Munca, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7114-7140)
1970-10-20 / nr. 7130
Proletari din toate țările, uniti vul ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVI nr 7130 ■ Marți 20 octombrie 1970 E 6 pagini 30 bani ..................... ''ipitld'll iton1,,1 ii Domnule preşedinte, Onoraţi reprezentanţi ai statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite Aniversarea creării, cu un sfert de veac în urmă, a Organizaţiei Naţiunilor Unite prilejuieşte atît o retrospectivă a evoluţiei internaţionale şi a schimbărilor petrecute în lume în cei 25 de ani, cit şi trecerea in revistă a activităţii desfăşurate de O.N.U. in acest timp. Totodată, pentru a îndreptăţi aşteptările popoarelor, această sesiune este chemată să definească cu mai multă claritate direcţiile activităţii viitoare a Organizaţiei Naţiunilor Unite, căile pentru realizarea unei cooperări multilaterale între naţiuni, pentru asigurarea păcii in lume. După cum se ştie, Organizaţia Naţiunilor Unite a fost constituită la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, cind nu se uscase incă singele vărsat de popoare şi nu se vindecase rana adincă lăsată de zecile de milioane de victime căzute în piciorul nimicitor provocat de Germania hitleristă, însăşi denumirea de Organizaţie a Naţiunilor Unite ne reaminteşte faptul că la crearea ei s-a avut în vedere ca toate naţiunile planetei să-şi unească eforturile pentru făurirea unei păci durabile, care să asigure dezvoltarea liberă a fiecărui popor. Trebuie să spunem sincer în faţa popoarelor că principiile nobile înscrise în Cartea organizaţiei nu s-au statornicit încă pe deplin în relaţiile dintre toate statele lumii. Desigur, organizaţia noastră a jucat un rol de seamă în viaţa internaţională. Cele mai importante evenimente din perioada scursă au stat în atenţia O.N.U., au fost adoptate o serie de hotăriri şi rezoluţii de mare însemnătate. Din păcate însă, multe din aceste hotăriri nu au fost realizate sau au fost înfăptuite numai parţial. In acelaşi timp, trebuie arătat că în unele probleme importante, într-o serie de conflicte survenite pe arena mondială, Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat hotăriri nejuste care i-au ştirbit prestigiul şi au avut repercusiuni negative asupra dezvoltării vieţii internaţionale. Evocarea, cu acest prilej, atît a aspectelor pozitive, cât şi a celor negative din istoria de un sfert de secol a O.N.U., este, cred, necesară pentru a putea trage toate învăţămintele în vederea creşterii rolului ei în soluţionarea problemelor litigioase, în asigurarea colaborării între popoare şi a păcii în lume. Sunt cunoscute marile transformări cu caracter social şi naţional care au avut loc în lume în aceşti 25 de ani. La fondarea O.N.U. exista un singur stat socialist — Uniunea Sovietică. Astăzi în lume sînt 14 state socialiste, reprezentind mai mult de o treime din populaţia globului pămîntesc. Alte popoare îşi orientează dezvoltarea economică-socială pe calea socialistă. Apariţia şi dezvoltarea unui mare număr de ţări socialiste a pus cu acuitate la ordinea zilei problema coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale diferite. In ultimele decenii am fost martorii unei puternice redeşteptări naţionale a zeci de popoare care zăceau în robie colonială, sub dominaţia imperialistă. Ca rezultat al luptei popoarelor pentru recîştigarea independenţei naţionale, sistemul colonial s-a prăbuşit, iar pe ruinele imperiilor coloniale au apărut zeci de state noi. Ele joacă astăzi un rol important în Organizaţia Naţiunilor Unite, in întreaga viaţă internaţională. Revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, pătrunderea omului în Cosmos şi uriaşa dezvoltare a culturii au produs mari schimbări în gândirea şi conştiinţa oamenilor. Popoarele, oamenii îşi dau tot mai mult seama de forţa pe care o reprezintă, înţeleg tot mai mult că stă în puterea lor să înfăptuiască pe planeta noastră o lume a colaborării între naţiuni libere şi egale în drepturi, să pună capăt războaielor dintre state, să asigure o pace trainică in stare să permită realizarea bunăstării întregii omeniri. Reuniunea noastră are loc în condiţii internaţionale complexe, care oferă încă multe