Munca, decembrie 1972 (Anul 28, nr. 7789-7814)

1972-12-07 / nr. 7794

Pagina a 2-a CARNET CULTURAL Aflată la al doilea volum (primul­ „Migraţii“, constituit din patru nuvele, dezvăluia, un debut scriito­ricesc de o reală forţă şi maturi­tate), Dana Dumitriu, prin noua sa apariţie, romanul „Masa Zarafului“, reuşeşte să surprindă cu incontes­tabilă­ fineţe analitică tribulaţiile unei umanităţi ■ suferinde, ale unui­­ grup de oameni­­ dispuşi ’ să-şi „rumege“ cu o voluptate bolnăvi­cioasă insuccesele sociale şi­­senti­mentale, căutîndu-se unul, pe­ altul,, şi unindu-se reciproc, pe fundalul unei­­existenţe- definite prin ratare şi incapacitate de integrare. Cele cinci personaje ale cărţii, medicul Tudor Romanescu, fraţii Alexandru şi Tamara, precum şi Marta, soţia lui Alexandru, gravi­tează în jurul fascinantei persona­lităţi a Amiralului, care absoarbe energia vitală a­ celor tineri, prin­­tr-un subtil joc al perfidiilor, ino­­culindu-le acestora pasivitatea şi paralizîndu-le dorinţa de evadare din ac­ea­stă, atmosferă stătută. La urma urmei, cartea se constituie într-o radiografie lucidă şi amară a unui caz de ratare­ colectivă. Fii, ai unei lumi care miroase a „nobleţe muribundă“, fiecare din cele cinci personaje are o viaţă, în bună parte, extrem de banală. Amiralul, trudeşte de ani de zile la o inutilă „Mare Enciclopedie Maritimă“. Alexandru, copilul său, rod al unei iubiri de tinereţe pentru o engle­zoaică, ce l-a trimis drept răzbu­nare tatălui în România, îşi con­sumă existenţa între un mic antica­riat şi circiuma din apropiere. Sora sa, Tamara, îşi deapănă firul vieţii colindînd oraşul, de la un capăt la­­ altul, pentru a preda lecţii de fran­ceză şi­ engleză. Tudor, cercetător pasionat­‘ST fenom­e­nului biologic, are la un moment senzaţia că se află, în posesia unui­ medicament , Jbifâ(jp]pst’ '..capabil­ să vindece*- a», j ■'boală incurabilă. Intrînd însă‘Tn" - conflict cu conducerea institutului unde lucra, este nevoit să părăseas­că instituţia, abandonindu-se unei vieţi tipic de t­ratat. In sfirşit, Marta, soţia lui Alexandru, o ti­nara de douăzeci şi cinci de ani, ,este privită cu vădită simpatie de­ autoare şi rămîne singura, capabila să­­ evadeze din acest mediu îmbîcsit, cu un ritm propriu, neracordat la viaţa obişnuită. De altfel, „clopotul de sticlă“, în fond, lampa care lumi­nează seară de seară masa în jurul căreia se string aceste fiinţe sem­nifică atmosfera­­de izolare, de claustrare morală a eroilor acestei cărţi. La un prim contact, superficial,­­ cu romanul eşti înclinat, cunoscind ceea ce se întimplă, modul de „a fi“ al personajelor, să’i tratezi­ cu­ oare­care dezinteres cartea. Contribuie la aceasta,­ nu numai. . banalitatea existenţei personajelor, dar şi des­tul de mult sentimentalism pe care îl pune autoarea. In paginile roma­nului. In realitate însă, intenţia Danei Dumitriu a fost de a dezvălui mişcarea sufletească a „eroilor“ ei. Şi aici se află remarcabila sa reali­zare scriitoricească: în opoziţie cu­­ sentimentalismul amintit, autoarea pătrunde în­­ psihologia personajelor cu ră­ceala şi siguranţa unui adevărat chirurg. Treptat, văl după văl este dat de o parte şi resorturile psihice ale acestor oameni ne sunt înfăţişate cu rece detaşare . Şi compoziţional romanul este foarte interesant ; autoarea încre­dinţează, pe rînd, Martei, lui A­­lexandru sau lui Tudor, rolul de­­ povestitor, prilej de a cunoaşte şi activitatea celorlalţi, dar, totodată, aceştia­­devin­­şi judecătorii propriu­­­­lui lor comportament. De aici, ten­dinţa