Román Nyelvű Katolikus Gimnázium, Naszód, 1870
I WEV 98 Dissertatio de libero hominis arbitrio tam in se quam in relatione ad gratiam divinam spectato. (Continuatio: De impug’natoribus liberi arbitrii. Videsis progr. anni sehol. 1869—70. c) Semipantheismus in eo consistens, quod etsi naturam supremam creatricem admittat, in suis tamen bonis extra se communicandis, ipsam congenitae necessitatis legibus subjectam facit, ita ut Deus compulsus vi naturae insita sua bona ad extra profundat, nec largiri, quaecumque ab eo proficiscuntur, non possit. — Semipantlieismus per hoc inducit ideam emanationis revocatque omnem Dei suorumque bonorum in creaturis profusionem ad internam divinae vitae conditionem, naturam creatam ac finitam ad increatam, infinitam, et aeternam, sicque utramque indivisibili nexu conjungit. — Recta huius doctrinae conclusio esset: „Quorum una est natura, eorum eadem est existentia consubstantialis.“ Cfr. Kaulieh 1. c. pag. 28 et sq. — La civiltä cattolica an. XVIII, ser. VI, IX, Roma, 19 Jan. 1867, art.: L’uomo sotto la lege sovranaturale,“ — p. 1—148, 133—137, 139—142. — d) Determinismus mechanico-psychologicus. (Leibnitii Monadologia, — Herbart, Kant, Wolf.) Huius systema sequens est: Monades ordinis infimi, ex quibus corpora coalescunt, praeditae sunt naturaliter quadam obscura perceptione, qua rerum universitatem sibi repraesentant.— Secunda classis monadum est, quae claris ideis sed permixtis instructae sunt. Hae sunt animae brutorum. — Tertia classis complectitur animas humanas, quae gaudent rerum repraesentatione non clara solum, sed etiam distincta, j|ita tamen, ut sibi principio omnia confuse repraesentent, distincte vero Dlsertatlune despre liberulu arbitriu alu omului consideratu atatu in sene catu si in relatiune catra grati’a divina. (Continuare: Despre impumnatorii liberului arbitriu. Vedi program’a anului sc. 1869—70.) c) Semipanteismulu statatoriu in aceea, ca desi amete una natura suprema creatoria, totusi in comunecarea bunetatiloru sale in afara, o supune legiloru necesitatei innascute, asia incatu Ddieu impensu de poterea propria naturei sale si reversa in afara bunetatile sale, nece ca nu pote se nu reverse totu ce se deriva dela d’insulu. — Prein acést’a semipanteismulu adopteza ide’a emanatiuniei, si revoca tota profusiunea lui Ddieu, si a’ bunetatiloru sale in creature, la conditiunea interna a vietiei divine, natur’a creata si finita la cea necreata si infinita sonterna, si in astu modu lega ambele nature*rein unu nesu nedivisibile. — Derept’a conclusiune a’ acestei doctrine ar’ fi: „Cari au un’a si aceeasi natura, — acelea posiedu un’a si aceeasi esistentia cosustantiale.“ Vedi. Kaulich 1. c. p. 28 si urm. — La civilia cattolica dein an. XVIII, ser. VI, IX. Rom’a 19 Jan. 1867, art. „Omulu sub legea supranaturale,“ p. 1—148, 136—137, 139—142. — d) Determinismulu mecanicu-psicologecu. (Leibnitiu Monadologi’a, Herbart, Kant, Wolf.) Sistem’a acestuia e urmatori’a: Monadele ordenelui mai de dipsu, de in cari-su compuse corpurele, posiedu naturalmente una perceptiune oscura, pre in carea-si representeza universitatea lucrureloru. — A dou’a clase de monade este a’ acelor’a, cari-su instruite cu idee cliare dara mestecate. — Acestea-su anemele anemaliloru. — A treia clase cuprende sufletele omenesci, cari se bucura de una representatiune a lucrureloru nu numai chara, ci si destensa, totusi asia incatu intru inceputu-si