Munca, martie 1973 (Anul 29, nr. 7864-7890)

1973-03-23 / nr. 7883

Pagina a 2-a MUNKA RALIUL ŞANTIERELOR-1973 9. PLATFORMA INDUSTRIALA CARACAL Explicaţii şi justificări pe... patru osii Inaugurarea primei capacităţi de producţie a Uzinei de vagoane trebuia să aibă loc la 31 decem­brie 1972 , dar evenimentul nu a avut loc. Prima serie de vagoane nici la ora actuală nu se află în montaj, în jurul datei de 1 februarie, în­­tr-o discuţie cu corespondentul nostru Dumitru Burcea, tovarăşul ing. Dinei Stemate, directorul uzi­nei, declara : „Eu consider că şi constructorul poartă o mare răs­pundere pentru tărăgănarea lucră­rilor, intrucit în tot acest timp putea efectua închiderea halelor, putea realiza partea de rezistenţă de la staţia de 110 kV, racordul la calea ferată uzinală şi turnul de apă, precum şi o serie de alte lucrări, care condiţionau asigura­rea începerii probelor de producţie cu materie primă“. în prezent, în secţiile de fabri­caţie, unde :— în treacăt fie spus — nu sunt create condiţii cores­punzătoare de muncă, agentul termic lipsind cu desăvîrşire, iar unele închideri şi etanşeităţi ne­terminate sau executate defectuos, se confecţionează doar subansamble de mici dimensiuni şi repere de minimă importanţă, pentru a se da totuşi de lucru muncitorilor deja angajaţi. — Este adevărat că suntem­ în restanţă cu lucrările la acest o­­biectiv faţă de termenele prevăzute în planul de stat — relata to­varăşul inginer Ion Bocicariu, şeful şantierului nr. 5, antre­prenorul general al lucrării. Prin­cipala cauză rezidă în primirea cu întîrziere a documentaţiei tehnice de la I.P.C.M. (Institutul de proiec­tări pentru construcţia de maşini), care, la rîndul său, se justifică prin schimbarea tehnologiei de către beneficiarul principal al pro­duselor. Iată deci explicaţia actua­lului stadiu în care se află lucră­rile şi, după cum vedeţi, este o cauză de ordin obiectiv. „ Lucrările de montaj se desfă­şoară în mod normal, conform prevederilor din graficul coordona­tor, a ţinut să sublinieze inginerul Nicolae Gheran, şeful lotului mon­­tori. Constructorul ne asigură per­manent front de lucru. Dovadă, planul pe primele două luni din acest an a fost îndeplinit în pro­porţie de 100,6 la sută. Necazuri — fiindcă avem, şi nu puţine — ne fac furnizorii de utilaje şi proiectanţii. Primii, pe lingă faptul că nu livrează la termen şi în ordinea punerii în operă utilajele, le trimit cu defecţiuni de execu­ţie. De pildă, cele trei macarale se­­micapră, livrate de Uzinele mecani­ce Timişoara, prezintă serioase aba­teri de la documentaţia tehnică, neputind fi montate pe grinzile de rulare. Ecartamentul este mai mare decit cel prescris, la două dintre ele, iar la cel de al treilea contactul cu grinda de rulare nu se încadrează în toleranţele ad­mise, existînd pericolul de prăbu­şire în hala de producţie, deci, de accidentare. Cit priveşte greută­ţile pe care ni Ie face proiectantul de utilaje, am să mă refer la un exemplu, suficient de concludent. Pe şantier au sosit deja toate pie­sele componente ale instalaţiei de vopsit vagoane. Am început şi montajul lor. Se putea continua dacă experienţa noastră ar fi reuşit să suplinească în totalitate lipsa proiectantului. Dar, nu ne-am încumetat să continuăm montajul fără documentaţie, fapt ce a con­dus la sistarea acestei operaţii. Asemenea exemple aş putea să vă mai dau. înainte însă de a încheia, pot să subliniez şi un alt aspect pe care nu l-am enumerat la început, şi anume acela al întîrzie­­rii cu care beneficiarul, responsa­bilul de drept al acestei lucrări, ne asigură cu