d­e explicare detaliată a fiecă­rei acţiuni, demonstrînd o preocu­pare evidentă pentru jocul ideilor din partea autoarei, eseistă apre­ciată, de altfel. Desfăşurarea epică propriu-zisă este ignorată cu bună ştiinţă, preo­cuparea constantă rămînînd pentru al doilea moment al existenţei per­sonajelor, să zicem, adică pentru explicarea reflexului în planul con­ştiinţei acestora, a unor evenimente cotidiene, pentru evidenţierea unor hotărîri luate într-o împrejurare sau alta, pentru justificarea­­ unor acţiuni. Realizarea viabilităţii unor personaje, pornind de la un ase­menea punct­ de vedere, e, fără în­doială, o performanţă. Dana Dumitriu are, de asemenea, o capacitate expresivă a scriiturii deosebită. O frază limpede şi ele­gantă, procedee, nu de puţine ori, cu adevărat poetice, fac lectura a­­cestei cărţi, ce pune destule pro­bleme cititorului, o adevărată plă­cere. Mihai Cernat DANA DUMITRIU: „Masa zaraf­ului" . Sal li MPIPK­L­­­UlP Uneori este suficient ca o expozi­ţie să fie bine gindită — mă refer la criteriile de selecţie şi la valoa­rea exponatelor — pentru a ne o­­feri o lecţie vie de­ istorie a artei. Este cazul expoziţiei „Portretul en­glez“, deschisă zilele acestea în să­lile Galeriei universale a Muzeului de artă al Republicii, in cadrul schimburilor culturale intre Anglia şi România. Noţiuni aparţinând dic­ţionarelor de artă capătă­­contur plastic, şi istoria portretului­ englez, una dintre cele mai impresionante istorii de artă, reînvie sub ochii noştri. Ar fi insă sarcina istoricu­lui de artă aceea de a inventaria momentele semnificative ale unui parcurs care cuprinde patru secole de pictură (sec. XVII—XX). Nimic mai copios decit a vorbi, cu argu­mentele în faţă, despre goticul tîr­­ziu, ilustrat de un William Larkin (excelent acel portret înfăţişindu-l pe „Philip Herbert, al patrulea con­te de Pembroke“), despre virtuţile barocului instaurat, în­ Anglia de către flamatidul Van Dyck, despre portretul monden d in interiorul că­ruia exersează cu măiestrie Watts Si Sargent, despre acel moment in care precumpănitoare devine mora­la personajului (vezi Hogarth, Stubbs, Zorani, Highmore),­ despre, acea generaţie cheie care i-*, inclus pe Reynolds şi Gainsttch­ough; des-' pre Turner, Constable şi Bonning­­ton pregătind terenul pentru impre­sionism; despre acea mişcare tipic englezească a artiştilor prerafaeliţi (Ford Madox Brown, Hunt, Burne- Jones), despre postimpresionismul începutului de secol XX, ilustrat de Wyndham Lewis, David Hockney, Graham Sutherland, Augustus John şi alţii. In ceea ce ne priveşte, sun­tem­ mai degrabă tentaţi de citeva consideraţii asupra motivaţiilor u­­mane, ori de ordin artistic,,care au făcut din portretul englez o pie­să de referinţă în plastica universală. Şi am vicept: cu William Hogarth, cel mai englez dintre­­pictorii-­ en­glezi. Contemporan­u­l, pifimii ro­mancieri de moravuri ai Angliei, încurajat de Swift, felicitat de Fiel­ding pentru a fi apărat „cauza bi­nelui“, Hogarth practică, inspirat de puritanismul epocii, o satiră pe cit de incisivă, pe atât de virtuoasă. Şi dacă opera lui e adesea încăr­cată şi confuză, orchestrată aproa­■ pe la intimplare, nu e mai puţin adevărat că ea închide în sine cele mai puternice referiri la­­spiritul englez al epocii. Or, tocmai prin lucrul acesta Hogarth avea să in­fluenţeze întreaga pictură engleză de după el. Influenţa lui avea să fie insă cumva o subterană, pentru că­, deja înaintea­ lui. Cel care in­fluenţase direct pictura­ engleză fu­sese Van Dyck. Mai puţin