Neamul Românesc, august 1915 (Anul 10, nr. 31-35)

1915-08-16 / nr. 33

8 NEAMUL ROMÂNESC în care arată analfabetului colaborator de la «Seara» ce rol au avut dascălii ardeleni în des­­voltarea culturală a Principatelor, începînd cu veacul al XlX-lea, de la Gheorghe Lazăr. Noi credem că «Gazeta» dă prea multă aten­ție unui ziar de a treia mină, cunoscut pentru stilul lui grosolan. Ori, dacă chiar întră în dis­cuție cu «Seara», atunci să adopte stilul aces­teia și să întituleze articolul, nu cu terminul modest «Impietate», ci cu cel adevărat: Obrăz­nicie». («Unirea» din Blaj.) • • Ade­ci cum? Cetim în corespondența fon­ d-lui profesor Mehedinți cu sătenii: «Pr. C. G. (Vîlcea). — Trimeteți plîngerea la directorul Poștelor. Puneți-o la alt oficiu. Cînd se vor schimba lucrurile, la Direcția Poștelor va veni un om care nu glumește.» Adecă cum d­e vor schimba» ? Și cum cu­noaște foaia pe «omul care nu glumește» ?Ni s’a spus că foaia e «pentru ridicarea poporului». Ori și pentru a unui partid? Și atunci a căruia ? • • Lipsa de hrăni In Ardeal «Vicecomitele Comitatului nostru din nou atrage atenția publicului, prin autoritatea ad­ministrativă a forului S­ifi, asupra ordonanței ministeriale a reducerii consumării cărnurilor. Cu privire la această organisare de mare în­semnătate și pe calea forului f­iu al poliției orășenești se atrage atenția publicului orășe­nesc asupra opririi consumării cărnurilor în zilele de Marți și Vineri statornicite prin ordo­nanța ministerială, de­oare­ce resistența răz­boiului european se întinde pe timp nedeter­minat (sic), deci carnea se va întrebuința mai întăi și la aprovisionarea armatei. In zilele acestea s’a publicat din partea ma­gistratului că măcelarilor nu li este iertat a deschide măcelăriile să vîndă carne.» («Olteanul.») • • Contrabanda care s’a făcut. Dintr’o scrisoare: «Am stat cinci zile la Cornul­ Luncii din causa ploilor. Am găsit saci cu producte de ambele laturi , șoselei, care zilnic se exportau. Peste tot, și cu deosebire aici, intermediul este al Ji­danilor, cari, adunați în grupuri, discută, se în­țeleg cu amploiații pentru vamă și altele, trec marfa în mînile celor din Bucovina, etc. Cine n’a venit în aceste cinci zile din marii funcțio­nari ? Dar cu cine avea să între în convorbiri decît cu Jidani?! Ceva ce mi s’a părut destul de grav, cu toată paza de a nu se strecura printre pichete, că doar avem și noi corp de grăniceri, cari sînt ajutați de trupe anume apropiate de frontieră și mai avem jandarmi rurali, totuși femei din Bucovina, în­ cîrduri, se strecoară și ajung la Folticeni, de unde cumpără porumb sau mălaiu. La înnapoiere însă, sărmanele, prinse de jan­darmi cu sacul In spinare, sînt bătute și îndrep­tate la vama Cornul Luncii, alergînd astfel ne­norocitele prin ploaie și glod zeci de k­ilometri. Sosite cu cite un grănicer până la Cornul- Lunc î, n’au cu ce plăti, nevoite fiind să treacă în Bu­covina, pentru ca din satul lor să aducă bani, spre a și lua sacul. însumi am întîlnit vre o cinci cîrduri în diferite zile, văitîndu-se femeile cît au umblat și cum au fost maltratate. Și erau toate Romînce, goale și sărăcite­.. Am vorbit cu va­meșul care, ce e drept, cunoștea împrejurarea, asigurîndu-mă că a făcut raport până și minis­trului de resort. Am mai spus și ofițerului de grăniceri, până și celui de jandarmi. Toți re­cunosc răul și luaseră măsuri!... Dar la noi autoritățile muncesc din grea zi și noapte și i­au măsuri peste măsuri...pe hîrtie !.. «De­și cineva îmi spunea că la o cercetare s’a găsit la un jandarm bani ascunși până și în talpa cizmei, apoi gurile rele bănuiau că pănă și Prefecții din anume județe, în înțele­gere cu Jidanii, fac contrabande, totuși n’are intenția de a bănui, și cu atît mai puțin de a acusa. Cel