piese şi utilaje fron­tul de montaj. Sînt multe locuri în care avem condiţii de lucru, dar lipsesc una sau alta dintre piesele sau agregatele necesare montării­­. Rămînerea în urmă cu reali­zarea şi darea în funcţiune a primei capacităţi a uzinei ar trebui privi­tă cu mai mult spirit autocritic. Este adevărat — susţinea inginerul Teodor Iercan, de la Grupul de uzine Arad, pe care l-am găsit pe şantier—că au fost unele cauze de ordin obiectiv, dar de ce să nu recunoaştem că sunt şi multe su­biective. Constructorul, bunăoară, în dorinţa de a recupera restanţa, a impulsionat ritmul de execuţie. Evident, nimic rău nu asta, dar, din „grabă“ prea mare, a făcut concesii calităţii şi cotelor stabi­lite de proiectant la plantarea stîlpilor de la structura de rezis­tenţă în paharele de fundaţie. La stîlpii de beton ce poartă numerele 22 şi 68, din deschiderea BBC a halei de producţie, devierile pragu­lui pe care trebuie montată calea de rulare a podurilor rulante sunt de plus 79 mm, respectiv minus 68 mm. Deci, constructorul, în ca­litatea sa de antreprenor general, îşi „bagă singur beţe în roate“, deoarece montorii nu pot instala podurile pe o cale de rulare care nu Ie va asigura funcţionarea. Am putea fi învinuiţi că vedem nu­mai lipsurile altora. Şi noi, bene­ficiarii, le avem pe ale noastre. Mă refer, îndeosebi, la asigurarea cu utilaje tehnologice şi cu sub­­ansamblele aferente punerii în funcţiune. Este o sarcină de mare răspundere şi presupune multă perseverenţă. In general, am reu­şit să asigurăm, deşi cu oarecare întîrziere, furniturile tehnice pen­tru care am avut obligaţii. Men­ţionez însă că întîmpinăm seri­oase dificultăţi, unele dintre ele greu de biruit. Nici la ora actua­lă nu am reuşit să procurăm cele 16 obturatoare de flacără, apara­tele de măsură şi control şi alte dispozitive pentru centrala ter­mică. Consecinţa ? In hala de producţie nu există încălzire şi nici abur tehnologic. Iată deci că un noian de lipsuri sunt parcă aşezate — ca să ne ex­primăm în termeni de specialitate — pe „osiile“ confecţionate din explicaţiile şi justificările celor patru factori de răspundere care ne-au dat relaţii în această pri­vinţă. Care este, de fapt, realita­tea ? într-adevăr, constructorul a primit cu întîrziere de cîteva luni documentaţia tehnică. Dar, aşa după cum a recunoscut însuşi şe­ful şantierului, dacă forţa de muncă era suplimentată cu 200— 300 de oameni, constructorul ar fi fost în măsură să creeze front de lucru montorilor la datele pla­nificate. Că angajarea acestora sau transferarea lor de către Trus­tul de construcţii industriale— Craiova nu era deloc o treabă uşoară, n-o contestă nimeni. Ope­raţiunea nu era însă imposibilă. Apoi, lipsa de conlucrare cu sub­­antreprizele, în special cu monto­rii, este o altă sursă care a favo­rizat execuţia unor lucrări neco­respunzătoare, care s-au reflectat în diminuarea ritmului de lucru al şantierelor. Iar montorii, care au dovedit tragere de inimă şi pricepere, puteau asambla un vo­lum mai mare de utilaje tehnolo­gice şi instalaţii existente pe şan­tier, chiar dacă sortimentaţia era incompletă. Beneficiarul, care în general aruncă vina pe furni­zorii de utilaje, uită că şi-a pus autograful pe graficul de eşalo­nare a lucrărilor de investiţii şi că atunci cînd a acceptat terme­nele de procurare a utilajelor şi a echipamentelor tehnologice nu a ridicat nici un fel de obiecţiuni. Iată de fapt un adevărat lanţ al slăbiciunilor fiecăreia dintre părţi, care se permanentizează de luni de zile. Cert este că la ora actua­lă,­după două luni şi mai bine de la