Munca, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7505-7529)

1972-01-15 / nr. 7516

Pagina a 4-a Răspuns la scrisoarea unui cititor Da !Sunt case de cultură și complexe sanatoriale construite, finanțate și conduse de sindicate Am primit ieri, la redacție, o recomandată­ expres, purtând ștampila poștei din Bacău. Deoarece cores­pondentul nostru ne semnalează o problemă pe ca­re noi o considerăm demnă de luat în seamă, ne permitem să publicăm un extras din această scri­soare. „Tovarăși redactori ai ziarului „Munca“. Vă scriu aceste rînduri ,pătruns de recunoștință față de politica partidului nostru, care manifestă grije deosebită pentru oa­­­menii muncii, și, în același timp, să-mi exprim mulțu­mirea față de Consiliul Central al U.G.S­ R pen­tru faptul că în ultimul timp a luat inițiativa con­struirii unor complexe sa­natoriale pentru tratamen­tul oamenilor muncii în cele mai bune stațiuni bal­neare. Eu am venit astăzi de la Slănicul Moldovei. Am petrecut 18 zile în noul complex sanatorial construit de sindicate în această stațiune. A fost pentru mine o adevărată binefacere. Și nu numai pentru mine. Eram acolo 500 de oameni ai muncii, într-o singură serie, cu toții recunoscători partidu­lui și sindicatelor pentru faptul că s-a construit acest palat de sănătate. Condiți­ile de cazare, masă, trata­ment medical, totul a fost, cum spunem, noi, „la înăl­țime". Să știți că aveam de gînd să vă scriu în orice caz. Insă m-am hotărît să vă scriu chiar azi fiindcă am eu o nemulțumire sufle­tească pe care vreau să v-o împărtășesc. Cînd am sosit in gară la Bacău am cum­părat ziarul „România li­beră“. Să știți că la „Mun­ca“ sînt abonat. Și am gă­sit în „România liberă“ un articol despre noile amenajări de­­ la Slănicul Moldovei. L-am citit cu in­teres, fiindcă veneam de acolo. Și m-a nemulțumit un lucru. Se scrie despre noul și modernul complex sanatorial, se prezintă con­dițiile de tratament și o­­dihnă, dar se uită un sin­gur lucru. Se uită să se spună că acest modern complex sanatorial a fost construit de sindicate, este finanțat și condus de sin­dicate, iar oamenii muncii aflați aici la tratament sînt membri de sindicat, veniți cu bilete primite prin sin­dicate. Nu vreau să supăr pe nimeni, și mai ales nu vreau să-i supăr pe unii ziariști. Dar nu e prima dată cînd observ o aseme­nea emisiune, și revista „Flacăra“ am citit prin noiembrie, sau începutul lui decembrie 1971 un re­portaj interesant dezvoltarea orașelor despre dovene. Erau publicate mci­și două fotografii reprezen­­tînd Casa de cultură sindicatelor din Roman și a Casa de cultură a sindica­telor din Vaslui. Și aici se uita un singur lucru ... Să se spună că sunt case de­ cultură ale sindicatelor. Situații asemănătoare, cînd nu se vorbește despre sin­dicate și activitatea lor, am observat și la televiziune. Duminică seara, de pildă, televiziunea a transmis un concurs de la Roman. Pre­zentatorul, tovarășul Mihai Florea, pentru care familia mea are o adevărată sim­patie, a vorbit în introdu­cere despre o dublă pre­mieră : prima transmisie în direct de la Roman, prima transmisie din noua și moderna Casă de cultură din Roman. Mă întreb : de ce oare n-a spus tov. Mihai Florea că această casă de cultură este a sindicate­lor ? Să vă spun acum de ce mă simt nemulțumit. In timp ce mă aflam la Slăvii­­cul Moldovei am luat de la bibliotecă o carte despre istoria Bucureștiului și am citit acolo cum a fost con­struit Ateneul Român. M-a impresionat chemarea „dați un leu pentru Ate­neu“ și am fost mîndru că bunicii noștri au intrat în istoria culturii românești și pe această cale. Am stat a­­tunci și m-am gîndit că și generația din care fac par­te și