Munca, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7505-7529)
1972-01-15 / nr. 7516
Pagina a 4-a Răspuns la scrisoarea unui cititor Da !Sunt case de cultură și complexe sanatoriale construite, finanțate și conduse de sindicate Am primit ieri, la redacție, o recomandată expres, purtând ștampila poștei din Bacău. Deoarece corespondentul nostru ne semnalează o problemă pe care noi o considerăm demnă de luat în seamă, ne permitem să publicăm un extras din această scrisoare. „Tovarăși redactori ai ziarului „Munca“. Vă scriu aceste rînduri ,pătruns de recunoștință față de politica partidului nostru, care manifestă grije deosebită pentru oamenii muncii, și, în același timp, să-mi exprim mulțumirea față de Consiliul Central al U.G.S R pentru faptul că în ultimul timp a luat inițiativa construirii unor complexe sanatoriale pentru tratamentul oamenilor muncii în cele mai bune stațiuni balneare. Eu am venit astăzi de la Slănicul Moldovei. Am petrecut 18 zile în noul complex sanatorial construit de sindicate în această stațiune. A fost pentru mine o adevărată binefacere. Și nu numai pentru mine. Eram acolo 500 de oameni ai muncii, într-o singură serie, cu toții recunoscători partidului și sindicatelor pentru faptul că s-a construit acest palat de sănătate. Condițiile de cazare, masă, tratament medical, totul a fost, cum spunem, noi, „la înălțime". Să știți că aveam de gînd să vă scriu în orice caz. Insă m-am hotărît să vă scriu chiar azi fiindcă am eu o nemulțumire sufletească pe care vreau să v-o împărtășesc. Cînd am sosit in gară la Bacău am cumpărat ziarul „România liberă“. Să știți că la „Munca“ sînt abonat. Și am găsit în „România liberă“ un articol despre noile amenajări de la Slănicul Moldovei. L-am citit cu interes, fiindcă veneam de acolo. Și m-a nemulțumit un lucru. Se scrie despre noul și modernul complex sanatorial, se prezintă condițiile de tratament și odihnă, dar se uită un singur lucru. Se uită să se spună că acest modern complex sanatorial a fost construit de sindicate, este finanțat și condus de sindicate, iar oamenii muncii aflați aici la tratament sînt membri de sindicat, veniți cu bilete primite prin sindicate. Nu vreau să supăr pe nimeni, și mai ales nu vreau să-i supăr pe unii ziariști. Dar nu e prima dată cînd observ o asemenea emisiune, și revista „Flacăra“ am citit prin noiembrie, sau începutul lui decembrie 1971 un reportaj interesant dezvoltarea orașelor despre dovene. Erau publicate mciși două fotografii reprezentînd Casa de cultură sindicatelor din Roman și a Casa de cultură a sindicatelor din Vaslui. Și aici se uita un singur lucru ... Să se spună că sunt case de cultură ale sindicatelor. Situații asemănătoare, cînd nu se vorbește despre sindicate și activitatea lor, am observat și la televiziune. Duminică seara, de pildă, televiziunea a transmis un concurs de la Roman. Prezentatorul, tovarășul Mihai Florea, pentru care familia mea are o adevărată simpatie, a vorbit în introducere despre o dublă premieră : prima transmisie în direct de la Roman, prima transmisie din noua și moderna Casă de cultură din Roman. Mă întreb : de ce oare n-a spus tov. Mihai Florea că această casă de cultură este a sindicatelor ? Să vă spun acum de ce mă simt nemulțumit. In timp ce mă aflam la Slăviicul Moldovei am luat de la bibliotecă o carte despre istoria Bucureștiului și am citit acolo cum a fost construit Ateneul Român. M-a impresionat chemarea „dați un leu pentru Ateneu“ și am fost mîndru că bunicii noștri au intrat în istoria culturii românești și pe această cale. Am stat atunci și m-am gîndit că și generația din care fac parte și