expirarea termenelor de punere în funcţiune, această capacitate de producţie se află intr-o situaţie mai puţin bună decit „o văd“ cei cu care am discutat. Mai ales că viscolul violent şi tardiv din săp­­tămîna trecută a cam răscolit şan­tierul şi a încurcat mai mult so­cotelile celor de aici. Considerăm de aceea că a sosit timpul ca în locul explicaţiilor şi al justificări­lor să se ia măsuri ferme pentru a se trece neîntîrziat la rezolvarea problemelor in suspensie şi la construcţia propriu-zisă a vagoa­nelor. Fără documentaţie tehnică nimic nu se poate monta. Imaginea surprinsă în hala de asamblare şi vopsire a Uzinei de vagoane înfăţişează utilaje şi subansamble care nu pot fi puse în operă deoarece „I.P.C.M.“ Bucureşti nu respectă prevederile graficului de asigurare a proiectelor „...calitatea este obiectivul, principal al muncii formaţiei pe care o conduc“ (Nicolae M. Caracudă) „„.cu fluctuaţia pe care o am in brigadă pot eu să obţin lucrări de bună calitate ““ (Ion Cruşoveanu) Vecini şi to­tuşi departe Există pe şantierul platformei Caracal formaţii de lucru discipli­nate, care, lună de lună, îşi înde­plinesc planul şi dau lucrări de bună calitate , dar şi altele — este adevărat, puţine — care sistema­tic se situează sub normă, iar ca­litatea slabă a operaţiilor efectua­te de ele impune frecventei reme­dieri. Să luăm, de pildă, două bri­găzi de ziduri aflate de mai mult timp în întrecere. Este vorba de cele conduse de muncitorii Nico­lae Caracudă şi Ion Cruşoveanu. Prima lucrează la Uzina de va­goane, iar cea de a doua la Fa­brica de tricotaje. Caracudă şi oamenii săi au rea­lizat în primele două luni un in­dice de îndeplinire a normelor de 1,10, în timp ce echipa lui Cruşo­veanu doar 0,89. Ceea ce ne-a de­terminat să vorbim despre aceste brigăzi constă în stilul şi metodele de muncă ale fiecărui şef de echi­pă, în modul în care aceştia se ocupă de asigurarea condiţiilor optime de lucru, de îndeplinirea întocmai a sarcinilor încredin­ţate, de participarea lor efectivă, alături de colectiv, la materializa­rea planului. Desfăşurarea ritmică a execuţiei şi cu randament superior presu­pune mai întîi o bună organizare a activităţii productive. Din acest punct de vedere, şeful de brigadă Nicolae Caracudă poate fi un etalon. El îşi repartizează oamenii pe genuri de lucrări şi operaţii pentru care au aptitudini şi le stăpînesc bine profesional. Apoi, aprovizionarea tehnico-materială a fiecărui loc de muncă este o altă condiţie a bunului mers al folosirii cu indici înalţi a timpu­lui de lucru. Cunoscînd programul pentru a doua zi, conducătorul brigăzii despre care am vorbit se îngrijeşte, încă înainte de începe­rea lucrului, de aducerea la fron­turile de muncă a materiilor pri­me, materialelor şi sculelor. Pro­­cedînd în acest mod, la „semnalul sirenei“ activitatea demarează din plin. De mare importanţă pentru randamentul muncii oamenilor este prezenţa conducătorului în mijlocul lor, acordarea asistenţei tehnice în momentele critice pen­tru fiecare, crearea unui climat de efervescenţă creatoare, de înţe­legere şi întrajutorare tovărăşeas­că, cerinţe înţelese bine de Cara­cudă şi adoptate ca modalităţi curente în activitatea şi compor­tamentul său. De altfel, în ziua cînd am fost pe şantier l-am­ gă­sit în mijlocul oamenilor săi, aju­­tîndu-i cu sfatul şi cu braţele la execuţia finisajelor interioare la hala de montaj final şi vopsire a vagoanelor. Oamenii, de vîrste di­ferite, dar uniţi prin profilul muncii şi unitate de voinţă, acţio­nează ritmic. Ei ştiu că lucrările pe care le execută sunt indispen­sabile