Munca, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 7452-7477)

1971-11-26 / nr. 7474

I TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU în mijlocul studenţilor şi cadrelor didactice din Timişoara (Urmare din pag. Ia­ cultăţii de mecanică au încheiat anul acesta 41 de asemenea contracte cu în­treprinderi aparţinînd Mi­nisterului Industriei Con­strucţiilor de Maşini, Minis­terului Energiei Electrice, şi din alte rarduri de produc­ţie, în urma cărora se pre­vede o eficienţă economică de aproximativ 3,3 milioa­ne lei. Se evidenţiază con­tribuţia cadrelor didactice şi a studenţilor timişoreni la construcţia unor impor­tante obiective industriale, la fabricarea unor utilaj­e hidraulice şi energeticei pentru sudura automată şi de tăiere cu jet de plasmă. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este invitat să ia contact direct cu activităţi­­le de cercetare din labora­toarele didactice şi ştiinţi­fice ale Facultăţii de meca­nică. In laboratorul de ma­şini hidraulice îşi desfăşu­rau activitatea la acea oră studenţii anilor IV şi V de la secţia de maşini hidrau­lice. în discuţiile cu stu­dentul Nicolae Prihoi din anul V al Facultăţii de me­canică, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesează de tematica cercetării la care lucrează, de rezultate­le obţinute şi îl felicită pe el şi pe colegii lui pentru rezultatele obţinute. în la­boratorul de sudură, tova­răşul Nicolae Ceauşescu a­­sistă la lucrările practice ale unor studenţi din anul V, care utilizează cu pri­cepere un procedeu mo­dern de sudură cu arc e­­lectric. Secretarul general al partidului recomandă conducerii Institutului să ia măsuri pentru îmbunătăţi­rea condiţiilor de dotare şi de amenajare a acestui la­borator, corespunzător ce­rinţelor tehnice înaintate. Vizitele tovarăşului Nicolae Ceauşescu în alte laboratoare ale catedrei de tehnologia construcţiilor de maşini prilejuieşte un dia­log viu între secretarul ge­neral al partidului şi gaz­de. Este evidenţiată şi aici buna colaborare în rezol­varea unor probleme cu­­rente ale procesului tehno­logic din unele întreprin­deri de specialitate din Ti­mişoara, Arad, Reşiţa, Bucureşti. In discuţiile purtate cu cadrele didacti­ce, secretarul general al partidului arată că este ne­cesar ca Politehnica timi­şoreană să realizeze după proiecte proprii şi cu mij­loace proprii, prin munca profesorilor şi studenţilor, prototipuri de maşini şi utilaje pe care să le pro­ducă apoi în serie în în­treprinderile Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini. Profesorul dr. Eu­gen Dodon îşi exprimă sa­tisfacţia de a avea ca oas­pete pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi subliniază ho­­tărîrea cadrelor didactice, a studenţilor din colectivul pe care îl conduce de a transpune în viaţă reco­mandările făcute de secre­tarul general al partidului, în laboratorul de prelu­crări neconvenţionale, do­tat în întregime cu aparate şi utilaje proiectate de ca­drele didactice şi studenţi, tovarăşului Nicolae Ceauşescu i se prezintă un procedeu tehnologic nou, care se experimentează aici cu succes. Este vorba de prelucrarea metalelor dure din oţeluri superioare. Prof. dr. Aurel Nanu, aflat în mijlocul studenţilor sec­­und de tehnologia construc­ţiei de maşini înfăţişează secretarului general al par­tidului rezultatele obţinute în cercetarea ştiinţifică efectuată în colaborare cu specialişti ai Uzinelor ,,Oi­ţei­ul Roşu“. Apreciind rezultatele ob­ţinute, tovarăşul Nicolae Ceauşescu recomandă in­tensificarea activităţii de cercetare prin adîncirea şi diversificarea continuă a relaţiilor cu producţia, par­ticiparea directă a studen­ţilor la realizarea unor teme ştiinţifice, din cele mai apropiate