Munca, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7452-7477)

1971-11-27 / nr. 7475

Pagina a 2-a ŞTIINŢĂ • ARTĂ • LITERATURAI OBLIGAţIA DE A FRUCTIFICA CAPACITATEA DE liVAţiE — Ne-am numit secolul ca veac al electricităţii, mai apoi al atomului, aproape de la o zi la alta căpătăm noi probe ale nemărginirii gindirii umane, ale posibilităţilor ei infinite de a înfăptui creaţii uimitoare, de a descifra secretele lumii şi ale universului, de a descătuşa energii formidabile. Această revoluţie ştiinţifico-tehnică al cărei promotor este omul, cere cadre cu o pregătire superioară, capabile să recepteze esenţialul din avalanşa de date şi informaţii, şi să aplice in activitatea de cercetare şi creaţie noul autentic. In acest context, v-am ruga pe dumneavoastră, ca un reprezentant al culturii tehnice, să vă caracterizaţi activitatea profesională. — Ca să fii mulţumit de munca pe care o desfăşori in fruntea unui serviciu de proiectări al unei mari uzine, trebuie să depui constant eforturi diverse. Vedeţi, eu nu pot să concep ca fiind conducătorul unui serviciu de proiectări să te rezumi doar la coordonare, ci consider că e nevoie să participi direct la operaţiunile specifice. La fel ca un chirurg care nu-şi exercită profesiunea, ceea ce duce negreşit la pierderea indeminării, la ratare, un proiectant autentic trebuie să lucreze nemijlocit pentru a nu se anula ca ginditor la planşetă. Pe de altă parte, viaţa m-a învăţat, deşi in fond nu-i o noutate ce afirm, că practica iti serveşte ca o inepuizabilă sursă de inspiraţie, iar soluţionarea problemelor ridicate de ea reprezintă calea sigură spre progresul tehnic. Unui inginer excelent, dacă i se va pretinde să mediteze un an pentru a realiza ceva deosebit, n-ar putea avea idei novatoare izolindu-se intr-un birou, ci doar printr-un dialog perpetuu cu necesităţile producţiei. Caut, de asemenea, să-mi completez pregătirea profesională şi urmăresc concomitent ridicarea valorică a colectivului pe care-1 dirijez. In tehnică, elementele tehnice noi apar cu repeziciune. Esenţial este ca, din multitudinea de idei, să alegi pe cele care sunt valabile. Entuziasmul, prost înţeles, adică neselectiv, nu duce decit la o asimilare mentală împovărată de date şi relaţii. — Cum vă definiţi ca om al acestei epoci, cind întregul nostru popor este angajat în opera de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate ? — Mă consider un membru al minunatei noastre colectivităţi şi sunt mindru de aceasta, un om convins că drumul pe care păşim ne poartă pe treptele cele mai inalte ale civilizaţiei şi progresului, îmi îndrăgesc munca şi mă străduiesc să-mi fixez aspiraţiile cit mai aproape de cerinţele etapei istorice pe care o străbatem. Să fii părtaş activ la avîntul general al oamenilor muncii, mi se pare o datorie şi o cinste. — Care sînt resorturile intime ce vă animă atunci cind vă propuneţi să creaţi ceva nou ? Interviu cu ing. EUGEN NICOLESCU şeful serviciului proiectări de la Uzina de maşini electrice — Bucureşti — Ca proiectant, sunt impulsionat de dorinţa de a realiza produse cu parametri tot mai buni, in condiţii economice avantajoase. Nu o dată sunt nemulţumit de ce am făcut azi, convins că miine voi găsi o soluţie superioară. Cred că înlăturarea suficienţei, a indiferenţei şi apatiei in legătură cu munca fiecăruia ne ajută să ne relevăm personalitatea, să nu fim in discrepanţă cu elanul constructiv al celor din jur. Exigenţa, bucuria de a descoperi noul, obligaţia de a-ţi fructifica posibilităţile proprii de creaţie sunt trăsături ale conştiinţei noastre socialiste. — Vă nelinişteşte amploarea fără precedent a evoluţiei mondiale a ştiinţei şi tehnicii ? — Uneori îmi amintesc de exemplele istoriei care vorbesc despre întrebuinţarea cuceririlor ştiinţifice in slujba mijloacelor de ducere a războiului. Omenirea nu va uita niciodată de Hiroshima şi Nagasaki. Şi în prezent imperialismul are tendinţa de a folosi realizările geniului uman pentru obţinerea unor teribile forţe destructive.