Munca, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7426-7451)

1971-10-27 / nr. 7448

Pagina a 2-a ■ Există o largă motivaţie a necesităţii unei activităţi continue de educare a anga­jaţilor în spiritul respectului faţă de lege. A unor acţiuni mai directe şi mai convingă­toare de explicare a norme­lor legale. Această necesita­te este reclamată şi de abate­rile aşa-zis mărunte (întîr­­zieri de la program, negli­jenţă,­ dar şi de altele ce le urmează, şi care prejudicia­ză grav colectivitatea, inte­resele ei. Izvorăşte şi din în­ţelegerea uneori egoistă a normelor legale, numai prin prisma drepturilor şi din u­­şurinţa­­ cu care unii func­ţionari încalcă legile, provoa­că litigii. Recunoscută ca atare, a­­ceastă necesitate nu este transformată întotdeauna în realitate şi pentru că cei chemaţi să o facă au ei în­şişi neclarităţi in cunoaşte­rea şi înţelegerea legii. Iată de ce am apreciat activita­tea desfăşurată de Consiliul municipal al sindicatelor din Timişoara prin comisia de legislaţie şi rezolvarea scri­sorilor oamenilor muncii în acest domeniu al educării, în primul rînd a educatorilor. Adică a activului sindical din întreprinderi. Prin însăşi componenţa comisiei, îmi spunea tova­răşul Ioan Trif, secretarul Consiliului muncipal, ne-am asigurat şi colaborarea pro­curaturii, judecătoriei şi fi­lialei asociaţiei juriştilor. Cu ajutorul unui competent activ obştesc, am reuşit să desprindem din sumedenia de cazuri de încălcare a le­gii cauzele ce le generează. Adică să nu ne limităm la o muncă măruntă de rezol­vare numai a fiecărui caz în parte ci, să abordăm toto­dată problemele mari spre rezolvarea cărora să direc­­ţionăm activitatea noastră. Iată un exemplu. Desele con­troale în unităţi semnalau deficienţe în activitatea co­misiilor de judecată. In e­­sență era vorba de necu­noaşterea legii rar. 59/1968 şi deci de încălcări ale preve­derilor ei. Pe baza acesto­ra, comisia a întocmit un material pe care l-am supus dezbaterii unei plenare lăr­gite a consiliului. Intrucît materialul faptic era deose­bit de bogat, am considerat util să organizăm discuţiile pe grupe, spre a da posibi­litate­­a cit mai mulţi parti­cipanţi să-şi spună părerea. Concluziile au fost intere­sante şi ne-au determinat să luăm măsuri eficiente. In primul rînd cu privire la in­struirea organizată a activu­lui sindical şi a membrilor comisiilor de judecată. Aşa a luat fiinţă cursul „Legis­laţia muncii“ în cadrul uni­versităţii populare. Cursanţii, preşedinţii de sindicate, res­ponsabili ai comisiilor de judecată — grupaţi pe ra­muri de activitate — au ur­mărit expuneri, au participat la dezbateri. Temele princi­pale au fost : „Raportul juri­dic de muncă“ (contractul de muncă, încheiere, anulare, modificare, desfacere etc.), „Disciplina socialistă a mun­cii“, „Protecţia muncii şi asi­gurările sociale“, „Jurisdicţia muncii“, etc. Ceea ce merită a fi subliniat este că dezba­terile nu au rămas numai la nivelul teoretic. Fiecare temă a constituit de fapt o analiză, bazată pe fapte şi cazuri concrete, selecţionate, din controalele făcute de membrii comisiei de legis­laţie. Astfel organizate, ele au dat posibilitatea unei in­struiri eficiente, materialul faptic a permis să se înţe­leagă mai uşor în ce constau abaterile de la lege şi con­secinţele lor. O continuă activitate de control şi îndrumare a sin­dicatelor a dublat acest mod de instruire. Şi nu la întîm­­plare. Pentru că în construc­ţii, comerţ şi industria ali­mentară s-au semnalat mai multe litigii, greutăţi in so­luţionarea lor şi a sesizări­lor adresate