Neamul Românesc, octombrie 1911 (Anul 6, nr. 111-123)
1911-10-14 / nr. 116
1842 NEAMUL ROMÂNESC culți, foarte activi, însuflețiți de un neobișnuit spirit de inițiativă. Ea nu se poate face cu aceste însușiri? Ca o condiție: să fie îndreptate către binele tuturora. Dar noțiunea chiar a acestui bine li lipsește. Stăpânire, putere, aceasta li e ținta. Asemenea suflete nu umblă după satisfacția trivială a huzurului lor, fie și din avere răpită, și nu sînt nici vanitoși cari să sî mulțămească a po3a în jeț aurit înnaintea lingușitorilor. Nu, dar o seta nestinsă îl mînă către putere, în care singură pot trăi. Puterea prin orice mijloace și fără alt scop decit puterea. Se va zice: acesta e politicianul. Da, dar o anume speță. Speța superioară, și cea mai periculoasă. De politicianul-păpușă scapi dindu-I un titlu mare, de politicimnul găinar umplîndu-I gura cu un ciștig și lăsîndu-î mînile libere. Pe politicianul cu instinctele tiranice ale «principilor» aventurieri din veacul al XV-lea nimic nu-i poate astîmpăra decit supunerea tuturora, — după care nu urmează nimic decît lupta învierșunată pentru a o păstra. Și vine o vreme cînd o națe plătește aceasta cu averea și onoarea ei. Cașul Florea Lupu nu poate fi o învățătură pentru ca Romania să nu presinte cîndva lumii cașul Tache Ionescu. N. Iorga: «Intelectualizarea politicei noastre.» Ni deseori găsesc prin ziarele noastre articole care să treacă peste obișnuitele clișeie ale luptelor de partid, adecă ale împroșcaturilor de persoane și ale patimilor mici și mari. Cu mult mai rar găsesc articole care să exprime ceva veșnic, adevărat, ori care, plecînd de la o chestie ori de la o intimplare de ordin practic, să sa ridice la cercetarea fenomenului politic din punctul de vedere înnalt al adevărului, al moralei ori al unui ideal curat și drept. Rare ori găsesc asemenea articole. E cu atît mai bine cînd apar, din cinci în cînd. Și nu e nevoie să cuprindă decl o parte cu da mică de adevăr, și tot vor fi deosebite de masa cea mare a celor alte. Iată articolul d-lui Gogi din Tribuna de la 2 octombre 1911. Găsesc lucruri grele, dar drepte : «Nivelul intelectual al vieții noastre politice e foarte scăzut. Atribuțiile șefii la noi se edifică pe un temeiu cultural din cele mai neglijabile. Fruntașul nostru cu rol de conducător nu simte necesitatea unei activități de ordin intelectual. La toate popoarele din jurul nostru politica e îndreptată de raționamentul care se desface din studiul unor cărturari. La toți șefia e spijiiită da o pregătire culturală superioară, care poate pune și poate înțelege probleme.