eu, strungarul Neculai Amariei, v­a intra în is­toria culturii românești, fiindcă și noi construim, in calitate de membri ai sin­dicatelor, palate de cultură și lumină. Nu cunosc toate casele de cultură ale sindi­catelor. Știu însă că sînt multe, frumoase, bine uti­late și răspîndite prin toată țara. Pe cele din județele Moldovei le-am văzut, pe toate, și m-am bucurat, la Suceava, la Piatra Neamț și la Roman, la Iași, Vaslui și Bîrlad, la Ga­lați și la noi la Bacău. Vă spun sincer că mă min­­dresc gîndindu-mă că la construirea acestor case de cultură ale sindicatelor am contribuit și eu, măcar cu un leu, prin cotizația sindi­cală. Și cred că tot atît de minori sînt toți cei peste 5 milioane de membri ai sindicatelor. Am văzut acum, citind relatările des­pre Bugetul Consiliului Central al U­ G.S.R. că se prevede construirea unui mare număr de noi case de cultură ale sindicatelor și a unor noi complexe sa­natoriale pentru apărarea sănătății oamenilor muncii. E bine, e foarte bine așa. Noi, cei de astăzi, sub con­ducerea Partidului Comu­nist Român construim so­cialismul, ne făurim pro­pria noastră istorie. Și în această istorie se înscrie și contribuția oamenilor mun­cii organizați în sindicate la construirea unor aseme­nea mari și moderne edifi­cii de cultură și sănătate. E un semn al puterii, al bunăstării și al democrației noastre socialiste. Și e bine ca aceste fapte să fie cu­­noscute, să se știe ce se face cu cotizația membrilor de sindicat [UNK] Dumneavoastră ce părere aveți Tovarășe Neculai Amariei. Redacția noastră vă mulțumește pentru scrisoa­rea trimisă. Vreți să cunoașteți părerea noastră ? ! Considerăm că aveți dreptate în tot ce spuneți. Dovada cea mai bună este că publicăm aproape in­tegral scrisoarea dumneavoastră. Ne-a plăcut mult ideea pe care o susțineți, cu argumente, că generația noastră își făurește istoria, sub conducerea parti­dului, și este bine ca acest lucru să fie cunoscut și afirmat. Istoria va consemna cu litere de aur faptul că generația noastră este generația construc­torilor societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. în această vastă operă, condusă de Partidul Comunist Român, întregul nostru popor și-a descoperit și își valorifică cu vrednicie și en­tuziasm vocația sa de constructor. Construim între­prinderi și școli, case de cultură și vaste sisteme de irigații, construim poduri, șosele și căi ferate, construim cartiere întregi de locuințe în orașe și mii și mii de locuințe noi la sate, construim spitale, oreșe și grădinițe de copii, hidro­centrale și termocentrale. Se construiește din uria­șele fonduri de investiții alocate de la bugetul sta­tului, se construiește din fondurile consiliilor popu­lare, se construiește din fondurile sindicatelor. Con­struim toți, construim în folosul tuturor. Aceasta este esențialul. In ceea ce-i privește pe colegii noștri de la „Ro­mânia liberă“, „Flacăra“ și de la Televiziune, avem convingerea că după ce vor citi frumoasele dum­neavoastră rînduri nu vor mai uita să facă cuve­­nita precizare atunci cînd este vorba de case de cultură sau alte edificii social-culturale și sportive construite din fondurile sindicatelor. Hipersolicitudine Nemaipomenit, de ne­crezut aș putea spune ! Și ieri am primit o scri­soare (a cita?!) în care stimabilul Gheorghe Me­­linte, „magistru Georgi­­cu“, cum îi ziceau amicii, pe vremea cînd era marele O.C.L.P.P.-ului, mai e gratulat cu ireverențe. Poștașul mi-a adus-o cînd ieșeam pe ușă, așa c-am citit-o în tramvai. In drum spre tribunal. Ce ciudat ! Toate scrisorile care le-am primit vorbesc des­pre lipsa de solicitudine a O.C.L.P.P.