Munca, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 6960-6985)
1970-04-08 / nr. 6966
Pagina a 2-a Urmînd zguduitorul „La Est de Eden“ și precedînd autobiograficul „America, America“, „Splendoare în iarbă", găzduit de ecranele noastre după nouă ani de la realizarea sa, se înscrie in sfera preocupărilor realiste ale reputatului regizor american, completînd prin argumente investite cu aceeaşi forţă emoţională vehementa sa pledoarie împotriva conformismului, a falsului puritanism şi a acelui angrenaj al convenienţelor sociale care striveşte orice aspiraţie spre libertate spirituală şi afectivă, spre simpla şi fireasca fericire omenească. Purtînd amprenta romantismului, discret al versurilor poetului englez Wordsworth, despre caracterul efemer al visurilor tinereţii, întruchipate în delicata imagine a „splendoarei din iarbă“ care se stinge, dar lasă oamenilor amintirile capabile să le stimuleze dorinţa de a purta „ce-a mai rămas“ din ea pe drumurile aspre ale vieţii, acest film al lui Elia Kazan reia, în altă ipostază şi în altă epocă, obsedantul conflict între generaţii, cu diferitele sale implicaţii şi consecinţe. Conflictul, ne demonstrează Elia Kazan, este de, terminat şi alimentat de condiţii sociale şi politice, de mentalităţile şi prejudecăţile pe care aceste condiţii le generează. în „La Est de Eden", un tată puritan, care refuză compromisul speculaţiilor economice la modă în anii primului război mondial, întîmpină răzvrătirea violentă şi tragică a unui fiu care-1 adoră, dar nu-i poate înţelege şi accepta construcţia psihică intolerantă, împietrită în tăcere. Răzvrătitul era acel unic James Dean care amplifica revolta personajului cu accentele contemporane ale protestului, generaţiei sale. In „Splendoare în iarbă", două familii sacrifică dragostea pură şi trainică a tinerilor Bud şi Dannie, în numele unei implacabile tendinţe de înavuţire, disimulată de falsele principii şi prejudecăţi puritane. Criza economică a anilor ’30 şi răsunătorul crah al bursei din New York vor strivi orice încercare sau posibilitate a nefericitului cuplu de îndrăgostiţi de a rentai două existenţe prea timpuriu şi zadarnic mutilate. Şi Bud şi Dannie protestează împotriva autorităţii părinteşti, el strîngînd din dinţi în aşteptarea eliberării de sub tutela unui tată pe cît de mărginit pe atit de încăpăţînat, ea ajungînd pînă la încercarea disperată de a-şi lua viaţa. Dar în ultimă instanţă este o revoltă în genunchi, nici unul din eroii ei neavînd puterea de a înfrunta lipsurile materiale şi prejudecăţile unei societăţi în esenţă corupte, pentru a salva un sentiment de o reală frumuseţe şi trăinicie. Elia Kazan se relevă mai puţin tranşant în susţinerea dezbaterii propuse, dispus — in ciuda declaraţiilor prin care neagă categoric o posibilă interpretare freudiană a conflictului — să acorde, pe alocuri, o excesivă atenţie amănuntelor naturaliste şi să facă concesii acelei manii psihanaliste, foarte la modă în America, mai ales cu cîtăva vreme în urmă. Mai mult decit în alte filme ale sale, regizorul de teatru Elia Kazan recurge cu prioritate la compoziţii de cadru care reeditează pe peliculă ambianţa construcţiei scenice a diferitelor momente, evadările in exterior ale aparatului de filmat fiind oarecum accidentale şi în flagrantă discordanţă calitativă cu majoritatea secvenţelor. Şi apoi, chiar dacă-i seamănă izbitor la chip, Warren Beatty nu este nici pe departe James