Munca, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7789-7814)
1972-12-07 / nr. 7794
Pagina a 2-a CARNET CULTURAL Aflată la al doilea volum (primul „Migraţii“, constituit din patru nuvele, dezvăluia, un debut scriitoricesc de o reală forţă şi maturitate), Dana Dumitriu, prin noua sa apariţie, romanul „Masa Zarafului“, reuşeşte să surprindă cu incontestabilă fineţe analitică tribulaţiile unei umanităţi ■ suferinde, ale unui grup de oameni dispuşi ’ să-şi „rumege“ cu o voluptate bolnăvicioasă insuccesele sociale şisentimentale, căutîndu-se unul, pe altul,, şi unindu-se reciproc, pe fundalul uneiexistenţe- definite prin ratare şi incapacitate de integrare. Cele cinci personaje ale cărţii, medicul Tudor Romanescu, fraţii Alexandru şi Tamara, precum şi Marta, soţia lui Alexandru, gravitează în jurul fascinantei personalităţi a Amiralului, care absoarbe energia vitală a celor tineri, printr-un subtil joc al perfidiilor, inoculindu-le acestora pasivitatea şi paralizîndu-le dorinţa de evadare din această, atmosferă stătută. La urma urmei, cartea se constituie într-o radiografie lucidă şi amară a unui caz de ratare colectivă. Fii, ai unei lumi care miroase a „nobleţe muribundă“, fiecare din cele cinci personaje are o viaţă, în bună parte, extrem de banală. Amiralul, trudeşte de ani de zile la o inutilă „Mare Enciclopedie Maritimă“. Alexandru, copilul său, rod al unei iubiri de tinereţe pentru o englezoaică, ce l-a trimis drept răzbunare tatălui în România, îşi consumă existenţa între un mic anticariat şi circiuma din apropiere. Sora sa, Tamara, îşi deapănă firul vieţii colindînd oraşul, de la un capăt la altul, pentru a preda lecţii de franceză şi engleză. Tudor, cercetător pasionat‘ST fenomenului biologic, are la un moment senzaţia că se află, în posesia unui medicament , Jbifâ(jp]pst’ '..capabil să vindece*- a», j ■'boală incurabilă. Intrînd însă‘Tn" - conflict cu conducerea institutului unde lucra, este nevoit să părăsească instituţia, abandonindu-se unei vieţi tipic de tratat. In sfirşit, Marta, soţia lui Alexandru, o tinara de douăzeci şi cinci de ani, ,este privită cu vădită simpatie de autoare şi rămîne singura, capabila să evadeze din acest mediu îmbîcsit, cu un ritm propriu, neracordat la viaţa obişnuită. De altfel, „clopotul de sticlă“, în fond, lampa care luminează seară de seară masa în jurul căreia se string aceste fiinţe semnifică atmosferade izolare, de claustrare morală a eroilor acestei cărţi. La un prim contact, superficial, cu romanul eşti înclinat, cunoscind ceea ce se întimplă, modul de „a fi“ al personajelor, să’i tratezi cu oarecare dezinteres cartea. Contribuie la aceasta, nu numai. . banalitatea existenţei personajelor, dar şi destul de mult sentimentalism pe care îl pune autoarea. In paginile romanului. In realitate însă, intenţia Danei Dumitriu a fost de a dezvălui mişcarea sufletească a „eroilor“ ei. Şi aici se află remarcabila sa realizare scriitoricească: în opoziţie cu sentimentalismul amintit, autoarea pătrunde în psihologia personajelor cu răceala şi siguranţa unui adevărat chirurg. Treptat, văl după văl este dat de o parte şi resorturile psihice ale acestor oameni ne sunt înfăţişate cu rece detaşare . Şi compoziţional romanul este foarte interesant ; autoarea încredinţează, pe rînd, Martei, lui Alexandru sau lui Tudor, rolul de povestitor, prilej de a cunoaşte şi activitatea celorlalţi, dar, totodată, aceştiadevinşi judecătorii propriului lor comportament. De aici, tendinţa