-ului față de solicitanți, iar tribunalul îl judecă pe Gheorghe Me­­linte, tocmai pentru portamentul său plin com­de solicitudine față de unii solicitanți. „Acest individ manifesta un dispreț de-a dreptul ciocotesc față cetățeanul fără „pilă" de­și nu caradicsea să-i răs­pundă nici la jalbele tre­cute prin registratură, da­rămite să-l mai primeas­că în audiență...“ se spu­ne în scrisoarea semnată de 57 de bucureșteni din blocurile „C7+C2" — Va­tra Luminoasă. Mă rog, de sesizarea dînșilor poa­te o să ne ocupăm altă­dată. Acum, să rămînem la obiect, la judecata care i se face magistrului. La judecătoria lui VI, după cum sectorii­s pu­neam, se încadrează în litera legii „bunăvoința" manifestată de fost — mai marele O.C.L.P.P.-ist­rată de relațiile cu unii soli­citanți și contractanți• , Știți blocușorul acela nou, cu patru nivele, gen vilă, construit rapid pe strada Visarion 9 ? O.C.L.P.P.-ul s-a Înălțat. Casă, nu glumă ! Nici nu se com­pară cu ..!"-urile din Drumul Taberei, construite tot prin O.C.L.P.P., care au intrat in reparații ca­pitale după șase luni de la darea în folosință. Ca­litatea lucrărilor din Vi­sarion e atestată și de proprietar și de chiriași, reprezentanții unor firme de peste hotare, care-i plătesc proprietarului 4 000 de lei pe lună (da pe lună !) pentru un apar­tament. Proprietarul, deci, nu are ce-i imputa magis­trului. Acestui Don Baril, un străin oarecare, venit de undeva din Europa pentru „treburi comer­ciale’ la București, i-a plăcut atît de mult cin­te­cul cu „Dîmboviță apă dulce...", nicit s-a hotărît să-și clădească „o căsu­ță" la noi. E firesc, nu, ca foștii O.C.L.P.P.-iști să nu fi dez­mințit proverbiala noastră ospitalitate .Așa că Dan Bazil a fost primit ime­diat (fără „coadă“ la îns­crierea la audiențe) de Gheorghe Melinte și con­silierul dumisale juridic, Nicolae Minea. Don Ba­­ ­du­lHII­HMt­I­HH HI HIIII­HHL Foileton de GHEORGHE FILIMON zis făcuse în prealabil o cerere la primărie (în care cerea un loc viran bun de zidit casă pe el) fără să specifice că nu e cetă­țean al țării, iar pe aceas­tă cerere căpătase urmă­toarea referință clară : „O.C.L.P.P. să analizeze în lumina dispozițiilor lega­le". Legale, deci. Foștii acelopepiști au apre­ciat că e legal să împro­prietărească cu pămîntul municipalității pe Don Bazil din Europa. Știau că n-are cetățenie, dar n-au apreciat ca un fals cererea lui, în care as­cunsese acest... amănunt. Ospitalieri, de I Juristul Nicolae Minea i-a însoțit cițiva pași la plecare, pînă la restau­rantul „Pescăruș", unde a discutat mai în detaliu bucureștenizarea lui Dan Bazil. Cînd a trecut prin culoarul oficiului s-au în­tins spre turist vreo cî­­teva zeci de mîini cu sesi­zări și reclamații, dar nu le-a primit, întrucît avea mina sub brațul petițio­narului care reținuse masa sub sălciile de la Herăstrău... Pe baza celor două au­tentificări de „legalitate", semnăturile lui Melinte și Minea, primăria l-a dat pe Dan Bazil cu do­un teren în strada Frumoasă. Vai, ce zbucium pe ace­le pepiști ! Cine zicea că dinșii ignoră­rii de contract ? partene­rii cu Dan Bazil s-au zbătut, au umblat, l-au îndrumat să facă altă cerere (pe care din nou și-au pus aposti­lele), fiindcă se petrecuse o eroare : locul viran din strada Frumoasă nu proprietatea primăriei era și, ca atare, nu putea fi dat in folosință veșnică. Nu se știe cum, dar europeanul a depistat spațiul din Vi­sarion, aproape de Piața Romană, și nicidecum vreun maidan din Pante­­limon sau Chitilă. Cu aju­torul lui Dan Bazil au cu­noscut și foștii ocelopepiști topografia Bucureștiului. Și s-a Încheiat contractul... Din grabă, au ignorat unele rubrici din con­tract. Au rămas albe, ab­solut imaculate, acele rînduri în care trebuia să se Înscrie „unde lu­crează