motive de nelinişte tuturor popoarelor. La peste 25 de ani de la încetarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, in diferite părţi ale lumii războiul continuă să provoace moartea a zeci de mii de bărbaţi şi femei, bătrîni şi tineri, să distrugă uriaşe bunuri materiale şi culturale. Mai sînt încă popoare ţinute sub jugul dominaţiei coloniale, nevoite să lupte cu arma în mină pentru dreptul sacru de a trăi libere, în state independente, de a folosi bogăţiile naturale şi rodul muncii pentru propria lor bunăstare, de a-şi hotărî soarta aşa cum o doresc. In viaţa internaţională se manifestă încă forţe imperialiste şi colonialiste care vor să continue vechile practici de dominaţie asupra popoarelor, care promovează o politică de forţă şi dictat, amestecîndu-se in treburile interne ale altor state, încercînd să le impună voinţa lor, să le aservească intereselor lor. Este adevărat că împotriva politicii imperialiste se ridică tot mai puternic, pe toate continentele, popoarele, forţe sociale ample, puternicul curent al opiniei publice democrate internaţionale. Cursul evenimentelor internaţionale demonstrează în mod elocvent că atunci cind popoarele sînt cu adevărat hotărîte să-şi apere libertatea şi independenţa, ele se bucură de sprijin şi solidaritate internaţională şi nu există forţă în lume în stare să le răpească aceste cuceriri de preţ. Doamnelor şi domnilor, Daţi-mi voie să vă prezint cîteva aspecte ale politicii interne şi externe a ţării mele. România a cunoscut secole de dominaţie străină. Ea a păşit pe calea dezvoltării libere şi independente cu un sfert de veac in urmă, în aceeaşi perioadă în care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite. Luîndu-şi soarta în propriile mîini, trecînd la edificarea unei orînduiri sociale noi — orînduirea socialistă — poporul român a obţinut, într-un timp istoric scurt, realizări de seamă în propăşirea sa economică şi culturală. Conducători şi alţi reprezentanţi ai multor state, vizitînd România, şi-au putut face o imagine edificatoare despre progresele poporului nostru. Cu toate marile succese pe care le-am dobîndit în aceşti 25 de ani, datorită stării de înapoiere de la care am pornit, mai avem încă mult de făcut pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate. România îşi propune să depună în continuare eforturi susţinute pentru amplificarea potenţialului ei economic şi înflorirea multilaterală a vieţii sociale, pentru dezvoltarea ştiinţei, învăţămîntului, culturii — factori de seamă în făurirea unei vieţi noi, civilizate —, pentru ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Nu uităm niciodată că un popor poate fi cu adevărat liber şi independent numai in măsura in care îşi asigură o puternică bază economică, ştiinţifică şi culturală. In acelaşi timp, România se preocupă de dezvoltarea colaborării cu toate naţiunile lumii, fără deosebire de orînduire socială. Pentru a ilustra cum se înfăptuieşte această politică, voi menţiona doar faptul că România are în prezent relaţii diplomatice cu 97 de state şi întreţine schimburi comerciale cu peste 100 de ţări. Desigur, ca ţară socialistă, România acordă o atenţie specială colaborării şi cooperării cu celelalte state socialiste ; în acelaşi timp ea se preocupă de extinderea relaţiilor, pe planurile multiple, cu toate ţările lumii. Considerăm că numai participînd activ la diviziunea internaţională a muncii, la circuitul mondial de valori materiale şi spirituale putem asigura progresul propriei noastre ţări şi, totodată, ne putem aduce contribuţia la cauza păcii în întreaga lume. Suferind el însuşi mult timp asuprirea străină, poporul român îşi îndreaptă simpatia spre popoarele ce luptă pentru eliberarea de sub dominaţia imperialistă, pentru dezvoltarea de sine stătătoare, pentru apărarea şi consolidarea independenţei şi suveranităţii lor naţionale. Ţara noastră promovează o politică de contacte largi cu tinerele state independente, dezvoltă şi este hotărîtă să extindă tot mai mult colaborarea şi cooperarea reciproc avantajoasă cu aceste state. Pornind de la faptul că pacea este indivizibilă şi că orice conflict îşi exercită influenţa, într-un fel sau altul, asupra tuturor statelor lumii. România este profund