Munca, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7426-7451)
1971-10-14 / nr. 7437
ACTIVITATEA PRACTICĂ a Consiliului de administraţie s-a mutat acolo unde se realizează producţia Grupul Industrial de lacuri şi vopsele (uzine complexe, ultramoderne, dotate cu utilaje şi Instalaţii automatizata — unde se realizează intr-o gamă foarte variată şi o largă paletă de culori, lacuri şi vopsele destinate industriilor de autoturisme, camioane, tractoare, maşini-unelte, bunuri de uz casnic etc., cit şi răşini sintetice, cerneluri tipografice, diverse tipuri de solvenţi şi plastifianţi, pigmenţi, substanţe organofos- forice (insecticide), intermediari pentru industria de medicamente, săpunuri etc), născut in ultimii ani pe marea platformă bucureşteană a Dudeştiului, a reuşit să adauge renumelui cîştigat, printr-o asiduă muncă de cercetare şi aplicare a noului, prestigiul cuvenit, produsele sale fiind solicitate in tot mai multe ţări ale lumii. Relaţia firească dintre solicitarea la intern şi export, a unor cantităţi mari de produse şi satisfacerea acestora în termenele contractuale prevăzute, ne descoperă o bogată experienţă ciştigată de colectiv privind felul cum a reuşit să folosească cit mai eficient timpul de lucru, problemă deosebit de stringentă astăzi, in deplină concordanţă cu un înalt ritm de creştere planificat în cincinalul actual. Folosirea integrală a celor 480 de minute ale schimbului productiv nu constituie o sarcină dată de partid de ieri sau de azi, ea are o întreagă istorie, asupra căreia nu revenim, implică şi antrenează o serie de factori dintre care cel mai principal şi hotâritor in acelaşi timp, e conştiinţa socialistă în continuă creştere a fiecăruia la locul său de muncă, în dublul său rol de coproprietar al mijloacelor de producţie şi producător de bunuri, înaltul simţ al datoriei de autodepăşire, de angajare totală in realizarea Integrală Înainte de termen, a sarcinilor de plan asumate. „Comitetul executiv al consiliului de administraţie, ne mărturisea tovarăşul Marin Alexandru, director in cadrul grupului industrial, a reuşit să se ancoreze puternic in realitate, şi asta bucură pe toţi lucrătorii noştri, trecînd din stadiul de observare şi coordonare la conducereaefectivă a producţiei, grupul industrial concentrind astăzi o serie de mari unităţi specializate, intrînd operativ în atribuţiile sale care i-au fost conferite prin lege. Integrarea completă economico-financiară a unităţilor care l-au reunit in grup, cunoaşterea perfectă a activităţii principalelor locuri de muncă, a colectivelor, a permis consiliului de administraţie să devină cu adevărat un organism de conducere colectivă, traducind in viaţă sarcinile de o mai bună gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare. Aceasta pe de o parte, pe derita studiile întreprinse privind folosirea cit mai eficientă a timpului de lucru şi măsurile aplicate în timp pentru realizarea termenelor contractuale şi chiar de a da cantităţi peste plan cerinţelor tot mai sporite ale beneficiarilor interni şi externi, au mărit considerabil coeficientul de timp disponibil. Dacă in 1970 media realizată a fost de 95,29 la sută, în cele 9 luni din 1971 am realizat 95,94 la sută, sperînd ca pină la finele anului să realizăm mai mult. Şi acest lucru este posibil datorită in primul rînd fructuoasei colaborări dintre consiliul de administraţie şi organele sindicale, a sprijinului reciproc existent, a colaborării noastre directe cu muncitorii, şefii de echipă şi maiştri... Nu ne-am propus să dăm cifre comparative privind folosirea celor 480 de minute. Ceea ce interesează