eu, strungarul Neculai Amariei, va intra în istoria culturii românești, fiindcă și noi construim, in calitate de membri ai sindicatelor, palate de cultură și lumină. Nu cunosc toate casele de cultură ale sindicatelor. Știu însă că sînt multe, frumoase, bine utilate și răspîndite prin toată țara. Pe cele din județele Moldovei le-am văzut, pe toate, și m-am bucurat, la Suceava, la Piatra Neamț și la Roman, la Iași, Vaslui și Bîrlad, la Galați și la noi la Bacău. Vă spun sincer că mă mindresc gîndindu-mă că la construirea acestor case de cultură ale sindicatelor am contribuit și eu, măcar cu un leu, prin cotizația sindicală. Și cred că tot atît de minori sînt toți cei peste 5 milioane de membri ai sindicatelor. Am văzut acum, citind relatările despre Bugetul Consiliului Central al U G.S.R. că se prevede construirea unui mare număr de noi case de cultură ale sindicatelor și a unor noi complexe sanatoriale pentru apărarea sănătății oamenilor muncii. E bine, e foarte bine așa. Noi, cei de astăzi, sub conducerea Partidului Comunist Român construim socialismul, ne făurim propria noastră istorie. Și în această istorie se înscrie și contribuția oamenilor muncii organizați în sindicate la construirea unor asemenea mari și moderne edificii de cultură și sănătate. E un semn al puterii, al bunăstării și al democrației noastre socialiste. Și e bine ca aceste fapte să fie cunoscute, să se știe ce se face cu cotizația membrilor de sindicat [UNK] Dumneavoastră ce părere aveți Tovarășe Neculai Amariei. Redacția noastră vă mulțumește pentru scrisoarea trimisă. Vreți să cunoașteți părerea noastră ? ! Considerăm că aveți dreptate în tot ce spuneți. Dovada cea mai bună este că publicăm aproape integral scrisoarea dumneavoastră. Ne-a plăcut mult ideea pe care o susțineți, cu argumente, că generația noastră își făurește istoria, sub conducerea partidului, și este bine ca acest lucru să fie cunoscut și afirmat. Istoria va consemna cu litere de aur faptul că generația noastră este generația constructorilor societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. în această vastă operă, condusă de Partidul Comunist Român, întregul nostru popor și-a descoperit și își valorifică cu vrednicie și entuziasm vocația sa de constructor. Construim întreprinderi și școli, case de cultură și vaste sisteme de irigații, construim poduri, șosele și căi ferate, construim cartiere întregi de locuințe în orașe și mii și mii de locuințe noi la sate, construim spitale, oreșe și grădinițe de copii, hidrocentrale și termocentrale. Se construiește din uriașele fonduri de investiții alocate de la bugetul statului, se construiește din fondurile consiliilor populare, se construiește din fondurile sindicatelor. Construim toți, construim în folosul tuturor. Aceasta este esențialul. In ceea ce-i privește pe colegii noștri de la „România liberă“, „Flacăra“ și de la Televiziune, avem convingerea că după ce vor citi frumoasele dumneavoastră rînduri nu vor mai uita să facă cuvenita precizare atunci cînd este vorba de case de cultură sau alte edificii social-culturale și sportive construite din fondurile sindicatelor. Hipersolicitudine Nemaipomenit, de necrezut aș putea spune ! Și ieri am primit o scrisoare (a cita?!) în care stimabilul Gheorghe Melinte, „magistru Georgicu“, cum îi ziceau amicii, pe vremea cînd era marele O.C.L.P.P.-ului, mai e gratulat cu ireverențe. Poștașul mi-a adus-o cînd ieșeam pe ușă, așa c-am citit-o în tramvai. In drum spre tribunal. Ce ciudat ! Toate scrisorile care le-am primit vorbesc despre lipsa de solicitudine a O.C.L.P.P.