Naţiunea, octombrie-decembrie 1931 (Anul 5, nr. 214-273)

1931-10-14 / nr. 223

4nt*Í V Nr. 223 < l>° 3 Sei exemplarul Miercuri, Í4 Octomvrie Í93Í ABONAMENTE: I Pe un an 600 lei; pe o jumătate de an 300 I ADMINISR­AȚIA: lei; pe trei luni 150 lei. Pentru străinătate I Strada Iuliu Maniu Nr. 3. — Telefon 6­ 30. 1200 lei anual. I învățămintele unei călătorii Părăsind puterea, fruntașii național­­țărăniști au crezut de potrivit să tragă clopotul de alarmă. Plecarea a fost cu rușine, se impunea deci o diversiune cât mai răsunătoare. „Regimul național țără­nesc a fost o binecuvântare pentru țară.“ In­ Sever Bocu, Dobrescu și ceilalți, na­ția aceasta a recunoscut „adevărații ei conducători.“ Este adevărat că ei au a­­juns uneori în conflict cu legea, și gurile rele repetă afirmațiile categorice ale ju­decătorilor de instrucție. Dar acestea „nu trebue să inducă în eroare pe ni­meni.“ „Fruntașii Ardealului sunt prigo­niți“ — iată explicația. Dacă vor intra la pușcărie, va fi numai findcă sunt „arde­leni.“ De aceia nu sunt lăsați să se ocu­pe în liniște de codrii din Ciuc, de con­trabande, să se înfrupte din fondurile publice. Evident, nu mai e de trăit. Uni­rea s'a făcut prea în pripă, prea fără... „condiții.“ Nu mai e nici-o salvare, de­cât in „autonomie.“ Numai astfel e asi­gurată rodnica activitate a dilor Dobres­cu, Bocu, et. comp., numai într'un Ar­deal autonom se va putea pune capăt in­discreției de-o „regățenească“ irespectuo­­sitate, față de faptele mărețe ale „repre­zentanților Ardealului“, anchetați de jus­tiție cu rezultate atât de surprinzătoare. In toiul acestei propagande a unor fa­liți politici, pe cât de ciudată pe atât de primejdioasă, șeful partidului național liberal a întreprins o călătorie de studii în Ardeal. Și minunea minunilor d. I. G. Duza, nu a întâlnit în nici într’o parte a acestei provincii nici separatism, nici tendințe autonomiste. A găsit un popor răbdător, vexat de măsurile unor guver­nări nepricepute și luptând din greu cu sărăcia. Dar nimeni nu i-a spus că Ar­dealul ar fi „jignit“ din cauza „regățe­nilor.“ Țăranii i-au vorbit în schimb, de „camăta“ prea mare, de prețul scăzut al bucatelor și vitelor, de impozite insupor­tabile, de datoriile de la bănci, iar când li se punea întrebarea dacă au regretat unirea, dacă vor autonomie, dacă dorin­ța lor este să se ridice din nou bariere intre frați, revolta și indignarea împotri­va unor asemenea presupuneri, se evi­denția cu o impresionantă spontaneitate. Deasemeni, n'a întâlnit dl. I. G. Duca nici un ardelean, „supărat“ din pricina neplăcerilor personale ce are să le îndu­re cutare politician cu musca pe căciulă, nici o conștiință ardelenească „jignită“ din cauza anchetelor judecătorilor de in­strucție. Astfel fiind, stratagema interesată a celora cari au trebuit să părăsească pu­terea în împrejurările cunoscute, se de­mască în întreaga ei goliciune. Una este Ardealul, alta falșii lui reprezentanți. Durerile Ardealului sunt de fapt, dure­rile întregului popor românesc de la un capăt la altul al țării. Și acest popor nu știe nimic de durerile „celelalte“ și anu­me de acelea personale ale dilor Bocu, Dobrescu, etc. Zadarnic faliții vieții noa­stre așteaptă efectele unui șantaj abil ticluit. Reprezentanții poporului au ară­tat care sunt preocupările lor. Au arătat după cum am spus, că prețul cerealelor și vitelor este scăzut, că dările, dobân­zile, datoriile, apasă greu asupra lumei sătenilor. Iar șeful partidului național liberal le-a răspuns că partidul național liberal, conștient de situația din țară, re­cunoscând gravitatea crizei și înțelegând greutățile zilei de astăzi, are soluțiunile impuse de împrejurări, învățămintele călătoriei d-lui I. G. Du­ca în Ardeal sunt desigur multiple. Un lucru însă e sigur. Șeful partidului națio­nal liberal s’a convins în fiecare județ în parte, stând de vorbă cu fiecare ță­ran în parte, luând contact direct cu