Neamul Românesc, noiembrie 1910 (Anul 5, nr. 129-142)
1910-11-26 / nr. 140
NEAMUL ROMÂNESC 2227 ♦ «care sunt obligate să asiste Cahalul la strîngerea acestor taxe. Vom «cita aici rezumatul unei alte legi a aceluiași Cod, care conferă Cahalului «putere deplină și libertatea de a stabili, în profitul sau, diferite impo«site și de a taxă diferite industrii : «Legea autorisă de a stabili impozite: 1) asupra veniturilor caselor, «magaziilor și prăvăliilor aparținînd Jidanilor ; 2) asupra unor anumite «industrii, precum: a) asupra debitului rachiului în circiumele sătești «aparținînd unor proprietari (se înțelege N. T.) ținute în arendă de «către Jidani; b) asupra fabricanților de bere și boruri în aceleași «sate; asupra Jidanilor cari au fabrici de sticlării, cari fabrică obiecte «de fier și de aramă; asupra acelor cari se ocupă cu extracțiunea «smoalei, asupra topitoriilor de sân, asupra comerțului cu vite, de a «preleva atîta la sută asupra valorii moștenirilor rămase pe urma Ji«danilor decedați, asupra acelor cari poartă costumul național jidovesc, «și amenzi pentru contravenienții la aceste regulamente, care vin să «sporească veniturile. «Regulamentul acesta cuprinde mult simț politic, plecînd din același izvor care a dat ființă Cahalului și puterii sale (Heșkat-Ișub). Elasticitatea lui se arată examinînd superficial amănuntele lui și procură «Cahalului toate mijloacele posibile pentru a supune direcției sale tot «comerțul și industria localității pe care caută a o aservi Jidanilor, și «pentru a izbuti el se servește de poliția Guvernului în persecuțiile lui «administrative și în perceperea amenzilor pe care se impune, și la «diferite alte scopuri.» Așadar, cu ajutorul chiar al autorităților creștine, Cahalul își menține autoritatea sa, percepînd venituri indirecte, de la creștini, prin comercianții jidani, cari monopolisează anumite obiecte de consumație, de prima necesitate, sau de un debit mai răspândit, precum sînt, mai ales, băuturile spirtoase. Comerțul cu rachiu, mai cu deosebire, putem zice că e un comerț jidovesc, de preferință, prin care storc venituri însemnate din mîna poporului creștin. Dar orice marfă e bine-venită Cahulului ca să realiseze profituri de pe spețele șoimilor blestemați. Și vom cita încă un exemplu, din experiența administrației rusești, după același Bratmann, care ne arată că : «La Vilna de multă vreme exista un imposit în folosul Cahalului asupra «obiectelor de hrană, care sa debitau într’un anume cerc al orașului, «atit Jidanilor, cit și creștinilor. Cahalul izbutise a strămuta acolo «piața cu pescării, așa încît consumația peștelui în genere, pentru toți locuitorii din Vilna, era taxată în profitul Jidanilor. Această taxă a produs Jidanilor, in 1867, 2.700 de ruble de argint, pe care le plătia Gabalului antreprenorul, care o luase în arendă. E speranță că va înceta «(Raportul Guvernorului din Vilea, din 19 Septembre 1868, supt nr. 9581).» Nu putem închipui ce însemnează pentru Cahul — și ce însemnează pentru creștin,— asemenea taxe în acelea localități, precum șii, de pildă, orașele din Moldova, în care cea mai mare parte a comerțului și a industriei e în mîni