comitetelor sin­dicatelor, membrii comisiei de legislaţie au revenit mai des aici, intervenind de fie­care dată cu idei, soluţii. In aceste condiţii, controlul s-a manifestat ca o modalitate concretă şi eficientă de în­drumare a comitetelor sin­dicatelor. Bineînţeles, rezul­tatele sunt diferenţiate în funcţie şi de iniţiativa şi de competenţa activiş­tilor din unităţi. La fabri­ca de ţigarete, salariaţii au numai cuvinte de laudă pen­tru Aurelia Ionescu, preşe­dinta sindicatului lor. Nu este jurist de meserie. Dar studiază legea, se consultă, întreabă, şi toate problemele cu care i se adresează oa­menii îşi găsesc pînă la ur­mă rezolvarea. Acordarea treptelor şi gradaţiilor, res­pectarea timpului de lucru, mărirea numărului de locuri în creşă şi în cămin, proble­me obişnuite pentru un pre­şedinte de sindicat, dar so­luţionate operativ şi compe­tent. Urmărite în desfăşurarea lor, acţiunile întreprinse de comisia de legislaţie, care vizează prevenirea abaterilor de la lege, au căpătat un fel de înlănţuire, de întregire a uneia de către alta. Sindica­tele au sprijinit propunerile judecătoriei de a judeca la faţa locului procesele unora din cei ce au furat din a­­vutul obştesc. La propunerea comisiei de legislaţie s-a extins această practică şi a­­supra celor cărora li s-a des­făcut contractul de muncă pentru abateri grave de la normele de disciplină. „Şase asemenea procese am judecat numai eu, îmi relatează ju­decătorul Augustin Ştefan. Toate au avut ca obiect plin­­geri ale angajaţilor împotri­va măsurilor luate de unita­te. Desfăşurate în faţa co­lectivului în care a lucrat angajatul, au devenit un re­chizitoriu public la adresa lenei, indisciplinei, a ires­ponsabilităţii. Şi cel mai a­­desea, vinovaţii au plecat capul de ruşine“. Sunt multe alte lucruri in­teresante în activitatea aces­tei comisii. Important este că are în vedere ansamblul muncii, perspectiva ei. Prin desele ei controale s-a con­statat nerespectarea norme­lor de procedură de către comisiile de judecată. O in­formare pe această proble­mă şi măsurile ce trebuie luate va constitui tema u­­neia din şedinţele biroului executiv al consiliului. Tot atunci se va discuta planul de instruire organizată a ac­tivului din întreprindere, la definitivarea căruia se lucra. Intre propuneri figurează şi organizarea unui nou curs de legislaţie a muncii, în co­laborare cu Universitatea populară. Temele, izvorîte din recentele măsuri luate de partid, în legătură cu perfecţionarea metodelor de educaţie socialistă vizează acţiuni ancorate in proble­matica actuală, a unităţilor din oraş şi promit să găseas­că audienţă în rîndul cursan­ţilor, membri ai comisiilor de judecată, ai comitetelor sindicatelor sau funcţionari puşi să aplice legea. Se va asigura astfel şi acel dezi­derat despre care vorbeam la început şi anume o mun­că de educaţie cetăţenească şi juridică în funcţie de ne­voile ce o reclamă. STELA FOMINO ' ' '■v 'V':' •*•: • :':X'y';V^^ ion trebuie sce­n­ennoasccij I Ifi ec ca­re. s© o respecte! Eficienţa educaţiei juridice depinde şi de pregătirea celui care o face • Educaţia juridica — proces complex care necesită o activitate continuă • S-a început cu educarea educatorilor • Co­misia de legislaţie — un ajutor valoros în munca sindicatelor pentru populariza­rea legilor — Ce ție nu-­l place altuia nu-i face! Cjmul­ iiyiiiiiiiiiiiifiiiiiiiiiiiBiiiiHffiiiiiiiiiiiiiiiinm ADEVĂRATA OMENIE Miercuri, 13 octombrie. O maşină a Salvării din Slobozia porneşte spre Bucu­reşti. Trebuia transportată cu mare băgare de seamă, dar şi in viteză, o suferindă