-ului față de solicitanți, iar tribunalul îl judecă pe Gheorghe Melinte, tocmai pentru portamentul său plin comde solicitudine față de unii solicitanți. „Acest individ manifesta un dispreț de-a dreptul ciocotesc față cetățeanul fără „pilă" deși nu caradicsea să-i răspundă nici la jalbele trecute prin registratură, darămite să-l mai primească în audiență...“ se spune în scrisoarea semnată de 57 de bucureșteni din blocurile „C7+C2" — Vatra Luminoasă. Mă rog, de sesizarea dînșilor poate o să ne ocupăm altădată. Acum, să rămînem la obiect, la judecata care i se face magistrului. La judecătoria lui VI, după cum sectoriis puneam, se încadrează în litera legii „bunăvoința" manifestată de fost — mai marele O.C.L.P.P.-istrată de relațiile cu unii solicitanți și contractanți• , Știți blocușorul acela nou, cu patru nivele, gen vilă, construit rapid pe strada Visarion 9 ? O.C.L.P.P.-ul s-a Înălțat. Casă, nu glumă ! Nici nu se compară cu ..!"-urile din Drumul Taberei, construite tot prin O.C.L.P.P., care au intrat in reparații capitale după șase luni de la darea în folosință. Calitatea lucrărilor din Visarion e atestată și de proprietar și de chiriași, reprezentanții unor firme de peste hotare, care-i plătesc proprietarului 4 000 de lei pe lună (da pe lună !) pentru un apartament. Proprietarul, deci, nu are ce-i imputa magistrului. Acestui Don Baril, un străin oarecare, venit de undeva din Europa pentru „treburi comerciale’ la București, i-a plăcut atît de mult cintecul cu „Dîmboviță apă dulce...", nicit s-a hotărît să-și clădească „o căsuță" la noi. E firesc, nu, ca foștii O.C.L.P.P.-iști să nu fi dezmințit proverbiala noastră ospitalitate .Așa că Dan Bazil a fost primit imediat (fără „coadă“ la înscrierea la audiențe) de Gheorghe Melinte și consilierul dumisale juridic, Nicolae Minea. Don Ba dulHIIHMtIHH HI HIIIIHHL Foileton de GHEORGHE FILIMON zis făcuse în prealabil o cerere la primărie (în care cerea un loc viran bun de zidit casă pe el) fără să specifice că nu e cetățean al țării, iar pe această cerere căpătase următoarea referință clară : „O.C.L.P.P. să analizeze în lumina dispozițiilor legale". Legale, deci. Foștii acelopepiști au apreciat că e legal să împroprietărească cu pămîntul municipalității pe Don Bazil din Europa. Știau că n-are cetățenie, dar n-au apreciat ca un fals cererea lui, în care ascunsese acest... amănunt. Ospitalieri, de I Juristul Nicolae Minea i-a însoțit cițiva pași la plecare, pînă la restaurantul „Pescăruș", unde a discutat mai în detaliu bucureștenizarea lui Dan Bazil. Cînd a trecut prin culoarul oficiului s-au întins spre turist vreo cîteva zeci de mîini cu sesizări și reclamații, dar nu le-a primit, întrucît avea mina sub brațul petiționarului care reținuse masa sub sălciile de la Herăstrău... Pe baza celor două autentificări de „legalitate", semnăturile lui Melinte și Minea, primăria l-a dat pe Dan Bazil cu doun teren în strada Frumoasă. Vai, ce zbucium pe acele pepiști ! Cine zicea că dinșii ignorării de contract ? partenerii cu Dan Bazil s-au zbătut, au umblat, l-au îndrumat să facă altă cerere (pe care din nou și-au pus apostilele), fiindcă se petrecuse o eroare : locul viran din strada Frumoasă nu proprietatea primăriei era și, ca atare, nu putea fi dat in folosință veșnică. Nu se știe cum, dar europeanul a depistat spațiul din Visarion, aproape de Piața Romană, și nicidecum vreun maidan din Pantelimon sau Chitilă. Cu ajutorul lui Dan Bazil au cunoscut și foștii ocelopepiști topografia Bucureștiului. Și s-a Încheiat contractul... Din grabă, au ignorat unele rubrici din contract. Au rămas albe, absolut imaculate, acele rînduri în care trebuia să se Înscrie „unde lucrează