englez şi, deci, mai puţin caracteristic pen­­■tru­ pictura engleză decit primul, a­­cesta din urmă (ce frumos acel por­tret, care se cheamă „William Ca­­­fendish“ !) beneficia **de un. lim­,baj * cu mai multă aderenţă la universa­litate, mai uşor de însuşit în deta­liile lui exterioare. Portretele, sale cu chipuri nobile, toate asemănă­toare, cu miini identice ieşite din veşminte frumoase, erau tr­ai uşor ,de înţeles şi influenţa lor asupra portretului englez mult mai eviden­tă. Uşor de citit de altfel şi in por­tretistica acelei generaţii de mijloc reprezentate de Gainsborough şi Reynolds. Dacă ceva mai de­vre­me Watts amesteca savant în por­tretele sale mondene trăsături ce ţin de Michelangelo şi Tiţian (un exemplu : „Sir Edward Burne-Jo­nes“), Gainsborough şi Reynolds vădesc o inspiraţie ceva mai unita­­ră­ şi mult mai aproape de spiritul englez. Primul păstrează o anumi­tă grandoare potenţin, însă simţul psihologic al portretului (a se ve­­­dea „Ţăran cu măgari“), în timp ce al doilea ar putea fi un foarte mare pictor (mai ales datorită por­tretelor de bărbaţi) dacă n-ar fi minat de un anume gust, dubios, pentru melodramă (un portret în­cântător totuşi — „Domnişoara Frances Crewe“). Măreţia lirică a sufletului englez avea să fie însă demonstrată de Turner, deşi acelaşi pictor dovedea neputinţa picturii engleze de a o comunica la acelaşi nivel cu marea literatură insulară. Oricum, Turner , era un pas cîştigat. Dar, ceea ce impresionează în cel mai înalt grad vizitatorul aces­tei expoziţii este virtuozitatea, tră­sătură comună tuturor expozanţi­lor. Datorită ei, portretiştii englezi, cu mici şi­­ neglijabile excepţii,, au putut naşte, capodopere, nu atît dint­r-o viziune anume asupra lumii, cit din uluitoarea lor capacitate de , a observa şi a descrie. Expoziţia „Portretul englez“ stă mărturie. Marin Stoian PORTRETUL ENGLEZ I­i Milliî Mircy B„Anotimpurile“ cu preponderenţă, înţelegem exact afinitatea muzicianului cu partitu­ra, dar şi necesitatea prezenţei unui dirijor capabil să stăpinească şi să conducă cu­ deplină siguranţă cele trei compartimente diferite şi să le unească în firul unic al expresiei sonore. Caracterul descriptiv al lu­crării, redarea tablourilor celor pa­tru anotimpuri cu elementele lor specifice — de la munca oamenilor, preocupările şi sentimentele lor şi pînă la onomatopee']?, natur­ii — • generate de fiecare anotimp în par­te, impun interpretării rigoarea şi acurateţea. Evantaiul imaginilor de o întinsă varietate şi relieful dramatismului şi-au dobîndit prin execuţia orchestrei condusă de D. D. Botez expresivitatea încetul cu încetul. Devenirea calităţii inter­pretării imediat după prima parte, „Primăvara“, şi excelentul acord dintre dirijor şi orchestră spre sfirşitul concertului, au vădit efe­merul dialog dintre orchestră şi dirijor, dar şi posibilitatea unei fructuoase colaborări viitoare. O legătură consecventă, o pregătire mai îndelungă ar putea crea şi per­fecta un nou „cuplu“, experienţa şi gradul înalt, de profesionalism al dirijorului fiind în măsură să va­lorifice potenţele prestigiosului co­lectiv simfonic. Fără să ne prile­­juiască momente de extaz, inter­pretarea „Anotimpurilor“ este ex­emplară şi demonstrativă. Carac­terele specifice muzicii compozito­rului vienez sunt relevate cu pre­cizie : elementele populare şi dis­cursul contrapunctic al temelor. Participarea vocală la construirea programului tematic devine remar­cabilă prin măiestria dirijorului. A­­riile şi recitativele, duetele şi ter­­ţetele­ celor trei