Munca, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7452-7477)

1971-11-26 / nr. 7474

Proletari din toate furiler unifi-va ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXVII nr. 7474 ■ Vineri 26 noiembrie 1971 ■ 6 pagini 30 bani TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU în mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice din Timişoara Joi după-amiază, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidu­lui Comunist Român, preşedintele Consi­liului de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, a făcut o vizită de lucru la Faculta­­ tea de mecanică a Institutului politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara. Secretarul general al Partidului a fost însoţit de tovarăşii Mihai Telescu, mem­bru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetu­lui judeţean­ Timiş al P.C.R., şi Ion Iliescu, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., de alţi reprezen­tanţi ai organelor locale de partid şi de stat. Prezenţa secretarului ge­neral al partidului în mij­locul studenţilor şi cadre­lor didactice universitare din Timişoara constituie o nouă şi elocventă expresie a grijii şi preţuirii stator­nice de care se bucură din partea conducerii partidu­lui şi statului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, învăţămîntul superior din ţara noastră, căruia îi revine un rol tot mai important în opera de făurire a societăţii socialis­te multilateral dezvoltate în patria noastră. Asemeni altor centre u­­niversitare din ţară, şi în Timişoara învăţămîntul su­perior a cunoscut impor­tante înnoiri, atît sub as­pectul bazei sale materiale, cit şi al conţinutului. Noile pavilioane de învăţămînt puse la dispoziţia studenţi­lor, laboratoarele didactice şi de cercetare, modernele instalaţii, utilaje şi aparate ştiinţifice cu care au fost dotate cele patru institute de învăţămînt superior din localitate au determinat o şi mai pronunţată contura­re a Timişoarei ca una din cele mai dezvoltate şi mo­derne dintre cetăţile uni­versitare ale României so­cialiste. Cei aproximativ 14 000 de studenţi timişo­reni au început actualul an de învăţămînt într-un cli­mat de puternică eferves­cenţă creatoare, generat de măsurile propuse de secre­tarul general al partidului pentru îmbunătăţirea ac­tivităţii politico-ideologice şi cultural-educative, în vederea unei mai strînse le­gături a învăţămîntului cu producţia, activitatea de cercetare, cu viaţa. Progra­mul Partidului Comunist Român adoptat de Plenara Comitetului Central din noiembrie 1971 a întrunit adeziunea entuziastă a ti­neretului studios, a între­gului corp didactic din în­­văţămîntul superior timi­şorean, care, asemeni tutu­ror oamenilor muncii din ţara noastră — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — acţio­nează neabătut, pentru tra­ducerea lui în viaţă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu soseşte la Facul­tatea de mecanică a Insti­tutului politehnic. Este întîmpinat de prof. dr. docent Ion Anton, rectorul Institutului, de cadre di­dactice şi un mare număr de studenţi. De pretutin­deni răsună ovaţii şi urale, se scandează „Ceauşescu — P.C.R.“. Studente îmbrăca­te în costume naţionale oferă buchete de flori. Gazdele îşi exprimă ast­fel bucuria de a avea în mijlocul lor pe conducăto­rul iubit al partidului şi statului. Această şcoală politeh­nică românească a împlinit recent 50 de ani de exis­tenţă, acum o jumătate de veac, tînăra şcoală de in­gineri din Timişoara a fă­cut primii paşi cu numai 89 de studenţi, 15 cadre di­dactice şi două secţii de specializare. Institutul de astăzi are cinci facultăţi — mecanică, electrotehnică, construcţii, chimie indus­trială, mecanică agricolă , cu 23 de secţii, şi cu un număr de aproape 6 000 de studenţi şi 530 cadre di­dactice. Este semnificativ de arătat că, pînă în anul 1944, vechea şcoală poli­tehnică timişoreană a fost absolvită de 876 de ingi­neri, număr egal cu al ab­solvenţilor actualului insti­tut într-un singur an. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este informat că, în ultimii ani, au luat fiinţă noi secţii de mare importanţă pentru econo­mia naţională : calcula­toare, căi ferate, drumuri şi poduri, îmbunătăţiri fun­ciare, electrotehnică aplica­tă şi arhitectură. Vizita începe în noul pa­vilion al Facultăţii de me­canică, ridicat de curînd. Aici a fost organizată o ex­poziţie de lucrări ştiinţifice — realizată de cadre didac­tice şi studenţi în colabora­re cu diferite întreprinderi industriale din ţară , inti­tulată „Cercetarea ştiinţifi­că în slujba producţiei“. Se exemplifică unele cola­borări pe bază de contracte şi convenţii cu Uzinele constructoare de maşini din Reşiţa, Uzinele mecanice din Timişoara, Uzinele de strunguri din Arad, Com­plexul hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, Uzinele chimice de la Săvineşti, în urma cărora, cadrele didactice, studenţii şi specialiştii din producţie şi-au adus o contribuţie co­mună la rezolvarea unor probleme curente ale uni­tăţilor productive, la pro­movarea noului în produc­ţie, la ridicarea nivelului tehnic de dotare a între­prinderilor. Se arată că în Institut au fost încheiate peste 150 de contracte cu diferite unităţi productive în vederea realizării unor noi maşini şi utilaje cu performanţe ridicate, acor­dării de asistenţă tehnică pentru îmbunătăţirea unor produse, creşterii produc­tivităţii muncii şi reduce­rii preţului de cost. Numai cadrele didactice ale Fa­ (Continuare în pag. 3-a C­uvîntul tovarăşului Nicolae Ceauşescu Mi-a făcut o deosebită plăcere să vizitez Faculta­tea de Mecanică din cadrul Politehnicii. Mi-au făcut o impresie bună laboratoare­le pe care le-am vizitat. De altfel, Politehnica din Ti­mişoara are un renume bun, atît în ce priveşte ac­tivitatea legată de procesul de învăţămînt, cit şî în ceea ce priveşte cercetarea şi le­garea mai strînsă a învăţă­mîntului de producţie. Sînt bucuros că, în cadrul aces­tei scurte vizite, am putut să mă întîlnesc cu conducerile Universi­tăţii şi institutelor de învăţămînt superior din Timişoara, cu studenţi, cu activul de partid. Şi mai cu seamă, mi-a făcut o deose­bită cere să ascult cele relatate aici de toţi tovară­şii care au luat cuvîntul, referitor la faptul că mă­surile privind mai buna organizare a învăţămîntului nostru pe baza hotărîrilor Comitetului Central şi a Legii învăţămîntului dau rezultate bune. Sigur, sun­tem­ numai la început. Dar şi din ce aţi relatat dum­neavoastră şi din ceea ce cunosc din alte centre uni­versitare, se pare că am pornit pe un drum mai bun pentru înfăptuirea directi­velor Comitetului Central privind învăţămîntul, în fond, nu este vorba de ceva nou, ci este vorba de a ac­ţiona mai consecvent în a­­plicarea Legii Învăţămîntu­­lui şi directivelor Comite­tului Central, deoarece, deşi s-au stabilit măsuri pentru legarea învăţămîntului de producţie, de cercetare, nu am reuşit să obţi­nem rezultatele pe care le aşteptam. Desigur, pro­cesul de învăţămînt trebuie perfecţionat continuu, tre­buie ţinut seama că în a­­ceastă epocă a uriaşei re­voluţii tehnico-ştiinţifice este necesar să ne preocu­păm permanent de ridica­rea nivelului general al învăţămîntului, de dez­voltarea cercetării ştiinţifi­ce, de o strinsă legătură cu producţia, pentru că numai aşa vom putea ţine pasul cu noile cuceriri, numai aşa învăţămîntul nostru, oamenii de ştiinţă, cercetă­torii noştri vor putea să-şi îndeplinească menirea lor. Am ascultat pe ciţiva tova­răşi care au relatat despre unele realizări şi preocupări în domeniul cercetării ştiin­ţifice, despre dorinţa lor ca aceste realizări , fie cit mai rapid puse in produc­ţie. Este o dorinţă bună şi sper că se va şi realiza în­tr-un timp mai scurt decit a fost stabilit. Sunt, de asemenea, rezul­tate bune şi pe linia întă­ririi disciplinei, a activită­ţii politico-educative des­pre care s-a vorbit, de ase­menea, aici. Toate acestea sunt lucruri care vor con­tribui la înfăptuirea pro­gramului de măsuri