Naţiunea, octombrie-decembrie 1931 (Anul 5, nr. 214-273)
1931-12-08 / nr. 260
Anal V Xr. 2602 lei exemplarul Marți, 8 Decemvrie 1931 à Ba WE<Æ" „ i KKgn! fógling 1111 .jMBSr fP& ^ **HMa si BhBB ||BhH mEMl IMaS» KHP^nffr JIKL MEKEL Jppsin IM-Winkto^w € llk^iill% 4HHBH ^BbShBU ÜHhSKMHÍ SOHIMeSI ^Ww ®*THBi ><jr% ! ABONAMENTE: REDA In .. . „. . . ca«I ADMINISTRAȚIAn L. ^ « ■ Pe un an 600 lei, pe o jumătate de an 300 ■ * Cluj, Piața Unirii Nr. •. - Telefon 3-11. 1 lei, pe trei luni 150 lei. Pentru străinătate I Strada Iuliu Maniu Nr. 3. — Telefon 6-30. 1200 lei anual. I Improvizații bugetare Pornind de la cerința principală căreia caută să-i răspundă bugetul din fiecare an, miniștrii noștri de finanțe au adoptat obiceiul de a caracteriza proectele de buget prin această cerință. Paralele cu agravarea crizei, epitetele date bugetelor noastre, în anii din urmă, se găsesc vitr’o continuă accentuare peiorativă. Am avut astfel rând pe rând un buget de resemnare, altul de sacrificiu, iar acum dl. Argetoianu a prezentat parlamentului un așa zis buget de adaptare, care cumulează atât resemnarea, cât și sacrificiul. Fără îndoială, epitetul a fost nimerit ales, căci mai mult decât de orice bugetul actual ar trebui să țină seamă de necesitatea adaptării cheltuelilor și veniturilor statului la realitățile economice.A venit însă dl. Victor Slăvescu, cunoscutul economist și fruntaș al partidului național liberal, care în lumina cifrelor a învederat că bugetul anului viitor este departe de a realiza adaptarea impusă de criză, concluzând că prevederile bugetare sunt niște improvizații de mare primejdie. IM. Victor Slăvescu a ajuns la această concluzie, în urma unei temeinice expuneri a condițiunilor pe care trebue să le îndeplinească orice buget și care sunt : 1. Asigurarea minimului absolut necesar funcționării normale a statului. 2. Respectarea angajamentelor luate de stat. 3. întărirea creditului înlăuntru și în afară. A. Respectarea necondiționată a ordinei monetare, care înseamnă nu numai respectarea unor anumite obligații internaționale, dar și asigurarea unei temelii solide pentru gospodăria internă. 5. Ordinea în gospodăria financiară a statului, pentru că orice desechilibru duce la sfărâmarea stabilizării. Așadar, în rezumat, statul trebue prin toate mijloacele și cu toate sforțările să realizeze echilibrul bugetar. Analizând proiectul de buget prin prizma postulatelor de mai sus, dl. Victor S Slăvescu a dovedit că el nu răspunde nevoei de adaptare, căci o adaptare reclamă un plan de ansamblu, care necesită o epocă mai lungă de aplicare. In primul rând, prin împărțirea bugetului, în buget ordinar și buget extraordinar se lasă în aer creanțe în valoare de 8 miliarde, pentru cari nu se ridică soluțiuni de viitor și cari pot naște suspiciuni și neîncrederi cari au directe legături cu moneta și Banca de emisiune. La rândul său, bugetul ordinar are și el multe și serioase vicii organice: 1. Nu ține seamă de puterea de plată a contribuabilului. 2. Nu aduce nici o degrevare agricultorilor. 3. Sporește taxele de consumație, mărind scumperea traiului. 4. O politică de risipă de cheltueli inutile în buget. 5. Finanțele locale nu sunt organizate și nici percepția fiscală. 6. Evaluări exagerate, inadmisibile. Toate acestea îndreptățesc cel mai pronunțat scepticism față de posibilitățile de echilibrare a bugetului ordinar, care pe de o parte supraevaluiază veniturile, iar pe de altă parte subestimează nevoile de stat. In asemenea condițiuni, când însuși bugetul ordinar se prezintă astfel, este limpede că bugetul extraordinar, care nu se sprijină pe nimic, va amenința creditul țării, prin sarcinile de 10 miliarde și mai mult, cari vor apăsa foarte greu asupra acestui credit. In lumina documentatei expuneri a dnui Victor Slăvescu, noul buget apare, cu drept cuvânt, ca unul de improvizații primejdioase, care mai mult decât oricând ar trebui evitate astăzi. Activitatea Cercului de Studii P. K. din Cluj Politica culturii Conferința dlui prof. FI. Ștefănescu-Goangă In cadrele Cercului de Studii al partidului national liberal din Cluj, d. prof. FI. Stefănescu Goangă, președintele secției culturale a acestui cerc, și-a desvoltat ori, Duminecă, la orele 10 jumătate, în fața unei numeroase asistențe, conferința d-sale despre „Politica culturii.