solişti : Ana (Emilia Petrescu, artistă emerită), Luca (Valentin Teodorian, artist emerit) şi Simion (Gh. Crăsnaru) şi inter­venţiile corului condus de Vasile Pântea refac caracterul narativ al m oratoriului, comunicîrnd ideile cu claritatea şi luminozitatea cristalu­lui. „Primăvara“, „Vara“, „Toam­na“ şi „Iarna“ lui Haydn întreprind nu numai o călătorie în timpul u­­nui an al creatorului, ci o călăto­rie in timpul etern, în anotimpu­rile vieţii înseşi, ale omului de ieri, de azi, de totdeauna. Alina Popovici Interesul cu totul ieşit din comun pentru ultimul concert al Filarmo­nicii „George Enescu“ se justifică în primul rînd prin calitatea pro­gramului prin tradiţia concertelor de vineri de la Ateneul Român şi, desigur, prin prezenţa la pupitrul dirijoral a profesorului Dumitru D. Botez, maestru emerit al artei. Haydn este, chiar şi pentru cei mai puţin cunoscători, un nume ce se identifică cu simfonismul clasic,­cu­ muzica amplă a armoniilor şi a me­lodiilor perfecte, iar prezenţa lui in programul simfonic universal se confundă cu însăşi ideea de „mu­zică“. Atenţia cu care atît orches­tra simfonică a Radioteleviziunii, cit şi orchestra simfonică a Filar­monicii „George Enescu“ au inclus an de an creaţia haydniană în pro­gramele lor (vezi integrala simfo­niilor de la studioul de concerte al Radioteleviziunii şi ciclul de cvar­tete , de la filarmonică) îşi do­vedeşte consecvenţa şi prin acest concert,­ încredinţarea conducerii muzicale dirijorului Dumitru D. Botez se poată spune că era inevi­tabilă. Ascultînd oratoriul „Ano­timpurile“ pentru solişti, cor şi or­chestră ce tratează elementul vocal IFORM „MICUL OM MARE“ Regizorul Arthur Penn, una din cele mai interesante personalităţi ale filmului american contemporan, nu şi-a propus să realizeze încă o versiune, mai mult sau­ mai puţin originală, a epopeei vestului sălbatic sau a luptelor dintre indieni şi colo­niştii albi, care au dus in cele din urmă la exterminarea vechilor locuitori ai continentului, eroii acestui film n­u prea seamănă nici cu generosul ..Old Shatterhand şi­­ nici cu romanticul Winettou, deşi evenimentele se desfăşoară Cam în aceeaşi vreme şi cam prin aceleaşi locuri. Pe eroul principal al filmului semnat de Arthur Penn îl cunoaş­tem din pregenerie, într-o postură intr-adevăr puţinn obişnuită. In faţa unui magnetofon­ şi a unui cercetă­tor zelos, evident hotărît să apere cauza indienilor, un bătrîn cu faţa zbircită ca o smochină uscată, în­cepe să povestească ....acum 111 ani, cînd aveam 10 ani şi scăpasem ca prin minune de săgeţile celor din tribul pawnee, care-mi omori­­seră părinţii...“ De aici începe povestea intr-ade­văr pasionantă a lui Jack Crobb, singurul supravieţuitor alb al bătă­liei de la Micul Corn Mare, unde soldaţii generalului Custer pier pînă la unul, primindu-şi o bine meritată plată pentru jafurile, in­cendierile şi asasinatele comise în numele mult trîmbiţatei „civili­zaţii". Străbatem , alături de Jack Crobb, poreclit „micul om mare“ de către cheyenii care l-au salvat de la moarte şi l-au crescut, o întreagă epocă. ..frămîntată, plină de contra­dicţii şi de contraste, aureolată de nimbul­­legendelor închinate eroilor vestului, dar, din păcate, foarte pu-4 ţin onorabilă din­-punct de­­ vedere­­ al adevărului istoric. în evocarea sa, cunoscutul regizor american se străduieşte să adopte o poziţie­ cit mai obiectivă cu­ putinţă, nu-i cruţă nici pe indieni, nici pe albi, dar este­ evident că dezaprobă pe cei de teapa generalului Custer, care au făgăduit indienilor, pămîn­­turi, garantîndu-le că le vor putea stăpîni atîta timp cîti „iarba va creşte, vîntul va sufla şi cerul va fi albastru" şi apoi fac totul pentru a-i extermină. .