dării în funcţiune a acestei secţii, că de calitatea lor fiecare este răspunzător în aceeaşi măsu­ră. Aşa se explică faptul că oa­meni ca Dumitru Nicolae, Ion Bucă, fraţii Petre şi Ion Deaconu, Gheorghe Mitrache şi mulţi alţii, de ani de zile au dat numai lu­crări de bună calitate, evitindu-se remedierile şi consumurile supli­mentare de materiale şi manoperă. De altfel, această formaţie de lu­cru este declarată brigadă a cali­tăţii. Dar, să-i vedem la lucru şi pe oamenii din brigada lui Ion Cru­şoveanu. I-am găsit pe acoperiş, executînd cu intermitenţă umplu­turile de beton între elementele prefabricate. Cauza ritmului lent în care se muncea a fost explicată prin aprovizionarea neritmică cu materiale. Oare această sarcină nu este o obligaţie de prim ordin a şefului de brigadă ? Cine altcine­va trebuie să se ocupe de aduce­rea celor trebuincioase, în mod ritmic, dacă nu omul căruia i s-a încredinţat conducerea brigăzii ? Tovarăşul Cruşoveanu a găsit multe explicaţii, bineînţeles de circumstanţă. A dat vina pe staţia de preparare a betonului, pe bas­culantele care-l transportă, pe in­stalaţiile de ridicat. Dar acestea aparţin aceluiaşi şantier, iar si­tuaţia brigăzii lui Caracudă nu Utilaje sub cerul liber, pentru că in hală e... zăpadă! Temeliile Fabricii de tricotaje au fost puse din primăvara anu­lui trecut. La începutul trimes­trului IV a.c., unitatea va trebui să producă primele cantităţi de tricot. Prin profilul şi capacita­tea sa, obiectivul va asigura un mare număr de locuri de muncă pentru tinerele absolvente ale şcolilor profesionale şi ale cursu­rilor de calificare. Hala princi­pală de producţie, în care se va desfăşura întregul ciclu de fa­bricaţie, este o construcţie cu două nivele — parterul pentru secţia tricotaje, iar etajul pentru cea de confecţii. Pe tovarăşul Pompiliu Mihalcea, inginerul-şef al fabricii, l-am găsit pe şantier supraveghind descărcarea unor utilaje tehnologice. De altfel, nu erau primele care stăteau depo­zitate sub cerul liber, în aştepta­rea poziţiilor finale de montaj. Interesîndu-ne de stadiile fizice ale lucrării, am aflat că acestea sînt mult rămase în urmă. La ora actuală, hala trebuia com­plet închisă atit lateral cit şi la acoperiș, iar pardoselile termi­nate, astfel încît montorii să aibă front de lucru. Dar, despre așa ceva nici vorbă. Hala nu este nici închisă şi nici acope­rită, iar în loc de pardoseli, am găsit mormane de zăpadă şi no­roi pînă la genunchi. Şi aici am găsit o situaţie aidoma celei de la „Integrata“ Slatina , trebuind să-şi mobilizeze forţele la Fa­brica de nutreţuri combinate, care a intrat în funcţiune în primul semestru al anului tre­cut, iar apoi la Uzina de vagoa­ne, pentru terminarea primei ca­pacităţi, constructorul a neglijat fabrica de tricotaje. In loc de 200 de oameni solicitaţi de rit­mul de execuţie pentru atinge­rea stadiilor fizice planificate, în anul trecut nu au lucrat, în medie, decît 30—40. Dar nici cei prezenţi nu au putut utiliza complet timpul aferent produc­ţiei, constructorii de aici nea­­vînd un set de lot care să-i coordoneze. Aprovizionarea ne­ritmică cu materiale, îndeosebi cu beton şi prefabricate, şi în general slaba organizare a mun­cii au avut ca urmare o nereali­zare a planului pe 1972 de 3,5 milioane leî, iar în primele două luni din acest an doar 60 la sută din cît și-au planificat pe ...60 de zile. Utilajele tehnologice au sosit la termen la Fabrica de tricotaje. Ele nu au putut însă să-și ocupe locul In fluxul tehnologic deoarece constructorul nu a asigurat front de lucru montorilor aşa cum avea obligaţia Vineri 23 martie 1973 I Către „Vulcan46 Bucureşti * Termenul de livrare a caza­­nelor C.R.