Dean, iar personajul său se pierde într-o răzvrătire molatecă, susţinută prea mult prin mijloace exterioare şi mult prea puţin prin acel autentic zbucium interior care ar fi tălmăcit mai fidel intenţiile regizorului. Şi inevitabil nici sensibilitatea sau sinceritatea trăirii Natalie Wood nu-şi află rezonanţa cuvenită vizavi de acest partener nu prea convingător. LUCIA BOGDAN „Splendoare in iarbă“ Printre formaţiile artistice de amatori cu o bogată activitate se numără şi orchestra de mandoline a sindicatului Uzinei de tractoare-Braşov Foto : P. COZIA Petalele „Nufărului“ nu sunt încă imaculate (Urmare din pag. 1) ni se execute manopera cit se poate de urgent. Spre surprinderea noastră însă, ni s-a răspuns că acest lucru nu este posibil, deoarece pentru ziua respectivă capacitatea centrului s-a completat. Am revenit a doua și a treia zi şi de fiecare dată ni s-a invocat acelaşi motiv. In asemenea situaţie, bineînţeles că am renunţat la serviciile „Rapidului . Contactul cu el, însă, ne-a pus la grea încercare nervii şi răbdarea" îtr-o altă scrisoare, C. Drăghici, ne sesizează că a dat pentru spălare nişte cămăşi, la centrul din Calea Moşilor nr. 88 şi a fost nevoit să aştepte 12 zile. Exemple asemănătoare întîlnim şi la centrele din străzile Galaţi, Apolodor etc. Am luat numai cîteva din scrisorile sosite în ultima săptămînă la redacţie şi al căror conţinut dezvăluie aceleaşi racile : manoperă de proastă calitate, termene de executare foarte lungi, insuficientă politeţe şi respect faţă de cetăţeni, manifestată de unii salariaţi ai „Nufărului“. Urmările unei asemenea stări de lucruri sunt multiple, aspectul esenţial fiind acela al nesatisfacerii cererilor de prestaţie ale populaţiei în condiţii corespunzătoare. Avînd în vedere cele relatate, ne întrebăm pe drept cuvînt: care este cauza greutăţilor existente, ce anume afectează buna servire a cetăţenilor ? Fără îndoială, deficienţele semnalate îşi au izvorul în organizarea necorespunzătoare a muncii. Este ştiut că bunii gospodari se pregătesc din vreme atît pentru sezonul cald cît şi pentru cel rece. Aceştia, finind seama de anotimp, îşi revizuiesc periodic garderoba, triindu-şi lucrurile care urmează să ia drumul... „Nufărului". Şi aşa se face că în martie, aprilie şi octombrie, deci trei luni pe an, unităţile de curăţătorie şi spălătorie sunt foarte aglomerate. Fenomenul se repetă cu regularitate an de an. Firesc era, ca întreprinderea să fie pregătită pentru a face faţă solicitărilor. Din păcate, însă, în această privinţă progresele înregistrate sunt infime, în loc să acţioneze energic, cu perspectivă, conducerea „Nufărului“ şi în special şefii de centre se resemnează, dau vina pe... sezon. Şi atunci, unii responsabili de unităţi mai ingenioşi, (Rahova, Moşilor, Drumul Taberei) recurg la un vicleşug. Intr-o clipă lipesc pe uşa centrului un anunţ cu următorul text : „Completat capacitatea" în faţa acestui „politicos avertisment", cetăţeanul renunţă la serviciile „Nufărului". De neînţeles este însă o altă situaţie şi anume, că în timp ce anumite centre sînt nevoite să refuze clienţii, fiind prea încărcate, altele, cu capacitate de lucru dublă şi chiar triplă (Militari şi Negustori), au goluri în activitatea lor. Faptele sînt cunoscute dar nimeni nu s-a gîndit la descongestionarea centrelor supraaglomerate prin dirijarea surplusului către cele mai puţin solicitate. Situaţia e de-a dreptul bizară. Un asemenea mod