de explicare detaliată a fiecărei acţiuni, demonstrînd o preocupare evidentă pentru jocul ideilor din partea autoarei, eseistă apreciată, de altfel. Desfăşurarea epică propriu-zisă este ignorată cu bună ştiinţă, preocuparea constantă rămînînd pentru al doilea moment al existenţei personajelor, să zicem, adică pentru explicarea reflexului în planul conştiinţei acestora, a unor evenimente cotidiene, pentru evidenţierea unor hotărîri luate într-o împrejurare sau alta, pentru justificarea unor acţiuni. Realizarea viabilităţii unor personaje, pornind de la un asemenea punct de vedere, e, fără îndoială, o performanţă. Dana Dumitriu are, de asemenea, o capacitate expresivă a scriiturii deosebită. O frază limpede şi elegantă, procedee, nu de puţine ori, cu adevărat poetice, fac lectura acestei cărţi, ce pune destule probleme cititorului, o adevărată plăcere. Mihai Cernat DANA DUMITRIU: „Masa zarafului" . Sal li MPIPKLUlP Uneori este suficient ca o expoziţie să fie bine gindită — mă refer la criteriile de selecţie şi la valoarea exponatelor — pentru a ne oferi o lecţie vie de istorie a artei. Este cazul expoziţiei „Portretul englez“, deschisă zilele acestea în sălile Galeriei universale a Muzeului de artă al Republicii, in cadrul schimburilor culturale intre Anglia şi România. Noţiuni aparţinând dicţionarelor de artă capătăcontur plastic, şi istoria portretului englez, una dintre cele mai impresionante istorii de artă, reînvie sub ochii noştri. Ar fi insă sarcina istoricului de artă aceea de a inventaria momentele semnificative ale unui parcurs care cuprinde patru secole de pictură (sec. XVII—XX). Nimic mai copios decit a vorbi, cu argumentele în faţă, despre goticul tîrziu, ilustrat de un William Larkin (excelent acel portret înfăţişindu-l pe „Philip Herbert, al patrulea conte de Pembroke“), despre virtuţile barocului instaurat, în Anglia de către flamatidul Van Dyck, despre portretul monden d in interiorul căruia exersează cu măiestrie Watts Si Sargent, despre acel moment in care precumpănitoare devine morala personajului (vezi Hogarth, Stubbs, Zorani, Highmore), despre, acea generaţie cheie care i-*, inclus pe Reynolds şi Gainsttchough; des-' pre Turner, Constable şi Bonnington pregătind terenul pentru impresionism; despre acea mişcare tipic englezească a artiştilor prerafaeliţi (Ford Madox Brown, Hunt, Burne- Jones), despre postimpresionismul începutului de secol XX, ilustrat de Wyndham Lewis, David Hockney, Graham Sutherland, Augustus John şi alţii. In ceea ce ne priveşte, suntem mai degrabă tentaţi de citeva consideraţii asupra motivaţiilor umane, ori de ordin artistic,,care au făcut din portretul englez o piesă de referinţă în plastica universală. Şi am vicept: cu William Hogarth, cel mai englez dintrepictorii- englezi. Contemporanul, pifimii romancieri de moravuri ai Angliei, încurajat de Swift, felicitat de Fielding pentru a fi apărat „cauza binelui“, Hogarth practică, inspirat de puritanismul epocii, o satiră pe cit de incisivă, pe atât de virtuoasă. Şi dacă opera lui e adesea încărcată şi confuză, orchestrată aproa■ pe la intimplare, nu e mai puţin adevărat că ea închide în sine cele mai puternice referiri laspiritul englez al epocii. Or, tocmai prin lucrul acesta Hogarth avea să influenţeze întreaga pictură engleză de după el. Influenţa lui avea să fie insă cumva o subterană, pentru că, deja înaintea lui. Cel care influenţase direct pictura engleză fusese Van Dyck. Mai puţin englez şi, deci, mai puţin