Munca, aprilie 1972 (Anul 28, nr. 7582-7606)

1972-04-08 / nr. 7588

Simbátá 8 aprilie 7972 Omagiu sincer şi spontan adus politicii externe a partidului şi statului nostru Timp de aproape patru săptă­mâni am fost cu inima şi cu gîn­­dul alături de conducătorul parti­dului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în călătoria în­treprinsă în 8 ţări de pe continen­tul african. Ca orice om al mun­cii din ţara noastră am însoţit parcă delegaţia pretutindeni. Căci, în întîlnirile şi discuţiile purtate cu conducătorii, cu preşedinţii sta­telor, cu reprezentanţii organiza­ţiilor politice, cu oamenii simpli, secretarul general al partidului a exprimat toată simpatia şi priete­nia, profunda solidaritate pe care fiecare dintre noi le nutreşte faţă de popoarele care au scuturat ju­gul oprimării imperialiste şi colo­niale şi au pornit să-şi clădească o viaţă de sine stătătoare, faţă de popoarele care mai sunt încă ne­voite să lupte pentru a dobîndi in­dependenţa naţională, dreptul sa­cru de a dispune singure de soar­ta lor. Urmărind zi de zi în faţa micu­lui ecran, la radio sau în presă desfăşurarea vizitei, am încercat un sentiment de mare satisfacţie constatînd că, oriunde au fost, înalţii soli ai mesajului de priete­nie, pace şi cooperare al României socialiste au fost primiţi cu bra­ţele deschise. Am văzut cu emoţie cum mulţimile din oraşele şi satele vizitate au înconjurat cu dragoste şi prietenie frăţească pe tovarăşul Ceauşescu, pe toţi membrii dele­gaţiei, aducînd astfel un omagiu sincer şi spontan politicii externe juste a patriei noastre, eforturilor susţinute şi consecvente ale parti­dului şi statului, ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, pen­tru promovarea prieteniei şi cola­borării internaţionale, a­ solidari­tăţii în lupta antiimperialistă şi anticolonialistă, pentru pace şi progres. Aceste strădanii, care poartă girul integral al fiecărui cetăţean al ţării noastre, şi-au găsit o nouă manifestare fructuoasă în vizita pe continentul african. De aceea, sunt convinsă că această vizită ocupă un loc de seamă în politica exter­nă a României socialiste, sporind şi mai mult aprecierea şi presti­giul de care se bucură în întreaga lume­Maria Cazacu, muncitoare la Fabrica de confecţii Craiova Colaborarea este limba pe care o înţeleg toate popoarele Aproape patru săptămîni, cit a durat vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu pe continentul african, am trăit momente de intensă satisfac­ţie şi mîndrie. Relatările din presă şi de la televiziune au revărsat spre noi un adevărat torent de veşti pri­vind admiraţia popoarelor vizitate faţă de conducătorul partidului şi statului nostru, faţă de România socialistă. Intr-un fel, acest lucru mi s-a pă­rut normal. Pentru că politica exter­nă a ţării noastre nu poate să nu fie înţeleasă, îmbrăţişată de popoarele care tind spre pace şi progres. Via­ţa, faptele, dovedesc ca atunci cînd este vorba de destinele păcii, cola­borarea principială, reciproc avanta­joasă, este limbajul pe care îl în­ţeleg toţi oamenii de bună credinţă. Am văzut la televizor sosirea în Capitală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat care i-au înso­ţit pe lungul drum african. Cînd to­varăşul Nicolae Ceauşescu a coborît din avion m-a încercat un sentiment care se degajă numai atunci cînd te reîntîlneşti cu cineva drag, care a lipsit mai multă vreme. A doua zi am citit, împreună cu alţi tovarăşi de muncă, cuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe aeroportul Băneasa. In inimile noastre răsună şi acum în­demnul secretarului general de a munci cu şi mai mare dăruire pen­tru a traduce în viaţă hotărîrile Con­gresului al X-lea al P.C.R., privind dezvoltarea multilaterală a României socialiste. Suntem­ hotărîţi să muncim şi de acum înainte cu aceeaşi