lu­mea celor nevoiași și mulți, că ceea ce propovăduiește partidul național țără­nesc este o sfruntată minciună, iar teza autonomistă o curată șarlatanie. Compro­mițătorii bunului renume al Ardealului se erijează și astăzi fără temeiu în con­ducători ai poporului. Poporului însă nu-i trebuie nici contrabandiști, nici trafi­canți de codri, nici eroi certați cu justi­ția, nici autonomie, ci salvarea din a­­ceastă criză sugrumătoare. Ori în legă­tură cu aceasta dl. I. G. Duca, a dat răs­punsuri răspicate și și-a luat angaja­mente, tocmai în calitate de șef al unui partid care s’a ferit totdeauna să facă promisiuni nesăbuite, care și-a îndeplinit întotdeauna sa sfințenie cuvântul dat. „S'au făcut mari progrese în ce pri­vește luminarea poporului și întărirea credinței în calea cea mântuitoare“ — a constatat cu satisfacție la Cluj, dl. I. G. Duca. Aceste cuvinte rostite în preziua marei lupte care se va da mâine, le sim­țim și noi, cu aceiași mulțumire sufle­tească, și încrezători în destinele bune ale neamului nostru. Preoțimea alarmată din cauza campaniilor antibisericești Ce spun preoții din Ardeal înregistram acum câteva zile nemulțumirea ce domnește în rân­durile preoțimei din Ardeal față de cea de a doua curbă de sacrificiu ce li­ se aplică acum retroactiv, în­cepând cu luna Ianuarie din anul acesta. Arătam atunci că se pre­gătește o reacțiune puternică îm­potriva curentelor potrivnice bise­ricii, ce s’au ivit de-o vreme încoa­ce în viața noastră publică. In le­gătură cu aceasta în cercurile pre­oțești din Ardeal se spun urmă­toarele: „Orice s'ar zice, este indiscutabil ci­ne găsim în fața unei bine organizate campanii antibisericești. Nu numai ci paralel cu accentuarea crizei ni s’au a­plicat măsuri restrictive, dar s'au găsi oameni cu mare răspundere cari au sus­ținut că Biserica vămuește o parte con­siderabilă din munca și banul fiecăru locuitor, pe lângă salariile de la stat, spe­culând ignoranța și superstițiile poporu­lui.“ Când vorbesc astfel factori cu răspun­dere, să nu simțim oare fâlfăind prin aer pericolul unei radicale și totale supri­mări a Bisericii din bugetul anului vii­tor? Când se cer economii noui de peste zece miliarde, nu vom fi­ atât de naivi și credem că politicianii noștri vor socot că Biserica a jertfit tot ce putea jertfi dintr'o situație, care niciodată nu s-a putut numi excelentă. Precum se vede, îngrijorarea pre­oțimei este din cele mai mari , din păcate este și îndreptățită. Ci atât mai mult se impune o cât ma neîntârziată lămurire a chestiunei lămurire ce nu va putea fi decât li­niștitoare pentru preoți. In criza a­cută de azi, starea de spirit­­a mas­selor țărănești este de așa natură încât, în loc să fie slăbită, activita­tea duhovnicească va trebui inten­sificată „Economia" anteproectului legii administrative Se crează zece regiuni administrative cari vor fi conduse de inspectori generali administrativi, delegați de ministerul de In­terne­­ Instanțele judecătorești administrative au fost suprimate Guvernul pregătește cu asidui­tate proiectul de reformă a legii administrative, pentru a putea fi adus în discuția copurilor leguitoa­­re imediat după deschiderea sesiu­nii. La ministerul de interne lucrea­ză în permanență la întocmirea­­ a­­cestui proiect, și a altor proiecte de legi cu caracter administrativ, o comisiune prezida­t de dl. N. Ot­­tescu subsecretar de stat și compu­să din d-nii Alexeanu, senator Gruia deputat și Iulian Peter, ins­pector general administrativ. A­­ceastă comisiune lucrează după in­­dicațiunile precise și categorice ale ministerului de interne. Sâmbătă dl. N. Ottescu a făcut reprezentanților presei un expozer relativ la noua lege administrativă In linii generale economia acestui proiect ar fi următoarea: Țara va fi împărțită în zece regiuni cari — se precizează — „nu­ corespund regiunilor cu caracter istoric.