caracteristic pen■tru pictura engleză decit primul, acesta din urmă (ce frumos acel portret, care se cheamă „William Cafendish“ !) beneficia **de un. lim,baj * cu mai multă aderenţă la universalitate, mai uşor de însuşit în detaliile lui exterioare. Portretele, sale cu chipuri nobile, toate asemănătoare, cu miini identice ieşite din veşminte frumoase, erau trai uşor ,de înţeles şi influenţa lor asupra portretului englez mult mai evidentă. Uşor de citit de altfel şi in portretistica acelei generaţii de mijloc reprezentate de Gainsborough şi Reynolds. Dacă ceva mai devreme Watts amesteca savant în portretele sale mondene trăsături ce ţin de Michelangelo şi Tiţian (un exemplu : „Sir Edward Burne-Jones“), Gainsborough şi Reynolds vădesc o inspiraţie ceva mai unitară şi mult mai aproape de spiritul englez. Primul păstrează o anumită grandoare potenţin, însă simţul psihologic al portretului (a se vedea „Ţăran cu măgari“), în timp ce al doilea ar putea fi un foarte mare pictor (mai ales datorită portretelor de bărbaţi) dacă n-ar fi minat de un anume gust, dubios, pentru melodramă (un portret încântător totuşi — „Domnişoara Frances Crewe“). Măreţia lirică a sufletului englez avea să fie însă demonstrată de Turner, deşi acelaşi pictor dovedea neputinţa picturii engleze de a o comunica la acelaşi nivel cu marea literatură insulară. Oricum, Turner , era un pas cîştigat. Dar, ceea ce impresionează în cel mai înalt grad vizitatorul acestei expoziţii este virtuozitatea, trăsătură comună tuturor expozanţilor. Datorită ei, portretiştii englezi, cu mici şi neglijabile excepţii,, au putut naşte, capodopere, nu atît dintr-o viziune anume asupra lumii, cit din uluitoarea lor capacitate de , a observa şi a descrie. Expoziţia „Portretul englez“ stă mărturie. Marin Stoian PORTRETUL ENGLEZ Ii Milliî Mircy B„Anotimpurile“ cu preponderenţă, înţelegem exact afinitatea muzicianului cu partitura, dar şi necesitatea prezenţei unui dirijor capabil să stăpinească şi să conducă cu deplină siguranţă cele trei compartimente diferite şi să le unească în firul unic al expresiei sonore. Caracterul descriptiv al lucrării, redarea tablourilor celor patru anotimpuri cu elementele lor specifice — de la munca oamenilor, preocupările şi sentimentele lor şi pînă la onomatopee']?, naturii — • generate de fiecare anotimp în parte, impun interpretării rigoarea şi acurateţea. Evantaiul imaginilor de o întinsă varietate şi relieful dramatismului şi-au dobîndit prin execuţia orchestrei condusă de D. D. Botez expresivitatea încetul cu încetul. Devenirea calităţii interpretării imediat după prima parte, „Primăvara“, şi excelentul acord dintre dirijor şi orchestră spre sfirşitul concertului, au vădit efemerul dialog dintre orchestră şi dirijor, dar şi posibilitatea unei fructuoase colaborări viitoare. O legătură consecventă, o pregătire mai îndelungă ar putea crea şi perfecta un nou „cuplu“, experienţa şi gradul înalt, de profesionalism al dirijorului fiind în măsură să valorifice potenţele prestigiosului colectiv simfonic. Fără să ne prilejuiască momente de extaz, interpretarea „Anotimpurilor“ este exemplară şi demonstrativă. Caracterele specifice muzicii compozitorului vienez sunt relevate cu precizie : elementele populare şi discursul contrapunctic al temelor. Participarea vocală la construirea programului tematic devine remarcabilă prin măiestria dirijorului. Ariile şi recitativele, duetele şi terţetele celor trei solişti : Ana (Emilia Petrescu, artistă