-16 atmosfere pen­tru abur tehnologic şi încăl­zire a expirat de anul trecut, dar agregatele amintite nu le-am primit. Nu uitaţi că în trimestrul IV a.c. întreprinde­rea va trebui să intre în func­ţiune, iar ciclul de montaj şi probe I.S.C.I.R. al instalaţii­lor centralei termice durează cîteva luni. COLECTIVUL FABRICII DE TRICOTAJE — CARACAL Către Centrala industrială a tricotajelor­„Tricodava66 București y Studiul tehnico-economic — U n în varianta finală — pentru Q X Fabrica de tricotaje Caracal­­ « a fost elaborat de Institutul V­­) de proiectări pentru industria n n uşoară în 1971. Pe baza lui a a » început lansarea comenzilor V fi la uzina „Vulcan“, Centrala 0 n industrială de automatizări B V (C.I.A.) — Bucureşti şi alţi V V furnizori de utilaje şi instala- C A ţii de automatizare. n X In 1972, cînd a apărut Pro- \ « iectul de execuţie (P E.), o se- V Y rie de utilaje prevăzute în B X S.T.E. au dispărut, iar altora X V li s-au modificat caracte- r U risticile. Acum au început să O p­­sosească pe şantier o parte % % din utilajele comandate, şi V W vor măi veni, aşa după cum y n am fost anunţaţi. In legătură B X cu cele care au fost modifi- V vx cate, noi am solicitat con- U U structurilor să le realizeze în ß X spiritul prevederilor P.E. A- X V ceştia (C.I.A. şi Uz. Vulcan — V 0 Bucureşti) nici n-au vrut să 0 A audă deoarece utilajele şi a- ß v paratele respective se aflau X y în fabricaţie. Ce ne facem ? jtj A Cum ieşim din acest impas ? B § COLECTIVUL FABRICII DE 0 X TRICOTAJE — CARACAL X Uzina este cu nimic mai avantajoasă din acest punct de vedere. Rezulta­tele sunt însă la antipod. O altă justificare a şefului de brigadă de la Fabrica de tricotaje este că ve­chimea oamenilor pe care-i con­duce nu depăşeşte cinci ani de cînd fac parte din această forma­ţie de lucru. Este adevărat că indicele de fluctuaţie este mare. Dar de ce nu se întreabă interlo­cutorul care este adevărata cauză a lipsei de permanentizare a oa­menilor de a căror activitate răs­punde ? Aici lucrează atît con­structori cu vechime de peste 20 de ani în meserie, cît şi tineri, împletind armonios cunoştinţele vîrstnicilor cu elanul tineresc, in­contestabil că rezultatele ar fi pe măsură. In această formaţie spi­ritul colectiv aproape că nu exis­tă, iar de conlucrare nici nu se poate vorbi. Iată deci două brigăzi, ale ace­luiaşi şantier, fiecare avînd pro­priul stil de muncă. Una, a lui Cruşoveanu, execută lucrări de slabă calitate şi cu randament scăzut, iar cealaltă, condusă de Ni­colae Caracudă, care are rezul­tate ce o situează pe primul loc al întrecerii socialiste între for­maţiile de zidari, pe lîngă înde­plinirea planului la zi este ne­voită să efectueze şi remedierea defecţiunilor de execuţie... ale pri­mei. Situaţia de pe această platformă este într-adevăr precară, orice întîrziere avînd implicaţii dintre cele mai nedorite în angrenajul producţiei din ramurile cărora aparţin aceste unităţi şi chiar a în­tregii economii. Titularii de investiţii, centralele industriale, benefi­ciarii, proiectanţii, constructorii şi montorii, ca şi furnizorii de uti­laje şi de materiale trebuie să-şi conjuge eforturile şi să acţioneze prompt pentru înlăturarea dezacordurilor existente încă în „simfo­nia“ muncii de aici, generalizînd practicile eficiente şi experienţa pozitivă acumulată în recuperarea restanţelor şi darea la termen în funcţiune a obiectivelor în construcţie. Pompiliu Ianculescu Dumitru Buf Fotografii Petre Cozla

Next