Ştiu insă că pe glob proporţia celor care iubesc pacea este dominantă, că oamenii cinstiţi doresc să folosească ştiinţa şi tehnica pentru a-şi înfrumuseţa şi uşura traiul. In patria noastră ştiinţa tinde să se constituie ca o forţă de producţie şi serveşte construirii socialismului, pentru prosperitatea şi binele întregului popor. — Ca cetăţean al României socialiste şi ca inginer, ce idei din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la plenara C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971 v-au impresionat in mod deosebit ? — Absolut toate ideile te consider cod al educaţiei partinice, al modului de a trăi şi munci în chip comunist. Acum, îmi revine în minte pasajul în care secretarul general al partidului sublinia importanţa şcolii ca factor de educaţie al tineretului. Instruirea tinărului, schimbul nostru de miine, urmează să fie nu o activitate exclusiv teoretică, ci o dezvoltare spirituală multilaterală, in care conexiunea cu practica să aibă un rol de căpetenie. Dragostea faţă de muncă îmbinată cu o pregătire superioară sînt trăsături ale omului nou, cetăţean demn al societăţii socialiste. — Se spune, pe drept cuvînt, că spiritul de echipă este o garanţie a succesului. Cum apreciaţi dv. munca in colectiv ? — Spiritul de echipă e indispensabil şi în activitatea productivă, cit şi în activitatea de concepţie. Serviciul nostru este, de altfel, alcătuit din nuclee, tocmai pentru proiectarea optimă a maşinilor şi utilajelor. In atelierul de prototipuri s-a verifi- cat întotdeauna proiectul de pe planşetă. După mine, ar trebui ca proiectarea, execuţia, verificarea să alcătuiască un ansamblu armonios, pentru cunoaşterea reciprocă a problemelor, pentru îmbunătăţirea unor laturi ale acestuia in vederea sporirii calităţii. Vă menţionez, ca exemplu, că în construcţiagrupurilor electrogene, ca urmare a colaborării intre colective, s-au adus îmbunătăţiri la sistemul de alimentare cu combustibil, la realizarea construcţiei metalice, a capetelor. Montorul Marin Marin, şeful atelierului montaj. David Deutsch, maistrul Gheorghe Dima. Florea Pleşoianu, de la serviciul control tehnic, oameni cu experienţă, au venit cu observaţii întemeiate, au desăvîrşit lucrarea. — Ce calităţi apreciaţi în mod deosebit la un om de cultură tehnică ? — Inventivitatea, însă numai în concordanţă cu practica. Şi aş da ca model pe savantul Coandă, scrutător atent al realităţii, creator prestigios. — Vă sperie eşecul ? — Eşecul, şi în meseria noastră ii mai întilnim, este la început o obsesie, care-ţi macină liniştea, te face să te frămînţi, uneori să te îndoieşti. După aceea gindeşti că şi eşecul are o cauză, că undeva s-a întîmplat o defecţiune. Reiei munca, cauţi eroarea, o înlături. Totul este să nu rămîi singur, să nu te izolezi, să nu accenţi înfrîngerea. Ajutorul colectivului. în clipelegrele ale ivirii unui eșec tonifiază moralul. Deci să nu ne speriem de înfringeri, pentru a putea să cistigăm bătălia finală. — împărtăşiţi-ne, vă rugăm. gîndurile de viitor. — Uzina noastră urmează, în cursul acestui cincinal, să realizeze 95 la sută din produse ca produse modernizate. Alături de tovarăşii mei de