Mureşul, 1923 (Anul 2, nr. 1-48)
1923-10-21 / nr. 40
2 LEI EXEMPLARUL Anul II. Nr. 40 — Tg.-M Mureş, 21 Octombrie 1923 Redacţia şi Administraţia: Târgu Mureş, Piaţa Regele Ferdinand No. 38 etaj I. ORGAN POLITC_ SĂPTĂMÂNAL REDACTAT DE UN COMITET. Editor şi girant responsabil : NICOLAE VULCU. Anfereul lui Arvinte cu actuala remaniere sunt tot una. Vrem remanierea integrală în frunte cu I. I. C. Brătianu. Abonamentul: Pe un an.....................80 Lei Pe jum. an .... 40 , Pe un sfert de an . . 25 . Befia de sânge. Argumentarea cu corpuri contondente, practicată de multă vreme la noi, — ţara tuturor contrastelor, în care pumnul şi zbieretul sunt suprema putere de convingere, — a dat la lumină, în ultimul timp, dezasperanta constatare că, aşa zişii intelectuali, oameni cu titluri academice, sunt tot atât de simplişti în judecată şi tot atât de inteligenţi în aplicarea pretinselor principii ce au, ca şi oamenii cavernelor. Intr’o ţară, care are cel mai strălucit procent de analfabeţi, într’o ţară de orbi „unde chiorul poate fi împărat“, într’o ţară în care până ori massa poporului se zbătea în cea mai neagră sărăcie şi în cea mai complectă incultură, care va continua încă multe decenii, într’o asemenea fericită ţară orice farseur, cu puţină inteligenţă, cu multă obrăznicie şi cu totală lipsă de conştiinţă, poate produce curente sociale, poate să-şi adune oricând o mână de inconştienţi sau nebuni, car zăpăciţi de vârtejul vorbelor goale, să se erijeze în propagandişti şi reformatori sociali şi să învârtească cu entuziasm ciomagul tot atât de inteligent ca şi omul ce-l stăpâneşte. Iată pentru ce se pot produce la noi au atâta uşurinţă cele nemaiauzite diversiuni cari întunecă, zăpăcesc şi încurcă pe toată lumea. O problemă socială sau economică cu desăvârşire simplă, trecută prin mintea otrăvită a unui conducător-farseur, a cărui vorbă este cuvânt de Evanghelie pentru gloata de gură cască mânuitori de bâte, duce direct şi simplu la cea mai sălbatică anarhie. Şi, cât timp lucrurile merg în vechiul lor făgaş, asigurând tuturor categoriilor sociale un codru de pâne şi-o zdreanţă pentru corpul sleit de inaniţie, prostia omenească dormitează şi ea lăsând pe cei mari să-şi facă afacerile. Dar, când răsare vreo criză socială sau economică, şi gloata este ameninţată să nu-şi poată agonisi nici fărmăturile cu care se hrănea până ori, când răsare o criză ca aceia în care ne zbatem acum fără să găsim vreo portiţă de scăpare, când prostia omenească mare, incomensurabilă, genială, nu poate găsi cauzalitatea şi simte numai efectele, atunci, holbându-şi ochii lipsiţi de orice inteligenţă, caută să dee soluţii unor probleme economice şi sociale despre care habar n’are şi debitează o sumă de aberaţii cărora ţine să le dea aspectul de adevăruri ştiinţifice. Iată originea antisemitismului fascist, sau fascismului antisemit. Şi după cum ţăranul în judecată lui simplistă dar mai ales fatalistă, crede că-i merge rău pentru că un duşman necunoscut cu ajutorul uni babe descântătoare „i-a făcut vrăji“’ din care pricină toate-i merg pe dos, tot aşa pseudo-intelectualul român, fie el băeţoi din liceu sau universitate, fie belfer superior sau liber profesionist, complect inconştient de angrenajul social în care se zbate şi înăduşit de prejudecăţi stupide şi sălbatice, găseşte soluţionarea tuturor