Munca, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7426-7451)
1971-10-14 / nr. 7437
Pagina a 4-a în vederea încheierii cu succes a campaniei agricole de toamnă ZI ŞI NOAPTE LA CULES ŞI SEMĂNAT! ÎN JUDEŢUL PRAHOVA Rămînerea în urmă poate fi recuperată prin dublarea vitezei zilnice de lucru In săptămîna ce a trecut, lucrătorii fermelor cerealiere ale întreprinderilor agricole de stat Puchenii Mari, Movila Vulpii şi Măgurele, lucrind zi şi noapte, au insămintat pe mai bine de jumătate din suprafaţa prevăzută pentru cultura griului de toamnă. In acelaşi timp, porumbul a fost recoltat de pe mai bine de 60 la sută din suprafaţă. La rindul lor, mecanizatorii care deservesc C.A.P.-urile Petroşani, Hăbud, Fîntînele, Strejnicu, Tîrgşorul Vechi, Bărcăneşti şi altele, organizind temeinic munca şi folosind din plin timpul de lucru însămînţează în aceste zile ultimele suprafeţe cu griu. După cum ne relata inginerul Vasile Lefter, directorul S.M.A. Buda, toate cele 130 de tractoare, 33 de semănători, discurile, grapele şi celelalte utilaje din dotare au lucrat din plin pe ogoarele cooperativelor agricole. Aceasta explică faptul că pina acum în zona Consiliului intercooperatist Buda — Stoeneşti s-a însămânţat cu griu o suprafaţă de aproape 2 000 hectare, ceea ce reprezintă 60 la sută din plan. In acelaşi timp, cu ajutorul combinelor a fost recoltat porumbul de pe sute de hectare. O analiză a situaţiei de pe teren ne permite să desprindem faptul că în săptămîna ce a trecut, nu la toate unităţile agricole de producţie s-au întreprins măsuri corespunzătoare pentru folosirea din plin a maşinilor, a oamenilor, în vedera urgentării lucrărilor de recoltat şi semănat. Astfel, deşi au existat zile bune de lucru, viteza medie pe judeţ la însămînţat a fost numai de 1 100—1 200 hectare, faţă de 1 800 hectare, cit se stabilise de comandamentul judeţean. O cifră uşor de realizat, dacă toate forţele şi mijloacele de muncă ar fi fost mobilizate din plin. Elementele care generează deficienţele de pe teren sunt multiple. De pildă, in plină zi de muncă, zi cu soare, numeroase tractoare ale S.M.A.-ului Pucheni. in loc să lucreze pe ogoare au fost folosite la transportul balastului şi a altor materiale pentru construcţia unei remize (? !) Oare această operaţie nu se putea face in zilele cind timpul nu a fost prielnic lucrului pe cîmp ? Lucrîndu-se numai cu 2 tractoare, in loc de 3, la C.A.P. Puchenii Mari, unitate deservită de același S.M.A., intr-o săptămînă s-au semănat abia 80 hectare cu griu — realizarea reprezentînd norma unui singur agregat pe intervalul a 5 zile. La alte unități ca de exemplu, C.A.P. Gorgota, de la începutul campaniei se lucrează doar cu 5 tractoare din cele 7 repartizate de S.M.A. Pucheni. Un tractor este defect, iar altul stă pentru că n-are cine să-l pornească, întrebat, şeful secţiei de mecanizare, Vasile Răcaru, de ce în aproape 10 zile au fost însăminţate doar 80 hectare cu griu, acesta ridică neputincios din umeri, motivînd că directorul S.M.A. Pucheni, cunoaşte acest lucru şi că... Intr-adevăr, ne-am convins şi noi că inginerul Ion Ruşu, directorul S.M.A. Pucheni, cunoaşte faptul că aici ca şi în alte secţii nu toate tractoarele au mecanizatori şi că o parte din tractoriştii prezenţi lucrează pe porte, cite o jumătate de zi. Dar de ce nu ia nici o măsură pentru a îndrepta această situaţie n-am putut afla. Sunt in judeţul Prahova şi cazuri find tractoriştii, cum sunt cei care deservesc C.A.P.