Munca, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7582-7606)
1972-04-08 / nr. 7588
Simbátá 8 aprilie 7972 Omagiu sincer şi spontan adus politicii externe a partidului şi statului nostru Timp de aproape patru săptămâni am fost cu inima şi cu gîndul alături de conducătorul partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în călătoria întreprinsă în 8 ţări de pe continentul african. Ca orice om al muncii din ţara noastră am însoţit parcă delegaţia pretutindeni. Căci, în întîlnirile şi discuţiile purtate cu conducătorii, cu preşedinţii statelor, cu reprezentanţii organizaţiilor politice, cu oamenii simpli, secretarul general al partidului a exprimat toată simpatia şi prietenia, profunda solidaritate pe care fiecare dintre noi le nutreşte faţă de popoarele care au scuturat jugul oprimării imperialiste şi coloniale şi au pornit să-şi clădească o viaţă de sine stătătoare, faţă de popoarele care mai sunt încă nevoite să lupte pentru a dobîndi independenţa naţională, dreptul sacru de a dispune singure de soarta lor. Urmărind zi de zi în faţa micului ecran, la radio sau în presă desfăşurarea vizitei, am încercat un sentiment de mare satisfacţie constatînd că, oriunde au fost, înalţii soli ai mesajului de prietenie, pace şi cooperare al României socialiste au fost primiţi cu braţele deschise. Am văzut cu emoţie cum mulţimile din oraşele şi satele vizitate au înconjurat cu dragoste şi prietenie frăţească pe tovarăşul Ceauşescu, pe toţi membrii delegaţiei, aducînd astfel un omagiu sincer şi spontan politicii externe juste a patriei noastre, eforturilor susţinute şi consecvente ale partidului şi statului, ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, pentru promovarea prieteniei şi colaborării internaţionale, a solidarităţii în lupta antiimperialistă şi anticolonialistă, pentru pace şi progres. Aceste strădanii, care poartă girul integral al fiecărui cetăţean al ţării noastre, şi-au găsit o nouă manifestare fructuoasă în vizita pe continentul african. De aceea, sunt convinsă că această vizită ocupă un loc de seamă în politica externă a României socialiste, sporind şi mai mult aprecierea şi prestigiul de care se bucură în întreaga lumeMaria Cazacu, muncitoare la Fabrica de confecţii Craiova Colaborarea este limba pe care o înţeleg toate popoarele Aproape patru săptămîni, cit a durat vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu pe continentul african, am trăit momente de intensă satisfacţie şi mîndrie. Relatările din presă şi de la televiziune au revărsat spre noi un adevărat torent de veşti privind admiraţia popoarelor vizitate faţă de conducătorul partidului şi statului nostru, faţă de România socialistă. Intr-un fel, acest lucru mi s-a părut normal. Pentru că politica externă a ţării noastre nu poate să nu fie înţeleasă, îmbrăţişată de popoarele care tind spre pace şi progres. Viaţa, faptele, dovedesc ca atunci cînd este vorba de destinele păcii, colaborarea principială, reciproc avantajoasă, este limbajul pe care îl înţeleg toţi oamenii de bună credinţă. Am văzut la televizor sosirea în Capitală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat care i-au însoţit pe lungul drum african. Cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu a coborît din avion m-a încercat un sentiment care se degajă numai atunci cînd te reîntîlneşti cu cineva drag, care a lipsit mai multă vreme. A doua zi am citit, împreună cu alţi tovarăşi de muncă, cuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe aeroportul Băneasa. In inimile noastre răsună şi acum îndemnul secretarului general de a munci cu şi mai mare dăruire pentru a traduce în viaţă hotărîrile Congresului al X-lea al P.C.R., privind dezvoltarea multilaterală a României socialiste. Suntem hotărîţi să muncim şi de acum înainte cu aceeaşi dăruire, pentru ca angajamentele noastre să devină fapte reale, vii, muncitor cu înaltă calificare, preşedintele comitetului sindicatului de la întreprinderea de industrie locală „Băimăreana“ — Baia Mare Iosif Csorna PRIETENIA ŞI COOPERAREA ROMÂNO-EGIPTEANĂ are largi perspective de dezvoltare Oamenii muncii din ţara noastră, împreună cu întregul popor au urmărit cu un deosebit interes şi deplină aprobare vizita oficială de prietenie întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, în