contractantul", „dacă e pensionar", „ce venituri are", dacă „dispune de altă locuință“. Vă dați seama că nu se putea scrie în contract că Don Bazil este un aventuer, cu slujbă la „afacerea pe picior", că semnase în fals niște cobeneficiari de dotare, că veniturile se puteau deduce chiar și din achitarea imediată a unei jumătăți de milion de lei, și în plus avea trei limuzine „proprietate particulară“. De ce să se bage dinșiiin chițibușuri ci-astea minore ? țineau foarte mult ca Don Bazil să aibă o părere frumoasă despre instituția pe care o reprezentau, în general, și despre dumnealor în special. Au fost afectuoși și alături de contractant pînă la capăt, dar și acum în... fața instanței penale, unde se judecă falsul și uzul de fals al lui C. V., alias Dan Bazil, alături de abuzurile în serviciu ale fostului director general al O.C.L.P.P. și ale consilierului dumisale „juridic". Cine zice că foștii conducători ai O.C.L.P.P. nu erau plini, prea-plini de solicitudine? Pentru „unii") MUNCA fDW-ioate.., Aveți perspicacitate ? NOTA REDACȚIEI — Ziarul „Munca“ a publicat acest text în numărul special de Anul Nou, promițînd atunci că vom publica rezolvarea într-un număr viitor. Deoarece, începând de la 1 ianuarie, numărul abonaților și cititorilor noștri a crescut mult, considerăm util să republicăm textul integral al problemei noastre de perspicacitate, împreună cu rezolvarea exactă. * ★ Vă prezentăm o problemă de perspicacitate a cărei rezolvare vă poate oferi cîteva minute de destindere. Cîteva minute ? Da, dacă aveți un dezvoltat spirit de perspicacitate ! S-ar putea insă ca rezolvarea problemei să vă ocupe și mai mult de o jumătate de oră. Vă sfătuim să nu vă pierdeți răbdarea. Insistați, insistați și satisfacția dumneavoastră va fi deplină în momentul rezolvării acestei probleme care, sincer vorbind, nu este deloc complicată. 1. Pe malul rîului sunt cinci case. 2. Marinarul locuiește în casa roșie. 3. Electricianul are un cîine. 4. In casa înflorată se bea cafea. 5. Șoferul bea suc de fructe. 6. Casa înflorată se află în stingă casei albe. 7. Cel care fumează țigări „Mărășești“ crește găini. 8. Cel care fumează țigări „Snagov“ locuiește în casa galbenă. 9. In casa de mijloc se bea vin de Murfatlar. 10. Strungarul locuiește in prima casă. 11. Fumătorul de pipă locuiește în casa de lîngă cel care are un purcel 12. Cel care fumează țigări „Snagov“ locuiește îngă cel care are un cocoș pitic. 13. Omul care bea bere fumează trabuc. 14. Croitorul fumează țigări „Litoral“ 15. Strungarul locuiește lângă casa albastră. Vă propunem să aflați : a) Cine bea apă ? b) Cine crește un cal ? Culoarea ** “ casei Sansen* Albastra Hoen ’ înnorat*! Alb*________ Profeasa Strunga! Șofer Marinar Croitor Electrician Săutra. . Lucia Murfapermit „[ _____ fructe dar Cafea Bere Ce croate Purcel Cocoș _____________________pitic GSini Cal Cline _ Ce fumeae* Snagov Pip* Măre- Litoral Trabucșești Noilor și modernelor construcții din Orșova, li s-a alăturat și Liceul „Ștefan Plavăț” înzestrat cu moderne laboratoare și o mare biblioteca, ce oferă elevilor condiții optime pentru studiu. Propunerile oamenilor muncii (Urmare din pagal-a) lui, convertite în tot atâtea propuneri de mare însemnătate economică ce reprezintă valori de zeci de lei. Așadar, de milioane examinarea cu atenție și luarea în considerare a tuturor observațiilor critice, sugestiilor și propunerilor de măsuri formulate de salariați în cadrul adunărilor generale ale oamenilor muncii sau in alte împrejurări (in grupele sindicale — n.n.). raportarea fața salariaților despre moridul in care au fost rezolvate, constituie