de nevoile economiei naţionale. Tova­răşul Nicolae Ceauşescu subliniază necesitatea con­lucrării cadrelor didactice cu specialiştii din între­prinderile productive pen­tru asimilarea în ţara noas­tră a unor utilaje noi nece­sare procesului de fabrica­ţie ale unor întreprinderi. De asemenea, în vederea realizării unor oţeluri cu caracteristici tehnice su­perioare se recomandă in­tensificarea colaborării cu unele întreprinderi mai mici, care dispun de cup­toare speciale, profilate în fabricarea oţelurilor bogat aliate. Aceste cîteva laboratoare didactice şi de cercetare vi­zitate fac o impresie bună tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Secretarul gene­ral al partidului este infor­mat că în Institutul poli­tehnic timişorean funcţio­nează 94 asemenea labora­toare, modern utilaje, în care se desfăşoară o in­tensă activitate de pregă­tire a viitorilor ingineri, un centru de calcul şi un centru de învăţămînt pro­gramat, echipate cu calcu­latoare şi aparate de con­cepţie şi construcţii pro­prii. Se arată că, recent, a început construcţia unui mare­ ,,atelier-şcoală“ pen­tru studenţi, proiectat de cadrele didactice ale Insti­tutului, urmînd a fi­ reali­zat prin munca entuziastă a miilor de studenţi timişo­reni şi cadre didactice. După vizitarea unor am­fiteatre şi săli de cursuri ale noului pavilion de în­văţămînt al Facultăţii de mecanică, tovarăşul Nicolae Ceauşescu participă la o consfătuire de lucru cu colectivele de conducere ale celor patru institute de învăţămînt superior din Timişoara, cu secretarii co­mitetelor de partid din a­­ceste institute, membrii Consiliului profesoral al Facultăţii de mecanică, membrii Senatului univer­sitar al Institului politeh­nic, reprezentanţi ai Aso­ciaţiilor studenţeşti din fa­cultăţile timişorene. Parti­cipă, de asemenea, tovară­şul Vasile Alexandrescu, adjunct al ministrului în­­văţămîntului, în numele cadrelor di­dactice universitare şi al studenţilor timişoreni, prof. dr. docent Ion Anton, rec­torul Institutului politehnic, adresează tovarăşului Nicolae Ceauşescu mulţu­miri pentru cinstea de a le fi oaspete, pentru indica­ţiile şi recomandările date şi cu acest prilej, în vede­rea îmbunătăţirii activităţii generale în învăţământul superior timişorean ; el a exprimat, totodată, condu­cerii partidului şi sta­tului, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, recu­noştinţă pentru grija ce o acordă condiţiilor de viaţă, de cercetare şi învăţămînt ale cadrelor didactice şi studenţilor. Aceleaşi sentimente de stimă şi preţuire faţă de conducătorul partidului şi statului nostru exprimă, în numele cadrelor di­dactice şi studenţilor ti­mişoreni, prof. dr. do­cent Pius Brînzeu, rec­torul Institutului de me­dicină, prof. dr­ Eugen Pop, secretarul Comitetului de partid al Centrului univer­sitar­­ Timişoara, prof. dr. Iulian Drăcea, rectorul Institutului agronomic, prof. univ. Petre Stanciu, rectorul Universităţii ti­mişorene, şi studentul Li­­viu Catarga din anul III al Facultăţii de chimie indus­trială. Ei îl informează pe secretarul general despre preocupările colectivelor de conducere ale Institutelor pe care le reprezintă, în vederea unei mai bune or­ganizări a învăţămîntului timişorean, pe baza hotărî­­rilor C.C. al P.C.R. şi al legii învăţămîntului, îmbu­nătăţirii continue a proce­sului instructiv - educativ din facultăţii, pentru lega­rea strînsă a învăţămîntu­lui de cercetare, de practi­că, pentru formarea viitoa­relor detaşamente de spe­cialişti cu o temeinică pre­gătire profesională şi o înaltă conştiinţă politică, cetăţenească. Vorbitorii au arătat că actualul an de în­văţămînt marchează noi paşi pe calea perfecţionării activităţii didactice şi şti­inţifice, a procesului