contractantul", „dacă e pensionar", „ce venituri are", dacă „dis­pune de altă locuință“. Vă dați seama că nu se pu­tea scrie în contract că Don Bazil este un aven­­tu­er, cu slujbă la „afa­cerea pe picior", că sem­nase în fals niște cobe­neficiari de dotare, că ve­niturile se puteau deduce chiar și din achitarea ime­diată a unei jumătăți de milion de lei, și în plus avea trei limuzine „pro­prietate particulară“. De ce să se bage dinșii­in chițibușuri ci-astea mi­nore ? țineau foarte mult ca Don Bazil să aibă o părere frumoasă despre instituția pe care o re­prezentau, în general, și despre dumnealor în spe­cial. Au fost afectuoși și alături de contractant pînă la capăt, d­ar și acum în... fața instanței penale, unde se judecă falsul și uzul de fals al lui C. V., alias Dan Bazil, alături de abuzurile în serviciu ale fostului direc­tor general al O.C.L.P.P. și ale consilierului dumi­sale „juridic". Cine zice că foștii con­ducători ai O.C.L.P.P. nu erau plini, prea-plini de solicitudine? Pentru „unii") MUNCA fDW-ioate.., Aveți perspicacitate ? NOTA REDACȚIEI — Ziarul „Munca“ a publicat acest text în numărul special de Anul Nou, promi­­țînd­ atunci că vom publica rezolvarea într-un nu­măr viitor. Deoarece, începând de la 1 ianuarie, numărul a­­bonaților și cititorilor noștri a crescut mult, consi­derăm util să republicăm textul integral al pro­blemei noastre de perspicacitate, împreună cu re­zolvarea exactă. * ★ Vă prezentăm o problemă de perspicacitate a cărei rezolvare vă poate oferi cîteva minute de des­tindere. Cîteva minute ? Da, dacă aveți un dezvol­tat spirit de perspicacitate ! S-ar putea insă ca rezolvarea problemei să vă ocupe și mai mult de o jumătate de oră. Vă sfătuim să nu vă pierdeți răb­darea. Insistați, insistați și satisfacția dumneavoas­tră va fi deplină în momentul rezolvării acestei probleme care, sincer vorbind, nu este deloc com­plicată. 1. Pe malul rîului sunt cinci case. 2. Marinarul locuiește în casa roșie. 3. Electricianul are un cîine. 4. In casa înflorată se bea cafea. 5. Șoferul bea suc de fructe. 6. Casa înflorată se află în stingă casei albe. 7. Cel care fumează țigări „Mărășești“ crește găini. 8. Cel care fumează țigări „Snagov“ locuiește în casa galbenă. 9. In casa de mijloc se bea vin de Murfatlar. 10. Strungarul locuiește in prima casă. 11. Fumătorul de pipă locuiește în casa de lîngă cel care are un purcel 12. Cel care fumează țigări „Snagov“ locuiește îngă cel care are un cocoș pitic. 13. Omul care bea bere fumează trabuc. 14. Croitorul fumează țigări „Litoral“ 15. Strungarul locuiește lângă casa albastră. Vă propunem să aflați : a) Cine bea apă ? b) Cine crește un cal ? Culoarea ** “ casei Sansen* Albastra Hoen ’ înnorat*!­ Alb*________ Profeasa Strunga! Șofer Marinar Croitor Electrician Săutra. . Luc­ia Murfa­p­ermit „[ _____ fructe d­ar Cafea Bere Ce croate Purcel Cocoș _____________________pitic GSini Cal Cline _ Ce fumeae* Snagov Pip* Măre- Litoral Trabuc­­șești Noilor și modernelor construcții din Orșova, li s-a ală­turat și Liceul „Ștefan Plavăț”­ înzestrat cu moderne la­boratoare și o mare biblioteca, ce oferă elevilor condiții optime pentru studiu. Propunerile oamenilor muncii (Urmare din pag­­a­l-a) lui, convertite în tot atâtea propuneri de mare însemnă­tate economică ce reprezintă valori de zeci de lei. Așadar, de milioane examinarea cu atenție și luarea în consi­derare a tuturor observați­ilor critice, sugestiilor și pro­punerilor de măsuri formu­late de salariați în cadrul a­­dunărilor generale ale oame­nilor muncii sau in alte îm­prejurări (in grupele sindi­cale — n.n.). raportarea fața salariaților despre mo­ri­dul in care au fost rezolva­te, constituie o