emerită), Luca (Valentin Teodorian, artist emerit) şi Simion (Gh. Crăsnaru) şi intervenţiile corului condus de Vasile Pântea refac caracterul narativ al m oratoriului, comunicîrnd ideile cu claritatea şi luminozitatea cristalului. „Primăvara“, „Vara“, „Toamna“ şi „Iarna“ lui Haydn întreprind nu numai o călătorie în timpul unui an al creatorului, ci o călătorie in timpul etern, în anotimpurile vieţii înseşi, ale omului de ieri, de azi, de totdeauna. Alina Popovici Interesul cu totul ieşit din comun pentru ultimul concert al Filarmonicii „George Enescu“ se justifică în primul rînd prin calitatea programului prin tradiţia concertelor de vineri de la Ateneul Român şi, desigur, prin prezenţa la pupitrul dirijoral a profesorului Dumitru D. Botez, maestru emerit al artei. Haydn este, chiar şi pentru cei mai puţin cunoscători, un nume ce se identifică cu simfonismul clasic,cu muzica amplă a armoniilor şi a melodiilor perfecte, iar prezenţa lui in programul simfonic universal se confundă cu însăşi ideea de „muzică“. Atenţia cu care atît orchestra simfonică a Radioteleviziunii, cit şi orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu“ au inclus an de an creaţia haydniană în programele lor (vezi integrala simfoniilor de la studioul de concerte al Radioteleviziunii şi ciclul de cvartete , de la filarmonică) îşi dovedeşte consecvenţa şi prin acest concert, încredinţarea conducerii muzicale dirijorului Dumitru D. Botez se poată spune că era inevitabilă. Ascultînd oratoriul „Anotimpurile“ pentru solişti, cor şi orchestră ce tratează elementul vocal IFORM „MICUL OM MARE“ Regizorul Arthur Penn, una din cele mai interesante personalităţi ale filmului american contemporan, nu şi-a propus să realizeze încă o versiune, mai mult sau mai puţin originală, a epopeei vestului sălbatic sau a luptelor dintre indieni şi coloniştii albi, care au dus in cele din urmă la exterminarea vechilor locuitori ai continentului, eroii acestui film nu prea seamănă nici cu generosul ..Old Shatterhand şi nici cu romanticul Winettou, deşi evenimentele se desfăşoară Cam în aceeaşi vreme şi cam prin aceleaşi locuri. Pe eroul principal al filmului semnat de Arthur Penn îl cunoaştem din pregenerie, într-o postură intr-adevăr puţinn obişnuită. In faţa unui magnetofon şi a unui cercetător zelos, evident hotărît să apere cauza indienilor, un bătrîn cu faţa zbircită ca o smochină uscată, începe să povestească ....acum 111 ani, cînd aveam 10 ani şi scăpasem ca prin minune de săgeţile celor din tribul pawnee, care-mi omoriseră părinţii...“ De aici începe povestea intr-adevăr pasionantă a lui Jack Crobb, singurul supravieţuitor alb al bătăliei de la Micul Corn Mare, unde soldaţii generalului Custer pier pînă la unul, primindu-şi o bine meritată plată pentru jafurile, incendierile şi asasinatele comise în numele mult trîmbiţatei „civilizaţii". Străbatem , alături de Jack Crobb, poreclit „micul om mare“ de către cheyenii care l-au salvat de la moarte şi l-au crescut, o întreagă epocă. ..frămîntată, plină de contradicţii şi de contraste, aureolată de nimbullegendelor închinate eroilor vestului, dar, din păcate, foarte pu-4 ţin onorabilă din-punct de vedere al adevărului istoric. în evocarea sa, cunoscutul regizor american se străduieşte să adopte o poziţie cit mai obiectivă cu putinţă, nu-i cruţă nici pe indieni, nici pe albi, dar este evident că dezaprobă pe cei de teapa generalului Custer, care au făgăduit indienilor, pămînturi, garantîndu-le că le vor