dă­ruire, pentru ca angajamentele noas­tre să devină fapte reale, vii, muncitor cu înaltă calificare, preşedintele comitetului sindicatului de la întreprinderea de industrie lo­cală „Băimăreana“ — Baia Mare Iosif Csorna PRIETENIA ŞI COOPERAREA ROMÂNO-EGIPTEANĂ are largi perspective de dezvoltare Oamenii muncii din ţara noastră, împreună cu întregul popor au ur­mărit cu un deosebit interes şi de­plină aprobare vizita oficială de prie­tenie întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu to­varăşa Elena Ceauşescu, în Republi­ca Arabă Egipt, la invitaţia preşe­dintelui Anwar Sadat. Relaţiile prie­teneşti româno-egiptene sunt înscri­se de multă vreme in cronicile isto­riei, însă niciodată prietenia dintre aceste două popoare nu s-a mani­festat atît de puternic şi de entu­ziast ca în zilele acestei vizite isto­rice pe care preşedintele Nicolae Ceauşescu a făcut-o in Republica Arabă Egipt. Conducătorii statului egiptean, oa­menii muncii egipteni, toţi locuitorii oraşelor şi satelor vizitate în această străveche şi frumoasă ţară de la gu­rile Nilului, au făcut tovarăşului Nicolae Ceauşescu o primire deose­bit de călduroasă, cu adevărat prie­tenească, expresie a prestigiului şi stimei de care se bucură poporul ro­mân, tovarăşul Nicolae Ceauşescu în lumea întreagă, încă cu mult timp înainte de în­ceperea vizitei, poporul egiptean s-a pregătit să-i primească sărbătoreşte­r­­e înalţii soli ai României socialiste. „Egiptul va primi pe preşedintele Nicolae Ceauşescu cu o călduroasă prietenie, conştienţi de loialitatea şi sprijinul său pentru cauza noastră şi eficacitatea deosebit de mare a cooperării industriale şi comerciale cu România“—scria „Journal d’Egyp­­te“, înainte de începerea vizitei oficiale de prietenie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Şi, într-adevăr, poporul egiptean a făcut conducătorului iubit al poporului şi statului nostru o pri­mire entuziastă, plină de prietenie, expresie a stimei şi prieteniei mani­festate faţă de poporul român, faţă de realizările sale în opera de fău­rire a societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate. Salutînd „prietenia dintre România şi Egipt ţări care depun eforturi pe calea dezvoltării şi construirii unei vieţi noi pentru popoarele şi ţările noastre“, preşedintele Anwar Sadat declara , adresîndu-se tovarăşului Nicolae Ceauşescu . „Poporul nostru vă salută astăzi în calitatea dv. de conducător al unei ţări care luptă pentru independenţa şi libertatea ei şi care­ crede în principiile nobile pentru care luptă în vederea instau­rării libertăţii, păcii şi bunăstării“. Şeful statului egiptean îşi exprima convingerea că vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu „va aduce o con­tribuţie pozitivă la aşezarea unor baze solide ale unei noi etape a relaţiilor dintre ţările noastre, constituind un moment important în diversificarea lor, a unei cooperări fructuoase între popoarele noastre, spre binele şi bunăstarea lor“. Vizita oficială de prietenie a to­varăşului Nicolae Ceauşescu, convor­birile avute cu conducătorii egipteni, cuvîntările rostite în timpul manifes­tărilor oficiale care au avut loc cu acest prilej, acordurile de cooperare economică semnate în timpul vizitei, totul a venit să demonstreze trăinicia relaţiilor prieteneşti existente între Republica Socialistă România şi Re­publica Arabă Egipt, perspectivele largi care există pentru dezvoltarea multilaterală şi rodnică a relaţiilor româno-egiptene. „Am venit în ţara dv. cu dorinţa de a explora împreună căile pentru dezvoltarea tot mai puternică a coo­perării în domeniile economic, ştiin­ţific, cultural, în toate sectoarele de activitate — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Sperăm că în a­­ceste zile pe care le vom petrece în ţara dv. vom putea cunoaşte mai în­deaproape preocupările de astăzi şi de viitor ale poporului egiptean, vom putea găsi împreună căile pentru o conlucrare mai strînsă între România şi Egipt...