Republica Arabă Egipt, la invitaţia preşedintelui Anwar Sadat. Relaţiile prieteneşti româno-egiptene sunt înscrise de multă vreme in cronicile istoriei, însă niciodată prietenia dintre aceste două popoare nu s-a manifestat atît de puternic şi de entuziast ca în zilele acestei vizite istorice pe care preşedintele Nicolae Ceauşescu a făcut-o in Republica Arabă Egipt. Conducătorii statului egiptean, oamenii muncii egipteni, toţi locuitorii oraşelor şi satelor vizitate în această străveche şi frumoasă ţară de la gurile Nilului, au făcut tovarăşului Nicolae Ceauşescu o primire deosebit de călduroasă, cu adevărat prietenească, expresie a prestigiului şi stimei de care se bucură poporul român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu în lumea întreagă, încă cu mult timp înainte de începerea vizitei, poporul egiptean s-a pregătit să-i primească sărbătoreştere înalţii soli ai României socialiste. „Egiptul va primi pe preşedintele Nicolae Ceauşescu cu o călduroasă prietenie, conştienţi de loialitatea şi sprijinul său pentru cauza noastră şi eficacitatea deosebit de mare a cooperării industriale şi comerciale cu România“—scria „Journal d’Egypte“, înainte de începerea vizitei oficiale de prietenie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Şi, într-adevăr, poporul egiptean a făcut conducătorului iubit al poporului şi statului nostru o primire entuziastă, plină de prietenie, expresie a stimei şi prieteniei manifestate faţă de poporul român, faţă de realizările sale în opera de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Salutînd „prietenia dintre România şi Egipt ţări care depun eforturi pe calea dezvoltării şi construirii unei vieţi noi pentru popoarele şi ţările noastre“, preşedintele Anwar Sadat declara , adresîndu-se tovarăşului Nicolae Ceauşescu . „Poporul nostru vă salută astăzi în calitatea dv. de conducător al unei ţări care luptă pentru independenţa şi libertatea ei şi care crede în principiile nobile pentru care luptă în vederea instaurării libertăţii, păcii şi bunăstării“. Şeful statului egiptean îşi exprima convingerea că vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu „va aduce o contribuţie pozitivă la aşezarea unor baze solide ale unei noi etape a relaţiilor dintre ţările noastre, constituind un moment important în diversificarea lor, a unei cooperări fructuoase între popoarele noastre, spre binele şi bunăstarea lor“. Vizita oficială de prietenie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, convorbirile avute cu conducătorii egipteni, cuvîntările rostite în timpul manifestărilor oficiale care au avut loc cu acest prilej, acordurile de cooperare economică semnate în timpul vizitei, totul a venit să demonstreze trăinicia relaţiilor prieteneşti existente între Republica Socialistă România şi Republica Arabă Egipt, perspectivele largi care există pentru dezvoltarea multilaterală şi rodnică a relaţiilor româno-egiptene. „Am venit în ţara dv. cu dorinţa de a explora împreună căile pentru dezvoltarea tot mai puternică a cooperării în domeniile economic, ştiinţific, cultural, în toate sectoarele de activitate — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Sperăm că în aceste zile pe care le vom petrece în ţara dv. vom putea cunoaşte mai îndeaproape preocupările de astăzi şi de viitor ale poporului egiptean, vom putea găsi împreună căile pentru o conlucrare mai strînsă între România şi Egipt...“ „Cred că nimic nu desparte România şi Egiptul ; dimpotrivă, totul pledează pentru o colaborare şi o cooperare strînsă între ele, în toate domeniile de activitate“. Rezultatele rodnice ale vizitei, perspectivele de dezvoltare şi continuă perfecţionare a relaţiilor româno-egiptene au fost evidenţiate şi in Declaraţia comună româno-egipteana, semnată de preşedintele Nicolae Ceauşescu şi de preşedintele Anwar Sadat, conducătorii de partid şi de stat ai celor două ţări. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Mohamed Anwar Sadat — se spune in Declaraţia comună româno-egipteană — au relevat cu satisfacţie cursul favorabil al raporturilor politice, economice, culturale, tehnico-ştiinţifice dintre Republica Socialistă România şi Republica Arabă Egipt şi au exprimat hotărîrea fermă de a acţiona, în continuare, pentru extinderea şi diversificarea relaţiilor lor reciproce, convinşi fiind că aceasta corespunde pe deplin intereselor celor două ţări şi popoare, cauzei generale a păcii şi colaborării internaţionale. Cei doi preşedinţi au apreciat că există numeroase posibilităţii pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor dintre cele două ţări, în toate domeniile, în interesul ambelor părţi. Conducătorii celor două state au ajuns la constatarea comună că schimburile comerciale, care se desfăşoară în baza acordurilor pe termen lung, precum şi a protocoalelor anuale, au înregistrat, în ultimii ani, o dezvoltare remarcabilă şi multilaterală şi au reliefat dorinţa comună de a îndeplini prevederile acordului de cooperare economică şi tehnică, semnat în decembrie 1971. In acest scop, părţile au stabilit ca cea de-a 8-a sesiune a Comisiei mixte guvernamentale româno-egiptene de cooperare economică, ce urmează să se întrunească într-un viitor apropiat, să examineze stadiul relaţiilor economice bilaterale şi să stabilească măsurile ce se impun în vederea concretizării acţiunilor de cooperare convenite în domeniile industriei chimice, minelor, agriculturii, materialelor de construcţii, asistenţei tehnice şi pregătirii cadrelor, precum şi pentru creşterea substanţială a schimburilor comerciale. Totodată, s-a apreciat că înfiinţarea de societăţi mixte în domeniile de interes comun, constituie o formă care poate contribui la dezvoltarea cooperării economice între cele două ţări. Subliniind importanţa unei mai bune cunoaşteri şi apropieri între popoare, în Declaraţia comună este evidenţiată dorinţa României şi Egiptului de a extinde şi diversifica colaborarea în domeniile învăţămintului, artei, literaturii, sănătăţii, presei, radioteleviziunii, cinematografiei şi sportului. O deosebită semnificaţie are sublinierea cuprinsă în Declaraţia comună, prin care se relevă faptul că preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Anwar Sadat au făcut un schimb de informaţii cu privire la activităţile şi preocupările Partidului Comunist Român şi Uniunii Socialiste Arabe, exprimindu-şi in acelaşi timp dorinţa de a intensifica contactele şi schimburile de vederi dintre Partidul Comunist Român şi Uniunea Socialistă Arabă, de a extinde contactele dintre organizaţiile de masă şi obşteşti, ceea ce va contribui la o mai bună cunoaştere reciprocă şi la dezvoltarea prieteniei şi solidarităţii dintre cele două popoare, a unităţii de acţiune a tuturor forţelor antiimperialiste. In această privinţă a fost semnat un acord de cooperare între Partidul Comunist Român şi Uniunea Socialistă Arabă. Cei doi preşedinţi au efectuat un aprofundat schimb de vederi asupra problemelor internaţionale actuale. Ei au remarcat marile transformări şi deplasări de forţe care au loc în lumea contemporană şi au subliniat convingerea lor că forţele păcii, democraţiei şi progresului social, dorinţa puternică a popoarelor de pe toate continentele de a trăi într-un climat de încredere şi securitate se manifestă din ce în ce mai viguros. Această tendinţă caracteristică a epocii actuale limitează tot mai mult timpul de acţiune al forţelor imperialiste, colonialiste şi neocolonialiste. In acest context, a fost subliniată preocuparea Republicii Socialiste România şi a Republicii Arabe Egipt pentru menţinerea şi garantarea păcii în lume, pentru stabilirea în viaţa internaţională a unor relaţii bazate pe afirmarea plenară a egalităţii în drepturi a statelor. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Anwar Sadat au subliiniat că singura bază pe care se pot clădi relaţii normale între state o constituie respectarea strictă a principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc , care reprezintă, în ansamblul lor, norme unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Relevînd cu satisfacţie faptul că politica externă a celor două ţări este ferm bazată pe aceste principii, cei doi preşedinţi s-au declarat împotriva politicii de agresiune şi amestec în treburile interne, pentru respectarea dreptului sacru al fiecărui popor de a-şi hotărî singur calea dezvoltării, potrivit dorinţei şi intereselor proprii. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi preşedintele Republicii Arabe Egipt au exprimat profunda lor îngrijorare faţă de continuarea situaţiei grave din Orientul Apropiat, care constituie o serioasă ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale. Ei au reafirmat sprijinul lor faţă de rezoluţia Consiliului de Securitate 242 din 22 noiembrie 1967 şi faţă de rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. 2199 din 13 decembrie 1971 şi au subliniat importanţa şi urgenţa aplicării depline a acestora, în scopul realizării unei păci juste şi trainice în această zonă. In cursul schimbului de păreri cu privire la evoluţia situaţiei din Europa, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Mohamed Anwar Al Sadat au apreciat în mod pozitiv eforturile statelor pe acest continent pentru pregătirea convocării conferinţei general-europene pentru securitate şi cooperare, iniţiată de ţările socialiste, ce urmează a avea loc în viitorul apropiat, cu participarea, pe baze egale, a tuturor ţărilor europene şi a altor ţări interesate. Ei au considerat că realizarea acestui obiectiv vital al popoarelor din Europa va contribui la statornicirea unui climat de destindere în lume, la întărirea păcii şi înţelegerii internaţionale. In cuvîntarea rostită la sosirea pe aeroportul Băneasa, în faţa zecilor de mii de bucureşteni care au venit să salute pe conducătorul iubit al partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu vorbind despre vizita în Egipt sublinia că „problema Orientului Mijlociu a ocupat un loc de o deosebită importanţă în discuţiile pe care le-am avut. In abordarea acestei probleme, am pornit de la linia generală a Partidului Comunist Român, a României socialiste, aceea că nu se poate admite sub nici o formă ocuparea de teritorii străine, că trebuie pus capăt politicii expansioniste şi de forţă, că trebuie făcut totul pentru a se ajunge la o soluţie rapidă în scopul lichidării conflictului din Orientul Mijlociu. In toate declaraţiile, inclusiv în cea care va fi publicată mâine, se exprimă dorinţa noastră unanimă de a milita pentru aplicarea rezoluţiei Consiliului de Securitate, pentru o rezolvare politică a încordării din Orientul Mijlociu, care să ducă la retragerea trupelor Israelului din teritoriile ocupate, să asigure integritatea şi suveranitatea fiecărui stat, o pace dreaptă pentru toate popoarele. Doresc să menţionez că am ajuns la concluzia că există condiţii favorabile pentru a se putea obţine o soluţie politică, dar aceasta presupune o intensificare a eforturilor tuturor popoarelor dornice de pace — şi, în ce o priveşte, România este decisă să facă totul pentru a contribui la o soluţionare grabnică a problemelor din Orientul Mijlociu“. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu în Republica Arabă Egipt a constituit ultima etapă din importanta călătorie făcută de conducătorul partidului şi statului nostru în cele opt state africane prietene. Comentatorii de politică externă ai marilor cotidiene şi ai revistelor de specialitate din întreaga lume, posturile de radio şi televiziune de însemnătate mondială au apreciat că vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu în ţările continentului african poate fi apreciată ca o încununare a politicii externe româneşti, consecventă şi profund principială, de dezvoltare continuă, multilaterală a relaţiilor prieteneşti, de strinsă cooperare cu toate statele lumii, indiferent de orînduirea lor social-economică, de organizare politică şi aşezare geografică. Interesul cu care oamenii muncii din patria noastră au urmărit vizita oficială de prietenie întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu în ţările africane, primirea entuziastă, plină de căldură făcută conducătorului iubit al partidului şi statului nostru în momentul sosirii la Bucureşti, sunt o demonstrare elocventă a faptului că întregul nostru popor aprobă pe deplin politica externă a partidului şi statului nostru, politică promovată atât de strălucit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Ion Alexăndreanu MUNKA Prin succesele noastre ne aducem contribuţia la creşterea prestigiului internaţional al României Atît eu, cît şi tovarăşii mei de muncă, am urmărit cu profundă emoţie la televizor primirea triumfală pe care populaţia Capitalei a făcut-o conducătorului iubit al partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care