Naţiunea, octombrie-decembrie 1931 (Anul 5, nr. 214-273)
1931-10-14 / nr. 223
4nt*Í V Nr. 223 < l>° 3 Sei exemplarul Miercuri, Í4 Octomvrie Í93Í ABONAMENTE: I Pe un an 600 lei; pe o jumătate de an 300 I ADMINISRAȚIA: lei; pe trei luni 150 lei. Pentru străinătate I Strada Iuliu Maniu Nr. 3. — Telefon 6 30. 1200 lei anual. I învățămintele unei călătorii Părăsind puterea, fruntașii naționalțărăniști au crezut de potrivit să tragă clopotul de alarmă. Plecarea a fost cu rușine, se impunea deci o diversiune cât mai răsunătoare. „Regimul național țărănesc a fost o binecuvântare pentru țară.“ In Sever Bocu, Dobrescu și ceilalți, nația aceasta a recunoscut „adevărații ei conducători.“ Este adevărat că ei au ajuns uneori în conflict cu legea, și gurile rele repetă afirmațiile categorice ale judecătorilor de instrucție. Dar acestea „nu trebue să inducă în eroare pe nimeni.“ „Fruntașii Ardealului sunt prigoniți“ — iată explicația. Dacă vor intra la pușcărie, va fi numai findcă sunt „ardeleni.“ De aceia nu sunt lăsați să se ocupe în liniște de codrii din Ciuc, de contrabande, să se înfrupte din fondurile publice. Evident, nu mai e de trăit. Unirea s'a făcut prea în pripă, prea fără... „condiții.“ Nu mai e nici-o salvare, decât in „autonomie.“ Numai astfel e asigurată rodnica activitate a dilor Dobrescu, Bocu, et. comp., numai într'un Ardeal autonom se va putea pune capăt indiscreției de-o „regățenească“ irespectuositate, față de faptele mărețe ale „reprezentanților Ardealului“, anchetați de justiție cu rezultate atât de surprinzătoare. In toiul acestei propagande a unor faliți politici, pe cât de ciudată pe atât de primejdioasă, șeful partidului național liberal a întreprins o călătorie de studii în Ardeal. Și minunea minunilor d. I. G. Duza, nu a întâlnit în nici într’o parte a acestei provincii nici separatism, nici tendințe autonomiste. A găsit un popor răbdător, vexat de măsurile unor guvernări nepricepute și luptând din greu cu sărăcia. Dar nimeni nu i-a spus că Ardealul ar fi „jignit“ din cauza „regățenilor.“ Țăranii i-au vorbit în schimb, de „camăta“ prea mare, de prețul scăzut al bucatelor și vitelor, de impozite insuportabile, de datoriile de la bănci, iar când li se punea întrebarea dacă au regretat unirea, dacă vor autonomie, dacă dorința lor este să se ridice din nou bariere intre frați, revolta și indignarea împotriva unor asemenea presupuneri, se evidenția cu o impresionantă spontaneitate. Deasemeni, n'a întâlnit dl. I. G. Duca nici un ardelean, „supărat“ din pricina neplăcerilor personale ce are să le îndure cutare politician cu musca pe căciulă, nici o conștiință ardelenească „jignită“ din cauza anchetelor judecătorilor de instrucție. Astfel fiind, stratagema interesată a celora cari au trebuit să părăsească puterea în împrejurările cunoscute, se demască în întreaga ei goliciune. Una este Ardealul, alta falșii lui reprezentanți. Durerile Ardealului sunt de fapt, durerile întregului popor românesc de la un capăt la altul al țării. Și acest popor nu știe nimic de durerile „celelalte“ și anume de acelea personale ale dilor Bocu, Dobrescu, etc. Zadarnic faliții vieții noastre așteaptă efectele unui șantaj abil ticluit. Reprezentanții poporului au arătat care sunt preocupările lor. Au arătat după cum am spus, că prețul cerealelor și vitelor este scăzut, că dările, dobânzile, datoriile, apasă greu asupra lumei sătenilor. Iar șeful partidului național liberal le-a răspuns că partidul național liberal, conștient de situația din țară, recunoscând gravitatea crizei și înțelegând greutățile zilei de astăzi, are soluțiunile impuse de împrejurări, învățămintele călătoriei d-lui I. G. Duca în Ardeal sunt desigur multiple. Un lucru însă e sigur. Șeful partidului național liberal s’a convins în fiecare județ în parte, stând de vorbă cu fiecare țăran în parte, luând contact