­. In ce priveşte diferitele etape pe care le parcurge eroul în lunga sa existenţă, regizorul adoptă o atitu­dine mult mai complexă. In pe­rioada „religioasă“ petrecută de Jack în casa pastorului Pendrake şi a fermecătoarei sale soţii (al cărei portret este admirabil schiţat de Fay Dunaway),­­în cea de „Uce­nic“ la escrocul Meriwealther sau de „luptător cu arma“ în preajma tumultoasei sale surori Caroline, se simte ironia şi chiar o oarecare în­cercare de satiră, din partea lui Arthur Penn, care vizează tocmai acele elemente îndeobşte atît de n idilic prezentate în legendele vestu-­­ lui sălbatic. Aceasta in timp ce, în u secvenţele care ilustrează veşnicele V * ostilaţii ale eroului între tabăra U­cfievenilor şi cea a armatei lui, A. Coster, regizorul foloseşte persona­ V, jv.l „rtjicului om mare“ doar ca un­­ pretext pentru o analiză obiectivă . rjjir Intransigentă a conflictului, t­.i. dintre­ băştinaşii indieni şi coloniştii jj'-i albi, a­ contrastelor puternice dintre' v filozofa, tradiţiile, obiceiurile și moravurile, Unora și ale altora.: . Printr-un foarte abil contrapunct, 1/ ..în aceste secvențe,­ atenția spectato-­rj rului iste deplasată de la persona-* v jul princip?]. Jack, la cel, aparent , secundar, al *,bunicului“, bătrînul X , 'sef'al tribului cleyenitor. Pe nesimx .K uite, in această, parte filmul devine tj ' în., primul­ rînd povestea unei înţe- V lepte şi viteze căpetenii de indieni 0' care ăi înţeles, poate, mai devreme X decit ceilalţi din neamul său, că in- v frîngerile tepsporgre ale albilor nu n înseamnă nimic, fiindcă o victorie V definitivă­­asupra lor devenise*ÎSto- D riceste irrijjdsibilă. ; \ Filmul este, in întregime străbătut. V , de o indicibilă tristețe, de .un soi­t­ de rușine pricinuită de comportarea. X'"‘ deseori inumană a coloniștilor* albi, X iar pe alocuri conține secvențe' pi' dominate de o nedisimulată revoltă,­­ Lucia Bogdan . MU­N­K­A Vă prezentăm noul cartier Crișan din Slatina (vedere din avion) Nu învinuiţi furnizorii (Urmare ,din pag. 1­ a) ancheta noastră în citeva localităţi ale ţării. Bucureşti: Uzina de maşini grele. Nici o preocupare pentru păstrarea, spălarea şi întreţinerea echipamentu­lui in stare de­ perfectă funcţionali­tate. Se murdăreşte, fiecare, să se descurce cum poate ! — (a nu se uita accidentele produse în multe unităţi atunci cînd muncitorii au în­cercat să-şi spele salopetele la locul de muncă cu benzină). Reşiţa: Combinatul siderurgic. E­­xistă instalaţii de spălare la nivelul cîtorva secţii, dar funcţionează fără program, fără orar, nu dispun de personal angajat. Sunt instalaţii fo­losite „cînd este nevoie“. Galaţi: La Şantierul Naval nu se realizează , controlul întreţinerii echi­pamentului de protecţie şi nici nu s-a găsit vreo soluţie pentru spăla­rea lui. De altfel, aici este defectu­oasă şi păstrarea, dar, mai ales, nu se află sub nici un control, modul de folosire. Cizmele dielectrice, de ex­emplu, sunt folosite şi in afara locu­rilor de muncă (lucru valabil ,şi pentru Uzina mecano-navală şi Di­recţia navigaţiei fluviale). * Am găsit, desigur- in localităţile a­­m­intite şi aspecte pozitive legate de întreţinerea echipamentului. Şi ca o apreciere generală, se cuvine a spune că întreprinderile industriei chimice au pus la punct toate lucră­rile ţinînd de întreţinerea şi păstra­rea echipamentului. Să fie oare vorba numai