elabo­rat de Comitetul Central al partidului, program în cadrul căruia învăţămîntul — deci şi învăţămîntul su­perior — ocupă locul cen­tral, pentru că, pînă la urmă el constituie baza formării educaţiei tinere­tului, a cetăţenilor patriei noastre. Aş dori să ridic o singu­ră problemă, care nu se re­feră neapărat numai la Ti­mişoara, ci reprezintă un fenomen care se pare că este mai general, şi anume o prea mare fluctuaţie în organizarea unor catedre şi a unor cursuri, unde se produc prea mari schim­bări. Este clar că aceasta pro­duce tulburări în organiza­rea învăţămîntului şi în buna lui desfăşurare. De aceea, eu aş ruga şi pe to­varăşii din Timişoara să aibă în vedere această sta­re de lucruri, ţinînd seama şi de drepturile pe care le au senatele şi consiliile u­­niversitare în elaborarea programelor. în primul rînd, ne gîn­­dim ca numărul de catedre şi poate chiar şi de cursuri să se stabilească prin lege — nu pentru a restringe autonomia senatelor şi consiliilor universitare, ci din dorinţa de a da o mai mare stabilitate procesului de învăţămînt. S-a ajuns, în prezent, la o fărîmiţare a investiţiilor, la un mare număr de catedre şi chiar la un număr mare de cursuri. Pun această proble­mă care este un studiu, intrucît aici este o con­sfătuire de lucru, iar dum­neavoastră aveţi un rol important în elabora­rea programelor şi deci în stabilirea şi a nu­mărului de catedre şi a cursurilor. Trebuie să avem în vedere acest fapt pentru că, pînă la urmă, legarea învăţămîntului de cercetare şi de producţie trebuie să ducă la consolidarea şi la o mai mare stabilitate în învăţămîntul nostru. în ce priveşte Centrul de cercetări tehnice din Timi­şoara, el se dezvoltă puter­nic; văd că are un program de investiţii şi de construc­ţii destul de mare. Noi am dori ca realizarea tuturor acestora să se facă într-un timp cit mai scurt, dar cu o contribuţie mai însemna­tă din partea profesorilor şi a studenţilor. Este foarte bună iniţiativa studenţilor şi Consiliului Asociaţiei de a se ocupa de renovarea clubului, de a lucra la el. Am văzut şi în alte ţări preocuparea studenţilor de a-şi construi singuri o serie de obiective. Deci, aceasta nu este ceva specific româ­nesc, ba chiar aş putea spu­ne că suntem­ puţin rămaşi în urmă. De aceea, trebuie să acordăm mai mare atenţie realizării unor construcţii universitare cu participarea celor aproape 14 000 stu­denţi din Timişoara. Este nu numai o problemă de e­­ducaţie, dar şi o necesitate pentru a le realiza la timp şi pentru a putea să asigu­răm, în felul acesta, dezvol­tarea întregului proces de învăţămînt şi educativ. în încheiere, doresc să menţionez încă o dată că am impresii bune despre cele văzute şi auzite aici. Doresc să adresez felicitări cadrelor didactice şi stu­denţilor pentru rezultatele pe care le-au obţinut în munca lor, să le urez suc­cese în întreaga activitate de învăţămint, de cercetare şi de legare a învăţămîntu­lui şi a cercetării de produc­ţie, ca şi în munca educa­tivă. COMUNICAT COMUN cu privire la vizita de prietenie a tovarăşului losip Broz Tito în Republica Socialistă România La invitaţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, tovarăşul losip Broz Tito, preşedintele Republicii So­cialiste Federative Iugosla­via, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, a făcut o vizită de prietenie in Republica Socialistă Ro­mânia în zilele de 23 şi 24 noiembrie 1971. înalţii oaspeţi au vizitat cu acest prilej municipiul Timişoara, întreprinderile industriale „Electromotor“ şi „Industria Lunii“ şi s-au întreţinut prieteneşte cu muncitorii, tehnicienii şi in­ginerii acestor întreprinderi. Oamenii muncii din oraşul Timişoara au făcut o căldu­roasă primire înalţilor oas­peţi — expresie vie a senti­mentelor de prietenie şi stimă reciprocă ce caracte­rizează relaţiile româno-iu­­goslave. In timpul vizitei, au avut loc convorbiri la Timişoara între secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Republicii Socialiste Federative