Neamul Românesc, septembrie 1915 (Anul 10, nr. 36-39)
1915-09-06 / nr. 36
> * ilUUi SAtA 30. Administrația la ValeniS-de-Munte FOAIA PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT Plata anuală 5 lei Velină toate foile 201. CUM CÎNTĂ DINCOLO. MAMEI. Cînd eu am plecat, Plîngînd nencetat, M’ai dus păn’ la poartă, Măicuța mea moartă!... Singură apoi Ai rămas de noi, Uscată de jale, în casa din vale, Și neîncetat Ai tot așteptat Să venim acasă, Maica mea duioasă!... Iar, cînd vin acum, Tu nu-mi ieși în drum, Ci-ți dormi somnul sfînt în proaspăt mormînt! („Românul“ din Arad.) C. Brumarul BELGIA ȘI ROMĂNIA. Nu știu ce samsar căruia i se ridicase la cap furia de a cîștiga și de a stăpîni ne-a amenințat cu soarta Belgiei, dacă vom îndrăzni să facem politică națională românească fără vila șefului jandarmilor chesaro-crăiești de la Predeal sau Burdujeni. Adecă înțelegeți: atac bruscat, soldați germani de doi coți și jumătate, ostateci — despre alegerea prealabilă a cărora dintre „preoții și învățătorii naționaliști“ știe să vorbească „Adevărul“, fără să adauge că lista o vor face, în acea Moldovă-de-sus, Evreii săi —, spînzurarea și împușcarea recalcitranților și apoi „avantagii“, ca salarii sporite pentru lucrul de războiu, teatru german și altele. Cum ni s’a spus odată, de un glumeț, „Belgia Orientului“, cum sîntem și noi neutri și „Stat mic“, și cum nici noi nu iubim politica de infiltrație și cotropire a vecinilor noștri, unii au găsit că s’ar potrivi. Și, cîteva zile, a fost o spaimă între cei mai belicoși gazetari, pănă ce contele Czernin a binevoit a ^ține.Nu tot ce ga făcut la graniță, cu tranșee cu tot, e ceva provisoriu și că s’a mai făcut, deși fără tranșee, și la hotarul Svițerei... Noi credem însă că nu se potrivește. Nu se potrivește, pentru că din fericire noi avem o mare armată perfect pregătită, pentru că această armată, tot așa de capabilă de fapte eroice întru apărarea patriei ca și armata belgiană, nu se rezimă pe nicio fortăreață decât aceia din sufletul pornit pe luptă învierșunată al fiecărui soldat. Nu se potrivește pentru că din fericire barbaria noastră nu are perfectele șosele de excursii pentru automobile de care au usat Germanii la „bruscarea" lor în Belgia. Nu se potrivește pentru că din fericire aceiași barbarie samănă sate la distanțe mari, cu atîtea primejdii de la unul la altul, în loc să ofere ca în Belgia și năvălitorului acel „oraș neîntrerupt", perpetua urbs, de care se vorbia odată cu privire la Flandra întreagă. Nu se potrivește pentru că din fericire, în loc să fim o societate de harnici burghesi deprinși a trăi bine și liniștit, sîntem niște bieți săraci pe cari nu ne leagă de viață decît datoria ce ni-a impus-o soarta de a trăi pe acest pămînt al muncii și suferinței noastre și de a-i apăra pănă la moarte țărîna neagră de cît sînge s’a frămîntat într’însa. Și nu se potrivește pentru că, dacă Germanul de azi nu mai e Germanul de ieri. Maghiarul, care umblă să facă încă odată cunoștința acestor prăpăstii și păduri valahe, va găsi doar în ele rămășițele strămoșilor săi înfrînți și zdrobiți. Și nu se potrivește, mai ales și mai presus de toate, pentru că, așa cum s’a văzut și acuma, la Ivangorod și aiurea, badea Ion, ori de poartă ciacoul ,împăratului, ori căeiula<f ha Mihai Viteazul, e cea mai îndrăcită făptură din cîte a făcut Dumnezeu. Nu se potrivește. , i Și, fiindcă nu se simrdește, nu se va întâmpla. Iar, cît despre ceia ce se va întâmpla, li spunem, fiindcă mi-au adus aminte, că, dacă este în lume o dreptate și o vrednicie în noi, vor vedea-o, cu siguranță, eî, acasă la dînșii! N IORGA. ~ * PENTRU „STEAGUL" ȘI DECI PENTRU D. MARGHILOMAN. Articolul mieii, așa de liniștit — va recunoaște oricine — din fruntea nlui trecut al „Neamului Românesc“ a avut darul să supere „Steaguli' d-lui Al. Marghiloman,— lucru pe care nu l-am prevăzut, dar care nu mă supără. Foaia d-lui Al. Marghiloman îmi pune întrebări la care cere răspunsuri precise. Nu mi se poate face o mai mare bucurie pe lume decît puind orice discuție pe terenul faptelor precise. Dar deodată să înlăturăm un element care nu face parte din agrementele de stil. „Steagul“ spune că „nu de mine depinde crearea unui Guvern Marghiloman“. Are dreptate, și cunosc Constituția. Dar cunosc și țara, și știu că de mine și de cîteva mii de oameni ca mine, majoritatea cetățenilor României, „depinde“ căderea unui „Guvern Marghiloman“, fie și dacă am avea în fața noastră acea stare de asediu cu care se sperie numai naivii. Mă întrebați CQTC 6ryfsCCk Mal föolt tip dt externă“, politică pe care o voiește d. Marghiloman? E politica alianței cu Puterile centrale pentru a lua Basarabia. Poate să nu spuie d. Marghiloman că nu e aceasta politica d-sale, că-șî menține declarațiile din Decembre de partisan al realisării idealului național contra Austro- Ungariei ? îl rog să răspundă d-sa, și nu numai ziarul care „oglindește gîndirea și preocupația sa". Poate sa facă, orice ar crede despre situația sa politică față de mine, care nu-mi ascund situația mea personală. Ori sîntem amîndoi din Olimp și zeii vorbesc între ei, ori sîntem de pe pămînt amîndoi și oamenii vorbesc și ei între sine. De unde am ajuns a crede că politica d-lui Marghiloman e cea arătată mai sus ? Din ziarele pe care le întreține și pe care nu le-a desmințit niciodată, „Steagul“ îmi presintă o colecție. Aleg un număr. Iată chiar acela de acum două file în care-și rîde de „antropofagii" Angliei „îmbătrînite“, de „intrigile și ademenirile“ ei față de „bieții Balcanici“, de „tăvălugul enorm“ și „oștile zdrobite“ ale Rusiei, iertând doar Franța pentru a o compătimi. De Dumnezeu, nu vorbim de inscripții hitite din Asia Mică, ci de lucruri care se pot verifica imediat. Și iată și „mijloacele antipatice“. E simpatic, oricît ar greși, omul care, avînd o părere, a spune lămurit, supt numele său, la orice prilej','ca orice jertfă, insistent și eroic. Dar: A scoate mai multe foi și în aceste foi a spune pe acoperitele ceia ce se vede foarte bine că voiești, e un mijloc antipatic. A te expune acuzației că persoane care-ți stau aproape și pe care nu le-ai arătat că nu mai fac parte din organizația d-tale politică, dau bani tineretului — cum s’a verificat prin cercetările Senatului universitar — pentru a înfățișa politica d-tale, e un mijloc antipatic. A lăsa ca în foile d-tale să se facă statistica momentelor de conversație ce ți se acordă de Suveran, care nu poate face nici politică de persoane, nici politică de partid, e un mijloc antipatic. Mie-mi ajung atâtea. Și, dacă preopinenții sunt dispuși a continuă discuția în formele obișnuite ale bunei creșteri, putem continuă. Vom vorbi fără acea „patimă“ de care nu pricep de ce aș fi acuzat, căci supt niciun raport nu rîvnesc la tot ce are și poate avea d. Marghiloman. Opinia publică nu poate decît să cîștige. N. IORGA. O TICĂLOȘIE. Revoltat de impertinentele din „Ziua“ și alte foi care fără sfială se dau drept organe ale Legațiilor austro-ungară și, din nenorocire, și germană, un număr de Ardeleni s’au hotărît să suprime cu violența o propagandă care-i jignia zilnic și care părea că ar putea să zădărnicească îndeplinirea idealului pentru care ei se află aici. Ei au zăliat legile țerii sechestrând și ar-