ce hemipareză. Şoferul — numele său ne este necunoscut —, urmărește îngrijorat starea bolnavei. Din cînd in cînd se uită prin vizorul de la ca­bină. îngrijorarea lui este evidentă. Este o grijă umană și poate și ceva mai mult. In scurt timp pacienta ajunge în mina medicilor neurologi de la Spitalul Co­­lentina. Cînd totul se încheiase, o rudă apropiată a bolnavei se apropie de șofer cautind să-i înghesuie intr-unui din buzunare o hirtie de douăzeci și cinci. — Pentru omenia dumitale... Refuzul este categoric. Ca și răspun­sul : — De asta şi sunt şofer la Salvare. ...Din scrisoarea primită la redacţie, odată cu refuzul acelui umilitor „bacşiş“, consemnăm şi următoarele cuvinte : „Vă rog să mă scuzaţi, tovarăşe şofer, n-am vrut să vă jignesc''. Sunt scuze publice pe care ruda aceea a batrinei ne roagă să le inserăm în paginile ziarului. Sunt adresate şoferului necunoscut care in ziua de 13 octombrie, pe drumul de la Slobozia la Bucureşti şi-a făcut datoria. PE CÎND „AVANSAREA*, ŞEFULUI DE DEPOZIT CAROL REITENBACH ? Ne scrie un miner pensionar care, lo­cuind in Oraviţa, în apropierea depozitelor de mărfuri ce aprovizionează cooperativele de consum, este „mirat de cele ce văd că se petrec“ şi ne cere lămuriri. lată, le dăm. Da, sunt cooperative care nici după două luni nu ajung să ia marfă de la aceste de­pozite; in unele sate nu găseşti un gram de sodă de rufe timp de una sau două luni de zile, in timp ce alte cooperative de con­sum săteşti au un stoc pină la 20 000 kg; da, singurul „grafic" de predare a mărfuri­lor la gestionarii cooperativelor este cel al bunului plac al şefului de depozit Rei­­tenbach, care mereu are un pretext — „nu are timp, primeşte morfă“, şi încuie uşa M,M­­­C­A „Onorat tribuna!, iertare! Doar am recunoscut cinstit...­­ In boxă, stingher, infracto­rul, în ultimul său cuvint, murmură adesea: „Onorat tribunal, iertare! Doar am re­cunoscut cinstit...!“ Ei bine, el, hoţul, vine în faţa autorităţii, a unei asis­tenţe compusă din cetăţeni oneşti, păgubiţi de rodul muncii lor, cu „cinstea" pe buze. A furat, a comis un act antisocial şi aproape inexpli­cabil, a lăcomit la cutare lu­cru, l-au amăgit banii şi cite şi mai cite. Acum, cind co­lectivitatea îl judecă şi-l condamnă, chibzuind la rece, şi-a dat seama — zice el spăşit — că a făcut rău, are remuşcări din cele mai sin­cere şi, măcar pentru aceas­ta, i s-ar cuveni un pic de clemenţă. Tînguirea lui, de clopot ruginit şi spart, caută să atingă coarda sensibilă a sentimentalismului uman, în­­tr-un joc care, am spune noi, şi alţii, „nu mai ţine“. Pentru că trăim intr-o societate a noastră, pentru că in această societate toate drumurile duc spre muncă şi pentru că în u­­riaşul stup al ţării nu-i loc pentru trintori. Infracţiunea şi mai ales ho­ţia ne umple de silă. La fel, căinţa tardivă, laşitatea mie­roasă după astfel de nele­giuiri. Fapta lui Iosif Botoş, tînăr de 19 ani din oraşul Braşov, a stîrnit un val de repulsie în întreaga uzină „Tractorul“. I. B. a spart citeva dulapuri, a sustras sume şi obiecte de mică valoare. Totul s-ar fi putut reduce la o şedinţă, la o critică, la o mustrare as­pră, dar nu... Ei, muncitorii, au chemat legea în ajutor şi l-au smuls pe tinărul clepto­man din mijlocul lor ca pe-o buruiană. Pentru că mai fu­rase şi în căminul şcolii pro­fesionale, pe care o părăsise după ce fusese iertat, pentru că nici un uzină nu vroia să înveţe vreo meserie la locul de muncă, pentru că, gindin­­du-se doar la propria sa că­pătuială, făcea totul anapoda şi fără răspundere. — Deci ţi-ai însuşit prin e­­fracţie un