muncă, îmi voi mobiliza puterile pentru a duce la capăt această sarcină de onoare. Vă asigur, nu este lesne, însă merită să te străduieşti pentru un astfel de ţel. NICU DUMITRU Din creaţia cercurilor literar-artistice ale sindicatelor PATRIA Cind ţi se-afundă glezna în roadele din toamne Şi ii adaugi firii mereu un anotimp Din struguri scoatem focul să-I răsturnăm in palme In jurul frunţii tale, acelaşi sacru nimb. Zăpezile împlintă pe sînuţi rădăcini Sub care bobul galben işi limpezeşte mierea Şi se-mpleteşte seva mocnindă în arini Cu aurul ce curge surpind sub munţi tăcerea, Ne ai ca pe-o licoare ascunsă in căuş Alăturea de tine, nestăvilit şuvoi, Murmurător de cîntec, dar gata de urcuş Trăim cinstit în tine, ştiindu-te in noi MARIN CONSTANTIN Cercul literar al clubului sindicatului invăţămînt Bucureşti Exploratorii adîncurilor... Foto : FLORIN NOVAC navigator— Constanta Curier ştiinţific Medalie de aur La Nürnberg, la ultima expoziţie internaţională destinată invenţiilor, specialiştii români au obţinut, printre altele, şi o medalie de aur. Este vorba de invenţia „Termograful medical“, realizat de un colectiv condus de dr. Ion Mogoş şi ing. Mircea Brozici de la Institutul oncologic din Bucureşti şi, respectiv, de la Fabrica de elemente de automatizare. Noul aparat, realizat pe un principiu original de funcţionare se dovedeşte calitativ superior celorlalte de pînă acum. El este folosit pe scară tot mai largă in Institutul oncologic şi în alte instituţii medicale din Bucureşti pentru diagnosticul topografic al leziunilor maligne şi nemaligne şi pentru urmărirea efectului terapeutic. 200 000 tone deşeu pe an valorificate în procesul tehnologic de fabricare a acidului frasforic rezultă o mare cantitate de deşeu, denumit fosfogips. Cercetătorii, in urma unor studii efectuate, au ajuns însă la concluzia că acest deşeu industrial poate fi prelucrat şi întrebuinţat în fabricile de ciment, in locul gipsului, la corectarea timpului de precizie al cimentului. Anual se vor valorifica 150 000—200 000 tone de fosfogips. Cupoletă din sticlă organică Laboratorul de mase plastice de la Institutul de cercetări în construcţii şi economia construcţiilor a realizat de curînd un agregat-carusel pentru formarea, cu ajutorul presiunii de aer, a unor cupolete de sticlă organică destinate iluminării clădirilor prin acoperiş. Faţă de procedeul uzual de formare cu vid, se reduce pierderea de material de la 30 la sută la 2 la sută. In acelaşi timp, productivitatea creşte de 3—4 ori. MUNKA Triumf La Lotru, trupul tînăr mi-l răsucesc pe stindi de andezite grave şi de graniţe dure şi-ascult cum cîntă apa cascadelor adinei ca fluierele verii pierdute prin pădure. Ascult cum prin turbine reverberează clipa visului de aur sincronizat în chip de Pasăre măiastră ce-şi fulguie aripa, stirnind pe galaxie volute de nisip Constructori ! — eroii unei epopei sublime Prin noi se micşorează distanţele astrale ; Şi spaţiul şi timpul ni se supun infrunte Şi azi, mai tînăr, Lotru A-nceput, deodată, din orgi de vis să evite... GAVRIL RUSU Cercul literal al sindicatelor Bazna ASC : Aici, cineva a scris in cartea anilor, Cum se învinge, Cum piatra încălzită in palme înfloreşte şi cîntă ori doare ; Aici, cind vine, ca o linişte. Iarba timpului ni se arcuieşte pe chip, Umbra stejarului din Borzeşti poate că este, Poate că-i însuşi timpul cu veghea ascunsă In memorie... E-o fintină aici, cu apă curată Și-i o lumină albastră izvorîtă din taina acestui pămint românesc... GEORGE NIMIGEANU Cercul literar al Casei de cultură a sindicatelor Mediaș Cind