Neamul Românesc, ianuarie 1909 (Anul 4, nr. 1-10)

1909-01-15 / 5. szám

66 NEAMUL ROMÂNESC tațta — și literară, științifică — toate lucruri pe care nu le-ar fi avut fără această politică, sînt și de aceia cari, mai puțin obraznici, n’au mîncat praznicul și n’am această mîngîiere: își zic și ei ca și noi: așa nu mai merge, să schimbăm, să curățim, să premenim ! „La vremuri nouă, oameni noi !u Da, însă unde P Pănă la adevărații înnoitori, din patriotism, din pătrundere critică, din avînt entusiast, din cinste și din curaj, nu ajung. Sunt oameni cari nu cetesc decit ce li se îmbulzește în suflet. Deci pentru jiolitică au ca sfătuitor zilnic „Adivoru și alte foi de aceiași murdară nuanță și vicleană călăuzire. Acolo însă cetesc că, afară de cîrmuitorii de pănă atunci, sunt alții cari abia așteapi­ă să cîrmuiască, firește altfel. Dacă pănă atunci nu s’a auzit de ei, nu e de vină nedestoinicia lor, ci monopolul pe care l-au smuls aceia de pe urma cărora a păgubit toată lumea. Ce ați zice de pildă dacă d. Fior­escu (loan Teodori sau d. Cămărășescu sau d. Pavel Brătășanu ar avea țara în mini! Ce-î drept, d. Tache Ionescu a stăpînit-o, dar, vezi, nu așa cum i-ar fi plăcut d-sale, căci erau acei politiciani răi, dușmani ai meritelor populare, cari l-au împiedecat de a face ca munca sa să folosească scopurilor sale, — nu de alta, dar pentru că d. Tache Ionescu n’are strămoși, nici o avere grămădită în curs de mai multe generații. Și atunci bietul cetățean — cinstit, dar nelămurit —, umblînd după ne­vinovăție și descoperind-o la cea d’intăiă bătrînă experiență, cu fard și cu mofturi de tinereță, se înscrie în clubu­l tachist, și luptă cu învier­șunare, cu credință și cu încredere, cu entusiasm și idealism pentru alegerea d-lui Fleva, a cărui izbîndă i se pare a fi începutul Renașterii României. Sărmanii tachiștî sinceri! Tristă o să fie pentru dînșiî a doua zi după venirea „partidului“ la Guvern, dacă așa ceva ne așteaptă ! O LEGE ȘI O BROȘURĂ UITATE. N. IORGA. Pot și legile, adecă, să fie uitate? Dar oamenii de guvernămînt ce rost au atunci, dacă nu să aplice legile tării, pe care deci trebuie să le cunoască ? Atunci, legile ce rost au dacă nu sunt aplicate acolo unde trebuie? Și tara aceasta ce rost are, dacă legile-i pot fi nesocotite ? în sfirșit, dacă cei mari nu respectă legile, de ce adecă le-am respecta noi, cei mici — așa, de pildă, de ce să mai respectăm legea care ne silește să plătim biruri ? Și totuși, este cu putință acest lucru la noi. Art. 7 din Constituție nu este călcat zilnic in picioare ? Nu sînt destui străini posesori de pămînturi rurale, contra disposițiilor acelui articol ? El spune limpede că niciun străin nu poate să aibă imobile rurale. Iar legea din 18 Novembre 1883 privind modificarea legei pentru vânzarea bunurilor Statului, lege promulgată la 4884, are la art. 65 următoarele:

Next