-urile Mislea, Gura Vadului, Mălăeşti, Mizil şi altele, nu au putut folosi din plin timpul de lucru pentru că nu le-au fost asigurate cantităţile de săminţă necesară. De altfel, o situaţie centralizată recent, la nivelul judeţului Prahova, arată că la bazele de recepţie ale întreprinderii de valorificare a cerealelor se mai găsesc încă 2 000 tone săminţă de griu care nu au fost ridicate. La lichidarea acestei stări de fapt, o sarcină importantă revine şi comitetelor sindicatelor din comune şi conducerilor unităţilor agricole de producţie. Acest lucru se impune cu atît mai mult cu cit in întreprinderile agricole de stat au mai rămas de semănat peste 50 la sută din plan şi de recoltat circa 40 la sută din cultura porumbului iar in cooperativele agricole de producţie s-a semănat abia 40 la sută din plan şi s-a recoltat porumbul pe numai 37 la sută din suprafaţa cultivată. De aceea, in această săptămină, mai mult ca oricind, toate tractoarele şi semănătorile trebuie să se afle în brazdă din zorii zilei şi pină seara, iar noaptea să se continue aratul şi discuitul. Aceeaşi problemă se ridică şi în ceea ce priveşte culesul porumbului şi transportul produselor la bazele de recepţie. Organele de specialitate, conducerile unităţilor, activiştii sindicali, mai mult ca oricine în această perioadă trebuie să stea în mijlocul mecanizatorilor, al lucrătorilor agricoli şi împreună cu ei să urgenteze executarea tuturor lucrărilor de sezon. LUCIAN BĂRBIERI coresp. ziarului MUNCA Aprovizionarea unor pieţe (Urmare din pag. 1) după citeva ore de aglomeraţie, marfa să se vîndă, lăsind loc apoi unei perioade de acalmie cînd vînzătorii aşteaptă maşinile de la depozite sau producători. In momentul cind controlorii obşteşti notau aceste lucruri, unităţile I.L.F. din piaţa Mihail Eminescu, se odihneau amorţite, cu tarabele goale, iar cumpărătorii îşi pierdeau vremea alergînd de la un centru de desfacere, la altul (sau chiar de la o piaţă la alta), în căutarea unor sortimente (gogoşari, varză, struguri, mere etc.). Repartizarea nejudicioasă a produselor făcea ca luni dimineaţă, bunăoară, în jurul orei nouă, in Piaţa Dorobanţi, gogoşarii, morcovii, ardeii graşi, albitura, ţelina, strugurii să existe din abundenţă, în timp ce în piaţa „7 Noiembrie“ lipseau aproape cu totul. Şi acest joc al repartizării, plin de capricii, se observă şi în alte pieţe şi magazine. Cumpărătorii trebuie să aibă „fler“ pentru a găsi locul unde aprovizionarea este mai bună. Fireşte, pe acest teren al superficialităţii se dă apă la moară unor elemente profitoare, necinstite. La unităţile intercooperatiste din Piaţa Moşilor, ultimele lăzi cu struguri, deşi de o calitate total necorespunzătoare, se vindeau cu preţul mult mai mare decit cel din mercurial. — Nu putem înţelege de ca tocmai acum, cînd toată lumea se aprovizionează pentru iarnă, magazinele I.L.F. din piaţa noastră continuă să fie „descoperite“. Nu găsim roşii, gogoşari, felină, gogonele... — ne spunea Elena Marinescu, una dintre numeroasele gospodine întîlnite în piaţa Vitan. Intr-adevăr, deşi la vinzare nu erau roşii, în magazia de mină, controlorii au găsit dosite aproape 600 kg de roşii. Potrivit facturii, marfa intrase de citeva zile. Cum de nu s-a vîndut ? ! Responsabilul Constantin Corbeanu n-a putut să explice. A ridicat din umeri, mut, şi cînd a fost întrebat de ce nu expune la vinzare cele 1 800 de ouă ţinute în întunericul magaziei. De unde, concluzia echipei (la care subscriem şi noi) că marfa dosită aştepta