Neamul Românesc, octombrie 1910 (Anul 5, nr. 116-128)
1910-10-01 / nr. 116
ANUL V, p-1 116. BUCUREȘTI 1-1n Octombre 1910. EPILE XILMIC Atari it JOl; UIBBCGBÍ: («alt pentru ntpsi-ț ---------8ÍMSÍTÍ: lo*!a Utarari.----------ta (ari, 10 bani.-----injrirălnătate', 16 bani. ------- Un număr ocoustt, 50 de bani. Fíláíi PIRTÍMILM lATIQNALIST-DEMOCRAT. In tari, pans an 10 loi; pa o jumătate da an,7»10 lai. ~__________1 t» atra initata, pas an 20 da lai; pa o jumănte da an 10 lev finacția si administrația: Vălenii-de-Munte (Prafîiba). * Vitejia veche și noua vitejie a regilor. Cind ghiulelele flotei revoltate începură să cadă asupra Palatului Regal din Lisabona, dorr Manuel de Braganga se gîndia la orice mai puțin decit la această îngrozitoare musică : se întorsese de la un prînz și automobilul aștepta la scară pentru a-l duce la o inspecție militară: între una și alta, el pregătia poate zilnica scrisoare de dragoste către cea mai scumpă — pentru el și pentru ceilalți — dintre dănțuitoare. Dar visita neașteptată care-i venia pe geamuri și prin ziduri nu l-a înspolimintat: numai cind un stîlp de marmură s’a făcut fărîme lingă dinsul, cind eleganta doamnă care e mamă-sa l-a rugat să-î cruțe încă o pierdere, cind comandantul Palatului și-a ispășit cu un glonte neprevederea și neizbînda, atunci tinera Maiestate s’a coboit un subsol, liniștit, ca și cum i-ar fi fost numai să vadă cum se păstrează prea-înnaltele butoaie de vin de Porto. Iar, cind Revoluția a luat totul în stâpinire și steagul cu coroana regală i-a căzut la picioare in praf, ultimul rege portughes s’a înfășurat în pardesiu, a pus pălărioara verde pe cap, și-a aprins țigara și, cu dinsa în colțul gurii, a trecut cu automobilul său prin mijlocul primejdiei, ca și cum s’ar fi dus la o represintație de binefacere, urmată de super intim in tovărășia dulcii zeițe a jocului. Viteaz de sigur! Dacă regele Manuel ar fi purtat aceiași țigară și ar fi schițat același zîmbet pe un cimp de luptă, intre gloanțele și ghiulelele dușmane, ar fi fost mai bine din punct de vedere moral, dar proba de curaj n’ar fi fost mai mare. Ea merită să fie recunoscută. Intre regi și prinți astfel de dovezi nu sunt rare. Ei țin la ele, cu orice preț. E cochetăria situației lor primejduite, răsbunarea lor față de dușmanii cari-o pindesc, o pot răsturna, răni, ucide, însă umili