s-a întors din vizita istorică întreprinsă în cele 8 ţări africane, unde a dus strălucitul mesaj de prietenie şi solidaritate al poporului român cu popoarele Africii. Tot timpul, noi am urmărit cu cea mai mare atenţie această vizită şi ne-am bucurat din inimă de rodnicele rezultate cu care s-a soldat. Am simţit un sentiment de profundă mîndrie patriotică cînd am văzut cu cîtă căldură şi simpatie au fost întîmpinaţi pretutindeni înalţii soli ai poporului nostru, expresie convingătoare a prestigiului de care se bucură azi în lume politica externă a României socialiste, personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Ca muncitor, am urmărit cu atenţie şi emoţie întîlnirile tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu muncitorii africani, admiraţia şi prietenia pe care aceştia le au pentru ţara noastră, pentru clasa muncitoare din România. Ii asigurăm că la rîndul nostru şi noi nutrim aceleaşi sentimente de prietenie şi solidaritate muncitorească pentru clasa muncitoare din Africa, ca şi din întreaga lume. Totodată, am remarcat cu claritate un lucru esenţial, şi anume că oamenii muncii, popoarele Africii urmăresc cu interes realizările poporului nostru, că se bucură sincer de fiecare succes al nostru, considerîndu-l ca propriul lor succes. Ne bucură mult acest lucru şi ne mobilizează, în acelaşi timp, pentru a munci cît mai mult şi cît mai bine, deoarece prin rezultatele muncii de zi cu zi ne aducem şi noi modesta noastră contribuţie la sporirea neîncetată a prestigiului României socialiste pe glob. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la mitingul de pe aeroportul Băneasa, succesele pe care le obţinem în construirea socialismului reprezintă factorul hotărîtor al creşterii prestigiului pe plan internaţional al ţării noastre. Fiind pe deplin conştienţi de acest lucru, vom căuta să nu precupeţim nici un efort pentru a ne organiza mai bine munca şi a obţine astfel rezultate cît mai bune, pe măsura cerinţelor pe care partidul ni le pune în faţă. Căci, suntem convinşi pe deplin că toate acestea sînt în folosul nostru, al tuturora, al întregii noastre ţări, ce ne e atît de dragă, ca şi al cauzei progresului şi păcii în întreaga lume. Alexandru Comisarencu, muncitor electromecanic, secţia C.T. 1, Regionala C.F.R. Constanţa Pagina a 3-a Contribuţie activă la propăşirea popoarelor Africii L-am însoţit cu prngul şi cu inima pe cel mai înalt mesager al poporului român Am citit în presă şi am urmărit la televizor vizita pe care a făcut-o secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu alţi conducători de partid şi de stat, în opt state ale Africii. Aria largă a problematicii abordate în cursul convorbirilor oficiale cu preşedinţii statelor vizitate, declaraţiile comune semnate şi înţelegerile realizate, atestă concludent rodnicia rezultatelor cu care s-a încheiat această importantă călătorie. In cuvîntările rostite în documentele adoptate, a fost exprimată cu precizie şi claritate dorinţa unanimă de a aşeza relaţiile internaţionale pe temelia deplinei egalităţi în drepturi între state, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc. De comun acord s-a stabilit că trebuie făcut totul pentru excluderea forţei şi ameninţării cu forţa în relaţiile internaţionale, pentru rezolvarea paşnică, pe cale politică, a tuturor problemelor care frămîntă [■ popoarele, întreaga desfăşurare a vizitei a prilejuit o puternică reafirmare a înaltelor principii pe care se întemeiază politica externă a patriei noastre Expresie a relaţiilor prieteneşti ce leagă poporul român de toate statele africane vizitate, care s-au eliberat din cătuşele asupririi imperialiste şi coloniale, vizita a relevat cu deosebită tărie solidaritatea poporului român cu popoarele acestor ţări, cu popoarele Africii care mai luptă pentru deplina independenţă naţională. Solidaritatea de care este animat poporul român faţă de popoarele Africii şi-a găsit o ilustrare vie în acordurile şi înţelegerile încheiate, care reflectă sprijinul şi colaborarea ţării noastre cu statele africane în eforturile acestora de a lichida cît mai degrabă subdezvoltarea, de a păşi pe calea unui progres rapid. Subscriu întrutotul la această manifestare strălucită a politicii de colaborare internaţională