Munca, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7426-7451)
1971-10-27 / nr. 7448
Pagina a 2-a ■ Există o largă motivaţie a necesităţii unei activităţi continue de educare a angajaţilor în spiritul respectului faţă de lege. A unor acţiuni mai directe şi mai convingătoare de explicare a normelor legale. Această necesitate este reclamată şi de abaterile aşa-zis mărunte (întîrzieri de la program, neglijenţă, dar şi de altele ce le urmează, şi care prejudiciază grav colectivitatea, interesele ei. Izvorăşte şi din înţelegerea uneori egoistă a normelor legale, numai prin prisma drepturilor şi din uşurinţa cu care unii funcţionari încalcă legile, provoacă litigii. Recunoscută ca atare, această necesitate nu este transformată întotdeauna în realitate şi pentru că cei chemaţi să o facă au ei înşişi neclarităţi in cunoaşterea şi înţelegerea legii. Iată de ce am apreciat activitatea desfăşurată de Consiliul municipal al sindicatelor din Timişoara prin comisia de legislaţie şi rezolvarea scrisorilor oamenilor muncii în acest domeniu al educării, în primul rînd a educatorilor. Adică a activului sindical din întreprinderi. Prin însăşi componenţa comisiei, îmi spunea tovarăşul Ioan Trif, secretarul Consiliului muncipal, ne-am asigurat şi colaborarea procuraturii, judecătoriei şi filialei asociaţiei juriştilor. Cu ajutorul unui competent activ obştesc, am reuşit să desprindem din sumedenia de cazuri de încălcare a legii cauzele ce le generează. Adică să nu ne limităm la o muncă măruntă de rezolvare numai a fiecărui caz în parte ci, să abordăm totodată problemele mari spre rezolvarea cărora să direcţionăm activitatea noastră. Iată un exemplu. Desele controale în unităţi semnalau deficienţe în activitatea comisiilor de judecată. In esență era vorba de necunoaşterea legii rar. 59/1968 şi deci de încălcări ale prevederilor ei. Pe baza acestora, comisia a întocmit un material pe care l-am supus dezbaterii unei plenare lărgite a consiliului. Intrucît materialul faptic era deosebit de bogat, am considerat util să organizăm discuţiile pe grupe, spre a da posibilitatea cit mai mulţi participanţi să-şi spună părerea. Concluziile au fost interesante şi ne-au determinat să luăm măsuri eficiente. In primul rînd cu privire la instruirea organizată a activului sindical şi a membrilor comisiilor de judecată. Aşa a luat fiinţă cursul „Legislaţia muncii“ în cadrul universităţii populare. Cursanţii, preşedinţii de sindicate, responsabili ai comisiilor de judecată — grupaţi pe ramuri de activitate — au urmărit expuneri, au participat la dezbateri. Temele principale au fost : „Raportul juridic de muncă“ (contractul de muncă, încheiere, anulare, modificare, desfacere etc.), „Disciplina socialistă a muncii“, „Protecţia muncii şi asigurările sociale“, „Jurisdicţia muncii“, etc. Ceea ce merită a fi subliniat este că dezbaterile nu au rămas numai la nivelul teoretic. Fiecare temă a constituit de fapt o analiză, bazată pe fapte şi cazuri concrete, selecţionate, din controalele făcute de membrii comisiei de legislaţie. Astfel organizate, ele au dat posibilitatea unei instruiri eficiente, materialul faptic a permis să se înţeleagă mai uşor în ce constau abaterile de la lege şi consecinţele lor. O continuă activitate de control şi îndrumare a sindicatelor a dublat acest mod de instruire. Şi nu la întîmplare. Pentru că în construcţii, comerţ şi industria alimentară s-au semnalat mai multe litigii, greutăţi in soluţionarea lor şi a sesizărilor adresate comitetelor