Neamul Românesc, octombrie 1911 (Anul 6, nr. 111-123)

1911-10-14 / nr. 116

1842 NEAMUL ROMÂNESC culți, foarte activi, însuflețiți de un neobișnuit spirit de inițiativă. Ea nu se poate face cu aceste însușiri? Ca o condiție: să fie în­dreptate către binele tuturora. Dar noțiunea chiar a acestui bine li lipsește. Stăpânire, putere, aceasta li e ținta. Asemenea suflete nu umblă după satisfacția trivială a huzurului lor, fie și din avere răpită, și nu sînt nici vanitoși cari să sî mulțămească a po3a în jeț aurit înnaintea lingușitorilor. Nu, dar o seta nestinsă îl mînă către putere, în care singură pot trăi. Puterea prin orice mijloace și fără alt scop decit puterea. Se va zice: acesta e politicianul. Da, dar o anume speță. Speța superioară, și cea mai periculoasă. De politicianul-păpușă scapi dindu-I un titlu mare, de politici­mnul găinar umplîndu-I gura cu un ciștig și lăsîndu-î mînile libere. Pe politicianul cu instinctele tiranice ale «principilor» aventurieri din veacul al XV-lea nimic nu-i poate astîmpăra decit supunerea tuturora, — după care nu urmează nimic decît lupta învierșunată pentru a o păstra. Și vine o vreme cînd o naț­e plătește aceasta cu averea și onoarea ei. Cașul Florea Lupu nu poate fi o învățătură pentru ca Romania să nu presinte cîndva lumii cașul Tache Ionescu. N. Iorga: «Intelectualizarea politicei noastre.» N­i dese­ori găsesc prin ziarele noastre articole care să treacă peste obișnuitele clișeie ale luptelor de partid, adecă ale împroșcat­urilor de persoane și ale patimilor mici și mari. Cu mult mai rar găsesc articole care să exprime ceva veșnic, adevărat, ori care, plecînd de la o chestie ori de la o intimplare de ordin practic, să sa ridice la cercetarea fenomenului politic din punctul de vedere înnalt al ade­vărului, al moralei ori al unui ideal curat și drept. Rare ori găsesc asemenea articole. E cu atît mai bine cînd apar, din cinci în cînd. Și nu e nevoie să cuprindă decl­ o parte cu­ da mică de adevăr, și tot vor fi deosebite de masa cea mare a celor alte. I­ată articolul d-lui Gogi din Tribuna de la 2 octombre 1911. Gă­sesc lucruri grele, dar drepte : «Nivelul intelectual al vieții noastre politice e foarte scăzut. Atri­buțiile șefi­­i la noi se edifică pe un temeiu cultural din cele mai ne­glijabile. Fruntașul nostru cu rol de conducător nu simte necesitatea unei activități de ordin intelectual. La toate popoarele din jurul nostru politica e îndreptată de raționamentul care se desface din studiul unor cărturari. La toți șefia e sp­ijiiită da o pregătire culturală superioară, care poate pune și poate înțelege probleme.

Next