pardesiu, o sumă de bani şi citeva obiecte a­­parţinind lucrătorului Ioan Ciornări de la prese, încearcă judecătorul să precizeze. — Am greşit, bn­guie Iosif Botoş. — Le-ai furat sau nu? in­sistă omul legii. — Da, dar mă căiesc şi... Căinţă tardivă, monedă pe care, oricit ai lustrui-o, tot a fals sună. Dar aşa l-au învă­ţat părinţii să zică, pentru că aşa le zicea şi lor încă de mic, cînd pentru o nesocotin­ţă îşi cerea iertare, ca să pri­vească un deget mustrător şi să primească mai apoi săru­tarea împăcării. De la mama, de la tata, aceeaşi îngăduinţă. Cocoloşit în familie, acope­rit de profesorii şcolii profe­sionale, I. B. aproape că şi-a cioplit un idol din slăbiciunea celor din jur, sperînd la o adică, şi încă din plin, în ob­servaţii trecătoare şi muşa­malizări. Iată însă că acolo, în uzina „Tractorul“, printre muncitori integri, nu i-a mai mers. O mină puternică, ho­­tărîtă, l-a smuls de lingă un dulap pe care tocmai il spăr­gea şi l-a aşezat binişor în­­tr-o boxă de tribunal, în ţar­cul neînchipuit de el nicioda­­dată, unde şi-a primit pe­deapsa meritată. La peste 50 de ani, A. Ba­­coş, după o existenţă cam a­­venturoasă, părăseşte în 1968 închisoarea şi promite com­portări corecte în societate. Trei ani, deşi însingurat,­ fără familie, dezorganizată datori­tă faptelor sale nedemne, el se abţine de la săvîrşirea unor acte necinstite, lăsînd impresia muncitorilor fores­tieri de la parchetul „Plaiul Foii“ că s-a cuminţit. într-o duminică însă, pe cind oame­nii erau plecaţi prin sate, sparge o fereastră, intră în camera tractoristului Cons­tantin Fieraru şi fură 3100 lei, încearcă apoi să şteargă urmele din jurul barăcii „Tă­­maş“, ascunde banii într-o magazie şi ia aerul omului care nici usturoi n-a mîncat nici gura nu-i miroase... Ba îi miroase, dar a băutură. Pentru că era încă beat turtă cind ciinele miliţianului a re­constituit toate drumurile pe care călcase, a indicat ascun­zătoarea banilor printr-un lătrat scurt şi a bătut cu laba în uşa infractorului cufundat într-un somn fără vise. Iar judecata, în ciuda în­cercării disperate a lui A. B. de a se disculpa şi apoi de a cerşi iertare, a decis pentru fapta acestuia, — furt califi­cat în dauna avutului perso­nal, — doi ani de închisoare. Mintea de pe urmă a ho­ţului, şi în aceste cazuri, nu i-a mai putut ajuta la nimic. Acolo unde, într-un front larg şi sirguincios se făureşte multitudinea de bunuri mate­riale necesare societăţii, nu poate exista un gest de com­pasiune pentru infractori. In uzină, în fabrică sau pe şan­tier, unde munca a căpătat într-adevăr chipul onoarei şi devotamentului de mase, in­dividului pus pe căpătuială ii este peste putere să se ma­nifeste asociat şi să supravie­ţuiască, să scape miilor de ochi luminaţi de flacăra cinstei şi să nu-şi primească, în cele din urmă, pedeapsa meritată. ŞTEFAN GHEORGHIU IbÎeouÎ^urÎdÎcI I­­ vă răspunde: | NICOLAE MRE­TIE­­RU din com. Gura Văii, jud. Mehedinţi. Intrucît aţi împlinit vîrsta de 60 de ani şi aveţi o vechime In muncă mai mare de 25 de ani, puteţi solicita pensia pentru limită de virstă orieînd. Pentru în­tocmirea dosarului de pensionare adresaţi-vă serviciului personal al unităţii în care lucraţi. DUMITRU BAICULES­­CU din Cimpina, jud. Pra­hova. Relatarea dv nu este suficient de clară. Cum apare înscrisă în carnetul de muncă peri­oada de 5 luni, cit aţi în­trerupt activitatea în anul 1962 ? Dacă nu a fost vor­ba de o desfacere a con­tractului de muncă, ci de un concediu fără plată, a­­tunci fireşte vechimea vi se consideră neîntreruptă. Eventual reveniţi cu