“ „Cred că nimic nu desparte România şi Egiptul ; dimpotrivă, to­tul pledează pentru o colaborare şi o cooperare strînsă între ele, în toate domeniile de activitate“. Rezultatele rodnice ale vizitei, perspectivele de dezvoltare şi conti­nuă perfecţionare a relaţiilor ro­mâno-egiptene au fost evidenţiate şi in Declaraţia comună româno-egip­­teana, semnată de preşedintele Nicolae Ceauşescu şi de preşedintele Anwar Sadat, conducătorii de partid şi de stat ai celor două ţări. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Mohamed Anwar Sadat — se spune in Declaraţia comună româno-egipteană — au relevat cu satisfacţie cursul favorabil al rapor­turilor politice, economice, culturale, tehnico-ştiinţifice dintre Republica Socialistă România şi Republica A­­rabă Egipt şi au exprimat hotărîrea fermă de a acţiona, în continuare, pentru extinderea şi diversificarea relaţiilor lor reciproce, convinşi fiind că aceasta corespunde pe deplin in­tereselor celor două ţări şi popoare, cauzei generale a păcii şi colaborării internaţionale. Cei doi preşedinţi au apreciat că există numeroase posibi­lităţii pentru dezvoltarea în con­tinuare a relaţiilor dintre cele două ţări, în toate domeniile, în interesul ambelor părţi. Conducătorii celor două state au ajuns la constatarea comună că schimburile comerciale, care se des­făşoară în baza acordurilor pe ter­men lung, precum şi a protocoalelor anuale, au înregistrat, în ultimii ani, o dezvoltare remarcabilă şi multila­terală şi au reliefat dorinţa comună de a îndeplini prevederile acordului de cooperare economică şi tehnică, semnat în decembrie 1971. In acest scop, părţile au stabilit ca cea de-a 8-a sesiune a Comisiei mixte guver­namentale româno-egiptene de coo­perare economică, ce urmează să se întrunească într-un viitor apro­piat, să examineze stadiul re­laţiilor economice bilaterale şi să sta­bilească măsurile ce se impun în ve­derea concretizării acţiunilor de co­operare convenite în domeniile in­dustriei chimice, minelor, agricultu­rii, materialelor de construcţii, asis­tenţei tehnice şi pregătirii cadrelor, precum şi pentru creşterea substan­ţială a schimburilor comerciale. Tot­odată, s-a apreciat că înfiinţarea de societăţi mixte în domeniile de inte­res comun, constituie o formă care poate contribui la dezvoltarea coo­perării economice între cele două ţări. Subliniind importanţa unei mai bune cunoaşteri şi apropieri între popoare, în Declaraţia comună este evidenţiată dorinţa României şi E­­giptului de a extinde şi diversifica colaborarea în domeniile învăţămin­­tului, artei, literaturii, sănătăţii, pre­sei, radioteleviziunii, cinematografiei şi sportului. O deosebită semnificaţie are sub­linierea cuprinsă în Declaraţia co­mună, prin care se relevă faptul că preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Anwar Sadat au făcut un schimb de informaţii cu privire la activităţile şi preocupările Parti­dului Comunist Român şi Uniunii Socialiste Arabe, exprimindu-şi in a­­celaşi timp dorinţa de a intensifica contactele şi schimburile de vederi dintre Partidul Comunist Român şi Uniunea Socialistă Arabă, de a ex­tinde contactele dintre organizaţiile de masă şi obşteşti, ceea ce va con­tribui la o mai bună cunoaştere re­ciprocă şi la dezvoltarea prieteniei şi solidarităţii dintre cele două popoare, a unităţii de acţiune a tuturor forţe­lor antiimperialiste. In această pri­vinţă a fost semnat un acord de co­operare între Partidul Comunist Ro­mân şi Uniunea Socialistă Arabă. Cei doi preşedinţi au efectuat un aprofundat schimb de vederi asupra problemelor internaţionale actuale. Ei au remarcat marile transformări şi deplasări