putea stăpîni atîta timp cîti „iarba va creşte, vîntul va sufla şi cerul va fi albastru" şi apoi fac totul pentru a-i extermină. .. In ce priveşte diferitele etape pe care le parcurge eroul în lunga sa existenţă, regizorul adoptă o atitudine mult mai complexă. In perioada „religioasă“ petrecută de Jack în casa pastorului Pendrake şi a fermecătoarei sale soţii (al cărei portret este admirabil schiţat de Fay Dunaway),în cea de „Ucenic“ la escrocul Meriwealther sau de „luptător cu arma“ în preajma tumultoasei sale surori Caroline, se simte ironia şi chiar o oarecare încercare de satiră, din partea lui Arthur Penn, care vizează tocmai acele elemente îndeobşte atît de n idilic prezentate în legendele vestu- lui sălbatic. Aceasta in timp ce, în u secvenţele care ilustrează veşnicele V * ostilaţii ale eroului între tabăra Ucfievenilor şi cea a armatei lui, A. Coster, regizorul foloseşte persona V, jv.l „rtjicului om mare“ doar ca un pretext pentru o analiză obiectivă . rjjir Intransigentă a conflictului, t.i. dintre băştinaşii indieni şi coloniştii jj'-i albi, a contrastelor puternice dintre' v filozofa, tradiţiile, obiceiurile și moravurile, Unora și ale altora.: . Printr-un foarte abil contrapunct, 1/ ..în aceste secvențe, atenția spectato-rj rului iste deplasată de la persona-* v jul princip?]. Jack, la cel, aparent , secundar, al *,bunicului“, bătrînul X , 'sef'al tribului cleyenitor. Pe nesimx .K uite, in această, parte filmul devine tj ' în., primul rînd povestea unei înţe- V lepte şi viteze căpetenii de indieni 0' care ăi înţeles, poate, mai devreme X decit ceilalţi din neamul său, că in- v frîngerile tepsporgre ale albilor nu n înseamnă nimic, fiindcă o victorie V definitivăasupra lor devenise*ÎSto- D riceste irrijjdsibilă. ; \ Filmul este, in întregime străbătut. V , de o indicibilă tristețe, de .un soit de rușine pricinuită de comportarea. X'"‘ deseori inumană a coloniștilor* albi, X iar pe alocuri conține secvențe' pi' dominate de o nedisimulată revoltă, Lucia Bogdan . MUNKA Vă prezentăm noul cartier Crișan din Slatina (vedere din avion) Nu învinuiţi furnizorii (Urmare ,din pag. 1 a) ancheta noastră în citeva localităţi ale ţării. Bucureşti: Uzina de maşini grele. Nici o preocupare pentru păstrarea, spălarea şi întreţinerea echipamentului in stare de perfectă funcţionalitate. Se murdăreşte, fiecare, să se descurce cum poate ! — (a nu se uita accidentele produse în multe unităţi atunci cînd muncitorii au încercat să-şi spele salopetele la locul de muncă cu benzină). Reşiţa: Combinatul siderurgic. Există instalaţii de spălare la nivelul cîtorva secţii, dar funcţionează fără program, fără orar, nu dispun de personal angajat. Sunt instalaţii folosite „cînd este nevoie“. Galaţi: La Şantierul Naval nu se realizează , controlul întreţinerii echipamentului de protecţie şi nici nu s-a găsit vreo soluţie pentru spălarea lui. De altfel, aici este defectuoasă şi păstrarea, dar, mai ales, nu se află sub nici un control, modul de folosire. Cizmele dielectrice, de exemplu, sunt folosite şi in afara locurilor de muncă (lucru valabil ,şi pentru Uzina mecano-navală şi Direcţia navigaţiei fluviale). * Am găsit, desigur- in localităţile amintite şi aspecte pozitive legate de întreţinerea echipamentului. Şi ca o apreciere generală, se cuvine a spune că întreprinderile industriei chimice au pus la punct toate lucrările ţinînd de întreţinerea şi păstrarea echipamentului. Să fie oare vorba numai de faptul că aici, datorită