soarele... Mi-eşti drag, pămint al ţării, dimineaţa, cind soarele s-apleacă să-ţi sărute cetăţile de foc ce-şi scaldă faţa în seva dăruirilor tăcute Mi-eşti drag, pămint şi-n cumpăna amiezii cind zarea-n bronzul spicelor se scaldă şi cind copiii-n jocuri prinşi, şi-n hore fete şi flăcăi au patria in inima lui caldă Iar seara, cind mi-i tîmpla ostenită cu căpătii te pun, pămint al ţării să-mi fii căuş de rivnă im plinită şi nou făgaş spre piscurile zării. OCTAV BUTUMAN Cercul literar al sindicatelor Focşani Cuvîntul de lungă semnătură O mai veche expoziţie de pictură mi-a prilejuit cunoştinţa cu profesorul bucureştean Alexandru Drăgoi, asupra lucrărilor căruia imi exprimasem atunci opiniile de vizitator încintat de o certă reuşită în planul artei. Voiam acum să-l cunosc pe Alexandru Drăgoi în calitatea sa de conducător al Cenaclului artelor frumoase „Ion Andreescu“, cenaclu din ce in ce mai prezent in peisajul plastic bucureştean, cu expoziţii care, dacă nu au marcat de fiecare dată un eveniment în viaţa artistică a Capitalei, au probat totuşi un spor de înţelegere şi maturitate fie la nivelul tematicii abordate, fie la cel al realizării cu mijloacele artei. Prilejul avea să-mi fie oferit şi de data aceasta tot de o expoziţie, cea a profesorului Ion Ioniţă Dădărlat, deschisă zilele acestea în sala Clubului sindicatelor din învăţămint-Bucureşti. — Ce inseamnă pentru dumneavoastră, tovarăşe profesor, Cenaclul artelor frumoase „Ion Andreescu" ? — Pentru că sintem în expoziţia colegului meu Dădărlat, aş spune că cenaclul înseamnă, in primul rînd, ceea ce vedeţi dumneavoastră acum. — Şi dincolo de lucrul acesta ? — Un grup de oameni entuziaşti, pasionaţi ai penelului, îndrăgostiţi pină peste cap de frumos şi frumuseţe. — Nu credeţi însă că fiecare membru al acestui grup de oameni s-ar fi putut îndrăgosti, tot pînă peste cap şi tot de pictură, dar — ca să spun aşa — pe cont propriu ? — Aş crede numai, dacă mi-aţi arăta şi mie omul care, îndrăgostit fiind, n-a simţit niciodată nevoia să-şi strige semenilor dragostea lui cea mare. — Ar fi putut s-o facă prin tablourile lor. — Ar fi putut, poate, dar nu pe de-a întregul. Pentru că — lăsînd la o parte dificultăţile legate de expunerea tablourilor, dificultăţi înlăturate de constituirea intr-un cenaclu — tabloul finit in Convorbire cu prof. ALEXANDRU DRAGOI despre Cenaclul artelor frumoase „Ion Andreescu“ de pe lingă clubul sindicatelor invăţămînt — Bucureşti acoperă întreaga arie pe care se manifestă dragostea pentru pictură. Ar rămîne pe dinafară chinurile dulci ale creaţiei, întregul proces de zămislire a operei, care pentru artist înseamnă uneori mai mult decit opera însăşi. Or, tocmai pentru a ne împărtăşi unii altora acest drum de la intenţie la împlinire ne-am constituit noi un cenaclu. Să uzăm tot de exemplul Dădărlat. Dumneavoastră vedeţi tablourile lui aşa cum sunt ele expuse acum, noi le-am văzut născindu-se, le-am „moşit“ împreună şi, lingă semnătura pictorului, pentru noi, cei care ştim lucrul acesta, mai stă scris un cuvint : Cenaclu. — V-a dat cuvîntul acesta numai satisfacţii ? — Avem un cenaclu bun. Peste 100 de expoziţii — la Bucureşti, Piteşti, Reşiţa, Sinaia, Brădet-Argeş, Sighişoara, Sălişte, Sighet — au stat mărturie in faţa judecăţii publicului şi publicul stă mărturie pentru toţi ce-am izbutit. Am avut, fără ■ îndoială, şi expoziţii mai puţin reuşite. Am constatat şi noi, ne-au spus-o şi alţii şi am căutat întotdeauna dru mul spre mai frumos şi mai ■ bine. S-au auzit însă, din păcate, şi voci care acuzau — de la înălţimea unui estetism fără căpătîi — tocmai ■ lucrul la care ţineam cel mai mult, din care ne-am făcut un îndreptar şi un crez. — Adică ? — Pentru că ne-am orientat întotdeauna spre o pictură realistă, de inspiraţie românească, am fost uneori consideraţi, de către specialişti improvizaţi, ca profesînd o pictură desuetă, deci caducă. Pentru că în peisajele noastre pomul era pom şi casa casă — vedeţi peisajele colegului nostru Dădărlat — pentru că în portretele noastre omul era om veneau dumnealor şi spuneau că suntem vetuşti, că nu ţinem pasul cu pictura modernă. Şi, ceea ce era şi mai trist, puteau folosi drept argument unele expoziţii din galeriile noastre de artă plastică., expoziţii in care, moda şi experimentul facil şi gratuit, neputinţa in fond, înlocuiau adevărata pictură. .— Vulpea care n-a ajuns la struguri şi-a găsit şi oratorii în stare sa. jure că strugurii sunt acri. Judecătorul spre cuvintele căruia artistul trebuie să-şi plece ,urechea rămîne insă, marţig, public. „Această plăcută ocazie a vizitării expoziţiei prof. I. Ioniţă Dădărlat, ne inspiră cuvinte de caldă apreciere la adresa efortului artistic al pictorului, a inspiraţiei sale categoric românească, peste care pluteşte un suflu măiestrit de Poezie a culorilor", notează în caietul de impresii un grup de vizitatori. Şi aceste cuvinte, adresate profesorului Dădărlat, vizează şi celălalt cuvint scris — mi-aţi spus dumneavoastră — lingă semnătura pictorului : cenaclu — Cenaclul artelor frumoase „Ion Andreescu“. MARIN STOIAN „MIREASA DIN SALIŞTE“ — gravură, de Ion Ioniţă Dădărlat „PEISAJ DE IARNA“ — ulei, de Ion Ioniţă Dădărlat Simbáta 27 noiembrie 1971 CÎNTEC In lumina nopţii Ţi-aud glasul, Şi vocea ta răsuni Ca un ecou al stelelor Şi-al munţilor. In lumina nopţii Respir aerul fermecat Al izvoarelor Din care-şi sorb apa Căprioarele. In strălucirea nopţii Iţi dăruiesc razele lunii Şi-ţi umplu inima De lumini Patrie, cu aripi de legendă. ELENA OPREA Cercul literar al sindicatelor ■Cîmpina Maturizare Fetiţei mele De azi inima-mi cutreieră mai sigură prin oceanul neliniştit al pieptului... Şi paşii mei cumpănesc mai sever in palme mingea pămintului, făcîndu-mi mersul calm, apăsat... O şuviţă de păr mi s-a lăsat pe degetul strimb al viatului... Da, copila mea sint mai inait, sint altul, mai bun, de azi, cind pentru-ntîia dată cu-acel cuvînt, neînţeles de nimeni, tu m-ai strigat pe nume : „Tată !“ CONSTANTIN CIOBANU Cercul literar al casei de cultură a sindicatelor din municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej CORESPONDENŢĂ Ne propunem să reproducem şi să comentăm cîteva fragmente din scrisorile primite de la colaboratorii rubricii noastre, „Din creaţia cercurilor literar-artistice ale sindicatelor". GHEORGHE ŞURUBARTI — Bucureşti : „Apreciez în mod deosebit faptul că ziarul „Munca“ manifestă interes, îndrumă şi publică creaţiile membrilor cercurilor literare şi de artă de amatori ale sindicatelor. Eu — pe lingă activitatea mea ca muncitor la Uzina de radiatoare, echipament metalic, obiecte şi armături sanitare Bucureşti — în timpul liber adun in versuri ceea ce gîndesc şi simt, din dorinţa de a exprima statornicia muncii mele, viaţa cu realităţile şi visurile ei. Scriu aşa cum simt şi, bineînţeles, cit îmi îngăduie puterea şi talentul. Am avut, bucuria să-mi văd publicate la rubrica „Din creaţia cercurilor literarartistice ale sindicatelor“ cîteva poezii. Vă mulţumesc“. Stimate tovarăşe Şurubaru, noi vă mulţumim pentru aprecieri. NICOLAE IEREMIA — Reşiţa : „îndemnul pe care ni l-aţi adresat de a trimite cu regularitate versuri la redacţie s-a concretizat, nu