sindicatelor, membrii comisiei de legislaţie au revenit mai des aici, intervenind de fiecare dată cu idei, soluţii. In aceste condiţii, controlul s-a manifestat ca o modalitate concretă şi eficientă de îndrumare a comitetelor sindicatelor. Bineînţeles, rezultatele sunt diferenţiate în funcţie şi de iniţiativa şi de competenţa activiştilor din unităţi. La fabrica de ţigarete, salariaţii au numai cuvinte de laudă pentru Aurelia Ionescu, preşedinta sindicatului lor. Nu este jurist de meserie. Dar studiază legea, se consultă, întreabă, şi toate problemele cu care i se adresează oamenii îşi găsesc pînă la urmă rezolvarea. Acordarea treptelor şi gradaţiilor, respectarea timpului de lucru, mărirea numărului de locuri în creşă şi în cămin, probleme obişnuite pentru un preşedinte de sindicat, dar soluţionate operativ şi competent. Urmărite în desfăşurarea lor, acţiunile întreprinse de comisia de legislaţie, care vizează prevenirea abaterilor de la lege, au căpătat un fel de înlănţuire, de întregire a uneia de către alta. Sindicatele au sprijinit propunerile judecătoriei de a judeca la faţa locului procesele unora din cei ce au furat din avutul obştesc. La propunerea comisiei de legislaţie s-a extins această practică şi asupra celor cărora li s-a desfăcut contractul de muncă pentru abateri grave de la normele de disciplină. „Şase asemenea procese am judecat numai eu, îmi relatează judecătorul Augustin Ştefan. Toate au avut ca obiect plingeri ale angajaţilor împotriva măsurilor luate de unitate. Desfăşurate în faţa colectivului în care a lucrat angajatul, au devenit un rechizitoriu public la adresa lenei, indisciplinei, a iresponsabilităţii. Şi cel mai adesea, vinovaţii au plecat capul de ruşine“. Sunt multe alte lucruri interesante în activitatea acestei comisii. Important este că are în vedere ansamblul muncii, perspectiva ei. Prin desele ei controale s-a constatat nerespectarea normelor de procedură de către comisiile de judecată. O informare pe această problemă şi măsurile ce trebuie luate va constitui tema uneia din şedinţele biroului executiv al consiliului. Tot atunci se va discuta planul de instruire organizată a activului din întreprindere, la definitivarea căruia se lucra. Intre propuneri figurează şi organizarea unui nou curs de legislaţie a muncii, în colaborare cu Universitatea populară. Temele, izvorîte din recentele măsuri luate de partid, în legătură cu perfecţionarea metodelor de educaţie socialistă vizează acţiuni ancorate in problematica actuală, a unităţilor din oraş şi promit să găsească audienţă în rîndul cursanţilor, membri ai comisiilor de judecată, ai comitetelor sindicatelor sau funcţionari puşi să aplice legea. Se va asigura astfel şi acel deziderat despre care vorbeam la început şi anume o muncă de educaţie cetăţenească şi juridică în funcţie de nevoile ce o reclamă. STELA FOMINO ' ' '■v 'V':' •*•: • :':X'y';V^^ ion trebuie scenennoasccij I Ifi ec care. s© o respecte! Eficienţa educaţiei juridice depinde şi de pregătirea celui care o face • Educaţia juridica — proces complex care necesită o activitate continuă • S-a început cu educarea educatorilor • Comisia de legislaţie — un ajutor valoros în munca sindicatelor pentru popularizarea legilor — Ce ție nu-l place altuia nu-i face! Cjmul iiyiiiiiiiiiiiifiiiiiiiiiiiBiiiiHffiiiiiiiiiiiiiiiinm ADEVĂRATA OMENIE Miercuri, 13 octombrie. O maşină a Salvării din Slobozia porneşte spre Bucureşti. Trebuia transportată cu mare băgare de seamă, dar şi in viteză, o