o sarcină expresă pentru toate comitetele, și consiliile oamenilor muncii. Tocmai de aceea sindicatele, președinții comitetelor sindicatelor, ca reprezentați de drept ai acestora, au datoria ca in pregătirea și organizarea adunărilor generale să asigure acel cadru propice în care reprezentanții, oamenii muncii să-și exercite in totalitate drepturile și obligațiile, participînd nemijlocit la analizarea modului in care au fost realizate propunerile făcute de ei. In același timp, președinții comitetelor oamenilor muncii și președinții comitetelor sindicatelor ■ trebuie să vegheze ca acest important capitol să nu fie „expediat“ și ciuntit, ci cit mai analitic și veridic — și mai cu seamă, autocritic stabilindu-se cu precizie răspunderile și hotărîndu-se măsurile cele mai eficiente pentru rezolvarea propunerilor restante. Receptivitatea maximă față de propunerile făcute, lupta pentru materializarea lor cit mai grabnică, vor conduce nemijlocit la valorificarea cit mai deplină a inepuizabilelor rezerve existente, vor suda mai puternic oamenii muncii de conducerea sa colectivă, declanșind acel climat favorabil de promovare a noului, de manifestare deplină a personalității fiecăruia. La baza acestor afirmații stau o serie de argumente recente ce pot confirma fără putință de tăgadă faptul că la nivelul multor conduceri de întreprinderi s-a dat o slabă preocupare constatață de rezolvarea propunerilor făcute de oameni, că deși președinții comitetelor sindicatelor aveau obligația să determine o cotitură în acest sens, nu au făcut-o. Se constată încă lipsa unui sistem organizat de evidență a propunerilor, atît la nivelul secțiilor cît și al întreprinderilor, acceptarea unor propuneri ce nu pot fi rezolvate la nivelul secției sau unității, tărăgănarea rezolvării unora începute, depășirea unor termene sau nestabilirea unor termene, neanalizarea în organele de conducere colectivă in decursul anului 1971 a stadiilor și a modului în care se rezolvă propunerile făcute. în cinci întreprinderi din industria chimică, de exemplu, din 1600 de propuneri făcute in anul trecut nu au fost rezolvate, datorită acestor cauze, debit 326. Ele pot fi date și din Exemalte ramuri industriale. In adunările generale ale oamenilor muncii, care vor avea loc în curând, se vor face, desigur, o serie de propuneri esențiale, pline de o mare însemnătate economico-socială. Conducerile întreprinderilor, centralelor industriale, ministerelor, ale organelor și organizațiilor sindicale le revine îndatorirea de mare răspundere de a contribui prin mijloacele de care dispun la rezolvarea promptă a propunerilor făcute. Problemele care vor reieși din adunările generale, trebuie să fie examinate cu atenție de către comitetele oamenilor muncii, consiliile de administrație și colegiile ministerelor. Organele de conducere colectivă din economie trebuie să tragă concluziile corespunzătoare din sugestiile, criticile și propunerile făcute stabilind acele măsuri tehnice și organizatorice în vederea rezolvării lor. In același timp, se simte necesitatea de a se da răspunsuri la timp atît întreprinderilor cit și salariaților, in ordine ierarhică, privind modul in care au fost rezolvate propunerile. Președinților comitetelor sindicatelor le revine datoria care, de altfel, e înscrisă în statutul-cadru — al sindicatelor — ca, împreună cu conducerile SA ACȚIONEZE unităților, PERMANENT pentru rezolvarea propunerilor făcute de oameni, urmărind pe parcurs soluționarea lor și răspunzind despre acestea atât în cadrul adunărilor lunare ale grupelor sindicale — începînd chiar de la prima adunare de grupă, care urmează