de educaţie a studenţimii în spirit revoluţionar, comu­nist, al înaltei responsabili­tăţi pentru progresul Ro­mâniei socialiste. Se arată că, sub îndrumarea perma­nentă a organizaţiilor de partid, cadrele didactice, studenţii au în centrul pre­ocupărilor lor înfăptuirea neabătută a sarcinilor ce le revin pentru traducerea în viaţă a programului de măsuri iniţiat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru îmbunătăţirea continuă a muncii politico-ideologice şi cultural-educative, pen­tru aşezarea relaţiilor din societatea noastră pe baza Principiilor eticii şi echită­ţii socialiste şi comuniste. Sînt evidenţiate,­­totodată, şi unele neajunsuri din ac­tivitatea procesului ins­­tructiv-educativ din facul­tăţi, făcîndu-se propuneri concrete pentru înlăturarea lor. Vorbitorii exprimă ho­­tărîrea cadrelor didactice, ale studenţilor timişoreni — români, maghiari, ger­mani, sîrbi şi de alte naţio­nalităţi — de a face totul pentru ca Timişoara uni­versitară să se afirme cu şi mai multă vigoare ca im­portant centru de pregătire a cadrelor necesare econo­miei şi culturii patriei noastre. La sfîrşitul consfătuirii a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, apreci­erile făcute la adresa învă­ţămîntului superior timişo­rean, preţioasele indicaţii date au fost primite de cei prezenţi cu deosebită sa­tisfacţie, participanţii la în­­tîlnirea de lucru făcînd o călduroasă manifestare de preţuire şi stimă secreta­rului general al partidului nostru. în numele corpului­­ di­dactic, al studenţilor timi­şoreni, prof. dr. docent Ion Anton adresează din nou tovarăşului Ceauşescu calde mulţumiri pentru vizita fă­cută, pentru sprijinul per­manent pe care îl acordă învăţămîntului superior, slujitorilor lui. In încheierea vizitei, to­varăşul Nicolae Ceauşescu semnează în cartea de onoare a institutului : „Am rămas plăcut impresionat de atmosfera de muncă din Institutul politehnic „Tra­­ian Vuia“ din Timişoara. Expoziţia şi laboratoarele vizitate reflectă existenţa unei bune orientări a acti­vităţii didactice şi a cerce­tării ştiinţifice spre nevoile majore ale economiei. Urez conducerii Institutului, po­litehnic, organizaţiei de partid şi Uniunii Asociaţi­ilor Studenţeşti, întregului corp didactic şi studenţilor, noi şi noi succese în misiu­nea nobilă de formare şi educare a noilor generaţii de ingineri cu înaltă ca­lificare, cetăţeni devotaţi patriei socialiste, profund ataşaţi politicii Partidului Comunist Român“. Gazdele oferă apoi tova­răşului Nicolae Ceauşescu un album cuprinzînd ima­gini ale dezvoltării învăţă­mîntului tehnic timişorean. La despărţire, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este în­conjurat cu acelaşi entu­ziasm de cadrele didactice, de studenţi, care ovaţionea­ză pentru partid, pentru conducerea sa, pentru pa­tria noastră — Republica Socialistă România. Reportaj realizat de : ION MARGINEANU VICTOR MURESAN Foto : ANGHEL PASAT ION DUMITRU Vineri 26 noiembrie 1971 MUNKA Pagina a 3-a COMUNICAT COMUN cu privire la vizita de prietenie a tovarășului Josip Broz Tito In Republica Socialistă România (Urmare din pag. l­a U­nirea de la Brdo-Kranj din 3—4 noiembrie 1970 colabo­rarea bilaterală între Repu­blica Socialistă­ România și Republica Socialistă Federa­tivă Iugoslavia, între Parti­dul Comunist Român şi Uniu­nea Comuniştilor din Iugo­slavia s-a amplificat şi s-a îmbogăţit un conţinut, au de­venit tot mai intense şi mai fructuoase întîlnirile şi schimburile de păreri dintre reprezentanţii partidelor şi guvernelor, ai instituţiilor, organelor şi organizaţiilor de partid şi de stat, obşteşti şi economice. Această colabo­rare, care reprezintă o afir­mare elocventă a deplinei e­­galităţi în drepturi a două