problemelor sociale, politice şi economice, în fascism, recte antisemitism, căci fascismul de azi nu este altceva decât antisemitismul de eri. Şi cum în sărăcia lui intelectuală nu poate soluţiona nici această problemă cu capul, o rezolvă cu ciomagul. Prostia omenească exasperată de greutatea diverselor probleme ce-i sunt date spre rezolvare şi mai cu seamă îndârjită de traiul insuportabil, din ultimul timp, nu-şi mai poate stăpâni instinctele bestiale trezite foarte uşor în starea de nevroză de acum, şi crede că prin omor, prin sânge şi foc, va curăţi societatea de parazitism şi va creia o lume nouă. Această beţie de sânge este nota caracteristică a sălbătăciei datorită sărăciei intelectuale. Bieţi naivi, cari credeţi că o ideie poate fi sprijinită pe ciomag! Sărmani inconştienţi, — cari încercaţi să porniţi la omor prin comploturi prost alcătuite şi doriţi să treziţi la beţia de sânge massa poporului ţinut în cel mai desăvârşit întrunerec, — cum o să fiţi măturaţi, ca nişte mici gunoae, de furia poporului, marele adormit, care odată trezit la omor, pe voi întâi vă va, ucide arătându-vâ că dacă până acum a suferit apoi tembelismul vostru este pricina, că n’aţi încercat să-l luminaţi, să-l apăraţi şi să treziţi la viaţă! Beţia de sânge pe care voi o zădărâţi aşteaptă jertfele, şi ele nu vor fi acele pe care voi le vreţi, ci cu totul altele și în primul rând, voi, proştii cam argumentați cu parul. Vladimir Nicoară. Foiletonul »Mureşului“. Cronica rimată. Ce \vânt tem ridicat In slavă, ilustre (prin chelie) domn ?. .. — Nedumerit sunt și acuma, de parcă m'am trezit din somn — Căci nu'mi pot explica'ntâmplarea și nu pot tălmăci avântul, Decât știind... că toată pleava înspre văzduh o suflă vântul... Ori cât stau eu sa'ţi cern trecutul, sau să-ţi analizez prezentul. Am rezultat un dublu zero... Fac — pare-se — pe indecentul, Dar ocupându-mă de tine, mă simt în mediu Ca atare această cronică rimată nu ţi va produce supărare. Colegii tăi sau „subalternii“ —cum îi numeşti — nu vor fi paf, Când vor afla, că mult mai bine puteai fi pus la... telegraf.' Aveai în minte vecinie vremea, când Mackensen ţi era protector Poate de-atunci datează visul s'ajungi în viaţa ta director — Aveai în minte vecinie vremea, când sărăcuţ dintr'un subsol ieşeai cu tocurile roase, sărac la cap, ia suflet gol, Şi fericit de-a fi departe de brâu! morţii'ncins pe ţară, Umblai civil, dormindu-ţi somnul netulburat în orice seară... Iar astăzi, o vreme schimbătoare, ce vânt a fost sortit sa bată!— Albastrele 'nâlţimi sunt pline de praf şi pleavă spulberată... De sus, din culmea ce te ţine o lunâ încă, sau un ceas, Umflat la burtă şi la guşă, cu ochelarii peste nas, O, întrupare de ridicol, cum vezi odată într'un veac, îmi aminteşti de zicâtoarea, că:ns'a suit scroafa'n copac“. Dragi cititori, iertaţi-mi tonul, uzez de calificative Cam drastice dar să mă credeţi, te vreau cât mai obiective; Şi de mă doare, sau mai bine, de sunt nemulţumit de ele, E can proporţie cutema“ nu te găsesc destul de grele. Şi-acuma nu merg mai departe, căci sunt aprins şi îmi e fmed Să mi plimb aristocrata mână, cumva, prea mult prin nnturică, Căci râncedă, cum se prezintă sub forma unui om calic, nu e exclus, ca a ei putoare să nu mai iasă cu nimic... Cyrano. Oriei fii di cârti didactici «.& Librăria Ardealul Tg.-Mureș