adunării generale a oamenilor muncii — cit și prin afișarea la locurile de muncă. Rezolvarea cu competență și înalt simț de răspundere a propunerilor oamenilor se încadrează perfect în îndatoririle ce revin conducerililor economice și organelor sindicale pentru stimularea energiilor creatoare în vederea îndeplinirii și depășirii angajamentelor asumate în întrecere. — Nu poate primi !i — Vreau numai să vadă despre ce este vorba. Desen de GRADEA ▼ Simbata 15 ianuarie 1972 ABNEGAȚIE (Urmare din pag.ala) — O zonă amorțită de lacuri, stuf și păduri, cu două comune răzlețe — Mărașu și Frecăței — ai căror locuitori, majoritatea pescari, dormeau cu totcile lingă casă, pentru ca la primele semne de revărsare a apelor să-și afle salvarea in ele, faste din urmă, pradă fluviului, puțina lor agoniseală dobîndită cu atîta trudă... Transpunînd în viață politica partidului de îndiguire și desecări pentru redarea de noi terenuri agriculturii, cn anii 1964— 1966 Insula a început să prindă contururile ei de azi, cînd I.A.S.-ul numără 41 de ferme cu o suprafață arabilă de 56 500 ha, plus cele 4 C.A.P.-uri din comunele amintite, ale căror lucrări mecanizate le executăm tot noi. — De la micul dar entuziastul nucleu de specialiști sosiți încă din primele zile, și aș aminti aici pe inginerii și tehnicienii Traian Pușcă, Constantin Săpunărescu, Teodor Condei, Ion Grigoriu sau mecanizatorii Marin Dragu, Manea Vlad, Marin Custură, I.A.S.-ul are astăzi mii de salariați permanenți și sezonieri. Totodată, unitatea deține drapelul de întreprindere fruntașă pe țară in anii 1969—1970, cu o producție de peste 5 000 kg porumb boabe la ha pe teren neirigat. Asta ca să nu mai vorbim de celelalte culturi : grîu, soia, floarea soarelui, etc. Cum explicați aceste, intr-adevăr, rapide și impresionante realizări ? — Ele nu ar fi fost posibile fără înaltul grad de mecanizare și chimizare al culturilor noastre. In Insulă, cu vechile metode nu se putea progresa. Era nevoie de o receptivitate față de cuceririle științei și tehnicii pe plan agricol, să le cunoști, să le experimentezi și apoi să treci la aplicarea lor operativă pe mari suprafețe. Procedînd astfel, dau numai un singur exemplu, șeful fermei Rogoz, comunistul Englezu Linca a obținut in 1970 peste 8 100 kg porumb boabe STAS pe fiecare din cele 1000 ha de care răspunde, dețînînd astfel recordul pe țară la această cultură. Și mai este ceva : să trăiești intens, să fii conștient de menirea ta de lucrător în agricultură, să înțelegi înalta responsabilitate și semnificație politică a obiectivelor pe care le ai de îndeplinit, să transmiți acest lucru și oamenilor cu care lucrezi. Altfel spus, să gindești un chip comunist și și pui suflet în toate. — Secretarul organizației de bază, tovarășul Cristache Moldoveanu îmi relata cum, după primirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, întors acasă, au apreciat că această inaltă distincție o considerau acordată nu numai dumneavoastră ci, întregii organizații de partid, întregului colectiv al I.A.S.-ului Insula Mare a Brăilei, pentru remarcabilele succese obținute în producție. — Este exact. Ca om nu te poți realiza etic și profesional decit numai în și prin colectiv. Și aceasta pentru că tu, ca personalitate umană, nu ești altceva decit creația unei colectivități de muncă în mijlocul căreia trăiești, năzuiești și-ți îndeplinești activitatea. Iar atunci cînd se vorbește despre realizările cuiva, cred că nu trebuie să uităm, în primul rînd, colectivul care l-a format. — Spuneți-mi tovarășe Ioan Vlad, ce-ați simțit în momentul în care conducătorul partidei și statului nostru