de a munci aduce nu numai prejudicii întreprinderii, ci şi critica justificată a cetăţenilor. „Nufărul" are însă şi alte „pete“. Şi rău este că ele ajung chiar la cei care au cerut îndepărtarea lor. Se înapoiază de multe ori cetăţenilor haine curăţate superficial, pe care se găsesc urme de grăsime, sau vopsea. Lenjeria este cînd şifonată, cînd îngălbenită de maşinile de călcat. Vopsitul suferă şi ei metamorfoze nedorite. Soliciţi o nuanţă dar ţi se „creează" alta. De ce toate acestea ? Pentru că calificarea muncitorilor nu este la nivelul cerinţelor, se lucrează neglijent, fără spirit de răspundere. Uneori, maşinile merg în gol, alteori, pentru a se recupera rămânerea în urmă, se încarcă peste gabarit. Urmarea : dese defecţiuni tehnice, stagnări, etc. Controlul îndeplinirii sarcinilor este de asemenea slab, lipsit de eficienţă. Se acordă rabat calităţii, se tolerează actele de indisciplină, facilitîrd în acest fel săvîrşirea altora, înlăturarea deficienţelor care persistă în acest sector de servire publică, impune luarea unor măsuri urgente, un accent deosebit punându-se pe folosirea întregii capacităţi a maşinilor, ridicarea calificării profesionale şi întărirea spiritului de răspundere al lucrătorilor. Acţionînd în aşa fel, trebuie să se aibă în vedere că singura raţiune de a fi a acestor unităţi, este de a sta la dispoziţia publicului şi nu invers. Desigur, nu este uşor să satisfaci exigenţa celor 1 200 000 de oameni ce solicită anual serviciile „Nufărului", dar concentrîndu-şi eforturile, colectivul acestei întreprinderi va culege și roadele muncii lui, făcînd ca de pe petalele „Nufărului“ să dispară continuu petele. Un colectiv al Teatrului Naţional din Cluj în turneu în Italia Răspunzînd invitaţiei Direcţiei Teatrului Metastasio din Prato, Teatrul Naţional din Cluj a plecat marţi intr-un turneu în Italia. Artiştii clujeni vor prezenta pe scenele teatrelor Prato, Roma, Milano, Genova şi Torino spectacole cu piesa lui William Shakespeare „Un vis din noaptea miezului de vară" a cărui premieră a avut loc recent. Piesa este regizată de Vlad Mugur, directorul teatrului. Muzica a fost compusă special pentru spectacolul Shakespearean de Pascal Bentoiu, care este şi dirijorul formaţiei de jazz. Scenografia o semnează Mircea Matcaboji. La reuşita spectacolului, alături de actori dramatici îşi dă concursul şi un grup de balerini de la Opera Română. MUNKA controlul obştesc pretinde spirit gospodăresc şi corectitudine (Urmare din pag. a l-a) Speriaţi de faptul că primăvara trecută i-a găsit descoperiţi la acest produs, anul acesta au făcut exces de prevedere. Care demonstrează o activitate nebazată pe calcule statistice, un empirism dăunător. în decembrie şi ianuarie, ceapa a polarizat interminabile „cozi" în faţa tonetelor I.L.U. Situaţie care a dus la umflarea preţului pretins cumpărătorilor de micii producători. Şi acum, cînd ceapa verde îşi cere drepturile, silozul lăcătuit (şi prost întreţinut) e periclitat de perisabilitate. Da, pieţele se înfăţişează cu cantităţi însemnate de marfă şi cu un plus de estetică. Aşa cum se şi cere într-un comerţ civilizat (şi încă la produse alimentare), vînzătorii dovedesc gust în aranjarea şi oferirea mărfurilor, ei înşişi se prezintă într-o ţinută plăcută, cu halate şi bonete. Tarabele sunt curate, proaspăt vopsite, platourile spălate şi bine întreţinute. Excelează, sub acest raport, pieţele Amzei, Obor şi Buzeşti. Dacă