intermediari, aceşti interpuşi între I.L.F. şi cumpărători, speculanţii pieţii care cumpără la preţ oficial şi le vînd cu suprapreţ. Pentru că mercurialul a devenit în unele pieţe o literă moartă. O mare cantitate de verzituri, „zimbea" gestionarului Dinică Gheorghe din Piaţa Amzei. Numai lui, întrucât cumpărătorilor nu li se arăta această marfă. Numai utilizînd legitimaţia de controlor obştesc, Ion Bodoiu a reuşit să le descopere şi să determine punerea lor în vinzare. Controlorii obşteşti au sesizat, de asemenea, că o parte din unităţile I.L.F. continuă să practice, un comerţ rudimentar. In pofida criticii la adresa unor lucrători nu se fac totuşi eforturi cu eficienţă vizibilă, pentru întreţinerea mărfurilor, pentru prezentarea şi desfacerea lor în condiţii civilizate. Legumele se vînd de cele mai multe ori nesortate, amestecate cu pămînt ori degradate. O parte din lucrători sînt arţăgoşi, insolenţi. Ceri cu politeţe lui Popa Dumitru, gestionar la o unitate din aceeaşi piaţă : „Vă rog să nu-mi daţi marfă mucegăită!“ Atîta îi trebuie, că asupră-ţi se abate o explozie de invective. Nu este singurul caz care atestă insuficienta atenţie acordată de lucrătorii unor magazine de legume şi fructe modului în care prezintă marfa, ca şi lipsa de solicitudini şi politeţe faţă de cumpărători. După cum se vede, activitatea comercială din pieţele Capitalei e încă umbrită de o seamă de „pete“ datorită atitudinii in contradicţie cu etica şi normele legale ale comerţului pe care o mai au unii lucrători. Faţă de asemenea fapte, se impune o atitudine mai fermă, mai drastică din partea conducerii I.L.F. Bucureşti. De asemenea, trebuie să vădească mai multă preocupare pentru urmărirea modului în care se desfăşoară aprovizionarea şi desfacerea legumelor şi fructelor in fiecare unitate. Numai acţionîndu-se operativ şi eficient este posibil să se asigure aprovizionarea corespunzătoare a populației. I . G. C. L Luduş str. Republicii nr. 53, judeţul Mureş ANGAJ E A Z Ă • doi tehnicieni proiectanţi în construcţii • un juristconsult. Condiţiile de studii şi salarizare sunt cele prevăzute in H.C.M. 914 1968.Informaţii la sediul întreprinderii şi la telefon 419. ÎN JUDEŢUL SUCEAVA PENTRU TERMINAREA RECOLTĂRII CARTOFULUI SE IMPUNE UN ULTIM EFORT! Muncindu-se intens, zi-lumină (şi duminică au fost prezenţi pe ogoare 23 000 de mecanizatori şi cooperatori), folosindu-se tot mai bine mijloacele existente, în Judeţul Suceava se apropie încheierea uneia din principalele lucrări ale actualei campanii agricole — recoltarea cartofului. Operativa din 13 octombrie a.c. arată că din cele 23 429 ha cultivate cu cartofi au fost recoltate 20 571 ha, ceea ce înseamnă 87,8 la sută. Oarecum rămase în urmă sunt fermele I.A.S. care au realizat doar 70,4 la sută din plan. O analiză a situaţiei la nivelul judeţului arată că pentru încheierea cit mai grabnică a acestei lucrări, timpul fiind favorabil, se cere un ultim efort şi mobilizarea tuturor forţelor de care se dispune. Dacă în circa 30 din cele 95 de C.A.P.-uri, printre care Marginea, Rădăuţi, Plopeni, Prelipca, Zvoriştea, Pătrăuţi, Chilişeni, Probota, Dumbrăveni şi Roşcani recoltarea cartofului s-a încheiat, în alte unităţi aceste lucrări se tărăgănează nejustificat. Astfel s-a ajuns ca în C.A.P. Frătăuţii Vechi să se recolteze doar 120 ha, din cele 220 ha cultivate cu cartofi, iar la Bălăceanu 173 din cele 300 ha. Rămase in urmă sunt şi C.A.P.