condiţiilor locului de muncă, curăţarea şi întreţinerea este o cerinţă tehnologică? Nu. De altfel şi in alte unităţi, la Combinatul siderurgic Galaţi, lazina laminorul de tablă subţire Galaţi, Laminorul Brăila, s-au amenajat sau sunt în curs de amenajare staţii de spălare, ateliere de întreţinere. Se cuvin insă aici nişte precizări. Din modul lor de funcţionare reiese clar că organizatorii nu le înţeleg raţiunea existenţei. Important este ca intervenţia să fie făcută la timp, să nu se aştepte ca respectivele sortimente de echipament să ajungă la recondiţionat, in stare de uzură avansată, cind lucrul devine practic inutil. Deci, in permanenţă serviciul de protecţie a muncii din întreprinderi, antrenind activul inspectorilor obşteşti din grupele sindicale, să corn- troleze gradul de uzură a echipamentului pentru a se interveni la timp. O astfel de măsură a fost luată la Combinatul siderurgic Reşiţa din iniţiativa organelor sindicale. Nicolae Chiovari, preşedintele comitetului sindicatului, înţelegînd că muncitorul, ca producător şi beneficiar al bunurilor materiale, este în egală măsură şi stăpinul echipamentului de protecţie, avînd deci obligaţia să-l păzească, să-l apere de distrugeri ca pe orice alt bun al avutului obştesc, a iniţiat o largă acţiune pentru păstrarea şi întreţinerea lui. De altfel, întreţinerea nui solicită decit puţin spirit gospodăresc. O maşină de spălat, o maşină de cusut (locuri de muncă pentru femei), scutesc însă o serie de griji şi alergături. La Uzina de construcţii de maşini Reşiţa, atelierul de întreţinere încadrat cu 4 meseriaşi execută şi anumite sortimente de echipament mai greu de procurat: şepci cu prelată cu vizor la cozoroc pentru oţelari, mănuşi din azbest confecţionate din şorţuri sau alte articole degradate. Nu-i aceasta o dovadă de bună gospodărire? Am luat pînă acum in discuţie întreprinderi mari, cu posibilităţi materiale. Dar întreţinerea echipamentului de protecţie şi de lucru poate fi rezolvată şi pentru unităţile mici, pentru întreprinderile industriei locale, la nivelul reşedinţelor de judeţ, al municipiilor. Ne referim la centrele de întreţinere ale UCECOM. Experienţa există în unele judeţe, poate fi preluată, eventual studiată de direcţiile de specialitate ale UCECOM-ului şi bineînţeles extinsă. Nu putem încheia aceste ronduri fără a aminti obligaţiile ce revin inspectoratelor teritoriale pentru protecţia muncii, în controlarea modului în care întreprinderile se achită de obligaţiile legiferate în direcţia păstrării şi întreţinerii echipamentului de protecţie. O facem, pentru că organele de control ale inspectoratelor închid adeseori ochii şi pretind mai puţin directorilor de întreprinderi atunci cînd e vorba de întreţinere. De altfel, răspunsul dat de inspectorul şef al Inspectoratului judeţean pentru protecţia muncii Caraş-Severin — inginer Curt Gillich — la întrebarea reporterului, a fost foarte general: „La nivelul centrului industrial, în municipiul Reşiţa problema este mai bine rezolvată , vreau să spun mult mai bine rezolvată decit un judeţ...