de forţe care au loc în lumea contemporană şi au subliniat convingerea lor că forţele păcii, de­mocraţiei şi progresului social, do­rinţa puternică a popoarelor de pe toate continentele de a trăi într-un climat de încredere şi securitate se manifestă din ce în ce mai viguros. Această tendinţă caracteristică a epocii actuale limitează tot mai mult timpul de acţiune al forţelor impe­rialiste, colonialiste şi neocolonialis­­te. In acest context, a fost subliniată preocuparea Republicii Socialiste Ro­mânia şi a Republicii Arabe Egipt pentru menţinerea şi garantarea pă­cii în lume, pentru stabilirea în viaţa internaţională a unor relaţii bazate pe afirmarea plenară a egalităţii în drepturi a statelor. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Anwar Sadat au subli­­i­niat că singura bază pe care se pot clădi relaţii normale între state o constituie respectarea strictă a prin­cipiilor independenţei şi suveranită­ţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne şi avantajului reciproc , care repre­zintă, în ansamblul lor, norme una­nim recunoscute ale dreptului in­ternaţional. Relevînd cu satisfacţie faptul că politica externă a celor două ţări este ferm bazată pe aceste principii, cei doi preşedinţi s-au de­clarat împotriva politicii de agresiune şi amestec în treburile interne, pen­tru respectarea dreptului sacru al fiecărui popor de a-şi hotărî singur calea dezvoltării, potrivit dorinţei şi intereselor proprii. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi pre­şedintele Republicii Arabe Egipt au exprimat profunda lor îngrijorare faţă de continuarea situaţiei grave din Orientul Apropiat, care constituie o serioasă ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale. Ei au re­afirmat sprijinul lor faţă de rezoluţia Consiliului de Securitate 242 din 22 noiembrie 1967 şi faţă de rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. 2­199 din 13 decembrie 1971 şi au subliniat im­portanţa şi urgenţa aplicării depline a acestora, în scopul realizării unei păci juste şi trainice în această zonă. In cursul schimbului de păreri cu privire la evoluţia situaţiei din Eu­ropa, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Mohamed Anwar Al Sadat au apreciat în mod pozitiv e­­forturile statelor pe acest continent pentru pregătirea convocării confe­rinţei general-europene pentru secu­ritate şi cooperare, iniţiată de ţările socialiste, ce urmează a avea loc în viitorul apropiat, cu participarea, pe baze egale, a tuturor ţărilor europe­ne şi a altor ţări interesate. Ei au considerat că realizarea acestui o­­biectiv vital al popoarelor din Euro­pa va contribui la statornicirea unui climat de destindere în lume, la în­tărirea păcii şi înţelegerii internaţio­nale. In cuvîntarea rostită la sosirea pe aeroportul Băneasa, în faţa zecilor de mii de bucureşteni care au venit să salute pe conducătorul iubit al partidului şi statului nostru, tovară­şul Nicolae Ceauşescu vorbind des­pre vizita în Egipt sublinia că „pro­blema Orientului Mijlociu a ocupat un loc de o deosebită importanţă în discuţiile pe care le-am avut. In a­­bordarea acestei probleme, am por­nit de la linia generală a Partidului Comunist Român, a României socia­liste, aceea că nu se poate admite sub nici o formă ocuparea de terito­rii străine, că trebuie pus capăt po­liticii expansioniste şi de forţă, că trebuie făcut totul pentru a se ajun­ge la o soluţie rapidă în scopul li­chidării conflictului din Orientul Mijlociu. In toate declaraţiile, in­clusiv în cea care va fi publicată mâine, se exprimă dorinţa noastră unanimă de a milita pentru aplica­rea rezoluţiei Consiliului de Securi­tate, pentru o rezolvare politică a încordării din Orientul Mijlociu, ca­re să ducă la retragerea trupelor Is­raelului din teritoriile ocupate, să asigure integritatea şi suveranitatea fiecărui stat, o pace dreaptă pentru toate popoarele. Doresc să menţio­nez că am ajuns la concluzia că e­­xistă condiţii favorabile pentru a se putea obţine o soluţie politică, dar a­­ceasta presupune o intensificare a e­­forturilor tuturor popoarelor dornice de pace — şi, în ce o priveşte, Româ­nia este decisă să facă totul pentru a contribui la o soluţionare grabnică a problemelor din Orientul Mijlo­ciu“. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu în Republica Arabă Egipt a constituit ultima etapă din impor­tanta călătorie făcută de conducăto­rul partidului şi statului nostru în cele opt state africane prietene. Co­mentatorii de politică externă ai marilor cotidiene şi ai revistelor de specialitate din întreaga lume, pos­turile de radio şi televiziune de în­semnătate mondială au apreciat că vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu în ţările continentului a­­frican poate fi apreciată ca o încu­nunare a politicii externe româneşti, consecventă şi profund principială, de dezvoltare continuă, multilaterală a relaţiilor prieteneşti, de strinsă cooperare cu toate statele lumii, indi­ferent de orînduirea lor social-eco­­nomică, de organizare politică şi a­­şezare geografică. Interesul cu care oamenii muncii din patria noastră au urmărit vizita oficială de prietenie întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împre­ună cu tovarăşa Elena Ceauşescu în ţările africane, primirea entuziastă, plină de căldură făcută conducăto­rului iubit al partidului şi statului nostru în momentul sosirii la Bucu­reşti, sunt o demonstrare elocventă a faptului că întregul nostru popor a­­probă pe deplin politica externă a partidului şi statului nostru, politică promovată atât de strălucit de tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Ion Alexăndreanu MUNKA Prin succesele noastre ne aducem contribuţia la creşterea prestigiului internaţional al României Atît eu, cît şi tovarăşii mei de muncă, am urmărit cu profundă emoţie la televizor primirea trium­fală pe care populaţia Capitalei a făcut-o conducătorului iubit al par­tidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care s-a întors din vizita istorică întreprinsă în cele 8 ţări africane, unde a dus strălucitul mesaj de prietenie şi so­lidaritate al poporului român cu popoarele Africii. Tot timpul, noi am urmărit cu cea mai mare atenţie această vizită şi ne-am bucurat din inimă de rod­nicele rezultate cu care s-a soldat. Am simţit un sentiment de pro­fundă mîndrie patriotică cînd am văzut cu cîtă căldură şi simpatie au fost întîmpinaţi pretutindeni î­­nalţii soli ai poporului nostru, ex­presie convingătoare a prestigiului de care se bucură azi în lume poli­tica externă a României socialiste, personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Ca muncitor, am urmă­rit cu atenţie şi emoţie întîlnirile tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu muncitorii africani, admiraţia şi prietenia pe care aceştia le au pen­tru ţara noastră, pentru clasa mun­citoare din România. Ii asigurăm că la rîndul nostru şi noi nutrim aceleaşi sentimente de prietenie şi solidaritate muncitorească pentru clasa muncitoare din Africa, ca şi din întreaga lume. Totodată, am remarcat cu clari­tate un lucru esenţial, şi anume că oamenii muncii, popoarele Africii urmăresc cu interes realizările po­porului nostru, că se bucură sincer de fiecare succes al nostru, conside­­rîndu-l ca propriul lor succes. Ne bucură mult acest lucru şi ne mo­bilizează, în acelaşi timp, pentru a munci cît mai mult şi cît mai bine, deoarece prin rezultatele muncii de zi cu zi ne aducem şi noi modesta noastră contribuţie la sporirea ne­încetată a prestigiului României so­cialiste pe glob. Aşa cum arăta to­varăşul Nicolae Ceauşescu la mitin­gul de pe aeroportul