de faptul că aici, dato­rită condiţiilor locului de muncă, curăţarea şi întreţinerea este o cerin­ţă tehnologică? Nu. De altfel şi in alte unităţi, la Combinatul siderurgic Galaţi, lazina laminorul de tablă subţire Galaţi, Laminorul Brăila, s-au amenajat sau sunt în curs de amenajare staţii de spălare, ateliere de întreţinere. Se cuvin insă aici nişte precizări. Din modul lor de funcţionare reiese clar că organizatorii nu le înţeleg raţiu­nea existenţei­. Important este ca intervenţia să fie făcută la timp, să nu se aştepte ca respectivele sorti­mente de echipament să ajungă la recondiţionat, in stare de uzură a­­vansată, cind lucrul devine practic inutil. Deci, in permanenţă serviciul de protecţie a muncii din întreprin­deri, antrenind activul inspectorilor obşteşti din grupele sindicale, să c­orn-­ troleze gradul de uzură a echipa­mentului pentru a se interveni la timp. O astfel de măsură a fost luată la Combinatul siderurgic Reşiţa din iniţiativa organelor sindicale. Nicolae Chiovari, preşedintele co­mitetului sindicatului, înţelegînd că muncitorul, ca producător şi bene­ficiar al bunurilor materiale, este în egală măsură şi stăpinul echipamen­tului de protecţie, avînd deci obliga­ţia să-l păzească, să-l apere de dis­trugeri ca pe orice alt bun al avu­tului obştesc, a iniţiat o largă ac­ţiune pentru păstrarea şi întreţinerea lui. De altfel, întreţinerea nui solicită decit puţin spirit gospodăresc. O maşină de spălat, o maşină de cusut (locuri de muncă pentru femei), scutesc însă o serie de griji şi aler­gături. La Uzina de construcţii de maşini Reşiţa, atelierul de întreţine­re încadrat cu 4 meseriaşi execută şi anumite sortimente de echipament mai greu de procurat: şepci cu pre­lată cu vizor la cozoroc pentru oţe­­lari, mănuşi din azbest confecţionate din şorţuri sau alte articole degrada­te. Nu-i aceasta o dovadă de bună gospodărire? Am luat pînă acum in discuţie întreprinderi mari, cu posi­bilităţi materiale. Dar întreţinerea echipamentului de protecţie şi de lu­cru poate fi rezolvată şi pentru uni­tăţile mici, pentru întreprinderile industriei locale, la nivelul reşedin­ţelor de judeţ, al municipiilor. Ne referim la centrele de întreţinere ale UCECOM. Experienţa există în unele judeţe, poate fi preluată, eventual studiată de direcţiile de specialitate ale UCECOM-ului şi bineînţeles ex­tinsă. Nu putem încheia aceste ronduri fără a aminti obligaţiile ce revin inspectoratelor teritoriale pentru protecţia muncii, în controlarea mo­dului în care întreprinderile se a­chită de obligaţiile legiferate în di­recţia păstrării şi întreţinerii echi­pamentului de protecţie. O facem, pentru că organele de control ale inspectoratelor închid adeseori o­­chii şi pretind mai puţin directorilor de întreprinderi atunci cînd e vor­ba de întreţinere. De altfel, răspun­sul dat de inspectorul şef al Inspec­toratului judeţean pentru protecţia muncii Caraş-Severin — inginer Curt Gillich — la întrebarea repor­terului, a fost foarte general: „La nivelul centrului industrial, în mu­nicipiul Reşiţa problema este mai bine rezolvată , vreau să spun mult mai bine rezolvată decit un judeţ...