mult dacă îmi permit a vedea, ca mai bătrîn, un mare râu sau mai bine mari rele ce, nu mai ieau sfîrși, la noi, cu toate organisațiile și controlările.» Literatura după războiu. Cetim în «Journal de Geneve» de la 2 August despre literatura de mîne: «De inspirație mo­rală, familială, patriotică și religioasă, cu un accent bucuros liric, această literatură va relua simplicitatea și va alunga «acele cercetări în care lumea nu va voi să vadă decît podoabe ale decadenței», «desvoltările fiecare, tot ce e re­torică sau pură meșteșugire de stil», zugrăvi­­turile prea îndrăznețe și de un cinism periculos, ușurătatea, toată obișnuita materie a romanelor zise «parisiene». Curățită, mai serioasă, ea se va întoarce la tradiția clasică și va fi, înnainte de toate, omenească! Tot acolo cetim, că după războiu­l nimenea nu se va mai întoarce la ce a fost el înnainte. Vom avea alt suflet. Viața ni se va arăta deo­sebită, mai prețioasă, mai delicată și mai cu samă mai frumoasă. Și orice literatură care va năzui să ne desguste de ea, să paraliseze silințile, să ne facă a ne îndoi de om, va apărea aproape ca o hulă. «Această prefacere adîncă a sufletelor, iată minunea omenească la care nu e dat să privim.» N. SILUREANU. • • Libera cugetare într’un remarcabil articol asupra lui Jaures, scriitorul francez Romain Rolland spune urmă­toarele, în «Journal de Geneve» de la 2 August: «El se tem­a de a imita pe atîția fanatici, in­titulați liber-cugetători, cari osîndesc ce a fost în numele a ce va fi. Departe de a osîndi, el revendica totuși cugetarea tuturor celor ce lup­taseră în veacurile trecute, din orice grupă ar fi făcut ei parte. «Noi avem», spunea el, cultul trecutului. Nu în zădar a fost aprinsă «flacăra pe toate vetrele generațiilor omenești». N. SILUREANU. Ce Infamii s au putut scrie la noi despre Ardeleni, du­a­rul dela 24 Iulie s. v. al ziarului «Sea­ra» un domn care iscălește Hirpul, munecind din atitudinea Ardelenilor de la­­ Epoca»,­­al căror amestec la afacerile noastre politice dovedește o lipsă totală de inteligență, care din nenoro­cire se agravează printr’o lipsă de bună-creș­tere și sunt adesea și necuviincioși», cu Îndrăz­neala omului care nu are nimic de pierdut și e lipsit cu desăvirșire de sentimentul de răspun­dere ce ar trebui să-l aibă un ziarist ce se respectă și-și respectă și cetitorii, se simte în­dreptățit să conteste Ardelenilor orice merit la propășirea țerii românești; în consecință, nu se rușinează să deegroape pe toți di­i au fost sor­tiți să se nască în Ardeal, dar să­ muncească în țara românească, ca să li șteargă de pe frunte aureola cu care s’au coborit în mormint și să li smulgă de pe cap cununa de recunoștință pe care li-au impletit-o contemporanii și urmașii re­cunoscători. Află de bine, în ura ce li-o poartă Ardele­nilor de azi, să tragă cu buretele peste numele bun și peste meritele unei întregi pleiade de bărbați cinstiți și devotați cause! căreia și-au Închinat viața, bărbați cari, ducindu-și acolo tot focul iubirii de neam, n’au pregetat să-și cheltuiască tot aurul sufletului lor curat și en­­tusiast pentru înnălțarea Principatelor și mai apoi a Țerii Românești. Iată ce scrie acest domn, în pagina primă a ziarului care ni se trimete drept hrană sufle­tească : f Profesorii ardeleni din România au fost toți elemente anacronice, de care rideau școlarii în clasă și afară din clasă, oameni mărginiți și inculți, caractere bățoase, avînd purturi de oa­meni nelinși de civilisația noastră. Numele de Roman și spoiala de cultură li-au servit pentru a se fixa în capitolele budgetelor. Cultura noi am luat-o în Franța, în Germania, în Austria, în Italia, iar nu de la dascăli cari nu ni-au lăsat decît amintiri vesele. La armată nu ați contribuit, ați servit pe