îngrijorată de continuarea războiului din Vietnam şi de perpetuarea conflictului din Orientul Apropiat, împreună cu cercurile largi ale opiniei publice mondiale. România consideră necesar să se pună capăt războiului din Vietnam şi intervenţiei străine în Indochina, să se treacă la retragerea totală din Vietnam a trupelor Statelor Unite ale Americii şi ale aliaţilor lor. Poporul vietnamez şi celelalte popoare din Indochina să fie lăsate să-şi rezolve singure problemele existenţei lor, fără nici un amestec din afară. In acest sens, apreciem că propunerile Frontului Naţional de Eliberare oferă o bază raţională pentru soluţionarea conflictului pe cale politică. In ce priveşte Orientul Mijlociu, considerăm că rezoluţia Consiliului de Securitate din noiembrie 1967 constituie o bază rezonabilă pentru rezolvarea politică a conflictului din această regiune. Aceasta presupune retragerea trupelor israeliene de pe teritoriile arabe ocupate, soluţionarea celorlalte probleme în conformitate cu interesele tuturor statelor din această zonă, asigurarea independenţei şi integrităţii lor teritoriale. In acelaşi timp, apreciem că, pentru a se instaura o pace de durată în Orientul Mijlociu, trebuie să se găsească neapărat o soluţie privind situaţia populaţiei palestiniene, soluţie care să ţină seama de dorinţele şi năzuinţele naţionale ale acestei populaţii. O mare însemnătate pentru pacea lumii ar avea retragerea trupelor S.U.A. din Coreea, asigurîndu-se poporului coreean posibilitatea de a-şi realiza singur, pe cale paşnică, aspiraţia spre unificare. România, ţară europeană, este vital interesată ca pe continentul nostru să se instaureze un climat de respect şi încredere între naţiuni, să se dezvolte relaţii noi de colaborare şi cooperare intre toate statele. Noi considerăm că există condiţii favorabile ca Europa — leagăn al civilizaţiei, care a dat omenirii mari valori materiale şi spirituale, dar este şi locul de unde au pornit în secolul nostru două războaie mondiale — să devină o zonă a păcii şi cooperării. Aceasta corespunde nu numai intereselor popoarelor de pe continent, ci intereselor tuturor popoarelor lumii. Desigur, consolidarea securităţii (Continuare în pag. 3-a) CUVÂNTAREA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU, la sesiunea jubiliară a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite Menite a oferi o imagine sintetică asupra principalelor dimensiuni creatoare ce configurează tînăra dar viguroasa noastră industrie constructoare de tractoare şi maşini agricole, standurile centralei comerciale „Autotractor“ România şi Centralei industriale de maşini agricole unde expun renumitele lor firme constructoare. Uzinele de tractoare-Braşov, „Semănătoarea“-Bucureşti, „7 Noiembrie“-Craiova şi I.C.M.P.A.-Bucureşti, au înlesnit vizitatorilor la prima ediţie a Tîrgului internaţional Bucureşti, să desluşească în amănunt multiplele şi suplele calităţi tehnice ale tractoarelor şi maşinilor agricole de fabricaţie românească. Handicapate, prin lipsa unei îndelungate tradiţii — după cum se ştie, fabricarea tractoarelor şi a maşinilor-unelte agricole are la noi o vechime de numai două decenii — colectivele de ingineri, tehnicieni şi muncitori din Institutul de Reporterii ziarului „MUNCA vă prezintă standurile Tîrgului internaţional - Bucureşti Tractoarele şi maşinile agricole româneşti pe treptele consacrării cercetări şi proiectări şi din uzinele constructoare au reuşit printr-o muncă asiduă, mereu accelerată, nu numai să ofere agriculturii noastre naţionale o largă gamă de tractoare şi maşini-unelte capabile să execute multitudinea de lucrări cerută de tehnologia cultivării diverselor plante dar să şi înscrie produsele muncii lor în circuitul valorilor specifice universale. Prezenţa tractorului românesc în peste 40 de ţări situate în aproape toate continentele Terrei,certifică din plin acest adevăr. Că actualul sortiment de tractoare din care se detaşează seria tractoarelor liliput („V-445“, „TU-445“, „L-445“, „Universal-445 SM“ şi multe altele) fabricate la Braşov a atras pe platforma de la intrarea în pavilionul central numeroşi vizitatori străini şi români, o dovedeşte şi incompleta dar sugestiva situaţie statistică ţinută de inginerul