sunt metodele proprii folosite, măsurile luate, permanenţa cu care s-a urmărit aplicarea lor. Cunoaşterea problemelor — izvorul succesului comitetului sindicatului — Am pornit în această mare şi permanentă acţiune — folsirea timpului de lucru — C. ANDREI (Continuare in pag. a 4-a) • „Timp mort" — o noţiune In declin, pe cale de dispariţie. • Forţa activă a comitetului sindicatului: permanenţa sa în miezul problemelor • Grupa sindicală — un puternic forum consultat de directorul general • Realizarea integrală a sarcinilor de plan, o problemă cardinală, de egală răspundere pentru toţi • Iniţiativa colectivelor băcăuane se bucură de multă atenție. 12 MINUTE DE EROISM '^JEviMnci o catastrofă ea părea iminentă, piloţii Viorel Zamă şi Florian Gorjoabă au acţionat cu singe rece, au reechilibrat avionul, revenind apoi la aterizare..." (Ziarul „Munca", 7 octombrie 1971) Este de-a dreptul emoţionant să poţi nota, in cartea de istorie a aviaţiei româneşti, asemenea fapte. Deşi laconic enunţat, faptul reprezintă, în realitate, un act de eroism al piloţilor români, un act rezultat din dragostea pentru meseria viselor înaripate, o mărturie a patriotismului înflăcărat, cultivat cu grijă in conştiinţa celor doi piloţi educaţi de Partidul Comunist Român. Mărturisesc cinstit că, fiind specialist al mijloacelor aeriene de transport, atest cu deosebită mindrie excepţionala realizare a celor doi piloţi care, prin luciditate şi înaltă conştiinţă profesională, au evitat catastrofa iminentă datorită defectării unui motor, in plină evoluție de deco-JEAN DASCALESCU inginer mecanic-TAROM (Continuare in pag. 2-a) Excelenței Sale Domnului ANWAR SADAT Preşedintele Federaţiei Republicilor Arabe QAIRO In numele Consiliului de Stat, al poporului român şi al meu personal, cu prilejul alegerii dumneavoastră în înalta funcţie de preşedinte al Federaţiei Republicilor Arabe, am plăcerea să vă adresez cordiale felicitări şi cele mai bune urări de succes. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele • Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Profetari din toate tárile, unifi-vá ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVII nr. 7437 ■ 1 Joi 14 octombrie 1971 ■ 6 pagini 30 bani Tovarăşul ceauşescu a primit pe Mario Zagari, ministrul comerţului exterior al Italiei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, miercuri dupăamiază, pe ministrul comerţului exterior al Italiei, Mario Zagari, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior. A fost de faţă Niccolo Moscato, ambasadorul Italiei la Bucureşti. în cadrul convorbirii care a avut loc au fost abordate probleme privind stadiul actual ? perspectivele dezvoltării schimburilor comerciale, ale cooperării economice şi tehnice româno-italiene. S-a subliniat că, în planuri multiple, relaţiile dintre România şi Italia se dezvoltă favorabil şi s-a exprimat dorinţa comună ca acestea să înregistreze în continuare un curs pozitiv, în interesul ambelor state, al colaborării şi progresului general. Au fost discutate, de asemenea, unele aspecte ale situaţiei internaţionale. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. în Editura politică a apărut: NICOLAE CEAUȘESCU Cuvintare la plenara largita a Comitetului municipal București a! Partidului Comunist Român, 11 octombrie 1971 La Uzinele „Griviţa Roşie“ CLUBUL-puternică instituţie de educaţie muncitorească „Incontestabil — ne spunea lăcătuşul Nicolae Stoian — activitatea clubului uzinei noastre cunoaşte o categorică îmbunătăţire“. Este o apreciere exactă. Remarcăm faptul că pe baza propunerilor pe care salariaţii le-au făcut în adunările generale deschise ale organizaţiilor de partid şi în adunările grupelor sindicale consacrate dezbaterii măsurilor de perfecţionare a întregii munci politico-educative in rîndul tuturor salariaţilor, clubul şi-a multiplicat manifestările, le-a ancorat mai pregnant conţinutul lor la realităţile uzinei. Se organizează, in sălile clubului — şi sunt prevăzute să se organizeze cu continuitate — acţiuni de prestigiu menite să popularizeze larg politica internă şi externă a partidului nostru, să dezbată cu competenţă căile şi mijloacele cele mai eficiente de îndeplinire optimă a sarcinilor de producţie şi, totodată, să contribuie la lărgirea orizontului cultural-ştiinţific al salariaţilor. Clubul se afirmă, astfel, din ce în ce mai mult în viaţa uzinei „Griviţa Roşie“, ca o adevărată şcoală de educaţie comunistă. S-au înfiinţat şi se desfăşoară în sălile clubului cinci cursuri ale Universităţii Populare: „Momente din trecutul glorios de luptă al P.C.R.“ ; „România în viaţa internaţională“; „Tinereţe, muncă, ideal“ ; „Femeea şi Societatea" ; „Maşini şi tehnologii moderne". A fost diversificată gama tematică a acţiunilor pe care clubul le propune salariaţilor : în cadrul unei mese rotunde s-au abordat aspecte privind obiectivele de anvergură pe care le are de îndeplinit uzina în actualul cincinal —• căile de realizare exemplară a acestor obiective , menţionăm, de asemenea, simpozionul „Făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate în concepţia partidului nostru", dezbaterea referitoare la „Apărarea avutului obştesc — îndatorire de onoare a fiecărui salariat". Semnificative, în acest context, sunt manifestările organizate într-o singură după-amiază la club : scriitoarea Ecaterina Bazăr s-a întilnit cu muncitorii in cadrul unei consfătuiri pe marginea cărţii sale „Aveam 18 ani...“, o carte inspirată din activitatea partidului în ilegalitate , în holul clubului s-a inaugurat expoziţia cercului de artă plastică ai cărui membri sunt muncitorii — artişti plastici amatori s-a iniţiat, de asemenea, un concurs de şah. „Mă număr printre participanţii frecvenţi la manifestările clubului — ne informa forjorul Nicolae Ispas. Apreciez în mod deosebit întîlnireacu scriitoarea Ecaterina Lazar, care ne-a oferit prilejul să înţelegem mai bine mesajul politic şi sensul educativ-estetic al romanului său „Aveam 18 ani...“. Dorim să avem prilejul să participăm la cit mai multe întilniri de acest fel, să fie invitaţi la club şi alţi scriitori şi oameni de ştiinţă, artişti...“. In discuţiile pe care le-am avut cu un mare număr de salariaţi s-a subliniat activitatea bună care se desfăşoară, insistîndu-se — în acelaşi timp — asupra posibilităţilor de care clubul dispune pentru a dezvolta si mai mult OCTAVIAN NICA (Continuare in pag. a 2-a) Baia Mare trăieşte • continua expansiune în modernitate, fantezia arhitecţilor întregind grija, manifestată de statul nostru, pentru confortul oamenilor muncii (vedere parţială a cartierului Săsar) CONTROLUL OBŞTESC MUNCITORESC SESIZEAZĂ: Aprovizionarea unor pieţe se desfăşoară incă sub semnul improvizaţiei Dornici să beneficieze de zilele cind se mai pot bucura de prezenţa in meniul cotidian a unor legume proaspete de cîmp — roşii, vinete, ardei, fasole verde — şi preocupate totodată de a-şi face tradiţionalele provizii pentru iarnă, de cartofi, ceapă sau murături, gospodinele sînt mai prezente ca oricînd în unităţile de desfacere a legumelor şi fructelor. In ce măsură acestor preocupări de sezon ale cetăţenilor 11 se răspunde cu grija cuvenită ? Intre atitea satisfacţii pe care le oferă această toamnă gospodinelor, aşa după cum a reieşit din constatările făcute zilele acestea de echipele de control obştesc muncitoresc prin pieţele Capitalei, se mai fac simţite şi cîteva distonanţe care nu ţin de firea cusurgie a unor cumpărători, ci de neajunsuri ale organizării desfacerii legumelor şi fructelor. 