Băneasa, suc­cesele pe care le obţinem în cons­truirea socialismului reprezintă factorul hotărîtor al creşterii pres­tigiului pe plan internaţional al ţării noastre. Fiind pe deplin conşti­enţi de acest lucru, vom căuta să nu precupeţim nici un efort pen­tru a ne organiza mai bine munca şi a obţine astfel rezultate cît mai bune, pe măsura cerinţelor pe care partidul ni le pune în faţă. Căci, suntem­ convinşi pe deplin că toate acestea sînt în folosul nostru, al tuturora, al întregii noastre ţări, ce ne e atît de dragă, ca şi al cau­zei progresului şi păcii în întreaga lume. Alexandru Comisarencu, muncitor electromecanic, secţia C.T. 1, Regionala C.F.R. Constanţa Pagina a 3-a Contribuţie activă la propăşirea popoarelor Africii L-am însoţit cu prngul şi cu inima pe cel mai înalt mesager al poporului român Am citit în presă şi am urmărit la televizor vizita pe care a făcut-o secretarul general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu alţi conducători de partid şi de stat, în opt state ale Africii. Aria largă a problematicii abordate în cursul convorbirilor oficiale cu pre­şedinţii statelor vizitate, declaraţiile comune semnate şi înţelegerile reali­zate, atestă concludent rodnicia re­zultatelor cu care s-a încheiat aceas­tă importantă călătorie. In cuvîntă­­rile rostite în documentele adoptate, a fost exprimată cu precizie şi cla­ritate dorinţa unanimă de a aşeza relaţiile internaţionale pe temelia deplinei egalităţi în drepturi între state, respectului independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecu­lui în treburile interne, avantajului reciproc. De comun acord s-a stabilit că trebuie făcut totul pentru exclu­­der­ea forţei şi ameninţării cu forţa în relaţiile internaţionale, pentru rezolvarea paşnică, pe cale politică,­­ a tuturor problemelor care frămîntă [■ popoarele, întreaga desfăşurare a vizitei a prilejuit o puternică reafirmare a înaltelor principii pe care se înte­meiază politica externă a patriei noastre Expresie a relaţiilor prie­teneşti ce leagă poporul român de toate statele africane vizitate, care s-au eliberat din cătuşele asupririi imperialiste şi coloniale, vizita a re­levat cu deosebită tărie solidaritatea poporului român cu popoarele aces­tor ţări, cu popoarele Africii care mai luptă pentru deplina indepen­denţă naţională. Solidaritatea de care este animat poporul român faţă de popoarele Africii şi-a găsit o i­­lustrare vie în acordurile şi înţele­gerile încheiate, care reflectă spri­jinul şi colaborarea ţării noastre cu statele africane în eforturile acestora de a lichida cît mai degrabă subdez­voltarea, de a păşi pe calea unui progres rapid. Subscriu întrutotul la această ma­nifestare strălucită a politicii de colaborare internaţională a R­omâniei socialiste, întrucît ea corespunde pe deplin sentimentelor de adîncă sim­patie de care este animat poporul nostru faţă de popoarele continentu­lui african şi îmi exprim bucuria că România socialistă îşi aduce aportul pentru ca ziua luminoasă de mîine a Africii, cînd acest continent va fi un centru economic de seamă al lu­mii, să vină cu un ceas mai devreme. Toma Krauss, lăcătuş, şef de echipă, preşedintele comitetului sindicatului de la Şantie­rul de construcţii industriale Sibiu N-a fost zi în care noi, cei de la „Vulcan“, să nu comentăm cu sa­tisfacţie şi mîndrie lunga călăto­rie făcută de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe continentul african. Convorbirile pe care le-a avut cu conducătorii fiecăreia din cele opt ţări vizitate, acordurile stabilite, au exprimat gîndurile noastre, do­rinţa poporului român de pace şi colaborare prietenească cu toate naţiunile lumii. Am urmărit cu mare satisfacţie calda primire ce i-au făcut-o dele­gaţiei noastre oraşele şi satele A­­fricii, semn al prestigiului de ca­re