de mult, prin publicarea în coloanele ziarului „Munca“ a unui ciclu de poezii semnat de membrii cercului literar care fiinţează pe lingă Casa de cultură a sindicatelor din Reşiţa. Ni se pare o formulă inedită de prezentare a cercurilor literare. O veti mai repeta ? In acest scop, noi v-am putea expedia un nou ciclu de poezii. Recent, am editat, de altfel o plachetă de versuri“. Tovarăşe Ieremia, diversificarea modalităţilor de valorificare a creaţiilor membrilor cercurilor literare şi de artă ale sindicatelor ne preocupă. Aşteptăm, aşadar, poeziile... Răspunzîndu-vă, ne mărturisim intenţia de a prezenta intr-un spaţiu mai larg creaţiile cercu- \ rilor literare şi de artă care işi desfăşoară acti- * vitatea şi pe lingă alte mari întreprinderi cum ar fi de pildă Uzina „Elec- troputere“ Craiova. Uzina . ..23 August" Bucureşti, Combinatul Siderurgic “l Hunedoara, Casa de cui- t tură a sindicatelor din Iaşi etc. ION BANCIU - Con- stanţa : „Aştept cu ne- 1 răbdare in fiecare sim- l hătă ziarul „Munca" in- 1 trucît urmăresc de mul tă vreme pagina de „Şti- 1 inţă, literatură, artă“. Dar, de ce nu publicaţii şi povestiri, schiţe, re- portaje ? Ar da, după părerea mea, mai multă consistenţă paginii, s-ar armoniza mai bine cu preocupările diverse ale membrilor cercurilor literare, în cadrul cărora se discută şi creaţii în „ proză“. ^ Cu dragă inimă am pu- blicat şi proză. Nu am primit insă nici poves- tiri, nici schiţe, nici reportaje. Or, ceea ce am primit, n-a fost semnifi- i cativ. întrebarea dv. to- varăşe Banciu ne oferă ocazia de a reînnoi invitaţia pe care o adresăm membrilor cercurilor li- i terare de a ne trimite şi creaţii în proză. „ Am expediat răspun- suri acasă următorilor membri ai cercurilor şi cenaclurilor literare şi de artă ale sindicatelor : Ion Dumitrescu — Comuna Berceni, Ploieştii Leon Mureşan — Bucu- reşti ; G. Muşat — Ga- laţi ; Ion Burlan — Ba- icău ; Gh. Dumitru— I Băicoi ; Gheorghe Crăţ ciun — Cimpina ; Luca Onul — Comuna Telciu, , Bistriţa-Năsăud ; Petre Cristea — Ploieşti ; Au- \ rel B.,_ Comu- na Ulmu-Brăila ; Ion Bobea— Comuna Brazi- Prahova ; Emil Ademian S — Timişoara ; Victor Ru- \ su — Turnu Severin. y OCTAVIAN NICA j IN SPRIJINUL AGITAŢIEI vizuale In ultimul timp, am mai avut prilejul să evidenţiem că, in afara şedinţelor de dezbateri privind probleme de istorie literară, artă poetică şi comentarea creaţiilor proprii, membrii cercurilor literar-artistice ale sindicatelor desfăşoară o rodnică activitate cultural-educativă in cluburi, biblioteci, case de cultură, în întreprinderi şi instituţii, unde susţin recitaluri de poezie, medalioane şi montaje literare, fac prezentări de cărţi, realizează emisiuni la staţiile de radioamplificare. Recent, am primit la redacţie un album — „In sprijinul agitaţiei vizuale“ — editat de secţia de propagandă a Comitetului judeţean Botoşani al P.C.R., cuprinzînd o suită de caricaturi însoţite de epigrame, realizate de membrii cerculuiliterar şi de artă al sindicatelor „Artur Enăşescu“ din localitate. Este o iniţiativă lăudabilă. O formă de reală eficienţă pentru a veni in sprijinul colectivelor de redacţie ale gazetelor satirice din întreprinderi şi de la sate, care pot să folosească, de la caz la caz, materialele inmănunchiate in album, acestea puţind fi completate şi concretizate. Menţionăm că în ajutorul colectivelor de redacţie ale gazetelor satirice, membrii cercului literar se deplasează, la cererea comitetelor sindicatelor şi a conducerilor C.A.P., în teren, la faţa locului, pentru a da ajutorul necesar atit cu desene, cit şi cu texte. O. N.