direct cu lumea celor nevoiași și mulți, că ceea ce propovăduiește partidul național țărănesc este o sfruntată minciună, iar teza autonomistă o curată șarlatanie. Compromițătorii bunului renume al Ardealului se erijează și astăzi fără temeiu în conducători ai poporului. Poporului însă nu-i trebuie nici contrabandiști, nici traficanți de codri, nici eroi certați cu justiția, nici autonomie, ci salvarea din această criză sugrumătoare. Ori în legătură cu aceasta dl. I. G. Duca, a dat răspunsuri răspicate și și-a luat angajamente, tocmai în calitate de șef al unui partid care s’a ferit totdeauna să facă promisiuni nesăbuite, care și-a îndeplinit întotdeauna sa sfințenie cuvântul dat. „S'au făcut mari progrese în ce privește luminarea poporului și întărirea credinței în calea cea mântuitoare“ — a constatat cu satisfacție la Cluj, dl. I. G. Duca. Aceste cuvinte rostite în preziua marei lupte care se va da mâine, le simțim și noi, cu aceiași mulțumire sufletească, și încrezători în destinele bune ale neamului nostru. Preoțimea alarmată din cauza campaniilor antibisericești Ce spun preoții din Ardeal înregistram acum câteva zile nemulțumirea ce domnește în rândurile preoțimei din Ardeal față de cea de a doua curbă de sacrificiu ce li se aplică acum retroactiv, începând cu luna Ianuarie din anul acesta. Arătam atunci că se pregătește o reacțiune puternică împotriva curentelor potrivnice bisericii, ce s’au ivit de-o vreme încoace în viața noastră publică. In legătură cu aceasta în cercurile preoțești din Ardeal se spun următoarele: „Orice s'ar zice, este indiscutabil cine găsim în fața unei bine organizate campanii antibisericești. Nu numai ci paralel cu accentuarea crizei ni s’au aplicat măsuri restrictive, dar s'au găsi oameni cu mare răspundere cari au susținut că Biserica vămuește o parte considerabilă din munca și banul fiecăru locuitor, pe lângă salariile de la stat, speculând ignoranța și superstițiile poporului.“ Când vorbesc astfel factori cu răspundere, să nu simțim oare fâlfăind prin aer pericolul unei radicale și totale suprimări a Bisericii din bugetul anului viitor? Când se cer economii noui de peste zece miliarde, nu vom fi atât de naivi și credem că politicianii noștri vor socot că Biserica a jertfit tot ce putea jertfi dintr'o situație, care niciodată nu s-a putut numi excelentă. Precum se vede, îngrijorarea preoțimei este din cele mai mari , din păcate este și îndreptățită. Ci atât mai mult se impune o cât ma neîntârziată lămurire a chestiunei lămurire ce nu va putea fi decât liniștitoare pentru preoți. In criza acută de azi, starea de spirita masselor țărănești este de așa natură încât, în loc să fie slăbită, activitatea duhovnicească va trebui intensificată „Economia" anteproectului legii administrative Se crează zece regiuni administrative cari vor fi conduse de inspectori generali administrativi, delegați de ministerul de Interne Instanțele judecătorești administrative au fost suprimate Guvernul pregătește cu asiduitate proiectul de reformă a legii administrative, pentru a putea fi adus în discuția copurilor leguitoare imediat după deschiderea sesiunii. La ministerul de interne lucrează în permanență la întocmirea acestui proiect, și a altor proiecte de legi cu caracter administrativ, o comisiune prezidat de dl. N. Ottescu subsecretar de stat și compusă din d-nii Alexeanu, senator Gruia deputat și Iulian Peter, inspector general administrativ. Această comisiune lucrează după indicațiunile precise și categorice ale ministerului de interne. Sâmbătă dl. N. Ottescu a făcut reprezentanților presei un expozer relativ la noua lege administrativă In linii generale economia acestui proiect ar fi următoarea: Țara va fi împărțită în zece regiuni cari — se precizează — „nu corespund regiunilor cu caracter istoric.