Victor Ştefanovici, reprezentant al serviciului constructorşef de la U.T.B. „In primele trei zile de expunere — ne relata interlocutorul nostru — standurile tractoarelor româneşti au fost vizitate de reprezentanţi a peste 20 de firme străine printre care U.R.S.S., China, Anglia, R.F.G., Cehoslovacia, Ungaria, Spania, Nigeria şi altele, care, după ce au luat cunoştinţă de supleţea constructivă şi valoarea comercială a principalelor tipuri de tractoare, şi-au manifestat vădit hotărîrea de a contracta cu „Autotractorul“ aceste produse. O dovadă în plus a competenţei tehnice româneşti am întîlnit-o expusă în standul organizat de Centrala industrială de maşini agricole cu denumirea abreviată de M.I.C.-I. Această maşină de împrăştiat centrifugal îngrăşăminte chimice brevetată de curînd la Viena A. PETRONIUS O JUMĂTATE DE VEAC DE LA GREVA GENERALA DIN 1920! Se împlinesc în această lună 50 de ani de la greva generală din octombrie 1920, grevă care a zguduit, puternic înseşi temeliile orînduirii burghezo-moşiereşti, demonstrînd forţa şi vigoarea revoluţionară a proletariatului din România, capacitatea sa — pe care istoria a verificat-o apoi pe deplin — de a conduce destinele întregului popor. Pe drept cuvînt se poate spune că această ridicare la luptă a clasei muncitoare a constituit cel mai important episod din istoria luptelor de clasă din România, punctul culminant al puternicelor frămîntări care au cuprins masele muncitoare în anii avîntului revoluţionar (1918—1920). Aniversînd greva generală din octombrie 1920 — moment de seamă în dezvoltarea mişcării noastre muncitoreşti — avem prilejul de a evoca totodată glorioasele tradiţii revoluţionare de luptă ale clasei noastre muncitoare, tradiţii care aveau să fie ridicate pe o treaptă şi mai înaltă o dată cu crearea Partidului Comunist Român în mai 1921, eveniment crucial în istoria patriei noastre, pe care-l vom sărbători de asemenea peste puţină vreme. Greva generală din octombrie 1920, ca şi acţiunile muncitoreşti care au precedat-o au dovedit înalta GH. I. IONIŢĂ doctor în istorie conştiinţă revoluţionară şi hotărîrea de luptă a proletariatului din ţara noastră şi, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al C.C. al P.C.R. , au reliefat „necesitatea creării unui partid revoluţionar, capabil să organizeze şi să conducă proletariatul în lupta pentru îndeplinirea sarcinilor sale istorice“. Rememorînd drumul eroic de luptă al clasei noastre muncitoare, evenimentele care au condus la declanşarea grevei generale din octombrie 1920, avem totodată posibilitatea de a cunoaşte mai profund împrejurările în care s-a pus piatra de temelie Partidului Comunist Român, cel mai viguros vlăstar al epocii contemporane a patriei noastre. ★ Mişcarea muncitorească din România are bogate tradiţii revoluţionare ; ea s-a afirmat în viaţa politică a ţării încă acum un secol, venind în contact cu ideile socialismului, cu concepţia marxistă despre lume şi societate, acţionînd ca o puternică forţă motrice a progresului social, încă în acea primă perioadă de dezvoltare a sa, mişcarea revoluţionară a stabilit şi a lărgit apoi continuu vii contacte şi legături de solidaritate cu clasa muncitoare din alte ţări, a colaborat, prin reprezentanţii săi, cu Internaţionala I-a, făurită de Karl Marx şi Friedrich Engels, ajungînd să fie apreciată de înşişi făuritorii comunismului ştiinţific. Cele două decenii de la începutul secolului au prilejuit clasei muncitoare afirmarea vigurozităţii sale pe planul unor puternice înfruntări de clasă. Greva, în diferitele sale forme de organizare şi desfăşurare, mobilitatea de la caracterul strict economic spre cel pronunţat politic, au conferit mişcării muncitoreşti o combativitate sporită şi au apropiat, din treaptă în treaptă, momentul declanşării acum cinci decenii a puternicei greve generale. Valul luptelor greviste din România a continuat să crească. De la grevele pe fabrici, uzine și întreprinderi s-a luat tot mai mult curs spre organizarea de greve generale pe ramuri economice, pe bazine carbonifere sau petroliere ; s-a ajuns la grevele generale care au paralizat din punct de vedere economic întreaga Vale a Jiului, Moldova, căile ferate, industriale(Continuare in pag. 5-a)