pre­cizări. CONSTANTIN CLEN­­CIU din com. Hurezani, jud. Gorj. Nemulţumirea dv. nu este justificată. Art. 19 pct. 5 din Legea nr. 26/1967, stabileşte clar că în cazul în care, după ce angajatul a efectuat concediul de odihnă, con­tractul său de muncă a încetat pentru motivele prevăzute la art. 11 (între care figurează şi demisia — cazul dv), acesta este obligat să restituie unită­ţii partea din indemniza­ţia de concediu corespun­zătoare perioadei nelucra­te din anul pentru care i s-a acordat acel conce­diu. Așadar, unitatea a procedat legal. Dialog cu cititorii de ROMULUS ZAHARIA depozitului, iar gestionarii veniţi de la 50—60 km aşteaptă, aşteaptă... Şi totuşi sunt unii gestionari care işi primesc măr­furile. Unii zic... Da, s-ar putea ca şeful depozitului, Carol Reitenbach, să se ocupe cu prioritate de gestionarii care ii aduc „venituri suplimentare". Sigur este doar faptul că o comisie de inventariere a găsit în depozit mărfuri de multă vreme scăzute din evidenţă. De pildă, s-au găsit 10 li­­ghene a 34,50 lei bucata,­­ „plus de ges­tiune". Li s-a „omis" înregistrarea. Nu spu­ne „cu bună ştiinţă" ci... deliberat. Tot astfel, la un camion cu marfă destinat ma­gazinului din Clmneciu, miliţia descoperă nu 11 kg, vase fontă cit era facturat ci... 68,50 kg ! (înmulţiţi kilogramele cu 7,05 lei şi veţi vedea suma frumuşică ce rotun­jeşte buzunarele „beneficiarilor"). La toate acestea nu s-au închis o­­chii, cum s-ar crede, lată şi răspunsul Uniunii judeţene a cooperativelor de con­sum ; — referitor la plusul de 10 lighene de email neînregistrate, faptul este real; s-au luat imediat măsuri de sancţionare a mem­brilor comisiei cu retrogradarea cu o treaptă, timp de o lună; — „diferenţa" intre sortimentul de mar­fă facturat şi cel predat gestionarului unui magazin sătesc, se află în cercetarea or­ganelor de miliţie; — s-a dispus inventarierea „depozitului articole de menaj". In ce-l priveşte pe Carol Reitenbach, a fost sancţionat, deocamdată, cu retrogra­darea cu o treaptă de salarizare pe 2 luni, ne asigură preşedintele Ioan Florea. ...După care propunem noi, probabil va fi avansat cu 4 trepte ! Pentru meritul de a fi ştiut să iasă „basma curată". Aşteptăm veşti. CONCEDIUL DE ODIHNĂ AL SUPLINITORILOR DIN ÎNVĂŢĂMlNT Răspundem lui Radu Baită din Tg. Ocna, care ne cere lămuriri referitoare la dreptu­rile de concediu cuvenite in anul şcolar 1970—1971. Educator, pină nu de mult, la Institutul special de reeducare a minorilor, pentru cele 11 luni de serviciu i s-au acor­dat doar 40 de zile concediu de odihnă. Şi cum cazul său nu este singular, vom in­voca aci instrucţiunile Ministerului Învăţă­­mântului în aplicarea Legii 2611967, care precizează că personalul didactic încadrat ca suplinitor pe an şcolar (1 sept. — 31 august) la o catedră vacantă sau rezervată are dreptul la un concediu de odihnă de 62 zile calendaristice, dacă a prestat acti­vitate de la 1 sept. pînă la 30 iunie. In cazul dv. dacă desfacerea contractu­lui de muncă s-a făcut la 1 sept. 1971 şi aţi beneficiat doar de o parte din conce­diul de odihnă cuvenit, pentru diferenţa de 17 zile aveţi dreptul la o compensare bă­nească (potrivit Instrucţiunilor Ministerului Invăţămintului nr. 330/1968, pct. 18, Ut. a). NE CEREM SCUZE în ziarul nostru de joi, 14 octombrie a.c., la rubrica „Dialog cu cititorii", a apărut însemnarea intitulată „Tot despre cuvîntul consilierilor". Revenim astăzi asupra acestei însemnări, pentru a informa pe cititorii noştri că în rîndurile publicate atunci s-a strecurat o triplă greşeală. Vina aparţine redacţiei, deoarece nu a verificat temeinic cele afir­mate de cititorul nostru Doru T. Moraru, din Brăila. în prezent, sîntem în măsură să facem cîteva precizări, pe baza verificării mai atente a faptelor :­­ 1. Contractul de muncă al lui Doru T. Moraru a fost desfăcut pe baza prevederi­lor legale, deoarece acesta nu-şi îndepli­nea în mod conştiincios obligaţiile de ser­viciu. 