îm­părat, la fortificații nu ați ajutat, la organisarea administrativă și judiciară nu, la propășirea noastră economică iar nu, etc.». («Gazeta Transilvaniei.») • • Adevăruri mări spuse în ceasuri grele. (Trebuie sa fie un raport direct intre împlini­rea dat­orințelor și pretinderea drepturilor. Po­porul care cere numai drepturi și nu-și face și datoria a un neam de părăsiți, iar cel ce-și îm­plinește datoria, dar nu-și știe pretinde și apăra și drepturile ce i­ se cuvin, e un neam de lași.» ((Gazeta Transilvaniei.») • • Un nou proces biserices la orizont. Agitatorii bisericești cari au scornit procesul contra «Micei Biblii» se pornesc pe scandaluri nouă. Preotul Lazăr Gherman li servește de mi­nune s pre îndeplinirea planurilor lor. Deci, ne­­ajungindu-și procesul pe chestia «Micei Biblii», au mai pus unul la cale, de astă dată prin preotul Lazăr Gherman. Iată însăși petiția preotului Lazăr Gherman către primul­ preșident al Tribunalului Ilfov: Domnule prim-președinte, Chem in judecată pe d-nil. I. Popescu- Mălăiești, preot și profesor din București, Bulevardul Independenței, no. 21; I. Mihal­­cescu, profesor universitar din București, Aleia Rignault­e și Arhimandritul Scriban, domiciliat la Seminariul Central din Bucu­rești, Bulevardul Maria, pentru ca, în basa art. 193 din Codul Penal, să fie pedepsiți, conform legii, să fie obligați a-mi publică răspunsul ce li l-am trimes la o serie de articole provocatoare, ce au tipărit în (Re­vista ortodoxă» n-rele 3, 4 și 5, precum și a-mi plăti daunele ce mi-au causat, refusînd a-mi publică răspunsul, daune ce voia de­*­vedi la ziua judecății. Cu lesped­: Dr. Lazăr Ghirman Profesor universitar din Cernăuți, acuta la București, Str. C. MoroiA 24 bis. Procesul a fost sorocit pe ziua de 24 Novembre, cînd preotul Lazăr Gherman își va încununa ac­­tivitatea sa de prieten al agitatorilor bisericești din Capitala României. Filamon. ♦ ♦ A­re scopuri naționale ale Evreilor noștri patrioți. Dintr’un ziar:­­Azi, la șase d. a., membrii secției sioniste (Dr. Theodor Herzl) din Rîmnicul-Sărat au ținut o întrunire publică în localul sinagogei mari din strada Gh. Lupescu. Președinte al secției e­d. Rubin Finkelstein, care proclamă ca președinte al întrunirii pe d. Samuel Wiedemann. D-sa mulțumește pentru onoarea ce i se face și dă cuvîntul d-lui Iancu Pantzer. In fața războiului actual — începe d-sa — miș­carea sionistă a reînviat. Cînd toate popoarele caută să-și împlinească idealul, chestiunea evre­iască nu se poate să nu se deslege. Face apel la toți Evreii să se înscrie in cercul sionist. D. M. Golden (Focșani): în mijlocul tragediei europene se deschide problema iudaismului. Pe cînd omenirea producea tunuri, poporul evreu a rămas credincios Bibliei. Poporul care a zis (să nu ucizi), azi ucide și ei în folosul altuia. Chestiunea evreiască există în toate țerile, și ea nu e o confesiune, ci o chestie de naționa­litate, chiar acolo unde Evreii au drepturi po­litice. D. Solomon Moscovici (Focșani). Cînd ome­nirea vorbește prin guri de tun, la 800.000 de Evrei li s’a dat pușcă spre a se omorî frate pe frate, iar, cînd se va face pace, antisemitismul va reapărea. Mișcarea sionistă și-a urmat drumul ei natural. Să depunem toate energiile spre a putea ajunge la mîntuire. D. R. Finkelstein mulțumește colegilor din Focșani, cari au venit aici să lupte împreună pentru realizarea idealului și speră că tinerimea ebraică se va înscrie în secția locală.» • • POȘTA REDACȚIEI. H. Stahl. Dacă nu ai dai adresa.... Abonații noștri sînt cu insistență rugați a-șî achita datoria față de această foaie, care se tipărește cu mari sacrificii bănești. Altfel vom fi nevoiți a nu o mai trimete rău-platnicilor. Tipografia «Neamul Românesc», Vălenii-de-Munte (Prahova).

Next