ţări socialiste suverane şi a bunei vecinătăţi, se caracte­rizează printr-un înalt grad de înţelegere, încredere şi stimă reciprocă. In colaborarea dintre cele două ţări au fost obţinute re­zultate importante în dome­niile politic, economic, cultu­ral, tehnico-ştiinţific, al transporturilor, consular şi în zona de frontieră, al agricul­turii şi economiei apelor, tu­rismului, sănătăţii ş.a. Au fost încheiate noi acorduri, convenţii şi alte înţelegeri bi­laterale. De asemenea, s-au înregistrat progrese însemna­te în dezvoltarea colaborării directe între organizaţii de masă şi obşteşti, între orga­ne locale de partid şi de stat. Cei doi preşedinţi au reco­mandat extinderea acestor forme de colaborare menite să contribuie la o mai bună cunoaştere şi apropiere reci­procă. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au dat o deosebit de înaltă a­­preciere rezultatelor obţinute in dezvoltarea şi diversifica­rea relaţiilor economice şi au evidenţiat că gradul înalt de creştere a schimbului de mărfuri — care în anul 1972 va atinge valoarea de apro­ximativ 150 milioane dolari, depăşindu-se nivelul prevă­zut in acordul comercial de lungă durată pe anul 1975 — lărgirea însemnată a coope­rării şi specializării în pro­ducţie, încheierea Convenţiei privind înfiinţarea Consor­ţiului bancar româno-iugo­­slav, precum şi colaborarea tehnico-ştiinţifică, conferă stabilitate relaţiilor economi­ce şi creează condiţii favora­bile pentru dezvoltarea conti­nuă, multilaterală a acestora. Exprimîndu-şi marea satis­facţie pentru faptul că lucră­rile de construire in comun a Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier au intrat in faza fi­nală, cei doi preşedinţi au dat o înaltă apreciere activi­tăţii muncitorilor, tehnicieni­lor şi inginerilor români şi iugoslavi care au contribuit la realizarea înainte de ter­men a acestui mare obiectiv — exemplu al cooperării cu succes şi al bunei­­vecinătăţi — care are o mare însemnă­tate pentru economiile naţio­nale ale celor două ţări şi prin care s-au îmbunătăţit radical condiţiile de navigaţie în acest sector al Dunării. Subliniind importanţa acestui obiectiv, preşedinţii au con­venit să participe la festivita­tea ce va fi organizată cu prilejul încheierii lucrărilor, prevăzută pentru primăvara anului 1972. Ei apreciază favorabil con­tinuarea activităţii organelor şi organizaţiilor interesate ale celor două ţări în legătură cu folosirea complexă pe mai departe a potenţialului hidro­energetic comun al Dunării. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito, apreciind pozitiv rezultatele obţinute până în prezent, au subliniat că există încă posi­bilităţi nefolosite pentru in­tensificarea, îmbogăţirea şi diversificarea colaborării ro­­mâno-iugoslave. Ei au evi­denţiat in mod deosebit im­portanţa promovării in conti­nuare a relaţiilor economice şi au relevat necesitatea ca guvernele celor două ţări. Co­misia mixtă româno-iugosla­­vă de colaborare economică, întreprinderile şi organizaţii­le economice — a căror acti­vitate de pînă în prezent în acest domeniu a primit o înaltă apreciere — să explo­reze noi posibilităţi de lărgi­re a colaborării economice, ştiinţifice şi tehnice, îndeo­sebi cooperarea în producţie şi specializarea în astfel de domenii, cum sunt : petrochi­mia, construcţiile de maşini, electronica, automatica, lăr­girea bazei de materii prime şi altele. Cei doi preşedinţi au evi­denţiat, de asemenea, necesi­tatea ca, prin dezvoltarea şi intensificarea contactelor şi colaborării dintre instituţiile şi organizaţiile ştiinţifice, teh­nice şi culturale, dintre orga­nele de presă şi alte mijloace de informare în masă şi prin întărirea legăturilor directe dintre acestea, să se