11 octombrie: însoţim echipele de control obştesc în Halele Obor. Ora 7, oră de intense cumpărături : sute de gospodine cu sacoşele încărcate se îndreaptă mulţumite către casă. Abundenţa produselor de sezon — cartofi, ceapă, roşii, varză este evidentă, iar mulţumirea gospodinelor justificată. In ziua raidului nostru, unităţile de desfacere au fost alimentate cu 17 000 kg cartofi, 12 000 kg ceapă, 6 000 kg roşii, 5 000 kg varză şi însemnate cantităţi de gogoşari, ardei gras, fasole verde, mere, pere, struguri etc. Peste un ceas, adică la ora 8, în piaţa „Unirii“. Standurile organizaţiei intercooperatiste îşi aşteaptă clienţii cu varză, roşii, vinete, struguri etc. Un camion a descărcat ceapă, iar un altul, sosit de la cooperativa agricolă Nuci, a adus ardei de o calitate ireproşabilă. Este cazul să menţionăm eforturile (apreciate, de altfel, de controlorii obşteşti şi de mulţi cumpărători) făcute de organizaţia intercooperatistă de a ţine piaţa la un nivel ritmic de aprovizionare. Surprizele ne aşteaptă însă la standurile de desfacere ale I.L.F. De la prima vedere, ele apar sărace, lipsite de unele sortimente mult solicitate : roşii, morcovi, vinete, gogoşari. După o investigaţie sumară, cumpărătorii se aşează la rînd, la două sau trei din standuri care, de bine, de rău, oferă marfă mai multă. Şi aşa se face că în timp ce unii vînzători sunt asaltaţi de cumpărători, alţii stau cu taraba goală. Oare nu s-ar putea repartiza legumele în mod ritmic şi, mai ales, uniform pe unităţi ? S-ar înlătura astfel cozile şi bătaia de cap. „Nu se poate încearcă să explice responsabilul unităţii nr. 201, Ilodor Ciocîldău, vînzătorii sunt totodată gestionari. Cum să se treacă marfa de la unul la altul ?“ Ei bine, tocmai asupra acestui aspect au atras atenţia in nenumărate rînduri controlorii obşteşti. Concluzia era unanimă : cu puţin efort de gindire şi organizare s-ar fi găsit pînă acum şi modalităţile ca marfa stocată la unele standuri să fie repartizată unităţilor deficitare, astfel Incit să nu păgubească nici vînzătorul, iar cumpărătorul să fie mulţumit. Lipsa de preocupare pentru o aprovizionare ritmică se reflectă şi în faptul că majoritatea produselor se descarcă pentru vînzările de dimineață. Aceasta face ca VASILE ANDREI (Continuare in pag. 4-6) SENTIMENTUL DATORIEI Intrind in întreprindere citisem, pe un portal desfăşurat între hale, un adevăr elementar şi. In acelaşi timp, fundamental : „Uzina este plinea noastră !“ Era un memento de o fascinantă simplitate al celor care lucrează la Uzina mecanică „Muscelul" din Cimpulung. Sensul acestei afirmaţii, cu valoare de truism, mi se întregea şi căpăta profunzimi de o uluitoare subtilitate, ştiind că de aici, din această unitate industrială despre care s-a scris, poate, prea puţin, a pornit iniţiativa comunistă de a transforma uzina, fiecare secţie sau loc de muncă intr-un spaţiu al afirmării hărniciei, onoarei, cinstei şi demnităţii socialiste. Noţiunile se îmbină perfect, esenţializind treapta de conştiinţă pe care se află oamenii uzinei, pasiunea cu care ei inşişi işi modelează personalitatea, supunindu-se, in mod deliberat, unor exigenţe care devin un paşaport comunist de intrare în viitor. Îmi este deosebit de greu să fac delimitări. Senzaţia de întreg (chiar dacă mai există asperităţi de comportament care trebuie