tovarășul Nicolae Ceaușescu i-a înmînat personal, titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur Secera și Ciocanul ? — Greu de spus în cuvinte ce-am simțit atunci. Mi-a trebuit un mare efort de voință pentru a-mi stăpini emoția. Nu cred că am reușit de-ajuns... Simțeam mîna caldă, viguroasă, a conducătorului nostru și-mi rememoram întreaga viață, cei 24 de ani în agricultură... Plecasem în 1943 să învăț agronomia. Ce perspective aveam ? Acolo, un slujbaș calificat, trudind pe pămînturile unui moșier. Au venit însă vremurile noi și într-o țară liberă, Partidul Comunist Român, ne-a învățat să fim demni și stăpini pe propriile destine, pe propria noastră muncă și, după 24 de ani de eforturi și împliniri profesionale, partidul și statul mi-a acordat suprema prețuire, la care pînă atunci nici măcar nu cutezasem să mă gîndesc... Vă dați seama că acest lucru mă obligă la eforturi și mai mari în activitatea mea viitoare. — Ce vă doriți in viitor, tovarășe Ioan Vlad ? — Mă consider legat trup și suflet de Insulă. De aceea, aș dori s-o văd cu mai curind cu șosele asfaltate, pe care să circule autobuzele IRTA, cu combinate mari de creștere a porcilor, cu fabrici de furaje. Ca să mă refer strict la mine, intenționez să mă înscriu la doctorat cu o temă concretă din agricultură. Pînă atunci, am însă mari emoții pentru fiul meu Mihai, elev în clasa XII-a care în acest an urmează să-și susțină bacalaureatul și apoi admiterea la Institutul agronomic „Nicolae Bălcescu“ din Capitală. — Așadar, în familia Vlad, ștafeta profesiei va fi dusă mai departe ! — Ca orice părinte, vă dați seama ce emoții mă așteaptă. — Emoții pe care noi vi le dorim transformate în... succese ! pentru tots PE DRUMURI DE MUNTE ORIZONTAL : 1) Cale ferată specifică exploatărilor forestiere și minelor ale căror galerii sfredelesc adîncurile munților — Bogăție a munților noștri, cunoscută de daci și romani. 2) Porțiune de drum (fig.) — La vale (pi). 3) Bune la drum — Andorra și San Marino, cățărate pe stînci și apărate de munți (sing.). 4) Primul la ascensiuni — Zone situate peste 2 500 m. 5) Teren — Lanțul Carpaților Orientali și Meridionali. 6) Cea forestieră și minieră, azi e mult mai chibzuită — Para ! 7) Urmașul lui Eol, descris cu multă sensibilitate de un alt iubitor al naturii, Calistrat Hogaș, în volumul „In Munții Neamțului“ (Singur) — Scurt, articol ! 8) Alpinist începător ! — Ca o floare montană. 9) Popas pentru turiști la Sinaia (hotel și restaurant) — Creste. 10) Munte și fluviu în U.R.S.S., înconjurat de o bogată industrie — „Perla Bucegilor". 11) Locuitor de pe Cibin — Pictor român, autorul pînzei „Peisaj dobrogean“ (1881— 1958). VERTICAL . 1) In jos de... Predeal (2 cuv.) — Punct cardinal. 2) Literă din Țara Olimpului — Martori la întîmplări. 3) Turist — Alb amestecat ! 4) Indice — Iscusiții constructori de la șantierul din Oltenița. 5) Simțul suprasolicitat în excursii — Cunoscutul călător pe drumurile din Munții Neamțului. 6) Editura Academiei — Apare lingă drum intr-o poezie a lui Mihai Beniuc — Puncte cardinale opuse. 7) Crește în Alpi — Trecătoare in Carpații Meridionali, străbătută de șoseaua și calea ferată Bumbești-Livezeni. 8) Ca niște stînci zgrunțuroase — înălțime în Africa Centrală. 9) Drumul romanilor de-a lungul Oltului, de exemplu, ale cărui urme ne-au rămas și astăzi — Ghid geografic. 10) Poet contemporan, autorul poeziilor : „Lampa de miner“ și „Transilvania” — Culoarea codrului in toamnă. 11) Masiv muntos în vestul Carpaților, cu căldări glaciare. și Parc Național, important obiectiv turistic — Veche uzină brașoveană (abr.). Cuvinte rare : AMI STELIAN