“ Regiuni­le au fost alcătuite, ținân­du-se seamă de cerințele economice ale acestora. Ele vor fi conduse de către inspectorii generali administrativi, delegați din partea mini­­sterulu­ie interne. Atribuțiunile inspec­torului general sunt precis determinate sub raportul administrației, care depinde de ministerul de interne. Rolul său pre­ponderent este acela de organ tutelar și de control. Noua lege suprimă cu totul instanțele judecătorești administrative, comitetele locale de revizuire, etc. Toate atribuțiile acestora au fost trecute instanțelor de drept comun. Instanțele tutelare vor a­­proba bugetele, astfel că aprobarea a­­cestora nu va mai­ întârzia ca și până acum. Ciuma bubonică în China 4.000 victime Shanghai. In două provincii din China, Fuman și Shangsi, a izbucnit o epidemii de ciumă bubonică. In provincia Fuman epidemia a făcut până acum 4000 de vic­time, iar în Shangsi se semnalează 3000 de cazuri. S-au luat măsuri­ severe de pa­ză și de izolarea bolnavilor Soluțiuni simpliste De multe ori un specialist se poa­te încurca în domeniul vast al da­telor științifice. Coordonând și ob­servând materialul adunat, adesea ajunge să vadă încâlcit lucrurile simple, să nu poată deosebi ade­vărul de minciună și prostia de în­țelepciune. Acestea mai ales când specialistul se nimerește să fie un ultra-erudit. Este cazul agriculturei noastre, in toate programele de partid, s’au prevăzut soluții și parasoluții pentru salvarea plugărimii din ghiarele crizei. Ba partidele câr­­muitoare au mai născocit și altele, care nu erau prevăzute din opozi­ție. Fără să ne oprim asupra lor, ca să le constatăm verosimilitatea ori neghiobia, le punem să defile­ze pe dinaintea cititorului, pen­tru a-și da seama de cât s’a mun­cit în această direcție, și cât s’a progresat: „Legea obligativității muncii (proiect Garoflid). Cooperația a­­gricolă, diviziunea muncii agrico­le, înființarea de silozuri, asigura­rea debușeelor, creditul agricol, politică vamală cerealistă proptită cu prime de export, bloc cerealist dunărean, școli agricole, ferme mo­del, propagandiști și expoziții, ca­mere agricole, loturi de demonstra­ție“ și altele. > Toate bune, toate rele. Nici una nu s’a dovedit a fi salvatoare. A­­gricultura din „eminentă“, a ajuns falimentară. Pricina este că nici una din măsurile enumărate n’au fost concepute conform prin­cipiilor economice simple, specia­liștii făcând din ceea ce era clar, probleme grozave, întunecate de erudiție și teorii abstracte. Rău! Dar până în cele din urmă, s’a găsit și omul care a descoperit lea­cul, raman când agricultura e mai aproape de moarte, decât de viață. Și e atât de simplu, încât regretăm că nu l-am descoperit noi. A tre­buit să vină cu minunatul elixir, d. Ionescu Sisești, ministrul rural din partidul d-lui Iorga. Iată cum a pus mâna pe adevăr: Dl. ministru al agriculturei, a cetit într'un manual de economie politi­că, legea cererei și ofertei, ilustrată cu următorul exemplu: Cu cât sunt pe o piață mai mulți cartofi de vânzare și mai puțini cumpărători, cu­­ atât prețul carto­filor va scădea; pe când dacă voi fi cartofi puțini și cumpărători mulți, prețul va urca. Printr-o uriașă concentrare a for­țelor intelectuale, precum și ajutat de subtilul D-sale spirit de intui­ție, Dl. ministru al agriculturei, a ajuns la ideea înlocuirei cartofilor cu grâu. Exemplul astfel amputat și adăugit, a devenit practic și, în cadrele situației actuale, aplicabil. ^Avem grâu mult, cumpărători pu­țini, prin urmare prețurile nu pot fi urcate. Dar cum tocmai de ur­carea prețurilor la cereale depinde salvarea plugăritului, trebuie obți­nută această urcare prin orice mij­loace. Și mijlocul cel mai bun, du­pă legea raportului dintre cerere și ofertă, este să avem grâu puțin, atât de puțin încât infimul număr de cumpărători de azi, să fie fa­bulos de mare, față de cantitatea grâului pus în vânzare de cătră plugarul nostru. Deci, în ultimă a­­naliză, soluția este: să nu mai sa-

Next