sarcină ex­presă pentru toate comitete­le, și consiliile oamenilor muncii. Tocmai de aceea sindicatele, președinții comi­tetelor sindicatelor, ca re­prezentați de drept ai aces­tora, au datoria ca in pre­gătirea și organizarea adu­nărilor generale să asigure acel cadru propice în care reprezentanții, oamenii mun­cii să-și exercite in totali­tate drepturile și obligațiile, participînd nemijlocit la a­­nalizarea modului in care au fost realizate propunerile făcute de ei. In același timp, președinții comitetelor oa­menilor muncii și președin­­­­ții comitetelor sindicatelor ■ trebuie să vegheze ca acest important capitol să nu fie „expediat“ și ciuntit, ci cit mai analitic și veridic — și mai cu seamă, autocritic stabilindu-se cu precizie răs­­­punderile și hotărîndu-se măsurile cele mai eficiente pentru rezolvarea propune­rilor restante. Receptivitatea maximă fa­ță de propunerile făcute, lupta pentru materializarea lor cit mai grabnică, vor conduce nemijlocit la valori­ficarea cit mai deplină a ine­puizabilelor rezerve existen­te, vor suda mai puternic oa­menii muncii de conducerea sa colectivă, declanșind a­­cel climat favorabil de pro­movare a noului, de mani­festare deplină a personali­tății fiecăruia. La baza acestor afirmații stau o serie de argumente recente ce pot confirma fără putință de tăgadă faptul că la nivelul multor conduceri de întreprinderi s-a dat o slabă preocupare consta­tață de rezolvarea propunerilor făcute de oameni, că deși președinții comitetelor sindi­catelor aveau obligația să determine o cotitură în acest sens, nu au făcut-o. Se con­stată încă lipsa unui sistem organizat de evidență a pro­punerilor, atît la nivelul sec­țiilor cît și al întreprinderi­lor, acceptarea unor propu­neri ce nu pot fi rezolvate la nivelul secției sau unității, tărăgănarea rezolvării unora începute, depășirea unor termene sau nestabilirea unor termene, neanalizarea în or­ganele de conducere colecti­vă in decursul anului 1971 a stadiilor și a modului în care se rezolvă propunerile făcu­te. în cinci întreprinderi din industria chimică, de exem­plu, din 1­600 de propuneri făcute in anul trecut nu au fost rezolvate, datorită aces­tor cauze, debit 326. Ele pot fi date și din Exem­alte ramuri industriale. In adunările generale ale oamenilor muncii, care vor avea loc în curând, se vor face, desigur, o serie de pro­puneri esențiale, pline de o mare însemnătate economi­­co-socială. Conducerile între­prinderilor, centralelor indus­triale, ministerelor, ale or­ganelor și organizațiilor sin­dicale le revine îndatorirea de mare răspundere de a contribui prin mijloacele de­­ care dispun la rezolvarea promptă a propunerilor fă­cute. Problemele care vor reieși din adunările genera­le, trebuie să fie examinate cu atenție de către comite­tele oamenilor muncii, con­siliile de administrație și co­legiile ministerelor. Organe­le de conducere colectivă din economie trebuie să tra­gă concluziile corespunză­toare din sugestiile, criticile și propunerile făcute stabi­lind acele măsuri tehnice și organizatorice în vederea re­zolvării lor. In același timp, se simte necesitatea de a se da răspunsuri la timp atît întreprinderilor cit și sala­riaților, in ordine ierarhică, privind modul in care au fost rezolvate propunerile. Președinților comitetelor sindicatelor le revine dato­ria­­­ care, de altfel, e în­scrisă în statutul-cadru — al sindicatelor — ca, împreună cu conducerile SA ACȚIONEZE unităților, PERMA­NENT pentru rezolvarea propunerilor făcute de oa­meni, urmărind pe parcurs soluționarea lor și răspun­­zind despre acestea atât în cadrul adunărilor lunare ale grupelor sindicale — înce­­pînd chiar de la prima adu­nare de grupă, care urmează adunării generale a oameni­lor muncii — cit și prin afi­șarea la locurile de muncă. Rezolvarea cu competență și înalt simț de răspundere a propunerilor oamenilor se încadrează perfect în înda­toririle ce revin conduceri­­lilor economice și organelor sindicale pentru stimularea energiilor creatoare în vede­rea îndeplinirii și depășirii angajamentelor asumate în întrecere. — Nu poate primi !