suferindă ce hemipareză. Şoferul — numele său ne este necunoscut —, urmărește îngrijorat starea bolnavei. Din cînd in cînd se uită prin vizorul de la cabină. îngrijorarea lui este evidentă. Este o grijă umană și poate și ceva mai mult. In scurt timp pacienta ajunge în mina medicilor neurologi de la Spitalul Colentina. Cînd totul se încheiase, o rudă apropiată a bolnavei se apropie de șofer cautind să-i înghesuie intr-unui din buzunare o hirtie de douăzeci și cinci. — Pentru omenia dumitale... Refuzul este categoric. Ca și răspunsul : — De asta şi sunt şofer la Salvare. ...Din scrisoarea primită la redacţie, odată cu refuzul acelui umilitor „bacşiş“, consemnăm şi următoarele cuvinte : „Vă rog să mă scuzaţi, tovarăşe şofer, n-am vrut să vă jignesc''. Sunt scuze publice pe care ruda aceea a batrinei ne roagă să le inserăm în paginile ziarului. Sunt adresate şoferului necunoscut care in ziua de 13 octombrie, pe drumul de la Slobozia la Bucureşti şi-a făcut datoria. PE CÎND „AVANSAREA*, ŞEFULUI DE DEPOZIT CAROL REITENBACH ? Ne scrie un miner pensionar care, locuind in Oraviţa, în apropierea depozitelor de mărfuri ce aprovizionează cooperativele de consum, este „mirat de cele ce văd că se petrec“ şi ne cere lămuriri. lată, le dăm. Da, sunt cooperative care nici după două luni nu ajung să ia marfă de la aceste depozite; in unele sate nu găseşti un gram de sodă de rufe timp de una sau două luni de zile, in timp ce alte cooperative de consum săteşti au un stoc pină la 20 000 kg; da, singurul „grafic" de predare a mărfurilor la gestionarii cooperativelor este cel al bunului plac al şefului de depozit Reitenbach, care mereu are un pretext — „nu are timp, primeşte morfă“, şi încuie uşa M,MCA „Onorat tribuna!, iertare! Doar am recunoscut cinstit... In boxă, stingher, infractorul, în ultimul său cuvint, murmură adesea: „Onorat tribunal, iertare! Doar am recunoscut cinstit...!“ Ei bine, el, hoţul, vine în faţa autorităţii, a unei asistenţe compusă din cetăţeni oneşti, păgubiţi de rodul muncii lor, cu „cinstea" pe buze. A furat, a comis un act antisocial şi aproape inexplicabil, a lăcomit la cutare lucru, l-au amăgit banii şi cite şi mai cite. Acum, cind colectivitatea îl judecă şi-l condamnă, chibzuind la rece, şi-a dat seama — zice el spăşit — că a făcut rău, are remuşcări din cele mai sincere şi, măcar pentru aceasta, i s-ar cuveni un pic de clemenţă. Tînguirea lui, de clopot ruginit şi spart, caută să atingă coarda sensibilă a sentimentalismului uman, într-un joc care, am spune noi, şi alţii, „nu mai ţine“. Pentru că trăim intr-o societate a noastră, pentru că in această societate toate drumurile duc spre muncă şi pentru că în uriaşul stup al ţării nu-i loc pentru trintori. Infracţiunea şi mai ales hoţia ne umple de silă. La fel, căinţa tardivă, laşitatea mieroasă după astfel de nelegiuiri. Fapta lui Iosif Botoş, tînăr de 19 ani din oraşul Braşov, a stîrnit un val de repulsie în întreaga uzină „Tractorul“. I. B. a spart citeva dulapuri, a sustras sume şi obiecte de mică valoare. Totul s-ar fi putut reduce la o şedinţă, la o critică, la o mustrare aspră, dar nu... Ei, muncitorii, au chemat legea în ajutor şi l-au smuls pe tinărul cleptoman din mijlocul lor ca pe-o buruiană. Pentru că mai furase şi în căminul şcolii profesionale, pe care o părăsise după ce fusese iertat, pentru că nici un uzină nu vroia să înveţe vreo meserie la locul de muncă, pentru că, gindindu-se doar la propria sa căpătuială, făcea totul anapoda şi fără răspundere. — Deci