pentru înnoirile estetice ne bucurăm (deci, se poate !), n-avem decît regrete pentru recrudescenţa vechilor lacune în etica unor lucrători din acest compartiment al comerţu-,lui. Şi uneori pornesc chiar din depozite. Un sondaj al echipelor de control obştesc la preambalatele desfăcute în piaţa Buzeşti ne-a arătat că la 5 pungi lipsesc 100 grame de fasole (între 10—30 grame lipsă la fiecare), la 5 pungi cu ceapă veche minusul este de 110 grame, iar la 6 pungi cu zarzavat de supă lipsa ajunge la 145 de grame. Nici o pungă nu depăşea gramajul prescris în fond, avem de-a face cu ultragierea preţului legal. Ca şi în cazul vînzătorului Dumitru Rădulescu (unitatea nr. 9 Amzei) care selecţionase (şi dosise) 50 kg cartofi, de calitate, 4 bucăţi la kilogram. N-a apucat să-i plaseze la „interpuşi“, întrucît controlorii obşteşti l-au vizitat în zori. O cumpărătoare a cerut vînzătorului Dumitru Dumitru (tot din Amzei) să-i recîntărească păsările. La 2 găini i se încasase 2,5 lei în plus... La „Gostat" din piața Vitan toate cîntarele porneau cu un handicap (în defavoarea clientului) de 25 grame... Unii măcelari au fost din nou obiect de critică in procesele verbale încheiate de controlorii obștești. La centrul „Giuleşti“ s-au găsit 100 kg carne (aleasă pe sprinceană) dosită. La centrul 54— Amzei s-a descoperit un nou sistem de suprapreţ la sortimentul „porc gras". Se scoate carnea şi se toacă, iar slănina se decontează „carne nevîndută“. E drept că există un afiş vizibil „Nu tocăm carne decit la cerere !", dar măcelarii necinstiţi aveau 25 kg carne tocată „preventiv“. Patentul acestui procedeu necinstit este „revendicat" şi de lucrătorii măcelăriei din Bd. Mărăşeşti nr. 42... Nu ne propunem aici să înşirăm nici cazurile, nici modalităţile de a obţine suprapreţuri. Din păcate, sunt (încă) destule. Sperăm că Inspectoratul Comercial al municipiului va tria procesele verbale încheiate de controlorii obşteşti şi va acţiona în consecinţă (ar fi, într-un fel şi o satisfacţie pentru sutele de muncitori şi funcţionari din întreprinderi, care au renunţat la orele de binemeritată odihnă duminicală, pentru a împlini o cerinţă obştească, cetăţenească. Din acest raid reţinem ceea ce este mai important: noile măsuri de organizare a comerţului cu legume şi fructe dau roadele scontate. Piaţa este din ce în ce mai bine aprovizionată. Şi există suficiente posibilităţi de îmbunătăţire a activităţii oficiilor I.L.F., de a da înlături vechile forme birocratice, de a lega punţi directe între gospodăriile agricole şi unitatea de desfacere, asigurind o aprovizionare bună a pieţelor, o deservire civilizată. Iată o imagine care dovedeşte proasta gospodărire în depozitul Afumaţi al Centrului de producţie şi desfacere nr. 5 Obor. Aici se deteriorează în mediu „lacustru“ importante cantităţi de ambalaje (directorul Centrului, economistul Petrică Iordache). In „vizită" cu echipa de control obştesc la tonetele de legume şi fructe din piaţa Dorobanţi. îmbunătăţirea circulaţiei trenurilor... In conţinutul articolului „Prejudiciile economice şi sociale ale întirzierii trenului cursă“, publicat de noi la 11 N. a.c., ne refeream la necesitatea creării unor condiţii civilizate de transport pentru cei aproape 20 000 de salariaţi, în marea majoritate muncitori din localităţile învecinate Braşovului, care lucrează în uzinele, fabricile, pe şantierele acestui oraş. „Cele înfăţişate în articol sînt juste — ne răspunde Regionala C.F.R.