-urile Calafindeşti, Rotopăneşti, Ciprian Porumbescu etc. Cel puţin acum conducerile acestor cooperative, brigăzile S.M.A., toţi cooperatorii trebuie să înţeleagă faptul că orice zi de întârziere poate duce la pierderi de recoltă şi creează perturbări în aprovizionarea populaţiei. Legat de recoltarea cartofului trebuie să atragem atenţia şi asupra ritmului nesatisfăcător în care se face sortarea, asigurarea seminţei şi transportul tuberculelor în baze. Deşi, după calculele teoretice, avînd în vedere mijloacele de care se dispune, în bazele de recepţie ar putea intra zilnic, între 12 000 şi 14 000 tone, realizările abia dacă se ridică la 5 500—6 500 tone pe zi. Se pierde mult timp la încărcat şi descărcat, lucrul începe cu întârziere dimineaţa. Credem însă că, organizarea temeinică a muncii, activizarea tuturor forţelor şi mijloacelor vor permite lucrătorilor din agricultura suceveană să raporteze terminarea recoltării cartofului înainte ca timpul să devină nefavorabil. MIHAI ŢINTAR coresp. ziarului „Munca“ MUNKA Joi 14 octombrie 1971 In aceste zile prin staţiunea Olăneşti. Foto : ŞT. MARINESCU COLUMBOFILA Abia sosit la redacție, nici n-apuc să pun umbrela-n cuier şi tîrri telefonul. — Alo ! — Mneata ! Aici e Mita. Mi ţii minte ? Mita Chiştoc. — Chiştoc ? Aăă... Da, sigur că da ! Ce mai faci, Mita ? — Sînt priponită. Dau telefon din biroul procurorului. l-am cerut voie. Vii încoace . — Păi... Ți-am mai spus. Eu culeg date pentru „Galeria naivilor". Tu, cu cotețele tale, n-ai ce să-mi... — Care cotețe ? ! M-am reprofilat. De data asta, am fost columbofilă. — Ai furat porumbei ? — Aș ! Hai incoa’ că-ți dau naivi cu duiumul. Să mori de ris, nu alta... . M-am dus. Deși nu-mi venea să cred că Mita e capabilă de altceva decit să răsucească giiul găinilor in miez de noapte. Cind o văzusem ultima oară, in uniformă vărgată in sala tribunalului, fusese invidioasă pe un escroc care-mi povestea cum a ajuns „director“ la o cărămidărie. ...O ascult pe Mita și mă crucesc. In ultima ei „lovitură“ a fost „tovarăşa ingineră“ și angrosistă de cereale. — ...mă pregăteam să intru intr-o curte cu hulubi rotaţi, că se vînd cu o pereche de curci. N-am intrat, fiindcă dincolo de gard discutau doi inşi. Ziceau că asociaţiile columbofile, astea care-i adună pe iubitorii de porumbei, ar fi dispuse să cumpere griu cu suprapreţ. A doua zi, am dat fuga la asociaţia „Unirea“, aia cu-n porumbel albastru pe firmă, s-aranjez cu preşedintele să-i dau boabe la preţ de speculă, cu 45 la sută peste mercurial. — Nu ţi-a cerut o legitimaţie, nu te-au întrebat de unde ai cereale . — Nu, fiindcă la început nu mi-a dat gologani înainte. Preşedintele de la „Unirea“, Radu Tarbu, e băiat deştept, slujbaş la I.C.A.R., activist obştesc la sindicatul întreprinderii şi deputat in consiliul popular al sectorului VI. Doar atât aş putea zice, că s-a invoit la speculă... Şi? — Şi d-acolo am plecat la Fabrica „Anticorosivul“, unde am aflat că sindicatul a organizat o asociaţie columbofilă. I-am spus inginerului George Borş, preşedintele asociaţiei, ce am perfectat la „Unirea“. N-aş putea spune dacă a dat telefon sau m-a crezut pe cuvint, dar s-a purtat drăguț. Adică, mi-a dat hîrtii in alb, cu antet, ștampilă și semnătură, ca să procur boabe în numele columbofilei. — Chiar in alb ? ! — Zău, aşa ! Mi-au rămas citeva „delegații" d-astea. Poţi să le vezi, că sint la dosar. — Și le-ai dat grij 7 — Nu. Porumb le-am dat. — De unde 7 — Stai să vezi. Ai scris cindva despre Gheorghe Călinescu, preşedintele de la C.A.P. Dragomireşti. îşi închinase ştampila