“ Şi doar atît am putut afla de la tovarăşul inspector şef. Generalităţile şi presupunerile nu le luăm în considerare. Era clar că interlocutorul nu deţinea prea multe informaţii. Şi asta pentru că cei ce trebuiau să-l informeze nu consideraseră necesar să intre şi in aceste „amănunte“. Amănunte de care dacă s-ar ţine seamă s-ar atinge — după aprecierile tovarăşei Elena Ochea — cel puţin durabilitatea prevăzută în normative. Aşadar, fără să fim mai puţin exigenţi cu producătorii şi cu calitatea echipamentului de protecţie, trebuie să punem totuşi puţină ordine şi în propria gospodărie. Da! A apărut ALMANAHUL „SCINTEIA“ 1973 Cartea pe care aţi aşteptat-o 365 de zile se află la chioşcuri şi librării MEMENTIl JOI — 7 DECEMBRIE PROGRAMUIUI 6.00 Muzică şi actualităţi 1 7.00 Radiojurnal 9.30 Odă limbii române 10.00 Buletin de ştiri 10.30 Clubul călătorilor 11.00 Buletin de ştiri 12.00 Discul zilei 13.00 Radiojurnal 15.00 Buletin de ştiri 15.40 Muzică de estradă 16.00 Radiojurnal 18.00 Orele serii 21.00 Revista șlagărelor JOI — 7 DECEMBRIE — {PROGRAMUS. I 9.95 România in lume »* •. 10.90 Curs de limba rusă 10.30 De la Alfa la Omega 13.50 Telejurnal 18.50 Cronica literară * ■. if 19.00 Satul contemporan 19.20 — 1001 de seri 19.30 Telejurnal ‘ 20.30 Studioul de poezie, al TV 21.30 Pagini de umor it^o Tineri despre ei înşişi 22.30 — 24 de ore * ** program dt ii 17.30 Agenda TV 18,10 In direct... de la fabrica „Auto. buzul“ 18.40 Film aerial Pierduţi In spaţiu 22.00 Radiojurnal 22.30 Concert de seară 24.00 Buletin de ştiri PROGRAMUL II 6.05 Buletin de ştiri 7.00 Radiojurnal 9.00 Te slăvim, partid al vieţii 11.55 ştiinţa la zi 12.00 Buletin de ştiri 13.00 Radiojurnal 13.30 Mizică populară 14.00 Buletin de ştiri 14.30 Ateneu 15.30 Radioşcoală 16.00 Radiojurnal 17.00 Buletin de ştiri 18.40 Cronica lirică 19.00 Buletin de ştiri 19.30 Radiosimpozion 20.00 Concertul Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii 22.00 Invitaţie la dans 23.00 Buletin de ştiri 19.30 Telejurnal 20.00 Concert al orchestrei simfonice a Radioteleviziunii 21,55 Telerecital : Costache Antonin Lupul mărilor — Răzbunarea. LU, .CEAFARUI» — 9 ; 12,30 . 16 , 19.30. BUCUREȘTI — 9 i 12.45 ; 18,16 . 20. Micul om mare. SCALA — 9,15 ; 12; . 15.30.. 18,15. 21. FESTIVAL — 0; U,45;r 14,30. 17,45 7. 20,30. Săptămina filmului britanic. CAPI tpL — Doomwatch 7,30 ; 10,15 . . 1-S : 15.45 ; 18,30 ; ,21.ift^. Frumos, onest, emigrat in Australia. PATRIA — 9 ; 11,30 ; 14 ; 16,30 ; ia ; 21,15.. . f Cazul Mattel. CENTRAL — 10 ; 12,30 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. Săgeata căpitanului Ion. LUMINA — 9 ; 11,15 ! 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. GRIVITA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18;15 ; 20,30. ARTA — 15,30 ; 18 ; 20,15. Seceră vîntul sălbatic. FAVORIT 9.15 : 11,30 : 13,45 ; ÎS ; 18,15 : 20.30. EXCELSIOR — 9,15 ; 12,30 ; 13,45 ; 16 ; 18.15 ; 20,30. MODERN — 8,45 ; 11 : 13.30 ; 16 ; 18,50 ; 21. Drum In penumbră. DOINA — 11.15 ; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20.45 la orele 9.45 program de desene animate pentru copii, iar duminica orele 11-12.30. Bulevardul romului. FEROVIAR — 8,45 ; 11 ; 13,30 ; 16 , 18,30 ; 21. MELODIA — 9,15 ; 11,45 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. GLORIA — 9,15 ; 11,45 ;15,45 ; 18,15 ; 20,45. TOMIS — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. Colega mea vrăjitoarea. TIMPURI NOI — 9,15—13 în continuare Program de documentare — 20,15. Vacanță la Roma. AURORA — 9 ; 11;15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,15 FLAMURA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. Creierul. DACIA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. Cu miinile curate. BUCEGI — 15,45 ; 18 , 20,15. COTROCENI — 14 , 16 ; 18 , 20. Sfinta Tereza »i diavolii. BUZEȘTI 15,30 ; 18 ; 20,15. Anonimul veneţian. UNIREA — 15,30 ; 18 ; 20,15. Pasărea