—Braşov. Conducerea a luat o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea circulaţiei trenurilor pe toate direcţiile, inclusiv Sibiu— Braşov, prin urmărirea acestor trenuri de organele noastre competente pentru a nu se mai provoca întîrzieri. în privinţa vitezei acestor trenuricursă, s-a studiat şi aprobat schimbarea mijloacelor de remorcare, astfel, că începînd cu noul orar al mersului trenurilor, pe anul în curs, viteza va fi sporită în raport cu necesitățile de exploatare, pentru o mai bună deservire a călătorilor". Aşteptăr! Pînă cînd? Apreciem promptitudinea cu care ne-a răspuns Ministerul Industriei Lemnului la urmare dm articolul „Reducerea cheltuielilor materiale de producţie“. In scrisoarea adresată redacţiei se spune : „Direcţiile din minister vor prelucra aspectele semnalate cu toate întreprinderile din sector pe profil de activităţi — mobilă, stratificate cherestea, ambalaj etc. Cu această ocazie se vor stabili măsuri concrete care să ducă pe viitor la eliminarea risipei de materiale şi materii prime". Era mai bine dacă însuşi ministerul contura unele din aceste măsuri. Or, poate le-a luat deja şi nu vrea să le divulge. Ne exprimăm însă nedumerirea în legătură cu absenţa unui răspuns de la Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, vizat şi el în acest articol, pentru că în unele unităţi din subordinea sa („Independenţa“ — Sibiu, „Steagul roşu“ — Braşov şi altele) nu se acordă toată atenţia descoperirii şi valorificării a noi posibilităţi de utilizare mai raţională a mijloacelor materiale, economisirii materiilor prime şi materialelor, gospodăririi cu grijă a acestora. La M.I.C.M. nu se citeşte ziarul „Munca“, sau aspectele semnalate au creat o dilemă care necesită prea îndelungate studii ? Reamintim că reglementările în vigoare nul acordă decît 30 de zile pentru asemenea studii, de la data apariţiei articolului critic. De asemenea nu au răspuns redacţiei in legătură cu problemele dezbătute în articol comitetele sindicatelor de la C.I.L.—Sighet, C.I.L.—Braşov, „Independenţa“—Sibiu şi „Steagul roşu“—Braşov. Mai că-ţi vine să le spui tovarăşilor preşedinţi ai acestor sindicate : „Şi tu, fiul meu Brutus !“ Anchetă penală... Sesizată de apariţia în ziarul nostru a articolului : „De cînd se sancţionează delapidarea cu muistrare scrisă ?“ din 7 ianuarie a.c„ Procuratura din Mediaş ne scrie următoarele : „La data de 8 ianuarie 1970 s a cerut conducerii Uzinei chimicometalurgice Copşa Mică să ne trimită de urgenţă dosarul de revizie contabilă privind pe numiţii Petre Vereş şi Iuliu Toth, în vederea studierii şi efectuării urmăririi penale. Totodată, s-a cerut organelor de miliţie din Copşa Mică să întreprindă de urgenţă cercetări asupra cazului semnalat de dvs. în speţă, articolul nostru dezvăluia fapta inginerilor Petre Vereş şi Iuliu Toth care au sustras bani din fondurile destinate şcolarizării cadrelor de muncitori de la Uzina chimico-metalurgică Copşa Mică. ION IONESCU Miercuri 8 aprilie 1970 ECHIPA DE LUCRI— modelator al caracterelor noiane (Urmare din pag. a l-a) lăcătuşi, electricieni. Dacă fiecare ar purta o carte de vizită, atunci, alături de numele fiecăruia, ar trebui să figureze şi următoarea adăugire : „Din echipa lui .