“ Politica culturii — a spus dl. profesor univ. Ștefănescu-Goangă — depinde în prima linie de felul cum concepem cultura. In general sunt două feluri de a concepe cultura. 1) . O concepție aristocratică și statică a culturii. 2) . O concepție democratică și dinamică a culturii. In prima concepție cultura înseamnă cunoștințele generale din toate domeniile creațiunilor umane astfel cum sunt: religia, arta, literatura, știința, filosofia, etc. A avea cultură înseamnă prin urmare a cunoaște ceea ce omenirea a produs mai de seamă, mai distins în toate domeniile de activitate spirituală A da și a răspândi cultura înseamnă ,așadar a transmite tinerelor generații și masselor largi ale populației cunoștințele generale despre literatură, artă, știință, filosofie, despre întregul patrimoniu de creațiune în toate domeniile de activitate umană. In acest sens, foarte răspândit dealtfel, cultura este o podoabă a spiritului uman, este un bun spiritual — rezervat — unui număr restrâns de oameni. Cultura e apanagiul unei clase, de oameni. In a doua concepție, cultura înseamnă însă ceva mai mult, decât cunoștințe generale din toate domeniile de activitate umană. Din punct de vedere individual și interior, cultura înseamnă formarea interioară, desvoltarea, reliefarea, înnobilarea și organizarea forțelor sufletești ale unei persoane într-un sistem de simțire și gândire proprie, grație căreia acea persoană să fie capabilă să facă față cu succes cerințelor vieții. Cultură înseamnă activarea, mobilarea și organizarea forțelor vitale, înseamnă ridicarea capacității de înțelegere a vieții, de potențare și organizare a vieții, de ridicare a posibilităților de creațiune umană. Din punct de vedere social — și tot interior — cultura înseamnă acel mănunchiu unitar de simțiminte, credințe și idei, care activează un popor într-o largă măsură, îi dirijează și controlează acțiunile și-l împinge spre creațiuni și fapte comune. Cultura în acest din urmă sens, consacrat de știința modernă, nu este o podoabă, nici un lux, de care ne putem lipsi, ci dimpotrivă, instrumentul cel mai prețios pe care l-a născocit omul, mijlocul indispensabil prin ajutorul căruia omul, își poate spori și mobila puterile și poate aspira să domine natura, adaptându-o, transformându-o și utilizându-o, conform cu trebuințele și aspirațiunile sale. Cultura are așadar o valoare neprețuită, poate cea mai mare valoare la care poate aspira omul, pentru că: 1) . Ea sporește puterile omului; ea mobilează și umanizează pe om. Ea face din om un creator. 2) . Ea sporește forțele unei națiuni, prin organizarea puterilor individuale într’un sistem unitar de forțe, capabil de acțiune comună, și creațiuni comune. Prin cultură, un neam devine popor, și un popor, națiune. Iar națiunea este cea mai superioară formă de organizație socială, prin care fiecare membru ce o compune, poate ajunge la desfășurarea liniștită și armonică a puterilor și aspirațiunilor sale sufletești. Politica — urmărind organizarea forțelor vii ale unui popor — potrivit cu realitățile și cerințele timpului, nu poate nesocoti această latură a activității umane, care stimulează și bine condusă poate asigura într’o măsură considerabilă prosperitatea și progresul național. De aceia fiecare partid politic, care aspiră să guverneze, trebuie să-și aibă politica sa culturală bine studiată, și bine definită. Nici unul din partidele noastre politice nu a fost preocupat de latura culturală a politicei, în măsura în care a fost preocupat partidul național liberal, și nici unul din partidele noastre politice n’a avut o doctrină de politică culturală cum a avut și are partidul nostru. Iată ce spunea Ion I. C. Brătianu în memorabila sa cuvântare rostită în Martie 1927, la congresul cultural al partidului nostru: „Nu de azi, ci de întotdeauna, desvoltarea