unor negustori de geamuri, care făceau afaceri de milioane cu uzina „Electromagnetica“. — Te pomeneşti că te-ai dus la Dragomireşti ! — Bineînţeles ! Tovarăşul Călinescu mi-a dat trei tone de porumb şi nişte „împuterniciri“, tot cu anteti parafă, din care rezulta că eu, Maria Bondoc, că pe buletin nu-mi zice Miţa Chiştoc, sunt delegata cooperativei agricole de producţie. — Cu ce te-a... delegat ? — Cu procurarea tarifelor de la moara „Dîmboviţa“. Dumnealui zicea că ar fi mai bucuros dacă ar intra în relaţii de schimb in natură cu mine, adică să-mi dea porumb pe tăriţe. — Te-ai dus şi la moară ? — Da, însă m-aş fi putut duce şi fără împuterniciri. Şeful serviciului comercial d-acolo, Ştefan Dinescu, băiat de zahăr, ■ mi-a vîndut tăriţe fără multă vorbă. — Te-ai dat drept ingineră . — Nu acolo. La Brezoaiele am spus că sint ingineră in tehnica păsărilor. N-am prea minţit. Doar ştii că mă ocupasem cu... găinile. Preşedintele cooperativei agricole din Brezoaiele, tovarășul Chiriac Isac, mi-a dat trei vagoane de cereale. Credea că hrănesc toți porumbeii de pe continent. — Pe bani ? — Tio ! Am ridicat marfa și i-am spus să-mi trimită factura la „Columbofila“. Om cumsecade. Cind a băgat de seamă că a fost păcălit n-a făcut nici o reclamație. Dacă nu intra miliţia pe fir, o lăsa „moartă“. — Şi cu ce ai ridicat atita griu şi porumb ? — Cu autocamioane închiriate legal de la IRTA. Păi ce, Miţa-i proastă ? ! M-am jurat că nu mai violez un cotet, cind am văzut că pot fi persoană de încredere. M-am dus la un vecin al meu, Tudorache Neagu, pe care mi-l recomandase Bondoc, bărbatu-miu, înainte de a intra ultima oară la „pirnaie". Tudorache ăsta are un „Mercedes“ negru ministerial. Şi l-a cumpărat din Germania, că lucrează la Autobaza de transporturi internaţionale. I-am zis că am ajuns angrosistă şi l-am angajat să-mi facă citeva curse de agriment. Mamă, s-o fi văzut pe Miţa in „Mercedes“ ! Cinci, am intrat cu limuzina la Slobozia-Moară, toată conducerea cooperativei agricole din comună a fost făcută pilaf. „Sărumina tovarăşă ingineră, cu ce vă putem fi de folos ?“ Am aprins o ţigară „Chesterfield“, i-am suflat un fum in nas preşedintelui Andrei Haiduc şi i-am spus să-mi încarce trei vagoane de cereale. N-a avut disponibil decit 2,7 vagoane. M-am mulţumit şi cu atita. I-am dat mina să mi-o pupe şi i-am spus să-mi trimită factura la „Anticorosivul“. — A trimis-o . — S-ar putea, fiindcă inginerul Borş indicase contul bancar pe delegaţie. Nu mai ştiu, pentru că i- am „căzut“ după chestia asta. Am intrat în relaţie cu un fost angrosist de cereale, unu' d-adevăratilea, care s-a băgat ca prostu-n leasa miliţiei şi m-a „turnat“ şi pe mine. Negustorul ăsta, Gavrilă Buhuşi din Găvojdia Timişoarei, îmi plătea mie de trei ori preţul oficial al cerealelor şi le vindea cu ciştig împătrit, lacomul naibi, prin satele de munte. — Miţo, tu-mi spui basme. — Mă jur pe ce vrei. Intreabă-i şi pe... I-am întrebat pe anchetatori, procurorul Octavian Gorea şi maiorul Gheorghe Băncilă. Intr-adevăr, Miţa Chiştoc a fost... columbofilă. Foileton deth. Filimon ACTIVITATEA PRACTICĂ a Consiliului de administraţie s-a mutat acolo unde se realizează producţia (Urmare din pag. 1) spunea tovarăşul Petre Caraivan preşedintele comitetului sindicatului, de la un singur principiu : „nu există muncitor, tehnician sau inginer care să nu dorească a-şi realiza integral sarcina de plan şi chiar a o depăşi ca o dorinţă firească a omului de a-şi asigura un ciştig sporit, corespunzător