ţi-ai însuşit prin efracţie un pardesiu, o sumă de bani şi citeva obiecte aparţinind lucrătorului Ioan Ciornări de la prese, încearcă judecătorul să precizeze. — Am greşit, bnguie Iosif Botoş. — Le-ai furat sau nu? insistă omul legii. — Da, dar mă căiesc şi... Căinţă tardivă, monedă pe care, oricit ai lustrui-o, tot a fals sună. Dar aşa l-au învăţat părinţii să zică, pentru că aşa le zicea şi lor încă de mic, cînd pentru o nesocotinţă îşi cerea iertare, ca să privească un deget mustrător şi să primească mai apoi sărutarea împăcării. De la mama, de la tata, aceeaşi îngăduinţă. Cocoloşit în familie, acoperit de profesorii şcolii profesionale, I. B. aproape că şi-a cioplit un idol din slăbiciunea celor din jur, sperînd la o adică, şi încă din plin, în observaţii trecătoare şi muşamalizări. Iată însă că acolo, în uzina „Tractorul“, printre muncitori integri, nu i-a mai mers. O mină puternică, hotărîtă, l-a smuls de lingă un dulap pe care tocmai il spărgea şi l-a aşezat binişor într-o boxă de tribunal, în ţarcul neînchipuit de el niciodadată, unde şi-a primit pedeapsa meritată. La peste 50 de ani, A. Bacoş, după o existenţă cam aventuroasă, părăseşte în 1968 închisoarea şi promite comportări corecte în societate. Trei ani, deşi însingurat, fără familie, dezorganizată datorită faptelor sale nedemne, el se abţine de la săvîrşirea unor acte necinstite, lăsînd impresia muncitorilor forestieri de la parchetul „Plaiul Foii“ că s-a cuminţit. într-o duminică însă, pe cind oamenii erau plecaţi prin sate, sparge o fereastră, intră în camera tractoristului Constantin Fieraru şi fură 3100 lei, încearcă apoi să şteargă urmele din jurul barăcii „Tămaş“, ascunde banii într-o magazie şi ia aerul omului care nici usturoi n-a mîncat nici gura nu-i miroase... Ba îi miroase, dar a băutură. Pentru că era încă beat turtă cind ciinele miliţianului a reconstituit toate drumurile pe care călcase, a indicat ascunzătoarea banilor printr-un lătrat scurt şi a bătut cu laba în uşa infractorului cufundat într-un somn fără vise. Iar judecata, în ciuda încercării disperate a lui A. B. de a se disculpa şi apoi de a cerşi iertare, a decis pentru fapta acestuia, — furt calificat în dauna avutului personal, — doi ani de închisoare. Mintea de pe urmă a hoţului, şi în aceste cazuri, nu i-a mai putut ajuta la nimic. Acolo unde, într-un front larg şi sirguincios se făureşte multitudinea de bunuri materiale necesare societăţii, nu poate exista un gest de compasiune pentru infractori. In uzină, în fabrică sau pe şantier, unde munca a căpătat într-adevăr chipul onoarei şi devotamentului de mase, individului pus pe căpătuială ii este peste putere să se manifeste asociat şi să supravieţuiască, să scape miilor de ochi luminaţi de flacăra cinstei şi să nu-şi primească, în cele din urmă, pedeapsa meritată. ŞTEFAN GHEORGHIU IbÎeouÎ^urÎdÎcI I vă răspunde: | NICOLAE MRETIERU din com. Gura Văii, jud. Mehedinţi. Intrucît aţi împlinit vîrsta de 60 de ani şi aveţi o vechime In muncă mai mare de 25 de ani, puteţi solicita pensia pentru limită de virstă orieînd. Pentru întocmirea dosarului de pensionare adresaţi-vă serviciului personal al unităţii în care lucraţi. DUMITRU BAICULESCU din Cimpina, jud. Prahova. Relatarea dv nu este suficient de clară. Cum apare înscrisă în carnetul de muncă perioada de 5 luni, cit aţi întrerupt activitatea în anul 1962 ? Dacă nu a fost vorba de o desfacere a contractului de muncă, ci de un concediu fără plată, atunci fireşte vechimea vi se consideră