Neamul Românesc, octombrie 1909 (Anul 4, nr. 110-122)

1909-10-14 / nr. 115

1954 NEAMUL ROMÂNESC înghețate oficialități, ba, ce e mai râu, ea a produs neînțelegeri, sci­­siuni, a stîrnit patimi și, la urmă, a dus la acest ciudat sfirșit de petrecere, la izgonirea a douăzeci de școlari, și nu din cei mai răi, pentru păcatul, grav, de a fi asistat încă la o festivitate de amintire, dată de tineri cari și ei au fost școlari ai Liceului. înnalta școala din Botoșani a fost întemeiată în epoca Unirii, pentru a trezi conștiința românească în Moldova-de-sus. Așa o în­țelegeau creatorii ei, așa o înțelegeau și cei d­intăiu profesori, ca acel I. V. Adrian, despre care un biograf scrie că «lecțiile sale de istorie nu tindeau decit a face din junii săi elevi oameni de societate, Ro­mîn! buni și patrioți devotați», crescîndu-i în «spiritul de romînism». Deci nu de Evrei, nici cu Evrei — nu era până tîrziu niciun școlar de această nație — și nici pentru Evrei n’a fost întemeiat Liceul. In comitetul de organisare n’aveau ce căuta cei trei Evrei, cari nu represintau nimic din tradiția primitivă și adevărată a Liceului. Cu toate observațiile prietenești și protestările publice, ei au fost păstrați. Astfel am fost siliți să declarăm noi, cei cari la început ne oferisem a lucra pentru succesul serbării, că în asemenea condiții comitetul nu se mai poate adresă la noi. Și această declarație a rămas în zădar. Nu numai că s’au păstrat patronii evrei, dar s’a adaus greșeala de a face polemică și în cartea festivă, care de­sigur nu era chemată a combate antisemitismul, și în apelul către cetățeni, în care se insista asupra dorinței ca și «străinii» să vie alături de Romîni,—pentru a serba o instituție care nu-i privește de loc. La rătăcirea s’a întins mai departe și mai sus: ministrul de Instrucție a găsit cu cale la o serbare școlară să atace naționalismul, să-l atace cu o notă personală și să declare că și puterile evreiești sunt de nevoie României pentru a-și ținea locul între State. E de­sigur cu neputință să se provoace mai mult, și toți acești domni n’au niciun merit că serbările s’au desfășurat măcar într’o perfectă ordine materială, — pe care n’ar fi ajuns să o garanteze, dacă oamenii atacați și jigniți pe nedrept ar fi vrut altfel, nici ridiculul funcționar de poliție care amenința pe un student cu arestarea prea­labilă și preventivă, nici sergenții cari rupeau frumosul afiș al d-lor Ifrim și Cusin. Dar oare numai naționaliștii au avut dreptul să fie nemulțămițî și au fost siliți a se ținea la o parte de serbări ? Nu. Și la Botoșani sunt trei partide de interese. Din nenorocire și în trecut — cind aceste partide însemnau totuși ceva mai nobil —, pro­fesorii au făcut — și cu altă patimă! — politică liberală și conserva­toare. Așa fac și cei de azi. Și, de­oare­ce liberalii sunt la putere, s’a

Next