netezite, aduse la numitorul comun al colectivului) mă domină. Nu mă surprinde. Dimpotrivă, o consider logică prin raportarea la ceea ce este esențial — sudura morală intre oameni, identificarea lor cu interesele majore ale producției, considerate ca parte inseparabilă a intereselor individuale ale fiecărui salariat, indiferent de locul pe care o ocupă în angrenajul complex al uzinei. Aş porni insă de la o observaţie pe care am reţinut-o din cele pe care mi le-a spus maistrul Ion Nania: „...vorbim, in relaţiile noastre de muncă, în uzină, sau în cele de colaborare dintre uzine, prea mult despre ajutor. Despre întrajutorare. Dar, tovarăşe dragă, noi nu TRADIŢII MUNCITOREŞTI avem nevoie de ajutor, ci de faptul ca fiecare dintre noi să-şi facă datoria. Nu numai atît cit prevăd „regulamentele“, ci cu puţin mai mult, cu atît cit ii cere propria-i conştiinţă. Şi dacă omu-i om, totdeauna va încerca să facă mai mult azi decit ieri, să muncească mai bine, din punct de vedere calitativ, miine decit azi...“ Optică revelatoare. Nu prin individualizare, ci prin caracterul ei generalizant in existenţa de muncă a acestui colectiv. Se cuvine discutat puţin acest om , Ion Nania. Nu a avut un drum neted in viaţă. Nu pentru că viaţa i-ar fi făcut greutăţi. Ci pentru că el nu i-a mulţumit niciodată să te lase „dus de val“. Dăduse examen la facultate, reuşise, dar a simţit că ii plac mai mult „fierăraiele“, cum zice el, şi a intrat in uzină. „Aş fi ieşit inginer, dar un inginer care nu pune suflet şi asta ar fi însemnat moarte curată, pentru mine, ca om. Uzina, cu treburile ei foarte concrete, m-a atras. Simţeam că sînt al ei..." Vorbeşte fără patos, aşezat, fără regrete, cu o vagă mindrie că a avut tăria să-şi înfrîngă comoditatea şi să-şi urmeze drumul pe care se simte realizat. Comunistul Nania se află acum la vîrsta maturităţii profesionale. Ea se întemeiază însă pe maturitatea de conştiinţă de care adat dovadă atunci cind a ştiut să aleagă. Un om de o structură morală aparte ?- Nu. Colectivul uzinei are multe începuturi de viaţă ca al lui Nania. Circa 400 de muncitori, de o înaltă calificare acum, au venit în uzină direct de pe băncile liceului. Şi nu băieţi care nu ar fi fost dictaţi pentru continuarea studiilor. Şi nici atraşi de mirajii unui ciştig uşor, imediat. Ci oameni care au ales în mod deliberat munca in uzină, pentru eie asemenea lui Nania, au iubit (şi iubesc) „fierăraiele“. Alţi 500 de tineri muncitori, absolvenţi ai şcolilor profesionale, urmează MIHAI COLEŞIU (Continuare în pag. 2-a) Excelenţei Sale Domnul SALEM RABYA AU Preşedintele Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Democratice a Yemenului ADEN Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Populare Democratice a Yemenului, adresez Excelenţei Voastre calde felicitări şi cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de progres poporului dumneavoastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul ambelor popoare, al păcii şi cooperării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnul PHILIBERT TSIRANANA Preşedintele Republicii Malgaşe TANANARIVE Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Malgaşe, am plăcerea să adresez Excelenţei Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, călduroase felicitări, împreună cu cele mai bune urări pentru sănătatea şi fericirea dumneavoastră personală, pentru progresul poporului malgaş, îmi exprim convingerea că relaţiile de colaborare dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul celor două popoare, al păcii şi cooperării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România