Neamul Românesc, ianuarie 1916 (Anul 11, nr. 1-5)

1916-01-03 / nr. 1

Anul al XI lea, No. i. Bu­cărești, 3 Ianuar 1916. 10 bani exemplarul. Atațittetaiția la Vitati... «Monta FOAIA PARTIDULUI NATION­ALIST-DEMOCRAT Plata anual Velină toate foi­ mea­ hotăririlor. Multe lucruri se vor face în anul care se deschide. Multe din cele pe care le aștep­tăm și cîteva din cele la care nu ne-am gîn­­dit niciodată. E îndoielnic că omenirea va răbda mai mult de un an povara fără păreche ce-i apasă pe umeri. E sigur că într’o țară cum e Aus­tro-Ungaria se vor istovi toate mijloacele în­șelării și silei și că vechea tiranie mincinoasă și violentă va da în genunchi. E sigur iarăși că strigătele de desnădejde ale poporului ger­man, care știe că nu-și apără nici viața, nici hotarele, ci ambiția fără margeni, furia cuce­ritoare a unei aristocrații desprețuitoare și a unei lacome burghești, vor ajunge așa de pu­ternice nicit se vor cutremura de ele și cele mai neclintite hotărîri. Atunci va fi un mare ceas de reculegere și decisiune pentru toți; atunci, amuțind guri care au tot strigat victorie, se vor auzi neted, ca trîmbițele județului celui din urmă peste zvonul turbat al Iadului, cuvintele de drep­tate. Și va curge atunci­­?»'.i £­c*Jige atunci și sîngele nostru, al celor de aici. Va fi un ceasr cumplit, il așteptăm însă de așa de multă vreme, atit de mult­e de cînd trăim cu toții în atmosfera morții, asemenea ,cu aceia pe care, întunecînd și amuțind, o mînă uraganele înnaintea lor, încît vestea nu ne mai mișcă. Ba unii au stînta nerăbdare a ceasului. Să fie ! Atîta putem spune, în sfîrșit, să fie ! Atîta e urarea pe care o putem rosti azi acelor cari vor mai trăi și acelora a căror jertfă se va face. Noi înșine nu știm, în co­munitatea unei primejdii sacre, dacă vor fi cuvintele noastre la sfîrșitul anului celui ne­­asămănat și care vor fi acele cuvinte. Urările obișnuite au înghețat pe buze. Una singură se poate rosti fără ușurință și pro­­fanare. Să nu știm dace toți datoria, oricare ar fi. Pe unii îi va atinge răsplata unei vieți mai bune pentru toți, alții vor trăi în amin­tirea tuturora mai puternic și mai nobil de acum au­ trăit pănă acum ei inșii pentru ei. S’a dus un An Vechin. E acela pe care în toată viața noastră de popor îl putem re­greta mai puțin. Pentru ai noștri de peste ho­tare a fost o necontenită și zădarnică pier­dere de singe adausă la alte pierderi. O ri­­­­sipă de vieți în robie, iremediabilă și deplo­rabilă ! Pentru prietenii noștri, pustiul din Serbia văduvelor și orfanilor, cu biciul călăi­lor la spatele lor. Pentru omenirea toată, de la un capăt la altul, cea mai monstruoasă săl­­bătăcie, înnaintea căreia omul peșterelor spri­jinit în măciuca-i de piatră plină de sînge ar vărsa lacrămi. Pentru noi de aici, slăbirea prin suspiciune și ură. Șteargă-se pentru toți amintirea acestor două­sprezece luni de chinuri! în ce ne privește pe­­ noi, Jacă steagul ferii, ridicat odată, și nu pentru o paradă militară, ci pentru o muncă și o suferință comună, ca vetMie steaguri ale des­­binării, să fie uitate pentru totdeauna ! Și deve­ni acest steag, dus de mini zdravene la biruință, odată cu un mai larg cuprins al țerii, nu numai cetățeni mai mulți, ci cetățeni mai buni în acei cari ne chiamă de mult și in acei cari de la dînșii, de la nebunia entusiasmului lor desinteresat, vor învăța c ă răsăritul soarelui nu se așteaptă din col­ab­ele de isolare ale fiecăruia, ci supt vastul cer al idealului care ne acopere și ne păzește pe toți! N. IORGA. UN RĂSPUNS. Trebuie ales părintele V. Luc­acid ? Trebuie ales poetul Gog­a ? E o întrebare pe care și-o pun mulți: îndoiala din sufletele oamenilor cinstiți e singura care interesează, — fie ei chiar oa­meni deprinși a vota „eu partidul“. Răspunsul nostru e limpede. Oricine ar susținea a­ceste candidaturi și contra oricui, ele Pentru mai multe motive : 1. Pentru că în anul Mîntuirii 1916 nu poate vota un Colegiu din România, stăpînită întreagă de cel mai nobil ideal, pe d. moșier Radu Ivănescu, reflectat din oglinda politică a d-lui Marghiloman. 2. Pentru că e inadmisibil să se dea vo­turi cuiva ca profesorul Petrovici din Galați, care, în împreju­rări festive, ridică la ceruri un om pentru a-l combate și înjoși cînd se află în calea interesului său personal. 