2. Arhitectul Ştefan Cocioabă nu a fost destituit din funcţia de director al Institu­tului de proiectări al judeţului Brăila, ci şi-a dat demisia, din motive personale. 3. Intre arhitectul Ştefan Cocioabă şi preşedintele Tribunalului din Brăila nu există nici un fel de rudenie, potrivirea de nume fiind cu totul întîmplătoare. Redacţia ziarului „Munca“ îşi cere scuze pentru daunele morale aduse celor criti­caţi, în mod nejustificat, în însemnarea „Tot despre cuvîntul consilierilor". Miercuri 27 octombrie 1971 Suspendarea din funcţie şi efectele ei Legea nr. 1­970 a organi­zării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat prevede în art. 16 că, in ca­zul în care unitatea a făcut plingere penală împotriva unui salariat sau acesta a fost trimis în judecată pen­tru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, conducerea unităţii îl va suspenda din funcţie. Pe timpul suspendă­rii nu se plătesc drepturile de salariu. Ceea ce trebuie subliniat este că spre deose­bire de reglementarea ante­rioară, în care aplicarea aces­tei măsuri era lăsată la lati­tudinea unităţii şi se putea lua in toate cazurile în care împotriva salariatului se de­pusese o plingere penală, in­diferent de cine şi pentru ce fapte, î­n concepţia actuală suspendarea constituie o mă­sură obligatorie, care se ia însă numai pentru situaţiile expres prevăzute de lege şi a­­nume : dacă plingerea pe­nală s-a făcut de către unita­tea cu care sa­lariatul se gă­sește în rapor­turi de muncă sau in cazul cînd salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale, incompatibile cu funcția îndeplinită. Pe de altă parte, potrivit art. 17 din aceeași lege, în cazul constatării nevinovăţiei salariatului suspendat din funcţie, acesta are dreptul la o despăgubire egală cu par­tea de salariu de care a fost lipsit. Se desprinde din lege că măsura suspendării durează pină cind organul de urmări­re sau de jurisdicţie penală se pronunţă asupra cauzei pe­nale în care este implicat sa­lariatul respectiv. Dacă or­ganul penal constată nevino­văția lui, măsura suspendării din funcție se ridică de drept, pe aceeași dată, celui în cauză achitîndu-i-se des­păgubirea la care se referă art. 17 din Legea nr. 1/1970 ; dacă organul penal constată că salariatul s-a făcut vino­vat­ de faptele pentru care unitatea a făcut plingere pe­nală împotriva sa, ori pen­tru care a fost trimis in ju­decată și care au justificat suspendarea sa din funcție, unitatea urmează a se pro­nunța dacă îi menține con­tractul de muncă ridicînd măsura suspendării din func­ție, sau — dacă faptele ce i s-au pus în sarcină, justifică aceasta — să-i desfacă con­tractul de muncă in condi­țiile art. 20 lit. f din Codul muncii ori art. 13 lit. e din Legea nr. 1­970. Sub aspectul consecințelor, trebuie subliniat in primul rînd faptul că pe timpul sus­pendării din funcţie, salaria­tul nu-şi pierde calitatea de angajat, contractul său de muncă subzistind şi-n acest timp. Rezultă deci că în ast­fel de situaţii, avem de a face cu suspendarea numai a efectelor, în totalitate sau parţial ale contractului de muncă. Primul efect al suspendării din funcţie este interzicerea temporară ca sa­lariatul în cauză să-şi exer­cite funcţia