culturală a apărut partidului național-liberal ca făcând parte din nevoile vitale ale întemeierei și desvoltării statului. De la început el a știut că fără cultură, o democrație puternică și durabilă nu se poate închega. Conștiința națională însăși nu se clarifică și nu se rodește în plin, dacă mintea nu se luminează și sufletul nu se înnalță. Am simțit întotdeauna că fără cultură, munca unui popor nu poate fi îndeajuns de sporuncă, și facultățile sale și ale țărei nu-și primesc reala lor valoare, dar mai ales am fost convinși că această cultură este reclamată de nevoia superioară a educațiunei, care, prin ridicarea morală să formeze sufletul poporului și să-l adapteze la o viață de civilizațiune, desvoltând astfel solidaritatea înlăuntrul și raporturile internaționale, de ordin moral și intelectual superior, în afară. Astăzi, când în locul Regatului de ost, trebue să purtăm grija României Mari, datoria noastră sporește față de noua însemnătate dobândită în lume de neamul și Statul nostru și, încă mai mult crește în raport cu ceiace Țara noastră poate și trebue să înfățișeze în viitor.“ Politica culturii urmărește trei directive bine definite: 1. Politica de pregătire și transmisiune a culturii. 2. Politica de producere și intensificare a culturii. 3. Politica de răspândire, unificare și organizare socială și națională a culturii. (Continuare în pagina 2-a) Pagini din istoria aviației După cum ați văzut până acum din paginile din istoria aviației române, Vlaicu a fost cel dintâi la noi în țară, care a arătat cu ocazia unei manevre regale, importața atopopescu consfinția, tot cu ocatopopescu a consfinția, tot cu ocazia unor manevre regale, ceiace Vlaicu cu mult înainte stăruia să se înțeleagă. Anul de plină activitate războinică, 1915, a impus și aviației noastre desvoltarea necesară. In Dec. 1916 sosește la noi în țară misiunea franceză de sub conducerea lt.-colonelului de Vergnette. Ea era compusă din 35 ofițeri, 11 adjutanți, 65 grade inferioare, 165 soldați (mecanici, fotografi, etc.). De Vergnette a trecut în aviație în 1911. In război, a comandat M. S. 23 de avioane de vânătoare și bombardament. La 3 Oct. 1914 doboară cu carabina, în lupta aeriană al doilea avion german. In 1918 comanda în Franța un regiment de aviație. Venind la noi în țară, De Vergnette, își dă imediat seama de ce buni piloți avem și mai ales de ce curaj sunt capabili și mulțumit organizează aviația noastră repede, luând în Mai 1917 direcțiunea, iar, comanda aviației o dă unuia dintre cei mai pricepuți aviatori, maiorului Fotescu C. Aviația cuprindea trei grupe: Grupa 1 era sub comanda maiorului aviator Sturza, gr. II sub comanda maiorului Popovici Andrei, iar cea de-a treia sub comanda maiorului Capșa I. Grupurile erau înzestrate cu material nou. O mulțime de însărcinări au fost duse la bun sfârșit. Aviația noastră în lupta aeriană au doborât peste 25 de avioane inamice. De ex. echipagiul Loanin-Darian a dororât primul avion german. La 13. IX. 1917 sub st. Drăgușanu a doborât un avion inamic la Sud de Satul Nou (Milcov). La 25 Oct. 1917 piloții plot. Muntenescu și Magulea doboară două avioane inamice, iar Muntenescu și subit. Vasilescu unul și așa mai departe. Din descrierea amănunțită ce o face cl. lt. col. Radu în rev. „Aeronautica“ se poate vedea zi la zi, activitatea aviației noastre în războiul cel mare despre care scrie frumos însuși generalul von Morgen în darea de seamă a armatei a IX-a germană. VIII Paginile din istoria aviației nu ar fi complectate dacă am pierde din vedere să vă spunem că, aviatorii după ce au cucerit ambii poli ai pământului, aț auzit de sborurile lui Bird și Wilkins, după ce au ocolit pământul în lung și în lat, după ce au străbătut atmosfera, neastâmpărați, nervoși, ambițioși, mereu doritori de a cuceri, se avântă dincolo de atmosferă și iată-i gata de a se avânta cu avionul stratosferei, înainte de a vă vorbi ceva despre cea mai nouă cucerire a tehnicei aviației, fin să știți că nu vârsta determină curajul, avântul de a zbura. Cel mai tânăr aviator pilot e un