“ Cel puţin în interiorul uzinei acesta este modul de prezentare. — Conduc acest schimb de doi ani, ne relatează maistrul Constantin Bălan De tot atîta timp, schimbul meu este fruntaş pe secţie în întrecerea socialistă. Majoritatea muncitorilor sunt tineri utecişti, absolvenţi ai şcolii profesionale sau ai cursurilor de scurtă durată — 6 luni — în întreprindere. Succesele noastre se datoresc în mare parte climatului de muncă sănătos al fiecărei echipe. Am căutat să făurim din echipe nu o mină de oameni, ci un colectiv bine închegat, un colectiv care să acţioneze conştient, perfect sincronizat la solicitările complexe ale producţiei. Reţinînd ideea expusă de maistru, teoretic excelentă, am căutat să aflăm cîteva din modalităţile folosite pentru rezolvarea ei practică. — Pe primul plan am căutat instaurarea spiritului de disciplină pentru că, cred eu, acest factor primează. Dacă ai o calificare mai puţin riguroasă, prin efort şi dorinţa de a învăţa, te poţi perfecţiona profesional, însă, numai dacă eşti disciplinat. Dimpotrivă, poţi fi ce de dibaci în meserie, fără disciplină nu poţi realiza mare lucru. Despre acelaşi subiect ne vorbeşte un şef de echipă. L-am găsit în persoana lui Ion Pavel, un tînăr de 20 de ani, absolvent de trei ani al şcolii profesionale din Roman. S-ar crede — aşa am crezut şi noi — că acest tînăr ar putea vorbi numai „ca din carte“ din lipsă de experienţă, însă el îndeplineşte această funcţie datorită calităţilor sale excepţionale, de... 3 ani (reamintim : are acum 20) : — în echipa mea lucrează 13 oameni de vîrste diferite, cîţiva sînt mai mari ca mine. Desigur, fiecare avem personalitatea noastră — şi e bine să fie aşa : asta înseamnă discuţii profesionale pasionate, rezolvarea optimă a sarcinilor. Echipa trebuie să constituie un relief uman ; ea exclude atît munca monotonă, cît şi gîndul monoton, posac. Problema numărul unu a uzinei la ora actuală este consumul specific de metal. Aceasta este şi problema noastră. Tot numărul unu. Dar ceea ce ne deosebeşte, pe noi, cei 13, de alţii, este modul cum căutăm să reducem consumul, căile noastre în care am investit gîndirea tehnică, a micului colectiv de muncă. Echipa trebuie să aibă originalitatea ei. Se înţelege, asta nu se obţine cu una, cu două. Cuvintul „originalitate". Oare, este bine plasat în contextul subiectului abordat ? — ne-am întrebat. Parcă pentru a ne spulbera o posibilă nedumerire, şeful de echipă Ion Pavel, continuîndu-şi gîndurile, a adus în discuţie o mulţime de fapte care pot fi uşor substituite cu idei. Iată aceste idei : cunoaşterea exactă a potenţialului tehnic şi uman al fiecărui membru al colectivului, investirea tuturor muncitorilor cu responsabilităţi precise, întrajutorarea, o continuă interferenţă psihică, înţelegerea faptului că rezultatele individuale aparţin tuturor — şi invers, conturarea demnităţii grupului de muncă La minoristul Vasile Calistrat, prezent la discuţie, intervine : — Eu cred că afirmaţia „fac parte din echipa X" trebuie să însemne un titlu de mîndrie. Numele tău, ca muncitor, se leagă direct de numele altor 5, 10, 15 tovarăşi de muncă. Nu o dată aud : „Aha, faci parte din echipa lui cutare ? Ştiu, merge prost ! Cînd vă puneţi pe treabă ?" Aceasta este o situaţie. Poate tu nu munceşti aşa cum a fost calificată echipa, dar... sînt alţii care merită calificativul acesta. Ce atitudine poţi lua, decît aceea de a te hotărî să pui umărul şi cu mai multă ardoare — luînd în acelaşi timp o atitudine critică intransigentă faţă de cei ce nu fac cinste colectivului de muncă — în scopul îndeplinirii sarcinilor. Spun aceasta pentru că