Neamul Românesc, ianuarie 1913 (Anul 8, nr. 1-8)
1913-01-15 / nr. 3
34 NEAMUL ROMÂNESC este, se va spune cîndva că a fost un credincios și devotat servitor al țerii sale și că a suferit adînc pentru cesiunile la care la silit o vreme atît de nemilostivă, cînd acest ultim Mare Vizir al Turciei întregi se hotăra să părăsească Adrianopolul, cea d’intăiu reședință europeană, Capitala lui Murad Iin, a lui Baiesid Fulgerul, a fiilor lui, a lui Murad biruitorul din Varna, strălucita Edirne cu moscheia lui Selim, — în acest moment 300 de hogi și ulemale avînd în frunte pe politicianul jidanoid Geavid-bein și pe cavalerul fără pată al oștirii turcești Enver, Intrau în sala Marelui Sfat al păcii dureroase și, călcînd peste trupul generalisimului Nazim beiü, impuneau un Ministeriu sunc-turc. Cu mînile lui tremurătoare nenorocitul bătrîn căruia soarta ia rezervat să părăsească în mînile unui dușman desprețuit provinciile europene ale țerii sale a binecuvîntat și acest nou ipostas de cîrmuire. Mahmud Șefchet e dictator și în Consiliul său de miniștri nu lipsește, ca o măgulire pentru România, — care ar trebui să cadă, pentru a salvă Adrianopolul, asupra Bulgariei, — nici senatorul aromîn N. Bavaria. Ce poate însemna acest nou regim june-turc ? Răspunsul se poate găsi amintindu-ne ce a fost cel vechiü. Husii că Turcia lui Soliman cel Măreț poate să învie, hotărîrea de a înlătura orice amestec european, centralism osmanic cu limbă turcească, dar înfrățire cu creștinii și cu Evreii, — iată frumosul și faltul program. El a adus căderea partidului care și-l scrisese pe steag și, prin neglijarea totală și neiertată a oștirii, peirea țerii. Junii Turci vin astăzi cu alt spirit, cu altă țintă, cu alt simț al realității ? Gîndul lor de a păstra, contra tuturora, Adrianopolul, dovedește că nu. Și, cînd mijloacele materiale de care se pot servi sînt un popor fără conștiință și oastea de la Ceatalgea, putem rămînea sceptic față de această ultimă încercare, pe care unii o cred curată și cavalerească și pe care nu vrem să o bănuim o criminală manevră de partid dorit de a ajunge la putere pe ruinele patriei. N. IORGA.