“ Regiunile au fost alcătuite, ținându-se seamă de cerințele economice ale acestora. Ele vor fi conduse de către inspectorii generali administrativi, delegați din partea ministeruluie interne. Atribuțiunile inspectorului general sunt precis determinate sub raportul administrației, care depinde de ministerul de interne. Rolul său preponderent este acela de organ tutelar și de control. Noua lege suprimă cu totul instanțele judecătorești administrative, comitetele locale de revizuire, etc. Toate atribuțiile acestora au fost trecute instanțelor de drept comun. Instanțele tutelare vor aproba bugetele, astfel că aprobarea acestora nu va mai întârzia ca și până acum. Ciuma bubonică în China 4.000 victime Shanghai. In două provincii din China, Fuman și Shangsi, a izbucnit o epidemii de ciumă bubonică. In provincia Fuman epidemia a făcut până acum 4000 de victime, iar în Shangsi se semnalează 3000 de cazuri. S-au luat măsuri severe de pază și de izolarea bolnavilor Soluțiuni simpliste De multe ori un specialist se poate încurca în domeniul vast al datelor științifice. Coordonând și observând materialul adunat, adesea ajunge să vadă încâlcit lucrurile simple, să nu poată deosebi adevărul de minciună și prostia de înțelepciune. Acestea mai ales când specialistul se nimerește să fie un ultra-erudit. Este cazul agriculturei noastre, in toate programele de partid, s’au prevăzut soluții și parasoluții pentru salvarea plugărimii din ghiarele crizei. Ba partidele cârmuitoare au mai născocit și altele, care nu erau prevăzute din opoziție. Fără să ne oprim asupra lor, ca să le constatăm verosimilitatea ori neghiobia, le punem să defileze pe dinaintea cititorului, pentru a-și da seama de cât s’a muncit în această direcție, și cât s’a progresat: „Legea obligativității muncii (proiect Garoflid). Cooperația agricolă, diviziunea muncii agricole, înființarea de silozuri, asigurarea debușeelor, creditul agricol, politică vamală cerealistă proptită cu prime de export, bloc cerealist dunărean, școli agricole, ferme model, propagandiști și expoziții, camere agricole, loturi de demonstrație“ și altele. > Toate bune, toate rele. Nici una nu s’a dovedit a fi salvatoare. Agricultura din „eminentă“, a ajuns falimentară. Pricina este că nici una din măsurile enumărate n’au fost concepute conform principiilor economice simple, specialiștii făcând din ceea ce era clar, probleme grozave, întunecate de erudiție și teorii abstracte. Rău! Dar până în cele din urmă, s’a găsit și omul care a descoperit leacul, raman când agricultura e mai aproape de moarte, decât de viață. Și e atât de simplu, încât regretăm că nu l-am descoperit noi. A trebuit să vină cu minunatul elixir, d. Ionescu Sisești, ministrul rural din partidul d-lui Iorga. Iată cum a pus mâna pe adevăr: Dl. ministru al agriculturei, a cetit într'un manual de economie politică, legea cererei și ofertei, ilustrată cu următorul exemplu: Cu cât sunt pe o piață mai mulți cartofi de vânzare și mai puțini cumpărători, cu atât prețul cartofilor va scădea; pe când dacă voi fi cartofi puțini și cumpărători mulți, prețul va urca. Printr-o uriașă concentrare a forțelor intelectuale, precum și ajutat de subtilul D-sale spirit de intuiție, Dl. ministru al agriculturei, a ajuns la ideea înlocuirei cartofilor cu grâu. Exemplul astfel amputat și adăugit, a devenit practic și, în cadrele situației actuale, aplicabil. ^Avem grâu mult, cumpărători puțini, prin urmare prețurile nu pot fi urcate. Dar cum tocmai de urcarea prețurilor la cereale depinde salvarea plugăritului, trebuie obținută această urcare prin orice mijloace. Și mijlocul cel mai bun, după legea raportului dintre cerere și ofertă, este să avem grâu puțin, atât de puțin încât infimul număr de cumpărători de azi, să fie fabulos de mare, față de cantitatea grâului pus în vânzare de cătră plugarul nostru. Deci, în ultimă analiză, soluția este: să nu mai sa-