a României socialiste, întrucît ea corespunde pe deplin sentimentelor de adîncă simpatie de care este animat poporul nostru faţă de popoarele continentului african şi îmi exprim bucuria că România socialistă îşi aduce aportul pentru ca ziua luminoasă de mîine a Africii, cînd acest continent va fi un centru economic de seamă al lumii, să vină cu un ceas mai devreme. Toma Krauss, lăcătuş, şef de echipă, preşedintele comitetului sindicatului de la Şantierul de construcţii industriale Sibiu N-a fost zi în care noi, cei de la „Vulcan“, să nu comentăm cu satisfacţie şi mîndrie lunga călătorie făcută de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe continentul african. Convorbirile pe care le-a avut cu conducătorii fiecăreia din cele opt ţări vizitate, acordurile stabilite, au exprimat gîndurile noastre, dorinţa poporului român de pace şi colaborare prietenească cu toate naţiunile lumii. Am urmărit cu mare satisfacţie calda primire ce i-au făcut-o delegaţiei noastre oraşele şi satele Africii, semn al prestigiului de care se bucură conducătorii României, înalta şi unanima apreciere a politicii externe dusă de partidul şi guvernul nostru. Sigur, s-au încheiat convenţii de colaborare economică, tehnico-ştiinţifică şi culturală cu aceste ţări, constituind un model de relaţii între ţări egale în drepturi, care urmăresc avantajul reciproc, tratate care lărgesc orizonturile româneşti pe plan internaţional. Dar, aşa cum sublinia şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită pe aeroportul Băneasa, această vizită „...constituie în acelaşi timp o manifestare a solidarităţii poporului român cu aceste popoare, cu popoarele Africii care luptă pentru deplina lor independenţă naţională, pentru a-şi făuri o economie de sine stătătoare şi a-şi hotărî destinele lor aşa cum o doresc, fără nici un amestec din afară“. De aceea eu apreciez în mod deosebit şi acest aspect de solidaritate internaţionalistă al vizitei, exprimarea politicii promovată cu consecvenţă de Partidul Comunist Român, de Republica Socialistă România. Ing. Florin Hălmăgeanu, Uzina „Vulcan“ — Bucureşti (Urmată din pag. 1) tuite sub conducerea partidului, ni s-au părut întotdeauna fireşti, normale. Cînd am văzut însă instalaţiile petroliere româneşti lucrînd în Sahara şi l-am auzit pe tînărul inginer algerian vorbind în limba română, cu mult respect despre experienţa petroliştilor români am trăit un sentiment pe care, drept să spun, nu l-am mai trăit pînă acum. Era satisfacţie, era mîndrie, era emoţie şi bucurie. Pentru toate acestea mulţumesc Partidului Comunist Român, mulţumesc tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru mine, vizita tovarăşului Ceauşescu în ţările africane va rămîne ca un eveniment de neuitat“, înţelegem pe deplin sentimentele trăite de cititorul nostru, care ne-a scris aceste rînduri atît de emoţionante. 11 înţelegem cu atît mai mult cu rit gîndurile şi sentimentele saie le-am trăit şi noi într-un mod asemănător. II înţelegem fiindcă asemenea gînduri şi sentimente sînt cuprinse în miile de scrisori pe care le-am primit la redacţie in timpul istoricei vizite întreprinse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cele opt state africane. Se poate afirma, pornind de la tăria faptelor, că vizitele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, nu au fost „urmărite“, cum se spune adeseori în comentariile presei, ci au fost trăite în adevăratul sens al cuvîntului. întregul nostru popor s-a simţit participant activ la această impresionantă demonstrare a prestigiului românesc în lume. Fiecare din noi a găsit în timpul vizitei, nu unul, ci nenumărate momente în care s-a recunoscut cu gîndurile şi ideile sale, cu mîndria şi satisfacţia sa, cu emoţia dată de trăirea unor momente cu adevărat unice în viaţa unei generaţii, în istoria unui ponor. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu in ţările africane mi-a prilejuit o profundă satisfacţie cetăţenească şi, în acelaşi timp, a constituit pentru mine prilejul confirmării unei certitudini, mi-a consolidat într-un mod cu totul deosebit opţiunile mele politice — ne scrie din Cluj, inginerul Octavian Iliescu. Spre fericirea mea începutul vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu prin ţările africane coincide cu primirea mea in rîndurile Partidului Comunist Român. M-am pregătit pentru acest moment de mai multă vreme, iar convingerea că locul meu se află în rîndurile partidului era de mult formată, pe deplin consolidată. Am trăit insă in aceste zile, intr-un chip nou, aş putea spune neaşteptat, revelaţia însemnătăţii pasului pe care l-am făcut în momentul cererii mele de a fi primit în rîndurile partidului comunist. Ca orice cetăţean al patriei, ca orice om care se vrea bine informat, am urmărit şi eu cu atenţie presa şi televiziunea, am citit tot, sau aproape tot ce s-a scris despre vizita în Africa a tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. In calitate de tînăr comunist am fost pur şi simplu emoţionat de modul strălucit în care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a promovat şi explicat experienţa partidului nostru, principiile sale — expresie a marximului creator — care ne călăuzesc în înfăptuirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, care şi-a găsit confirmarea deplină în succesele obţinute în dezvoltarea economică şi social-politică a ţării, în creşterea prestigiului internaţional al României. In fiecare etapă a vizitei, în cuvîntările rostite, în declaraţiile comune semnate partidul nostru este mereu prezent, nu numai prin principiile sale politice şi prin experienţa sa verificată de viaţă, ci este prezent prin relaţiile sale directe, nemijlocite , de la partid la partid. Pentru mine vor rămîne de neuitat imaginile transmise de televiziune de la plenara extraordinară a Comitetului Central al Partidului Congolez al Muncii, convocată special pentru a-l asculta pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru, vorbind despre experienţa Partidului Comunist Român, despre tradiţiile sale de luptă, despre stilul şi metodele sale de muncă, despre elaborarea şi promovarea politicii sale interne şi externe, profund marxist-leniniste, izvorită din şi pusă în slujba intereselor fundamentale ale poporului român. Consideram şi consider că pentru mine este o mare cinste să fac parte din rindurile Partidului Comunist Român. La aceasta se adaugă acum un sentiment de mindrie personală“. Politica externă a partidului şi statului nostru, consecvenţa şi fermitatea manifestată in promovarea acestor principii au constituit obiectul unui mare număr de scrisori primite de redacţia noastră în zilele vizitelor întreprinse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu prin cele opt state africane. Considerăm deosebit de semnificativă în acest sens, scrisoarea plină de căldură primită ieri de la muncitoarea Marioara Mărgărit de la F.R.B. din Capitală, care după ce îşi împărtăşeşte sentimentele personale faţă de rezultatele şi însemnătatea vizitei, îşi încheie scrisoarea cu următoarele cuvinte : „Am atitea de spus despre această vizită, incit propriile mele cuvinte mi se par prea sărace pentru a-mi exprima gîndurile. De aceea îmi voi permite să folosesc cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, considerînd că aceste cuvinte corespund pe deplin sentimentelor de satisfacţie pe care le trăieşte în aceste zile fiecare cetăţean al patriei noastre. A fost pentru mine o deosebită bucurie să constat că România, poporul meu se bucură peste tot de o stimă şi preţuire deosebită. Şi aceasta, datorită politicii marxist-leniniste juste a României socialiste, datorită faptului că in întreaga sa activitate internă şi externă ţara noastră a făcut totul pentru a asigura atît progresul său pe drumul socialismului, cît şi întărirea colaborării şi solidarităţii cu toate statele care au păşit pe calea dezvoltării independente, cu toate forţele antiimperialiste. La aceasta adaug urările mele de sănătate şi fericire pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi pentru familia sa. Ii mulţumesc din inimă pentru tot ce face spre binele poporului nostru, pentru domnia păcii, prieteniei şi bunăstării în întreaga lume“. ENTUZIASTĂ APROBARE, SATISFACŢIE DEPLINĂ acestea sunt sentimentele tuturor oamenilor muncii din patria noastră faţă de rezultatele vizitei întreprinse de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în ţările continentului african VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU o prestigioasă manifestare a României in lume