aprofun­deze cunoaşterea reciprocă a valorilor spirituale şi a al­tor realizări ale popoarelor celor două ţări. Totodată, ei au indicat să se întreprindă noi măsuri pentru intensifi­carea relaţiilor în zona de frontieră, acordînd o atenţie deosebită colaborării pentru amenajarea şi exploatarea turistică a regiunii Porţilor de Fier. II In cursul schimbului de păreri privind situaţia inter­naţională actuală s-au evi­denţiat şi cu acest prilej identitatea sau marea apro­piere a poziţiilor şi punctelor de vedere ale celor două părţi privind problemele e­­senţiale ale relaţiilor interna­ţionale. S-a constatat, de a­­semenea, caracterul actual al poziţiilor şi aprecierilor fun­damentale cuprinse in comu­nicatul comun, publicat cu prilejul intîlnirii celor doi preşedinţi, de la Brdo-Kranj. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au reafirmat hotărîrea Re­publicii Socialiste România şi a Republicii Socialiste Fe­derative Iugoslavia de a dez­volta, pe baza principiilor independenţei, suveranităţii, egalităţii în drepturi, avan­tajului reciproc, neamestecu­lui în treburile interne şi res­pectului mutual, relaţii de prietenie şi colaborare mul­tilaterală cu toate ţările so­cialiste, cu celelalte state ale lumii, indiferent de orîn­­duirea lor socială, de a-şi a­­duce şi în viitor contribuţia la apărarea şi întărirea păcii, la soluţionarea paşnică a problemelor internaţionale, la consolidarea destinderii şi înţelegerii între state. Cele două părţi apreciază cu satisfacţie că in situaţia internaţională actuală se a­­firmă tot mai puternic forţe­le socialismului, democraţiei şi păcii, năzuinţele popoare­lor şi ţărilor pentru păstra­rea şi întărirea independen­ţei naţionale, pentru reduce­rea decalajului între ţările în curs de dezvoltare şi cele dezvoltate, pentru înţelege­re şi colaborare internaţio­nală bazată pe egalitate în drepturi, lupta împotriva imperialismului, colonialis­mului, neocolonialismului, politicii de agresiune, de do­minaţie şi amestec in trebu­rile interne ale altor state. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito constată că în ultima peri­oadă s-au intensificat con­tactele directe şi schimburile de vederi dintre şefii de state şi guverne din diverse ţări, ceea ce reprezintă o contribuţie la promovarea destinderii şi la normaliza­rea raporturilor internaţio­nale şi deschide posibilităţi pentru soluţionarea paşnică a problemelor internaţionale actuale, pentru dezvoltarea continuă a colaborării între state. Ei şi-au exprimat con­vingerea că soluţionarea problemelor actuale din lu­me reclamă participarea ac­tivă a tuturor ţărilor mari, mijlocii şi mici, ceea ce constituie calea eficace pen­tru asigurarea şi „ întărirea păcii, promovarea colaboră­rii internaţionale şi apăra­rea intereselor legitime ale tuturor popoarelor. Cei doi preşedinţi au sub­liniat cu satisfacţie că pro­cesul de destindere, colabo­rare şi înţelegere între sta­tele europene, la care Repu­blica Socialistă România şi Republica Socialistă Federa­tivă Iugoslavia aduc o con­tribuţie activă, înregistrează progrese continui. Ei consi­deră că recunoaşterea carac­terului definitiv al graniţe­lor şi inviolabilitatea aces­tora, precum şi respectarea integrităţii teritoriale a tu­turor ţărilor europene re­prezintă premisa indispensa­bilă a acestui proces. Cele două părţi şi-au ex­primat convingerea că rati­ficarea apropiată a acordu­rilor dintre U.RS.S. şi R.F.G., dintre R. P. Polonă şi R.F.G. ar influenţa favorabil evolu­ţia pozitivă a situaţiei din Europa. La aceasta contri­buie acordul realizat asupra Berlinului occidental, trata­tivele dintre R.D.G. şi R.F.G., precum şi tratativele dintre R.S.C. şi R.F.G. Ele acordă, de asemenea, importanţă normalizării relaţiilor dintre cele două state germane, participări­­lor cu drepturi depline la viaţa internaţio­nală şi în organizaţiile inter­naţionale. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito consideră că s-au creat condiţiile pentru pregătiri mai intense în vederea con­vocării Conferinţei pentru securitate şi colaborare eu­ropeană la care să participe cu drepturi egale — în toate fazele de pregătire şi des­făşurare — toate ţările eu­ropene, precum şi S.U.A. şi Canada. Cele două părţi sunt de acord că ar trebui să se treacă cit mai curând şi fără condiţii la consultări multi­laterale la Helsinki, pentru examinarea problemelor con­crete în legătură cu convo­carea Conferinţei, convinse că această conferinţă va con­tribui la edificarea unui sis­tem de securitate europeană care să garanteze în mod eficace pacea, independenţa şi suveranitatea tuturor sta­telor europene şi colaborarea pe bază de egalitate în drep­turi. Pornind de la convingerea că pacea şi stabilitatea in Europa sunt indivizibile, sa­lutând şi sprijinind tendin­ţele pozitive actuale de dez­voltare a raporturilor în Balcani, cele două părţi con­sideră că întărirea in conti­nuare a colaborării egale în drepturi, bilaterale şi multi­laterale, la nivel guverna­mental şi neguvernamental a înţelegerii, încrederii şi res­pectului reciproc între toate statele din Balcani — la care România şi Iugoslavia, prin activitatea şi politica lor iu­bitoare de pace, îşi aduc con­tribuţia — ar constitui un aport însemnat la procesele pozitive actuale de pe con­tinent, la stabilirea şi stabi­lizarea relaţiilor, a priete­niei, bunei vecinătăţi şi co­laborării în Balcani, la trans­formarea acestei regiuni în­­tr-o zonă fără arme nu­cleare. Cele două părţi şi-au re­afirmat deplina solidaritate şi sprijinul activ faţă de lupta eroică a poporului vietnamez şi a celorlalte popoare din Indochina îm­potriva agresiunii americane. Ele consideră că, pentru a se pune capăt războiului din Indochina, este necesară re­tragerea neîntîrziată a tutu­ror trupelor S.U.A. şi aliaţi­lor lor de pe teritoriul Viet­namului de Sud, Laosului şi Cambodgiei, ceea ce va crea condiţii pentru o soluţie po­litică în conformitate cu in­teresele şi voinţa popoarelor vietnamez, laoţian şi khmer. Părţile susţin ferm propune­rile în şapte puncte ale Gu­vernului Revoluţionar Pro­vizoriu al Republicii Vietna­mului de Sud, convinse că ele reprezintă o bază reală pentru găsirea unei soluţii paşnice echitabile. Exprimîndu-şi îngrijorarea în legătură cu continuarea crizei din Orientul Apropiat, cele două părţi consideră că rezoluţia Consiliului de Secu­ritate din 22 noiembrie 1967 constituie o bază reală pen­tru reglementarea politică a conflictului. Totodată, ele consideră că pentru a se in­staura o pace durabilă în Orientul Apropiat este nece­sar să fie soluţionată proble­ma palestiniană, în confor­mitate cu dorinţele şi năzu­inţele naţionale ale popu­laţiei palestiniene. Cele două părţi constată cu îngrijorare că încordarea relaţiilor dintre India şi Pa­kistan, inclusiv problema re­fugiaţilor, reprezintă o sursă de pericol pentru pace. Ele îşi exprimă speranţa că va fi găsită o soluţie paşnică, de natură să ducă la norma­lizarea relaţiilor în această zonă, în interesul păcii. A fost relevat rolul ţărilor nealiniate care se afirmă tot mai mult ca o puternică for­ţă a luptei pentru indepen­denţă, eliberare naţională, propăşire economică a ţări­lor în curs de dezvoltare, pentru promovarea unor re­laţii de egalitate între state şi însănătoşirea atmosferei­ internaţionale, pentru pro­gres social, pace şi colabo­rare între popoare. In cursul convorbirilor, preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au