liberă. DRUMUL SARA — 16 , 18 ; 20. Marea hoinăreală. LIRA — 15,30 ; 18 ; 20,15. FLOREASCA - 15,30 ; 18 ; 20,15. A fost odată un poliţist. GIULEŞTI — 15,30 ; 18 ; 20,30. Explozia albă. PACEA — 16 : 18 ; 20. Călăreţii. CRINGAŞI — 15,30 ; 18 ; 20.15. Am Încălcat legea. VOLGA — 9 : 11;15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20.30. MIORIŢA — 9 , 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20.15. Martin In al noulea cer. MUNCA — 16 ; 18 ; 20. Mania grandorii. VITAN — 15,30 ; 18 ; 20.15. POPULAR - 15,30 ; 18 ; 20.15. Cheia. COSMOS — 18 , 20,15. O floare și doi grădinari. COSMOS — 9 : 12 : 15. “ Fugi ca să te prindă. FLACARA — 15.30 ; 18 : 20,15. Ferma din Arizona. RAHOVA — : 19-Nu te Întoarce. PROGRESUL — 15.30 ; 18 : 20,15. Fuga e sănătoasă. LAROMET — 15.30 ; 17,30 ; 19,30 VIITORUL 15,30 ; 18 : 20,15. Joi 7 decembrie 1972 Brigada de la panou (Urmare din pag. 1 a) la ruperea lirelor, întrajutorarea in muncă. — Mai aveţi timp şi pentru ajutorarea celorlalte tovarăşe de muncă din brigadă ? — Desigur, îmi răspunde Maria Vizi. Vedeţi, toate cele 6 războaie pe care le deservesc eu funcţionează normal. Dar la colega de alături s-au oprit două deodată... Am văzut-o atunci pe Maria alergind la unul din războaiele oprite şi intr-un timp scurt ambele şi-au reluat zgomotul lor specific. Brigada maistrului Kiss are un palmares bogat. Faţă de 36 la sută, cit prevede planul la calitatea extra, brigada a atins 52 la sută, iar la calitatea I, 62 la sută, faţă de 55 la sută plan. O îmbunătăţire, deci, a indicelui de calitate cu 14 la sută faţă de prevederi. Membrii brigăzii se intilnesc deseori şi dezbat sarcinile ce le revin pe fiecare decadă şi lună, caută mereu noi soluţii menite să ridice eficienţa activităţii lor. Nu demult, maistrul a întrebat fetele: „Putem oare să realizăm mai multe economii, să eliminăm cauzele care provoacă risipa de fire?“ Au analizat întrebarea sub toate aspectele realităţii de la locurile de muncă. Şi gândirea şi acţiunea colectivă au dat şi de această dată rezultate. Au fost economisite importante cantităţi de fire de urzeală şi de bătătură, prin citeva procedee ca : utilizarea sulului la ţesut pînă la ultimul centimetru, eliminarea ţesăturilor cu defecte şi a fenomenelor care pătau firele cu ulei etc, etc. De menţionat că brigada a lucrat o zi din luna trecută cu fire economisite, fiind hotârită să permanentizeze această acţiune. — Suntem hotăriţi să apelăm şi la alte soluţii avantajoase, ne spunea la despărţire maistrul Kiss. Vrem să încheiem anul acesta cu realizări superioare angajamentului asumat, să îndeplinim exemplar, din primele zile, sarcinile sporite ale planului pe 1973. Avem forţe şi posibilităţi suficiente, in acest sens. Opera Română anunţă REPERTORIUL DIN PERIOADA 7 DECEMBRIE - 17 DECEMBRIE Joi 7 decembrie, ora 19,30 - BOEMA Vineri 8 decembrie, ora 19,30 - BĂRBIERUL DIN SEVILLA Duminică 10 decembrie, ora 11 - MADAME BUTTERFLY Duminică 10 decembrie, ora 19,30 - MANDARINUL MIRACULOS, SARBATOAREA PRIMĂVERII Miercuri 13 decembrie, ora 19,30 - SEARA VIENEZA Joi 14 decembrie, ora 19,30 - LILIACUL Vineri 15 decembrie, ora 19,30 - DON CARLOS Sîmbătă 16 decembrie, ora 19,30 - MANDARINUL MIRACULOS, SARBATOAREA PRIMĂVERII Duminică 17 decembrie, ora 19,30 - FLAUTUL FERMECAT Biletele se găsesc la casa Operei Române din B-dul Gh. Gheorghiu- Dej 70-72, tel. 13.18.57 ţi la agenţia din Calea Victoriei 40 (Pasajul Majestic) tel. 16.48.20, zilnic intre orele 10-13 şi 17-19,30.