neîntreruptă. Eventual reveniţi cu precizări. CONSTANTIN CLENCIU din com. Hurezani, jud. Gorj. Nemulţumirea dv. nu este justificată. Art. 19 pct. 5 din Legea nr. 26/1967, stabileşte clar că în cazul în care, după ce angajatul a efectuat concediul de odihnă, contractul său de muncă a încetat pentru motivele prevăzute la art. 11 (între care figurează şi demisia — cazul dv), acesta este obligat să restituie unităţii partea din indemnizaţia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu. Așadar, unitatea a procedat legal. Dialog cu cititorii de ROMULUS ZAHARIA depozitului, iar gestionarii veniţi de la 50—60 km aşteaptă, aşteaptă... Şi totuşi sunt unii gestionari care işi primesc mărfurile. Unii zic... Da, s-ar putea ca şeful depozitului, Carol Reitenbach, să se ocupe cu prioritate de gestionarii care ii aduc „venituri suplimentare". Sigur este doar faptul că o comisie de inventariere a găsit în depozit mărfuri de multă vreme scăzute din evidenţă. De pildă, s-au găsit 10 lighene a 34,50 lei bucata, „plus de gestiune". Li s-a „omis" înregistrarea. Nu spune „cu bună ştiinţă" ci... deliberat. Tot astfel, la un camion cu marfă destinat magazinului din Clmneciu, miliţia descoperă nu 11 kg, vase fontă cit era facturat ci... 68,50 kg ! (înmulţiţi kilogramele cu 7,05 lei şi veţi vedea suma frumuşică ce rotunjeşte buzunarele „beneficiarilor"). La toate acestea nu s-au închis ochii, cum s-ar crede, lată şi răspunsul Uniunii judeţene a cooperativelor de consum ; — referitor la plusul de 10 lighene de email neînregistrate, faptul este real; s-au luat imediat măsuri de sancţionare a membrilor comisiei cu retrogradarea cu o treaptă, timp de o lună; — „diferenţa" intre sortimentul de marfă facturat şi cel predat gestionarului unui magazin sătesc, se află în cercetarea organelor de miliţie; — s-a dispus inventarierea „depozitului articole de menaj". In ce-l priveşte pe Carol Reitenbach, a fost sancţionat, deocamdată, cu retrogradarea cu o treaptă de salarizare pe 2 luni, ne asigură preşedintele Ioan Florea. ...După care propunem noi, probabil va fi avansat cu 4 trepte ! Pentru meritul de a fi ştiut să iasă „basma curată". Aşteptăm veşti. CONCEDIUL DE ODIHNĂ AL SUPLINITORILOR DIN ÎNVĂŢĂMlNT Răspundem lui Radu Baită din Tg. Ocna, care ne cere lămuriri referitoare la drepturile de concediu cuvenite in anul şcolar 1970—1971. Educator, pină nu de mult, la Institutul special de reeducare a minorilor, pentru cele 11 luni de serviciu i s-au acordat doar 40 de zile concediu de odihnă. Şi cum cazul său nu este singular, vom invoca aci instrucţiunile Ministerului Învăţământului în aplicarea Legii 2611967, care precizează că personalul didactic încadrat ca suplinitor pe an şcolar (1 sept. — 31 august) la o catedră vacantă sau rezervată are dreptul la un concediu de odihnă de 62 zile calendaristice, dacă a prestat activitate de la 1 sept. pînă la 30 iunie. In cazul dv. dacă desfacerea contractului de muncă s-a făcut la 1 sept. 1971 şi aţi beneficiat doar de o parte din concediul de odihnă cuvenit, pentru diferenţa de 17 zile aveţi dreptul la o compensare bănească (potrivit Instrucţiunilor Ministerului Invăţămintului nr. 330/1968, pct. 18, Ut. a). NE CEREM SCUZE în ziarul nostru de joi, 14 octombrie a.c., la rubrica „Dialog cu cititorii", a apărut însemnarea intitulată „Tot despre cuvîntul consilierilor". Revenim astăzi asupra acestei însemnări, pentru a informa pe cititorii noştri că în rîndurile publicate atunci s-a strecurat o triplă greşeală. Vina aparţine redacţiei, deoarece nu a verificat temeinic cele afirmate de cititorul nostru Doru T. Moraru, din Brăila. în prezent, sîntem în măsură să facem cîteva precizări, pe baza verificării mai atente a faptelor : 1. Contractul de muncă al lui Doru T. Moraru a fost desfăcut pe baza prevederilor legale, deoarece acesta nu-şi îndeplinea în mod conştiincios obligaţiile de serviciu. 