3. Pentru că, oricîte greșeli ar face Arde­lenii de aici, sîntem datori a plăti față de ei toată datoria uriașă pe care o avem față de aceia a căror tragică jertfă n’am putut-o împiedeca. 4. Pentru că nu putem oferi străinătății dușmane spectacolul căderii Ardelenilor cari reprezintă prin numele și trecutul lor o în­treagă politică. Dacă în Cam­eră Ardelenii aleși vor face o politică de partid, ei bine, vor fi tratați după cum, prin aceasta, ar merita-o.­­ Dar a opri aceste glasuri de a se face au­zite în Camera pițigoilor estetici ar fi una din cele mai grave greșeli pentru toți aceia cari ar contribui la săvîrșirea acestui act re­probabil. ________________N. IORGA.­­ Resultatul a fost că mii de mii din locu­torii pojtor de războiu ai Austro-Ungariei, cu Evreii în frunte, au năvălit-o și o mîncau. Acuma ea îi dă afară. S-a început cearta de la mine. Ea va urmă și pe alte terenuri. N. Iorga. Gemania-și izgonește aliații. Germania are aliați. Dar numai ea știe cum duce în spate pe toți acești milogi... Știam că ea li dă tunuri și planuri, mu­niții și lecții de purtare. Aflăm însă acum că li dă și... mîncare. O bună orînduire economică a făcut ca Ger­mania să resiste silințelor de a o înfometa, ba chiar să menție un preț oarecum normal alimentelor. Argumente fără dreptate. In ziarul «oglindirii* politicei d-lui Marghi­loman, «Steagul», un convins germanofil, d. M. Theodorian-Carada, care a scris și lucrări politice, combate argumentele mele din «Uni­versul* cu privire la îndreptarea pe care o poate lua România, nu între Austro-Ungaria, de o parte, și Rusia, de alta, ori între «nația» austro-ungară și nația rusească, ci între nația maghiară, de o parte, și monarhia internațio­nală a Țarului, de alta. D. Theodorian-Carada aduce de­sigur argu­mente­­ slabe pentru o causă în dreptatea căreia crede cu tărie, de vreme ce e unul din acei puțini cari se opun îndărătnic voinții unei țeri întregii Slabe argumente! în adevăr cine ar putea primi pe același n’^vera a ne teme de Unguri, lifii UtU âitin i Ui.­­pv-1’ lui C uCCli HCl Și i­ zcl măcar independent?» Popor mai mic decit noi, el, cari tîrăsc după dînșii atîtea naționalități robite, și cari, cît vor fi ce sînt astăzi, ne vor opri pe noi de-a fi mai mult decît ce sîntem în momentul de față ? Popor mai mic, cînd dispun de tot ce li-a dat până acum alianța politică a Austriei, pe care, întreagă, o tîrăsc după el? Nu mai vorbim de argumentul cu lipsa lor de independență: în dualismul austro-ungar, mi se pare că indepen­denți nu sunt... Austriacii! Nu, d­ie Theodorian-Carada. Ungurii sunt pentru noi — o spun fără ură, fiind vorba de lucruri fatale, — un adversar permanent și ire­ductibil, atîta vreme cît nu vor fi reduși poli­ticește la teritoriul pe care-l locuiesc singuri sau­ în majorități.­­ Dar Rușii ? Eu am spus: Rusia. D-sa mă în­treabă dacă știți cînd va dispărea monarhia țaristă. Eu sunt sigur numai că va dispărea, fiindcă e resultatul firesc al culturii, care și acolo înnainteaz­ă răpede. Dar nici n’am nevoie de dispariția țarismului pentru tema mea care e credința mea. Tot ce atîrnă de un om, se schimbă, cu acel om Cu Nicolae Pavlovici sau cu Alexandru al lll-lea s’a isprăvit politica lui Nicolae Pavlovici și a lui Alexandru al lll-lea. Dar ideia maghiară se va isprăvi numai cu vilii­mul Maghiar. Monarhia rusească e o apă imensă, care se poate revărsa în multe părți, după ca­priciile vremii, de la Bosfor pănă la Manciuria. Maghiarismul este un rîu canalizat, al cărui curs îndreptat precis pe o singură albie, curge ame­nințător către noi. Dar d. Theodorian Carada știe ce au de gînd să facă Rușii, cari nu s’au manifestat ca popor liber niciodată, de acum în o sută de ani. Eu scriu însă la masa istoricului, pe care n’o învîrt spiritele profețiilor, în ce privește alte obiecțiuni care nu sunt argumente: politica lui Napoleon I­iu, a lui Na­poleon al lll-lea, a Republicei franceze față de noi, eu, care sunt un istoric, și nu un diletant entusiast, mi-am fixat de mult un principiu: să­ nu judec o politică după momentele ei, ci să interpretez momentele după politica din care fac parte. ^ («Universul.») ». IORGA.

Next