte 20 de unităţi agricole din regiunea Cluj au terminat pînă ieri însă­­mînţarea griului pe suprafaţa planificată. Pînă la această dată unităţile agricole de stat au însă­mânţat grîu, orz şi alte culturi pe 11 660 ha. Pe întreaga regiune su­prafaţa însămînţată se ridică la 110 000 ha., ceea ce reprezintă a­­proape 80 la sută din suprafaţa prevăzută în plan. în ultimele zile ritmul la însă­­mînţări a început să scadă dato­rită faptului că o parte din tere­nurile destinate pentru însămîn­­ţări sunt încă ocupate de culturi. Trustul Gostat, de exemplu, avea ieri numai 100 ha. pregătite pen­tru însămînţat. De aceea se im­pun a se lua, atît în G.A.S. cît şi în cooperativele agricole de producţie, măsuri urgente pentru recoltarea culturilor de toamnă, — sfecla de zahăr, porumbul, car­tofii — transportarea lor pentru a se putea elibera terenurile, în ve­derea efectuării arăturilor și a ce­lorlalte lucrări pregătitoare care se cer pentru semănat. (Coresp. „Munca") Vremea nu este un paravan Schimbătoare şi capricioasă, toamna şi-a prezentat de cîteva zile cartea de vizită şi în regiunea Galaţi: zile schimbătoare, ploi, nopţi şi dimineţi reci. Pe tarlale însă a rămas încă destul porumb. Şi dacă în cadrul trusturilor Gostat media suprafeţei recoltate se apro­pie, pe întreaga regiune, de 80 la sută (avansate fiind raioanele Fău­­rei, Brăila şi Tecuci), trusturile G.A.S. Brăila şi Galaţi sunt rămase în urmă. O statistică pentru ultimele două zile confirmă faptul că în cadrul G.A.S. nu se acordă sufici­entă atenţie vitezei zilnice plani­ficate. Exceptînd Trustul Gostat Galaţi, care a obţinut unele de­păşiri, în restul unităţilor agricole socialiste din celelalte raioane media vitezei zilnice se situează între 75 şi 80 la sută din valoarea celei planificate. (Coresp. „Munca") ADUNĂRILE generale Şl CONFERINŢELE SINDICALE DE DĂRI DE SEAMĂ Şl ALEGERI In perioada octombrie 1965 — martie 1966 vor avea loc în întrea­ga ţară adunări generale şi confe­rinţe pentru prezentarea dărilor de seamă şi alegeri sindicale. Eveniment important în viaţa sindicatelor noastre, alegerile se desfăşoară în atmosfera puternicu­lui avînt creator al oamenilor muncii pentru înfăptuirea măreţu­lui program stabilit de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român cu privire la continuarea pe o treaptă superioară a procesu­lui de desăvîrşire a construcţiei socialiste. Cum e şi firesc, pregă­tirea şi desfăşurarea adunărilor şi conferinţelor de dări de seamă şi alegeri vor constitui pentru orga­nele şi organizaţiile sindicale un prilej de îmbunătăţire a întregii lor activităţi. Analiza muncii des­făşurate de la alegerile precedente şi pînă în prezent, modul în care s-a acţionat pentru traducerea în viaţă a sarcinilor încredinţate, sublinierea experienţei pozitive şi a rezultatelor obţinute în organiza­rea întrecerii socialiste, în domeniul controlului obştesc asupra protec­ţiei muncii şi deservirii populaţiei, în activitatea cultural-educativă şi de asigurări sociale , adoptarea de hotărîri corespunzătoare care să ducă la eliminarea neajunsurilor manifestate, vor ridica, fără îndo­ială, pe o treaptă mai înaltă ni­velul muncii sindicale. Experienţa arată că reuşita adu­nărilor şi conferinţelor sindicale, participarea largă şi activă la dis­cuţii depind, în primul rînd, de conţinutul dărilor de seamă, de măsura în care organele sindicale asigură dezbaterea problemelor esenţiale ale producţiei, ale acti­vităţii profesionale şi social-cultu­­rale în strînsă legătură cu speci­ficul întreprinderii sau instituţiei, cu sarcinile concrete ce stau în faţa colectivelor respective. Nu în­şiruirea unor rezultate şi date sta­tistice, tehniciste, dau conţinut dă­rii de seamă, ci analiza temeinică a problemelor esenţiale ce stau în faţa organelor şi organizaţiilor sindicale, a modului în care au fost rezolvate şi cum trebuie să muncească acestea în viitor. In întreprinderile din industrie, construcţii, transporturi şi comerţ, în centrul dezbaterilor se va pune modul în care au muncit organele sindicale pentru atragerea şi spri­jinirea colectivelor unităţilor res­pective la îndeplinirea sarcinilor de plan la toţi indicatorii şi a an­gajamentelor luate în întrecerea socialistă pe anul în curs, ca şi măsurile necesare pentru realiza­rea ritmică, la un nivel superior, a planului de stat. Un obiectiv al întregii activităţi economice, subliniat în Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R., îl constituie îmbunătăţirea conti­nuă a calităţii produselor. De aceea, o dată cu redarea succese­lor obţinute în această direcţie, dările de seamă să prezinte în mod analitic măsurile care trebuie luate pentru asimilarea la un nivel su­perior a noilor produse, introdu­cerea şi extinderea procedeelor şi metodelor avansate de muncă, a mecanizării şi automatizării, spri­jinirea calificării, ridicării califi­cării şi specializării continue a muncitorilor, inginerilor şi tehni­cienilor, astfel ca aceştia să ţină pasul cu tehnica nouă. Să se acor­de mare atenţie problemelor pri­vind întărirea controlului tehnic de calitate, pe toate fazele de fa­bricaţie, stimulării colectivelor res­pective, încît întreaga activitate productivă să fie la un înalt nivel calitativ. Realizarea la timp şi la un nivel superior al produselor pentru export, accelerarea ritmu­lui de construcţii pentru scurtarea termenelor de punere în funcţiune a noilor capacităţi de producţie, crearea tuturor condiţiilor ca după intrarea în funcţiune întreprinde­rile să realizeze în cel mai scurt timp parametrii tehnico-economici stabiliţi în proiect — sunt probleme de mare importanţă care se cer analizate temeinic în adunările şi conferinţele de dări de seamă şi alegeri. Congresul al IX-lea al partidu­lui a stabilit sarcini deosebit de

Next