calităţii şi cantităţii de muncă depuse. Ei sunt în acelaşi timp şi cei mai fini observatori ai procesului de producţie, filtrează prin minte totul, calculează, descoperă vulnerabilitatea organizării producţiei devenind nemijlocit părtaşi la conducerea unităţilor. Ei bine, ca să se realizeze aceste deziderate trebuie să fii acolo, in mijlocul lor, să-i asculţi, să le stimulezi iniţiativa, şi mai cu seamă să ştii să aplici imediat în practică valoroasele propuneri făcute de ei. Comitetul sindicatului, prin comisia inginerilor şi tehnicienilor, a pus în discuţie slaba folosire — într-o perioadă anterioară — a timpului de lucru în schimburile II şi III, împreună cu organizatorii grupelor sindicale, cu sprijinul lor direct s-a întocmit un studiu care a fost apoi prezentat intr-o şedinţă a comitetului executiv al consiliului de administraţie. Aşa s-a născut un plan de măsuri comun — devenit lege pentru noi — care a fost aplicat punct cu punct, sub îndrumarea comitetului de partid. In primul rind s-au făcut reorganizări in secţii, în sensul redistribuirii forţelor şi echilibrării acestora în procese cheie de producţie, intărindu-se în acelaşi timp conducerea, controlul şi ajutorul tehnic de specialitate, în schimburile de noapte, cu ingineri tehnologi, înainte, activitatea de producţie în schimburile II şi III era condusă numai de maiştri, iar competenţa lor se limita in luarea unor decizii operative pe fluxul tehnologic, pierzîndu-se timp preţios, lăsind uneori, pentru a doua zi, rezolvarea unor probleme. In acelaşi timp, făcindu-se o riguroasă selecţie a celor mai buni muncitori cu practică şi experienţă îndelungată şi calificîndu-i maiştri, s-a ajuns ca astăzi fiecare secţie şi schimb să fie asigurat cu un inginer tehnolog şi doi maiştri de specialitate. Iată un alt exemplu privind felul cum sunt ascultaţi oamenii şi respectate propunerile lor de către sindicat şi conducerea grupului industrial. Petre Breja, de pildă, maistru principal la secţiade lacuri şi vopsele, din discuţiile purtate cu operatorii chimişti, a hotărît să propună in prima adunare lunară a grupei sindicale amenajarea unor mici depozite intermediare de materii prime în incinta atelierelor, arătînd că vechiul sistem de aprovizionare, adevărate curse maraton între depozitul central şi ateliere, solicita ceasuri întregi, producţie pierdută, prezentind şi un calcul al timpului irosit. Fiind luată în considerare în mai puţin de 10 zile aceste depozite intermediare au început să funcţioneze. Forţa activă a comitetului sindicatului rezidă din permanenţa sa în mijlocul oamenilor, de a fi mereu în miezul acelor probleme care frămîntă colectivul. Nu putem afirma că aici disciplina se află la un nivel scăzut, că ea dă bătaie de cap organelor de conducere. Pornind de la ideea că folosirea eficientă a timpului, deci realizarea integrală a sarcinilor de plan, ţine de o disciplină fermă, liber consimţită, de jos şi pină sus, comitetul sindicatului — după declanşarea acţiunii de la Bacău concretizată sub denumirea : „Valorificarea raţională a timpului de lucru — îndatorire majoră a fiecărui salariat" — a pus în dezbaterea celor 35 de grupe sindicale această importantă problemă, cu tendința de a forma o puternică opinie de masă. Mai mult decît atît, membrii comitetului sindicatului au sarcina de a ajuta organizatorii de grupă la întocmirea materialelor ce se prezintă în adunările lunare ale grupelor, în selectarea problemelor păstrindu-le, firesc, punctele