­i — Vreau numai să­­ vadă despre ce este­­ vorba. Desen de G­­RADEA ▼ Simbata 15 ianuarie 1972 ABNEGAȚIE (Urmare din pag.­a­l­a) — O zonă amorțită de lacuri, stuf și păduri, cu două comune răzlețe — Mărașu și Frecăței — ai căror locuitori, majoritatea pescari, dormeau cu totcile lingă casă, pentru ca la primele semne de revărsare a apelor să-și afle salvarea in ele, fa­ste d­in urmă, pradă fluviului, puțina lor agoniseală dobîndită cu atîta trudă... Transpunînd în viață po­litica partidului de îndiguire și desecări pentru re­darea de noi terenuri agriculturii, cn anii 1964— 1966 Insula a început să prindă contururile ei de azi, cînd I.A.S.-ul numără 41 de ferme cu o supra­față arabilă de 56 500 ha, plus cele 4 C.A.P.-uri din comunele amintite, ale căror lucrări mecanizate le executăm tot noi. — De la micul dar entuziastul nucleu de spe­cialiști sosiți încă din primele zile, și aș aminti aici pe inginerii și tehnicienii Traian Pușcă, Constantin Săpunărescu, Teodor Condei, Ion Gri­­goriu sau mecanizatorii Marin Dragu, Manea Vlad, Marin Custură, I.A.S.-ul are astăzi mii de salariați permanenți și sezonieri. Totodată, uni­tatea deține drapelul de întreprindere fruntașă pe țară in anii 1969—1970, cu o producție de pe­ste 5 000 kg porumb boabe la ha pe teren neirigat. Asta ca să nu mai vorbim de celelalte culturi : grîu, soia, floarea soarelui, etc. Cum explicați aceste, intr-adevăr, rapide și impresionante rea­lizări ? — Ele nu ar fi fost posibile fără înaltul grad de mecanizare și chimizare al culturilor noastre. In Insulă, cu vechile metode nu se putea progresa. Era nevoie de o receptivitate față de cuceririle ști­inței și tehnicii pe plan agricol, să le cunoști, să le experimentezi și apoi să treci la aplicarea lor ope­rativă pe mari suprafețe. Procedînd astfel, dau nu­mai un singur exemplu, șeful fermei Rogoz, comu­nistul Englezu Linca a obținut in 1970 peste 8 100 kg porumb boabe STAS pe fiecare din cele 1000 ha de care răspunde, dețînînd astfel recordul pe țară la această cultură. Și mai este ceva : să tră­iești intens, să fii conștient de menirea ta de lucră­tor în agricultură, să înțelegi înalta responsabilita­te și semnificație politică a obiectivelor pe care le ai de îndeplinit, să transmiți acest lucru și oame­nilor cu care lucrezi. Altfel spus, să gindești un chip comunist și și pui suflet în toate. — Secretarul organizației de bază, tovarășul Cristache Moldoveanu îmi relata cum, după pri­mirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, în­tors acasă, au­ apreciat că această inaltă dis­tincție o considerau­ acordată nu numai dumnea­voastră ci, întregii organizații de partid, între­gului colectiv al I.A.S.-ului Insula Mare a Bră­ilei, pentru remarcabilele succese obținute în producție. — Este exact. Ca om nu te poți realiza etic și profesional decit numai în și prin colectiv. Și a­ceasta pentru că tu, ca personalitate umană, nu ești altceva decit creația unei colectivități de mun­că în mijlocul căreia trăiești, năzuiești și-ți înde­plinești activitatea. Iar atunci cînd se vorbește despre realizările cuiva, cred că nu trebuie să ui­tăm, în primul rînd, colectivul care l-a format. — Spuneți-mi tovarășe Ioan Vlad, ce-ați sim­țit în momentul în care conducătorul partide­i și statului nostru