2. Arhitectul Ştefan Cocioabă nu a fost destituit din funcţia de director al Institutului de proiectări al judeţului Brăila, ci şi-a dat demisia, din motive personale. 3. Intre arhitectul Ştefan Cocioabă şi preşedintele Tribunalului din Brăila nu există nici un fel de rudenie, potrivirea de nume fiind cu totul întîmplătoare. Redacţia ziarului „Munca“ îşi cere scuze pentru daunele morale aduse celor criticaţi, în mod nejustificat, în însemnarea „Tot despre cuvîntul consilierilor". Miercuri 27 octombrie 1971 Suspendarea din funcţie şi efectele ei Legea nr. 1970 a organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat prevede în art. 16 că, in cazul în care unitatea a făcut plingere penală împotriva unui salariat sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, conducerea unităţii îl va suspenda din funcţie. Pe timpul suspendării nu se plătesc drepturile de salariu. Ceea ce trebuie subliniat este că spre deosebire de reglementarea anterioară, în care aplicarea acestei măsuri era lăsată la latitudinea unităţii şi se putea lua in toate cazurile în care împotriva salariatului se depusese o plingere penală, indiferent de cine şi pentru ce fapte, în concepţia actuală suspendarea constituie o măsură obligatorie, care se ia însă numai pentru situaţiile expres prevăzute de lege şi anume : dacă plingerea penală s-a făcut de către unitatea cu care salariatul se găsește în raporturi de muncă sau in cazul cînd salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale, incompatibile cu funcția îndeplinită. Pe de altă parte, potrivit art. 17 din aceeași lege, în cazul constatării nevinovăţiei salariatului suspendat din funcţie, acesta are dreptul la o despăgubire egală cu partea de salariu de care a fost lipsit. Se desprinde din lege că măsura suspendării durează pină cind organul de urmărire sau de jurisdicţie penală se pronunţă asupra cauzei penale în care este implicat salariatul respectiv. Dacă organul penal constată nevinovăția lui, măsura suspendării din funcție se ridică de drept, pe aceeași dată, celui în cauză achitîndu-i-se despăgubirea la care se referă art. 17 din Legea nr. 1/1970 ; dacă organul penal constată că salariatul s-a făcut vinovat de faptele pentru care unitatea a făcut plingere penală împotriva sa, ori pentru care a fost trimis in judecată și care au justificat suspendarea sa din funcție, unitatea urmează a se pronunța dacă îi menține contractul de muncă ridicînd măsura suspendării din funcție, sau — dacă faptele ce i s-au pus în sarcină, justifică aceasta — să-i desfacă contractul de muncă in condițiile art. 20 lit. f din Codul muncii ori art. 13 lit. e din Legea nr. 1970. Sub aspectul consecințelor, trebuie subliniat in primul rînd faptul că pe timpul suspendării din funcţie, salariatul nu-şi pierde calitatea de angajat, contractul său de muncă subzistind şi-n acest timp. Rezultă deci că în astfel de situaţii, avem de a face cu suspendarea numai a efectelor, în totalitate sau parţial ale contractului de muncă. Primul efect al suspendării din funcţie este interzicerea temporară ca salariatul în cauză să-şi exercite funcţia sa