sa şi, prin con­secinţă, de a mai fi primit la locul său de muncă. Dacă u­­nitatea socoteşte că i se poa­te încredinţa în această pe­rioadă o altă funcţie, măsu­ra respectivă nu afectează suspendarea ca atare a con­tractului de muncă. In ca­zul însă că nu i se încredin­ţează nici o altă funcţie în unitate, cel suspendat poate să se încadreze ca salariat în altă unitate, dar numai cu contract de muncă pe durată determinată — limitat la timpul cit subzistă măsura suspendării din funcţie. In ceea ce priveşte drep­turile ce decurg din calita­tea de angajat — pe care, aşa după cum arătam mai înainte, cel suspendat­ şi-o menţine şi pe timpul suspen­dării din funcţie — măsura respectivă duce la consecinţe diferite. Astfel, conform art. 16 al Legii nr. 1/1970, pe timpul suspendării nu se plă­tesc drepturile de salariu. Acest lucru este firesc deoa­rece pe perioada suspendării cel in cauză nu prestează muncă. El va reîncepe să primească salariul numai de la data cind se ridică măsu­ra suspendării şi îşi reia funcţia. Dacă însă pe timpul suspendării salariatul ocupă o altă funcție în aceeaşi sau în altă unitate, el va primi salariul co­respunzător acelei noi funcții. Acest lucru rezultă în mod clar din prevederile art. 17 din Le­gea nr. 1/1970. O altă conse­cință constă în faptul că timpul cu­ salariatul este suspendat din funcție nu se consideră ve­chime in mun­că. Dacă insă ulterior a intervenit încetarea proce­sului penal, anularea sau în­cetarea urmăririi, fără a se constata o vină în sarcina sa, ori a fost achitat, atunci perioada suspendării se con­sideră vechime in muncă. Reiese de aici necesitatea ca întotdeauna întreruperea ac­tivităţii datorită suspendării din funcţie să fie înregistra­tă în carnetul de muncă al celui in cauză cu menţiu­nea : „întrerupt activitatea fiind suspendat din funcţie conform art. 16 din legea nr. 1/1970“, iar la încetarea suspendării, după caz, fie pur şi simplu, „reluat­­ acti­­vitatea“ ari „reluat activita­tea cu beneficiul vechimii în muncă pe timpul suspendă­rii, conform art. 29 lit. e din H.C.M. nr. 252/1967“. In ceea ce priveşte aloca­ţia de stat pentru copii, dat fiind că întreruperea ac­tivităţii pe timpul suspendării din funcţie se bazează pe o prezumţie de vinovăţie a ce­lui suspendat, el nu are dreptul să primească pe tot timpul suspendării, alocaţia de stat pentru copii. Dacă însă, ulterior se constată ne­vinovăţia sa, i se va achita retroactiv, pe baza art. 17 din Dec. 285/1960, drepturile de alocație neîncasate. Dacă cel suspendat din funcție urmează să primeas­că concediul anual de odih­nă în perioada posterioară ridicării acestei măsuri, soco­tesc că, cu toate că legea nr. 26/1967 nu reglementează a­­ceastă situație, salariatul va putea primi concediul inte­gral cuvenit pentru întreg a­­nul numai în cazul că s-a constatat nevinovăţia sa. In cazul că organul penal l-a găsit vinovat, iar unitatea ridicîndu-i suspendarea, l-a menținut in muncă, acestuia i se cuvine concediul anual de odihnă redus, proporţional cu timpul cit a lucrat în a­­nul respectiv. Această inter­pretare se bazează pe preve­derile art. 9 din legea nr. 26/1967, care stabilește acelaşi principiu în cazul concediilor fără plată mai mari de 30 zile în ultimele 12 luni. Dacă salariatului, găsit vinovat, i se desface contractul de muncă după ce s-a pronun­ţat organul penal, înainte de a fi beneficiat de concediul de odihnă pe anul în curs, i se va plăti compensaţia de concediu tot numai pentru lunile lucrate în anul res­pectiv. N. HARAGA consilier juridic şef în Ministerul Muncii

Next