“ Şi doar atît am putut afla de la to­varăşul inspector şef. Generalităţile şi presupunerile nu le luăm în con­siderare. Era clar că interlocutorul nu deţinea prea multe informaţii. Şi asta pentru că cei ce trebuiau să-l informeze nu consideraseră necesar să intre şi in aceste „amănunte“. A­­mănunte de care dacă s-ar ţine sea­mă s-ar atinge — după aprecierile to­varăşei Elena Ochea — cel puţin du­rabilitatea prevăzută în normative. Aşadar, fără să fim mai puţin exi­genţi cu producătorii şi cu calitatea echipamentului de protecţie, trebuie să punem totuşi puţină ordine şi în propria gospodărie. Da! A apărut ALMANAHUL „SCINTEIA“ 1973 Cartea pe care aţi aşteptat-o 365 de zile se află la chioşcuri şi librării M­E­M­E­N­TIl JOI — 7 DECEMBRIE PROGRAMUIU­I 6.00 Muzică şi actualităţi 1 7.00 Radiojurnal 9.30 Odă limbii române 10.00 Buletin de ştiri 10.30 Clubul călătorilor 11.00 Buletin de ştiri 12.00 Discul zilei 13.00 Radiojurnal 15.00 Buletin de ştiri 15.40 Muzică de estradă 16.00 Radiojurnal 18.00 Orele serii 21.00 Revista șlagărelor JOI — 7 DECEMBRIE — {PROGRAMUS. I 9.95 România in lume »* •. 10.90 Curs de limba rusă 10.30 De la Alfa la Omega 13.50 Telejurnal 18.50 Cronica literară * ■. if 19.00 Satul contemporan 19.20 — 1001 de seri 19.30 Telejurnal ‘ 20.30 Studioul­ de poezie, al TV 21.30 Pagini de umor it^o Tineri despre ei înşişi 22.30 — 24 de ore * ** program dt ii 17.30 Agenda TV 18,10 In direct... de la fabrica „Auto­. buzul“ 18.40 Film aerial­­ Pierduţi In spaţiu 22.00 Radiojurnal 22.30 Concert de seară 24.00 Buletin de ştiri PROGRAMUL II 6.05 Buletin de ştiri 7.00 Radiojurnal 9.00 Te slăvim, partid al vieţii­­ 11.55 ştiinţa la zi 12.00 Buletin de ştiri 13.00 Radiojurnal 13.30 M­izică populară 14.00 Buletin de ştiri 14.30 Ateneu 15.30 Radioşcoală 16.00 Radiojurnal 17.00 Buletin de ştiri 1­8.40 Cronica lirică 19.00 Buletin de ştiri 19.30 Radiosimpozion 20.00 Concertul Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii 22.00 Invitaţie la dans 23.00 Buletin de ştiri 19.30 Telejurnal 20.00 Concert al orchestrei simfonice a Radioteleviziunii 21,55 Telerecital : Costache Antonin Lupul mărilor — Răzbunarea. LU­,­­ .CEAFARUI» — 9 ; 12,30 . 16 , 19.30. BUCUREȘTI — 9 i 12.45 ; 18,16 . 20. Micul om mare. SCALA — 9,15 ; 12; . 15.30.. 18,15. 21. FESTIVAL — 0; U,45­;r 14,30. 17,45 7. 20,30. Săptămina filmului britanic. CAPI­ tpL — Doom­watch 7,30 ; 10,15 . . 1-S : 15.45 ; 18,30 ; ,21.ift^. Frum­os, onest, emigrat in Austra­lia. PATRIA — 9 ; 11,30 ; 14 ; 16,30 ; ia ; 21,15.. . f Cazul Mattel. CENTRAL — 10 ; 12,30 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. Săgeata căpitanului Ion. LUMINA — 9 ; 11,15 ! 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. GRIVITA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18;15 ; 20,30. ARTA — 15,30 ; 18 ; 20,15. Seceră vîntul sălbatic. FAVORIT 9.15 : 11,30 : 13,45 ; ÎS ; 18,15 : 20.30. EXCELSIOR — 9,15 ; 12,30 ; 13,45 ; 16 ; 18.15 ; 20,30. MODERN — 8,45 ; 11 : 13.30 ; 16 ; 18,50 ; 21. Drum In penumbră. DOINA — 11.15 ; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20.45 la orele 9.45 program de desene animate pen­tru copii, iar duminica orele 11-12.30. Bulevardul romului. FEROVIAR — 8,45 ; 11 ; 13,30 ; 16 , 18,30 ; 21. ME­LODIA — 9,15 ; 11,45 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. GLORIA — 9,15 ; 11,45 ;15,45 ; 18,15 ; 20,45. TOMIS — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. Colega mea vrăjitoarea. TIMPURI NOI — 9,15—13 în continuare Program de documentare — 20,15. Vacanță la Roma. AURORA — 9 ; 11;15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,15 FLA­MURA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. Creierul. DACIA — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. Cu miinile curate. BUCEGI — 15,45 ; 18 , 20,15. COTROCENI — 14 , 16 ; 18 , 20. Sfinta Tereza »i diavolii. BUZEȘTI 15,30 ; 18 ; 20,15. Anonimul veneţian. UNIREA — 15,30 ; 18 ; 