subli­niat din nou că înfăptuirea dezarmării generale şi to­tale, atit nucleare, cit şi con­venţionale, rămine in conti­nuare o sarcină deosebit de importantă şi acută în faţa comunităţii internaţionale şi că rezultatele de pînă acum ale negocierilor de dezar­mare, deşi au fost încheiata unele acorduri internaţionale în acest domeniu care au fost apreciate pozitiv, nu răspund aşteptării popoare­lor, cu atit mai mult cu cit se continuă cursa înarmări­lor, inclusiv experienţele nu­cleare subterane. Ei consideră că singura cale pentru eliminarea pri­mejdiei unui război nuclear nimicitor este interzicerea folosirii armelor atomice, încetarea producţiei şi lichi­darea totală a stocurilor exis­tente, cărora trebuie să li se acorde o importanţă priori­tară. Sunt necesare, de ase­menea, măsuri pentru inter­zicerea totală a armelor bac­teriologice şi chimice, a tu­turor mijloacelor de distru­gere în masă. Republica Socialistă Ro­mânia şi Republica Socialis­tă Federativă Iugoslavia se pronunţă pentru înfăptuirea unor măsuri practice parţiale de dezarmare, cum sunt : în­gheţarea şi reducerea buge­telor militare ale tuturor sta­telor ; renunţarea la efectua­rea de manevre militare pe teritoriile altor state; inter­zicerea creării de noi baze militare şi a amplasării de noi arme nucleare pe teri­torii străine ; lichidarea ba­zelor militare străine, retra­gerea trupelor în interiorul graniţelor naţionale ; crea­rea de zone denuclearizate în diferite părţi ale lumii ; desfiinţarea blocurilor mili­tare ş.a. Părţile sprijină convoca­rea unei conferinţe generale de dezarmare cu participa­rea tuturor statelor lumii. Cei doi preşedinţi au sub­liniat că progresul economic al ţărilor în curs de dezvol­tare, reducerea şi eliminarea decalajelor dintre acestea şi ţările dezvoltate constituie o cerinţă esenţială a păcii­ şi progresului general. Partea iugoslavă a infor­mat partea română despre rezultatele intîlnirii de la Lima a grupului celor 77 de ţări, la care­ au fost exami­nate problemele dezvoltării. Ambele părţi au relevat im­portanţa celei de-a III-a sesiuni a Conferinţei Naţiu­nilor Unite pentru comerţ şi dezvoltare — UNCTAD. România, care este ea în­săşi în curs de­­ dezvoltare, subliniază necesitatea adîn­­cirii colaborării între statele în curs de dezvoltare, inten­sificarea eforturilor fiecăreia dintre ele pe calea propă­şirii economice, precum şi a unirii acestor eforturi cu sprijinul pe care trebuie să-l dea ţările avansate din punct de vedere economic. Cele două părţi au subli­niat şi cu acest prilej rolul deosebit ce revine Organiza­ţiei Naţiunilor Unite ca in­strument important şi nece­sar al colaborării internaţio­nale, păcii şi securităţii în lume. Ele au apreciat pozitiv rezultatele celei de-a XXVI-a sesiuni a Adunării Generale a O.N.U. şi, în primul rînd, repunerea Republicii Popu­lare Chineze în drepturile sale legitime la O.N.U., ca singurul reprezentant legal al întregului popor chinez, pentru care România şi Iu­goslavia s-au pronunţat cu fermitate şi care are o în­semnătate istorică şi consti­tuie o expresie a tendinţelor pozitive care se afirmă în viaţa internaţională contem­porană, în acelaşi timp, ele consideră că este necesară realizarea deplinei universa­lităţi a O.N.U. prin primirea celor două state germane, R.D.G. şi R.F.G., precum şi a altor state care încă nu sunt membre ale organizaţiei şi îndeplinesc condiţiile pre­văzute prin Carta O.N.U. O condiţie fundamentală pen­tru ca O.N.U. să-şi poată în­deplini cu succes misiunea care ii revine o constituie participarea activă a tuturor statelor membre la soluţio­narea problemelor vieţii in­ternaţionale. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au convenit ca guvernele ce­lor două ţări să se consulte în mod regulat asupra pro­blemelor internaţionale şi de interes comun. III Secretarul general al Par­tidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu, şi preşe­dintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, au efectuat un schimb de păreri privind relaţiile dintre Partidul Comunist Ro­mân şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia. Dînd o înaltă apreciere dezvoltării rodnice a colaborării tovărăşeşti, a prieteniei şi solidarităţii din­tre Partidul Comunist Român şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia — factor hotăritor al dezvoltării trainice a re­laţiilor multilaterale dintre cele două ţări — ei au sub­liniat hotărîrea celor două partide de a proceda şi în viitor, în spiritul prieteniei şi respectului reciproc, la schimburi de păreri, la stu­dierea reciprocă a experien­ţei in construcţia socialistă şi perfecţionarea relaţiilor so­ciale socialiste, precum şi pentru stimularea dezvoltării în continuare a colaborării dintre organizaţiile de par­tid locale, institutele ştiinţi­fice şi altele. In numele Partidului Co­munist Român şi, respectiv, al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, secretarul general al Partidului Comunist Ro­mân şi preşedintele Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia s-au pronunţat şi cu acest prilej pentru dezvoltarea şi promovarea în continuare a relaţiilor cu toate partidele comuniste şi muncitoreşti, pe baza principiilor indepen­denţei şi colaborării ega­le în drepturi, res­pectului şi încrederii re­ciproce, solidarităţii interna­ţionale, neamestecului în treburile interne ale altora şi a dreptului fiecărui partid de a-şi elabora de sine stă­tător şi in mod creator, pe baza marxism-leninismului, politica sa internă şi externă, in conformitate cu condiţiile din propria ţară. Ei îşi ex­primă convingerea că pe a­­ceste baze este posibilă dez­voltarea unei colaborări fruc­tuoase şi edificarea unităţii partidelor comuniste şi mun­citoreşti egale în drepturi, ceea ce ar constitui o puter­nică contribuţie la întărirea socialismului ca proces mon­dial. Ei au subliniat rolul pe care il au in zilele noastre clasa muncitoare, masele largi, popoarele de pe toate continentele în lupta pentru progres şi democraţie, pentru independenţă naţională şi dezvoltare economică, socia­lă, progresistă, precum şi în­semnătatea participării aces­tora la soluţionarea proble­melor de bază ale vieţii in­ternaţionale Partidul Comunist Român şi Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia îşi reafirmă con­vingerea privind necesitatea dezvoltării unei colaborări pe bază de egalitate în drepturi cu partidele şi mişcările re­voluţionare, socialiste, demo­cratice, de eliberare, cu toate forţele antiimperialiste. Cele două partide îşi exprimă sprijinul şi deplina lor soli­daritate cu aceste forţe şi salută succesele şi victoriile lor în lupta împotriva impe­rialismului, colonialismului, a tutur­or formelor de domina­ţie străină, pentru libertate, pace, democraţie şi progres social. Evidenţiind cu satisfacţie bilanţul bogat al rezultatelor obţinute in dezvoltarea rela­ţiilor româno-iugoslave şi a­­preciind pozitiv consultările şi schimburile de informaţii şi de păreri între reprezen­tanţii conducerilor de partid şi de stat, preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Iosip Broz Tito au convenit ca partidele, guvernele şi toţi ceilalţi factori corespunzători din cele două ţări să acţio­neze în continuare cu hotă­­rîre pentru întărirea priete­niei şi colaborării multilate­rale româno-iugoslave, în in­teresul popoarelor român şi iugoslave, al cauzei socialis­mului ţi­gării ♦ Timişoara — 24 noiembrie 1S7"1

Next