se bucură conducătorii Româ­niei, înalta şi unanima apreciere a politicii externe dusă de parti­dul şi guvernul nostru. Sigur, s-au încheiat convenţii de colaborare e­­conomică, tehnico-ştiinţifică şi cul­turală cu aceste ţări, constituind un model de relaţii între ţări ega­le în drepturi, care urmăresc a­vantajul reciproc, tratate care lăr­gesc orizonturile româneşti pe plan internaţional. Dar, aşa cum subli­nia şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită pe aeroportul Băneasa, această vizită „...consti­tuie în acelaşi timp o manifestare a solidarităţii poporului român cu aceste popoare, cu popoarele Afri­cii care luptă pentru deplina lor independenţă naţională, pentru a-şi făuri o economie de sine stă­tătoare şi a-şi hotărî destinele lor aşa cum o doresc, fără nici un a­­mestec din afară“. De aceea eu a­­preciez în mod deosebit şi acest aspect de solidaritate internaţio­­nalistă al vizitei, exprimarea po­liticii promovată cu consecvenţă de Partidul Comunist Român, de Re­publica Socialistă România. Ing. Florin Hălmăgeanu, Uzina „Vulcan“ — Bucureşti (Urmată din pag. 1) tuite sub conducerea partidului, ni s-au părut întotdeauna fireşti, nor­male. Cînd am văzut însă instalaţiile petroliere româneşti lucrînd în Sa­hara şi l-am auzit pe tînărul inginer algerian vorbind în limba română, cu mult respect despre experienţa petroliştilor români am trăit un sen­timent pe care, drept să spun, nu l-am mai trăit pînă acum. Era satis­facţie, era mîndrie, era emoţie şi bucurie. Pentru toate acestea mulţu­mesc Partidului Comunist Român, mulţumesc tovarăşului Nicolae Ceauşescu pentru mine, vizita to­varăşului Ceauşescu în ţările afri­cane va rămîne ca un eveniment de neuitat“, înţelegem pe deplin sentimentele trăite de cititorul nostru, care ne-a scris aceste rînduri atît de emoţio­nante. 11 înţelegem cu atît mai mult cu rit gîndurile şi sentimentele saie le-am trăit şi noi într-un mod ase­mănător. II înţelegem fiindcă aseme­nea gînduri şi sentimente sînt cuprinse în miile de scrisori pe care le-am primit la re­dacţie in timpul istoricei vizite în­treprinse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cele opt state africane. Se poate afirma, pornind de la tă­ria faptelor, că vizitele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, împreună cu to­varăşa Elena Ceauşescu, nu au fost „urmărite“, cum se spune adeseori în comentariile presei, ci au­­ fost trăite în adevăratul sens al cuvîntu­­lui. întregul nostru popor s-a simţit participant activ la această impre­sionantă demonstrare a prestigiului românesc în lume. Fiecare din noi a găsit în timpul vizitei, nu unul, ci nenumărate momente în care s-a re­cunoscut cu gîndurile şi ideile sale, cu mîndria şi satisfacţia sa, cu emo­ţia dată de trăirea unor momente cu adevărat unice în viaţa unei gene­raţii, în istoria unui ponor. Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu in ţările africane mi-a prilejuit o profundă satisfacţie cetă­ţenească şi, în acelaşi timp, a con­stituit pentru mine prilejul confir­mării unei certitudini, mi-a consoli­dat într-un mod cu totul deosebit op­ţiunile mele politice — ne scrie din Cluj, inginerul Octavian Iliescu. Spre fericirea mea începutul vizitei tova­răşului Nicolae Ceauşescu prin ţările africane coincide cu primirea mea in rîndurile Partidului Comunist Român. M-am­­ pregătit pentru acest moment de mai multă vreme, iar convingerea că locul meu se află în rîndurile partidului era de mult formată, pe deplin consolidată. Am trăit insă in aceste zile, intr-un chip nou, aş pu­tea spune neaşteptat, revelaţia în­semnătăţii pasului pe care l-am fă­cut în momentul cererii mele de a fi primit în rîndurile partidului co­munist. Ca orice cetăţean al patriei, ca orice om care se vrea bine infor­mat, am urmărit şi eu cu atenţie