am trăit asemenea momente care m-au mîhnit. Spiritul de echipă nu înseamnă cocoloşirea lipsurilor, ci presupune intransigenţă, o continuă evaluare a muncii, a valorilor umane necesare şi impuse de activitatea în sfera muncii nemijlocite. Discutînd pe marginea unui asemenea subiect, acolo, într-o mare hală a Uzinei Metalurgice din Iaşi, am realizat aproape implicit o... asemănare fericită între îmbinările viguroase de oţel ale plafonului — arabesc de metal şi forţă — şi implicaţiile multiple pe care le au legăturile umane ce pot sta la baza unui colectiv de muncă, oricît de restrîns, pentru ca acesta să poată ieşi în lume, prin produsele realizate, demn, cu fruntea sus. DUPĂ CRITICĂ AU URMAT mm iflPlNllf hmm Contribuţie Acum cîteva săptămîni consemnam tragicul accident de circulaţie din Dealul Cotrocenilor. Se datora unui şofer itebist care dornea la volan. Depou l-a solicitat în tură, fără să-i acorde timpul necesar de odihnă. La ora actuală, alţi pasageri beneficiari ai serviciilor I.T.B., se află în spital, sau în concediu medical. Fiindcă două tramvaie de pe linia „22“ s-au tamponat în Colina Berceni, în esență, cauza este identică. Unul dintre vatmani (Petre Dănciulescu, de la depoul Colentina) era inapt de a conduce. Policlinica I.T.B. ceruse încă de II. 12.I.1870 „să i se schimbe locul de muncă". Cerința a rămas ignorată. Pentru că un șef din depou, Constanţi Vu'cu, a ţinut să contribuie la stpt' -'ea indisciplinei iteh Nocturnă Pentru unii trubaduri chitara andaluză a devenit desuetă. E înlocuită cu magnetofoane, radiotranzistori şi alte ustensile de tehnică actuală. Ion Neaga, zidar pe şantierul III Olteniţa, preferă... macaraua Nu vă miraţi. O macara de 15 tone, mînuită cu oarecare simţ al muzicii, emite sunete care pot scoate aleasa inimii în balcon la miezul nopţii. Insă pe Ionel nu l-au inspirat muzele. Nici adresanta nici locatarii blocului V din B-dul Bucureşti, smulşi cu brutalitate din braţele lui Orfeu, n-au înţeles mesajul de amor. Au chemat miliţia. Care a apreciat drept culpă penală sustragerea utilajului din parcarea de noapte. Doar Themis l-ar mai putea ajuta, apelînd la circumstanţele lui Bachus. Maică, cît o fi căutat-o! Dacă s-ar oferi un premiu pentru depistarea unui analfabet, nu cred că s-ar găsi, în toată ţara, măcar un singur concurent la o atare investigaţie. De unde să scoţi un neştiutor de buche, astăzi ? ! Ei bine, o asemenea descoperire, cu adevărat senzaţională, a făcut-o Trustul de cofetării şi răcoritoare nr. 1 din Bucureşti. Se numeşte Daria Suditu şi este responsabila centrului 103-Giuleşti. Bineînţeles, această rarissimă relicvie ar fi rămas incognito dacă n-ar fi avut o importantă lipsă în gestiune. Comisia de inventar a rămas tablou cînd a constatat că gestionara nu ştia să citească procesul verbal de care şi-a pus ...degetul. Barem pentru concepţia fair play in încredințarea gestiunilor ar merita un premiu conducerea T.L.C.R... Meditaţie în program, figurară de meditaţie. Insi meditaţie sui-generis, ntrucit elevii erau brlasă fără profesori, Şi-au jucat. Din joacă, au ajuns la bătaie. Elevul Grigoraş Tite a rupt o scindară din bancă şi l-a pocnit pe coegul său Florian Păşcuţă în cap. Băiatul a murit la Salvare. De abia acum urmează meditaţia (profundă sperăm) a conduceri Şcolii profesionale d construcţii - Braşov, a părinţilor şi a elevilor „jucăuşi". Rubrică realizată de GH. FILIMON cu sprijinul corespondenţilor