şi, prin consecinţă, de a mai fi primit la locul său de muncă. Dacă unitatea socoteşte că i se poate încredinţa în această perioadă o altă funcţie, măsura respectivă nu afectează suspendarea ca atare a contractului de muncă. In cazul însă că nu i se încredinţează nici o altă funcţie în unitate, cel suspendat poate să se încadreze ca salariat în altă unitate, dar numai cu contract de muncă pe durată determinată — limitat la timpul cit subzistă măsura suspendării din funcţie. In ceea ce priveşte drepturile ce decurg din calitatea de angajat — pe care, aşa după cum arătam mai înainte, cel suspendat şi-o menţine şi pe timpul suspendării din funcţie — măsura respectivă duce la consecinţe diferite. Astfel, conform art. 16 al Legii nr. 1/1970, pe timpul suspendării nu se plătesc drepturile de salariu. Acest lucru este firesc deoarece pe perioada suspendării cel in cauză nu prestează muncă. El va reîncepe să primească salariul numai de la data cind se ridică măsura suspendării şi îşi reia funcţia. Dacă însă pe timpul suspendării salariatul ocupă o altă funcție în aceeaşi sau în altă unitate, el va primi salariul corespunzător acelei noi funcții. Acest lucru rezultă în mod clar din prevederile art. 17 din Legea nr. 1/1970. O altă consecință constă în faptul că timpul cu salariatul este suspendat din funcție nu se consideră vechime in muncă. Dacă insă ulterior a intervenit încetarea procesului penal, anularea sau încetarea urmăririi, fără a se constata o vină în sarcina sa, ori a fost achitat, atunci perioada suspendării se consideră vechime in muncă. Reiese de aici necesitatea ca întotdeauna întreruperea activităţii datorită suspendării din funcţie să fie înregistrată în carnetul de muncă al celui in cauză cu menţiunea : „întrerupt activitatea fiind suspendat din funcţie conform art. 16 din legea nr. 1/1970“, iar la încetarea suspendării, după caz, fie pur şi simplu, „reluat activitatea“ ari „reluat activitatea cu beneficiul vechimii în muncă pe timpul suspendării, conform art. 29 lit. e din H.C.M. nr. 252/1967“. In ceea ce priveşte alocaţia de stat pentru copii, dat fiind că întreruperea activităţii pe timpul suspendării din funcţie se bazează pe o prezumţie de vinovăţie a celui suspendat, el nu are dreptul să primească pe tot timpul suspendării, alocaţia de stat pentru copii. Dacă însă, ulterior se constată nevinovăţia sa, i se va achita retroactiv, pe baza art. 17 din Dec. 285/1960, drepturile de alocație neîncasate. Dacă cel suspendat din funcție urmează să primească concediul anual de odihnă în perioada posterioară ridicării acestei măsuri, socotesc că, cu toate că legea nr. 26/1967 nu reglementează această situație, salariatul va putea primi concediul integral cuvenit pentru întreg anul numai în cazul că s-a constatat nevinovăţia sa. In cazul că organul penal l-a găsit vinovat, iar unitatea ridicîndu-i suspendarea, l-a menținut in muncă, acestuia i se cuvine concediul anual de odihnă redus, proporţional cu timpul cit a lucrat în anul respectiv. Această interpretare se bazează pe prevederile art. 9 din legea nr. 26/1967, care stabilește acelaşi principiu în cazul concediilor fără plată mai mari de 30 zile în ultimele 12 luni. Dacă salariatului, găsit vinovat, i se desface contractul de muncă după ce s-a pronunţat organul penal, înainte de a fi beneficiat de concediul de odihnă pe anul în curs, i se va plăti compensaţia de concediu tot numai pentru lunile lucrate în anul respectiv. N. HARAGA consilier juridic şef în Ministerul Muncii