de vedere personale, apoi, de a nu scăpa relatarea şi punerea în discuţie a tuturor cazurilor de indisciplină care se mai ivesc. Ei iau parte activă la adunări şi, mai cu seamă, luptă pentru traducerea în viaţă a propunerilor făcute privind îmbunătăţirea muncii lor. Ceea ce merită cu prisosinţă a fi evidenţiat, e faptul că însuşi directorul general al grupului industrial, tovarăşul inginer dr. AURELIAN BLAGA, ia parte cu multă regularitate la unele adunări lunare ale grupelor sindicale. Iată un exemplu concludent. Intr-o vreme la grupa sindicală de la lacuri şi vopsele se manifesta la unii tineri tendinţa de chiul, de a nu-şi realiza sarcinile. In prima adunare lunară, Constantin Oprea, organizatorul grupei, a pus în dezbatere problema folosirii celor 480 de minute, dezvăluind aspectele negative care au apărut. La această şedinţă au participat directorul general şi preşedintele comitetului sindicatului, care citiseră dinainte referatul organizatorului. Oamenii, spunea tovarăşul Oprea, au simţit atunci deosebita atenţie ce se acordă de conducere fiecărei probleme in parte, fiecărui om, discuţiile purtindu-se diferenţiat, arătindu-lise membrilor grupei ce înseamnă a nu se produce nu un ceas ci un minut, la nivelul grupului industrial şi cum se răsfringe aceasta, negativ, asupra întregului colectiv... Măsurile luate au condus la eliminarea totală a tarelor, cei vinovaţi atunci, devenind astăzi prin forţa colectivă şi ajutaţi permanent de şeful de echipă Vintilă Maier, fruntaşi in întrecerea socialistă. Afir-»naţiile acestea nu sunt vorbe goale. Ele reflectă un mare adevăr iar oamenii ştiu astăzi că personalitatea lor se afirmă neîncetat, că propunerile pe care le fac nu râmin înscrise intr-un proces verbal care se uită prin sertare. Dar, comitetul sindicatului și conducerea grupului nu s-au oprit la aceste probleme, privind investigarea folosirii cit mai eficiente a timpului de lucru. Studiind toate căile prin care se scurge nejustificat timpul neproductiv, ci s-au oprit exact acolo unde uneori nu te aştepţi. Unul din recentele studii Întreprinse de comitetul sindicatului, cu sprijinul specialiştilor, se referă la reorganizarea transportului intern. S-au făcut sondaje de păreri şi opinii cerindu-li-se oamenilor să vină cu propuneri concrete. Astăzi fiecare sector se afla dotat cu mijloace moderne de transport, întreţinerea lor intrînd automat in obligaţia atelierului, reparaţiile făcindu-se centralizat, de oameni cu inaltă calificare. Aşa cum spuneam mai sus, in activitatea lui, comitetul sindicatului îşi sprijină întreaga sa muncă pe consultarea membrilor de sindicat. De exemplu, comitetul sindicatului a prezentat conducerii, iniţiativa grupei sindicale de la lacuri-vopsele, privind închiderea unui spaţiu pentru depozitarea ambalajelor recuperate şi spălarea lor, tăindu-se in acest fel drumul spre depozitul central, mult prea departe de atelier. Dind curs cerinţelor oamenilor şi împlinind în acelaşi timp o importantă sarcină dată de Consiliul Central al U.G.S.R., aceea de permanentă ridicare a calificării profesionale şi a specializării, aici au fost organizate o serie de cursuri interesante, deosebite, care nu se intîlnesc în multe industrii. Ele privesc modul de Întreţinere zilnică a utilajelor. Înregistrarea defectelor după auz, de către operatorii chimişti, urmărirea utilajelor în exploatare pentru realizarea parametrilor şi înscrierea intr-un caiet a observaţiilor, depistarea locurilor vulnerabile in exploatare