Iugo­slavia, preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, la care au participat . Din partea română, tova­răşii : Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Exe­cutiv, al Prezidiului Perma­nent al C.C. al P.C.R., pre­ședintele Consiliului de Mi­niștri al Republicii Socialiste România, Paul Niculescu- Mizil, membru al Comitetu­lui Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeţ, mem­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepre­şedinte al Consiliului de Mi­niştri, Emil Drăgănescu, membru al Comitetului Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., vice­preşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele părţii române în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colabo­rare economică, Corneliu Mănescu, membru al C.C. al P.C.R., ministrul afacerilor externe, Vasile Vlad mem­bru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., Constantin Mitea, membru supleant al C.C. al P.C.R., consilier la C.C. al P.C.R., Vasile Şandru, am­basadorul Republicii Socia­liste România în R.S.F. Iu­goslavia, şi Gheorghe Colţ, director în Ministerul Aface­rilor Externe. Din partea iugoslavă, to­varăşii : Gemal Biedici, pre­şedintele Consiliului Execu­tiv Federal al Republicii So­cialiste Federative Iugosla­via. Dragoslav Markovici, preşedintele Adunării Repu­blicii Socialiste Serbia, membru al Prezidiului Re­publicii Socialiste Federative Iugoslavia. Stane Dolanţ, preşedintele în funcţiune al Biroului Executiv al Prezi­diului Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Mirko Tepa­­vaţ, secretarul federal pen­tru afacerile externe, mem­bru al Prezidiului Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Duşan Gligorievici, membru al Consiliului Executiv Fe­deral, preşedintele părţii iu­goslave în Comisia mixtă româno-iugoslavă de cola­borare economică. Iso Nje­­govan, ambasadorul Republi­cii Socialiste Federative Iugoslavia în Republica So­cialistă România. Marko Vrhuneţ, şeful ad-interim al Cabinetului preşedintelui re­publicii. Miloş Melovski, consilierul președintelui re­publicii pentru probleme de politică externă, Giuro Vukolici, director în Secreta­riatul Federal pentru Aface­rile Externe, Murat Agovici, consilier în Secretariatul Fe­deral­­­pentru Afacerile Ex­terne. In cadrul convorbirilor, desfășurate într-o atmos­feră prietenească, cordială, de deplină înţelegere şi în­credere reciprocă, cei doi preşedinţi au efectuat­ un schimb de păreri­­ privind promovarea în continuare a prieteniei şi colaborării din­tre Republica Socialistă­ Ro­mânia şi Republica Socialis­tă Federativă Iugoslavia, dintre Partidul Comunist Român şi Uniunea Comu­niştilor din Iugoslavia, problemele actuale ale rela­ţiilor internaţionale, precum şi problemele mişcării co­muniste şi muncitoreşti in­ternaţionale. Ei s-au infor­mat asupra realizărilor, suc­ceselor şi dezvoltării viitoare ale celor două ţări şi au avut un schimb de păreri cu pri­vire la experienţa României şi Iugoslaviei în opera de construire a socialismului.­ ­ Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au evidenţiat cu deosebită satisfacţie că prietenia tra­diţională româno-iugoslavă, întemeiată pe legăturile is­torice dintre popoarele celor două ţări şi pe lupta lor pentru independenţă naţio­nală şi progres social, cu­noaşte astăzi, în condiţiile construirii societăţii socialis­te în România şi Iugoslavia, o înflorire continuă, multi­laterală. Ei au apreciat că în perioa­da care a trecut de la întîi­(Continuare­a în pag. a 3-a) Interviul acordat de preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, ziaristului Fausto.Fernandez Ponte, editor pentru problemele de politică internaţională al ziarului mexican „Excelsior“ După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedin­tele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit la 18 noiembrie, pe ziaristul Fausto Fernandez Ponte, editor pentru problemele de politică internaţională al ziarului mexican „Excelsior", căruia i-a acordat un interviu. ÎNTREBARE : In ulti­mii ani, în mai multe împrejurări, v-aţi refe­rit, domnule preşedinte, la realităţile de pe conti­nentul latino-american. Cum apreciaţi fenome­nele politice, economice şi sociale care au loc in prezent pe acest conti­nent ? RĂSPUNS : Aş dori să în­cep prin a menţiona că în acest secol continentul lati­­no-american a cunoscut o puternică dezvoltare ; după cel de-al doilea război mon­dial, în cele mai multe ţări din America Latină au avut şi au loc puternice transfor­mări economice şi sociale. Ele se caracterizează — după cunoştinţele mele — prin preocupările tot mai susţinu­te ale forţelor progresiste şi maselor populare din aceste ţări pentru scuturarea domi­naţiei imperialismului ameri­can, pentru preluarea în stă­­pînire proprie a bogăţiilor naţionale, pentru asigurarea in acest fel a condiţiilor ne­cesare dezvoltării indepen­dente a popoarelor latino-a­mericane. Consider că acest proces, care s-a accentuat in ultimii ani, este, în primul rind, rezultatul radicalizării maselor populare din aceste ţări, inclusiv a unor largi cercuri ale burgheziei na­ţionale. Ele sunt, totodată, re­zultatul schimbărilor profun­de petrecute în viaţa inter­naţională, al faptului că ve­chea politică imperialistă de dominaţie nu se mai poate desfăşura cu succes — în fond se poate vorbi de un fali­ment al acestei politici — că in viaţa internaţională îşi fac loc tot mai mult principiile egalităţii în drepturi între toate naţiunile, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, se­ mani­festă tot mai pregnant do­rinţa popoarelor de­ a fi stă­­pine pe destinele lor. Consider că fenomenele po­litice şi sociale din America Latină se încadrează în a­­cest proces general, şi — cu toate dficultăţile inerente u­­nui proces revoluţionar, care poate cunoaşte şi unele in­succese — cred că tendinţa dominantă este cea care duce spre realizarea tuturor nă­zuinţelor de progres, de dez­voltare de sine stătătoare a popoarelor din America La­tină. Aceasta presupune, de­sigur, o largă colaborare a tuturor forţelor naţionale care se pronunţă pentru indepen­denţă şi progres social — şi, aş menţiona că experienţa din Chile, din Peru, este foar­te edificatoare în acest sens. Desigur, o semnificaţie deo­sebită are, în această ordine de idei, experienţa socialistă a Cubei, dar nu mă refer în mod special la aceasta, pen­tru că ea datează mai de mult şi, aşa cum se ştie, e­­xercită o influenţă de seamă asupra întregii dezvoltări în America Latină. Noile feno­mene la care m-am referit­­ din Chile şi Peru­­ demon­strează că există posibilităţi pentru obţinerea unor schim­bări radicale, pentru aşeza­rea pe baze noi a vieţii sta­telor de pe continentul lati­no-american. ÎNTREBARE : Ce inte­rese are România în sta­bilirea de relaţii comer­ciale şi diplomatice cu statele din America­­ La­tină ? RĂSPUNS : România — care are astăzi relaţii diplo­(Continuare în pag. a 4-a) PAGINA A II-A I Uzina I de I autocamioane­­ Braşov —­­ citadelă I a demnităţii I muncitoreşti I Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Partidului Comunist Român Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Părăsind ţara dumneavoastră ospitalieră, doresc încă o dată, în numele colaboratorilor mei şi în numele meu personal, să mulţumesc în modul cel mai sincer pen­tru ospitalitatea cordială şi primirea extrem de caldă. Impresiile pe care le ducem cu noi din Timişoara ne vor rămîne mult timp în amintire. Doresc şi cu acest prilej să exprim marea satisfacţie pentru reîntîlnirea noastră şi discuţiile utile pe care le-am purtat. Sunt convins că aceasta va constitui un stimulent puternic pentru întărirea continuă a prieteniei şi cola­borării multilaterale dintre popoarele şi ţările noas­tre. Vă urez, Dumneavoastră, Guvernului, Comitetului Central al Partidului Comunist Român și poporului Republicii Socialiste România noi succese în munca creatoare şi în construirea socialismului. IOSIP BROZ TITO

Next