tovarășul Nicolae Ceaușescu i-a înmînat personal, titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur Secera și Ciocanul ? — Greu de spus în cuvinte ce-am simțit atunci. Mi-a trebuit un mare efort de voință pentru a-mi stăpini emoția. Nu cred că am reușit de-ajuns... Simțeam mîna caldă, viguroasă, a conducătorului nostru și-mi rememoram întreaga viață, cei 24 de ani în agricultură... Plecasem în 1943 să învăț agro­nomia. Ce perspective aveam ? Acolo, un slujbaș calificat, trudind pe pămînturile unui moșier. Au venit însă vremurile noi și într-o țară liberă, Par­tidul Comunist Român, ne-a învățat să fim demni și stăpini pe propriile destine, pe propria noastră muncă și, după 24 de ani de eforturi și împliniri profesionale, partidul și statul mi-a acordat supre­ma prețuire, la care pînă atunci nici măcar nu cu­tezasem să mă gîndesc... Vă dați seama că acest lucru mă obligă la eforturi și mai mari în activita­tea mea viitoare. — Ce vă doriți in viitor, tovarășe Ioan Vlad ? — Mă consider legat trup și suflet de Insulă. De aceea, aș dori s-o văd cu­ mai curind cu șosele asfal­tate, pe care să circule autobuzele IRTA, cu com­binate mari de creștere a porcilor, cu fabrici de furaje. Ca să mă refer strict la mine, in­tenționez să mă înscriu­­ la doctorat cu o temă con­cretă din agricultură. Pînă atunci, am însă mari emoții pentru fiul meu Mihai, elev în clasa XII-a care în acest an urmează să-și susțină bacalaurea­tul și apoi admiterea la Institutul agronomic „Ni­colae Bălcescu“ din Capitală. — Așadar, în familia Vlad, ștafeta profesiei va fi dusă mai departe ! — Ca orice părinte, vă dați seam­a ce emoții mă așteaptă. — Emoții pe care noi vi le dorim transforma­te în... succese ! pentru tots PE DRUMURI DE MUNTE ORIZONTAL : 1) Cale fe­rată specifică exploatărilor forestiere și minelor ale că­ror galerii sfredelesc adîncu­­rile munților — Bogăție a munților noștri, cunoscută de daci și romani. 2) Porți­une de drum (fig.) — La vale (pi). 3) Bune la drum — Andorra și San Marino, că­țărate pe stînci și apărate de munți (sing.). 4) Primul la ascensiuni — Zone situate peste 2 500 m. 5) Teren — Lanțul Carpaților Orientali și Meridionali. 6) Cea fores­tieră și minieră, azi e mult mai chibzuită — Para ! 7) Ur­mașul lui Eol, descris cu multă sensibilitate de un alt iubitor al naturii, Calistrat Hogaș, în volumul „In Mun­ții Neamțului“ (Singur) — Scurt, articol ! 8) Alpinist începător ! — Ca o floare montană. 9) Popas pentru tu­riști la Sinaia (hotel și res­taurant) — Creste. 10) Mun­te și fluviu în U.R.S.S., în­conjurat de o bogată indus­trie — „Perla Bucegilor". 11) Locuitor de pe Cibin — Pic­tor român, autorul pînzei „Peisaj dobrogean“ (1881— 1958). VERTICAL . 1) In jos de... Predeal (2 cuv.) — Punct cardinal. 2) Literă din Țara Olimpului — Martori la în­­tîmplări. 3) Turist — Alb a­­mestecat ! 4) Indice — Iscu­siții constructori de la șan­tierul din Oltenița. 5) Sim­țul suprasolicitat în excursii — Cunoscutul călător pe dru­murile din Munții Neamțu­lui. 6) Editura Academiei — Apare lingă drum intr-o poezie a lui Mihai Beniuc — Puncte cardinale opuse. 7) Crește în Alpi­­ — Trecătoare in Carpații Meridionali, stră­bătută de șoseaua și calea fe­rată Bumbești-Livezeni. 8) Ca niște stînci zgrunțuroase — înălțime în Africa Centrală. 9) Drumul romanilor de-a lungul Oltului, de exemplu, ale cărui urme ne-au rămas și astăzi — Ghid geografic. 10) Poet contemporan, auto­rul poeziilor : „Lampa de miner“ și „Transilvania” — Culoarea codrului in toamnă. 11) Masiv muntos în vestul Carpaților, cu căldări gla­ciare. și Parc Național, im­portant obiectiv turistic — Veche uzină brașoveană (abr.). Cuvinte rare : AM­I ST­­ELIAN

Next