pentru luarea măsurilor specifice de protejare etc. Acestea au condus la înlăturarea timpilor morţi la uzina „Policolor", noţiunea de timp mort fiind în declin, pe cale de dispariţie. în sfirşit, in cadrul grupului industrial, dacă ne întoarcem la factorul disciplină, merită să amintim de măsura luată privind introducerea insignelor distinctive, pentru fiecare sector, măsură care a condus la înlăturarea vizitelor fără scop productiv, a părăsirii locurilor de muncă şi altele, în acelaşi timp au fost constituite zece comisii de disciplină, organizate şi ele pe secţii de producţie, dar despre care, din fericire, putem vorbi foarte puţin, întrucit nu li s -a oferit dese cazuri de judecare a abaterilor. ...Ajungindu-se la indicele stabilit de folosire a timpului de lucru, implicit şi rezultatele din primele 9 luni ale anului sunt concludente, edificatoare. Astfel, producţia globală a fost depăşită cu 104.6 milioane lei faţă de angajamentul luat, producţia marfă fiind şi ea depăşită cu 77.6 milioane lei. La aceste substanţiale depăşim o contribuţie deosebită, în adevăratul sens al cuvintului şi-au adus-o unităţile din cadrul grupului industrial, in primul rind, fabricile „Solventul“ şi „Azur“ din Timişoara şi ,,Folicolor"-Bucureşti. Firesc, s-a depăşit şi planul la abilimente, cu citeva mii de tone, colectivul grupului industrial de lacuri şi vopsele respectînd termenele de livrare înscrise în contracte, reuşind să dea la export importante cantități de produse peste plan. Căsuţa poştală 4107 MARIAN CONSTANTINESCU — Corabia, încă din iulie U.F.R.M.A. Roşiori a depus la bancă suma pe care o reclamaţi. în cazul că nu vă puteţi prezenta personal să vă ridicaţi banii, trimiteţi în acest sens o cerere prin care să solicitaţi eliberarea sumei şi adresa unde să vă fie trimisă. DUMITRU DIACONESCU — comuna Popeşti, Vilcea. Din cercetările făcute de organele în drept s-a constatat că in planul de extinderi reţele electrice pe 1972 este cuprins şi satul Dăieşti. Lucrările ce se vor executa în anul următor, după contractarea lor de către consiliul popular al comunei Popeşti cu I.R.E. Piteşti, vor rezolva şi alimentarea cu energie electrică a gospodăriei dr. M. CIUHOREANU — Iaşi, în problema ridicată de dv. Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Iaşi ne face cunoscut că în prezent se eliberează autorizaţii de înstrăinare a imobilelor. Cind vă veţi decide asupra imobilului ce doriţi să-l cumpăraţi, vă puteţi prezenta la serviciul de arhitectură şi sistematizare pentru a lua informaţii asupra situaţiei zonei în care se află. VIOREL POPESCU — Cîmpina. In legătură cu şcolile postliceale sau de maiştri în domeniul auto am aflat următoarele : centrul cel mai apropiat de oraşul Cîmpina este Grupul Şcolar auto Bucureşti care funcţionează pe lingă Uzina de reparaţii auto nr.3 din Şoseaua Olteniţei. La acest grup se organizează cursuri de zi şi serale, iar examenele de admitere se ţin anual, în prima parte a lunei septembrie. Cursuri postliceale nu se mai organizează în prezent pentru această specialitate. Pentru înscrierea laexamenul de admitere la şcoala de maiştri, trebuie să vă adresaţi la întreprinderea auto Ploieşti care tutelează şcoala de şoferi amatori Cîmpina. VIOREL BATRINTI — Galaţi. întrucit în prezent aveţi stagiul necesar pentru promovarea într-o categorie de salarizare superioară — respectiv de la a 3-a la a 4-a — conducerea secţiei a fost de acord pentru a vă prezenta în faţa comisiei tehnice de încadrare. ION FINICA