20,15. Pasărea liberă. DRUMUL SARA — 16 , 18 ; 20. Marea hoinăreală. LIRA — 15,30 ; 18 ; 20,15. FLOREASCA - 15,30 ; 18 ; 20,15. A fost odată un poliţist. GIULEŞTI — 15,30 ; 18 ; 20,30. Explozia albă. PACEA — 16 : 18 ; 20. Călăreţii. CRINGAŞI — 15,30 ; 18 ; 20.15. Am Încălcat legea. VOLGA — 9 : 11;15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20.30. MIO­RIŢA — 9 , 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20.15. Martin In al noulea cer. MUNCA — 16 ; 18 ; 20. Mania grandorii. VITAN — 15,30 ; 18 ; 20.15. POPULAR - 15,30 ; 18 ; 20.15. Cheia. COSMOS — 18 , 20,15. O floare și doi grădinari. COSMOS — 9 : 12 : 15. “ Fugi ca să te prindă. FLACARA — 15.30 ; 18 : 20,15. Ferma din Arizona. RAHOVA — : 19-Nu te Întoarce. PROGRESUL — 15.30 ; 18 : 20,15. Fuga e sănătoasă. LAROMET — 15.30 ; 17,30 ; 19,30 VIITORUL 15,30 ; 18 : 20,15. Joi 7 decembrie 1972 Brigada de la panou (Urmare din pag. 1­ a) la ruperea lirelor, întrajutorarea in muncă. — Mai aveţi timp şi pentru a­­jutorarea celorlalte tovarăşe de muncă din brigadă ? — Desigur, îmi răspunde Maria Vizi. Vedeţi, toate cele 6 războaie pe care le deservesc eu funcţio­nează normal. Dar la colega de a­­lături s-au oprit două deodată... Am văzut-o atunci pe Maria a­­lergind la unul din războaiele o­­prite şi intr-un timp scurt ambele şi-au reluat zgomotul lor specific. Brigada maistrului Kiss are un palmares bogat. Faţă de 36 la sută, cit prevede planul la calitatea ex­tra, brigada a atins 52 la sută, iar la calitatea I, 62 la sută, faţă de 55 la sută plan. O îmbunătăţire, deci, a indicelui de calitate cu 14 la sută faţă de prevederi. Membrii brigăzii se intilnesc de­­seori şi dezbat sarcinile ce le re­vin pe fiecare decadă şi lună, caută mereu noi soluţii menite să ridice eficienţa activităţii lor. Nu demult, maistrul a întrebat fetele: „Putem oare să realizăm mai multe economii, să eliminăm ca­uzele care provoacă risipa de fire?“ Au analizat întrebarea sub toate aspectele realităţii de la locurile de muncă. Şi gândirea şi ac­ţiunea colectivă au dat şi de a­­ceastă dată rezultate. Au fost e­­conomisite importante cantităţi de fire de urzeală şi de bătătură, prin citeva procedee ca : utilizarea su­lului la ţesut pînă la ultimul cen­­timetru, eliminarea ţesăturilor cu defecte şi a fenomenelor care pă­tau firele cu ulei etc, etc. De men­ţionat că brigada a lucrat o zi din luna trecută cu fire economisite, fiind hotârită să permanentizeze a­­ceastă acţiune. — Suntem­ hotăriţi să apelăm şi la alte soluţii avantajoase, ne spu­nea la despărţire maistrul Kiss. Vrem să încheiem anul acesta cu realizări superioare angajamentului asumat, să îndeplinim exemplar, din primele zile, sarcinile sporite ale planului pe 1973. Avem forţe şi posibilităţi suficiente, in acest sens. Opera Română anunţă REPERTORIUL DIN PERIOADA 7 DECEMBRIE - 17 DECEMBRIE Joi 7 decembrie, ora 19,30 - BOEMA Vineri 8 decembrie, ora 19,30 - BĂRBIERUL DIN SEVILLA Duminică 10 decembrie, ora 11 - MADAME BUTTERFLY Duminică 10 decembrie, ora 19,30 - MANDARINUL MIRACULOS, SARBATOAREA PRIMĂVERII Miercuri 13 decembrie, ora 19,30 - SEARA VIENEZA Joi 14 decembrie, ora 19,30 - LILIACUL Vineri 15 decembrie, ora 19,30 - DON CARLOS Sîmbătă 16 decembrie, ora 19,30 - MANDARINUL MIRACULOS, SARBA­TOAREA PRIMĂVERII Duminică 17 decembrie, ora 19,30 - FLAUTUL FERMECAT Biletele se găsesc la casa Operei Române din B-dul Gh. Gheorghiu- Dej 70-72, tel. 13.18.57 ţi la agenţia din Calea Victoriei 40 (Pasajul Majestic) tel. 16.48.20, zilnic intre orele 10-13 şi 17-19,30.

Next