presa şi televiziunea, am citit tot, sau aproape tot ce s-a scris despre vizita în Africa a tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu. In calitate de tînăr co­munist am fost pur şi simplu emo­ţionat de modul strălucit în care tovarăşul Nicolae Ceauşescu a pro­movat şi explicat experienţa parti­dului nostru, principiile sale — ex­presie a marximului creator — ca­re ne călăuzesc în înfăptuirea so­cietăţii socialiste multilateral dez­voltate, care şi-a găsit confirmarea deplină în succesele obţinute în dezvoltarea economică şi social-po­­litică a ţării, în creşterea prestigiu­lui internaţional al României. In fiecare etapă a vizitei, în cuvîntă­­rile rostite, în declaraţiile comune semnate partidul nostru este mereu prezent, nu numai prin principiile sale politice şi prin experienţa sa verificată de viaţă, ci este prezent prin relaţiile sale directe, nemijlo­cite , de la partid la partid. Pen­tru mine vor rămîne de neuitat ima­ginile transmise de televiziune de la plenara extraordinară a Comite­tului Central al Partidului Congo­­lez al Muncii, convocată special pentru a-l asculta pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul gene­ral al partidului nostru, vorbind despre experienţa Partidului Comu­nist Român, despre tradiţiile sale de luptă, despre stilul şi metodele sale de muncă, despre elaborarea şi promovarea politicii sale interne şi externe, profund marxist-leniniste, izvorită din şi pusă în slujba inte­reselor fundamentale ale poporului român. Consideram şi consider că pentru mine este o mare cinste să fac parte din rindurile Partidului Comunist Român. La aceasta se a­­daugă acum un sentiment de min­­drie personală“. Politica externă a partidului şi sta­tului nostru, consecvenţa şi fermitatea manifestată in promovarea acestor principii au constituit obiectul unui mare număr de scrisori primite de redacţia noastră în zilele vizite­lor întreprinse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu prin cele opt state afri­cane. Considerăm deosebit de sem­nificativă în acest sens, scrisoarea plină de căldură primită ieri de la muncitoarea Marioara Mărgărit de la F.R.B. din Capitală, care după ce îşi împărtăşeşte sentimentele personale faţă de rezultatele şi însemnătatea vi­zitei, îşi încheie scrisoarea cu urmă­toarele cuvinte : „Am atitea de spus despre această vizită, incit propriile mele cuvinte mi se par prea sărace pentru a-mi exprima gîndurile. De aceea îmi voi permite să folosesc cu­vintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, considerînd că aceste cuvinte cores­pund pe deplin sentimentelor de sa­tisfacţie pe care le trăieşte în aceste zile fiecare cetăţean al patriei noastre. A fost pentru mine o deosebită bucurie să constat că România, po­porul meu se bucură peste tot de o stimă şi preţuire deosebită. Şi a­­ceasta, datorită politicii marxist-leni­­niste juste a României socialiste, datorită faptului că in întreaga sa activitate internă şi externă ţara noastră a făcut totul pentru a asi­gura atît progresul său pe drumul socialismului, cît şi întărirea colabo­rării şi solidarităţii cu toate statele care au păşit pe calea dezvoltării independente, cu toate forţele antiim­­perialiste. La aceasta adaug urările mele de sănătate şi fericire pentru tovară­şul Nicolae Ceauşescu şi pentru fa­milia sa. Ii mulţumesc din inimă pentru tot ce face spre binele po­porului nostru, pentru domnia păcii, prieteniei şi bunăstării în întreaga lume“. E­NTUZIASTĂ APROBARE, SATISFACŢIE DEPLINĂ acestea sunt sentimentele tuturor oamenilor muncii din patria noastră faţă de rezultatele vizitei întreprinse de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în ţările continentului african VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU o prestigioasă manifestare a României in lume

Next