Neamul Românesc, iulie 1917 (Anul 12, nr. 184-206)

1917-07-07 / nr. 184

Auri.al III- lea, IIp. 184 «fe »&$$&­ m «ii mrnhm * Iva« ui?.­­HBftfifia «i summs­ m&m Presantei isam » APUI IKLIlC Director: N. lOROA UN SALVATOR: VON MICHAELIS .um Germania se gliește într'o situa­tiv fără păreche de rea. Nu pentru că ne cut­ire sau pe cutare front ar fi ceva care nu se poate în­drepți». In afară de initiative care se pot produce fotossup*, sunt atî­­tea împrejurări neprevăzute care pot schimba starea de lucruri pe care a pregătit-o și cea mai isteață minte de calculator militar. Se pare astfel ca marile ploi venite neașteptat în ulti­mele zile au dat răgaz Austro-Germ­a­­nilor să-și aducă rmrvele renane și bavareze cu care se laudă și să împie­dece desfășurarea fulgerătoare a o îendrei rusești care își și cîștigase dincolo de Lomnița punctul de spri­jin, fără folos al­fel de la Kalusz. Hiedenburg e totdeauna plin de planuri, chiar atunci când vede vic­­toria cu periscopul rivalului său T­r­­pez. De ce n’ar avea un număr de proiecte inedite, toate, fără îndoială, cu o­­ strat­­ție absolută de succes, chiar dacă această garanție ar fi alta decit competenta aprobare a Kronprinzului și părinteasca bine­­cuvîntare a împăratului însuși ?­­», fiindcă publicul german a văzut că c­lama 1« sfat Hndenburg și ten­dor fi, Mîntuitorul și E­­vanghe­­l! comunicatelor, el poate ti 1Í­­Dacă „situația nu e mai bună [îi oricînd"- precum &]a spus altă . —, e to­uși o „situație bună", freutatea Insă e alta : rtu cum iasă G­rmunk d n ne­hotă­rr. a­lfâ de, astăzi cri did. Intri» m P& lt; t­o a&mr și, 4,a lățesc—Ala­k, ci din íckrvi>­­ü ei, dacă sarpuim produc,3, zâ rupă i­­otar:: a pe sau nici nai d plic triumf nu poate Irita, ci, din pot .v­, m­c­i­mei fitoare, deci mai crudă in exer­­sea puterii sale de cuc­rire și de sare, nu aitt mai isolaia, de­­ și set­a de tu, bit n, de reg­i­e, a tuturor,­ va fi G t­ mnla ? să readucă donsul g­aius . »0, nu numai in ce privește faptul Prut al păcii, ci și putin­ța relațiilor cu alte popoare din care pănă acum — și nu numai s­ot raportat econo­mic—n­u­ ă i ea pănă astăzi ? Cum sa se facă di­e nou accep­ați, ba încă avind tot dreptul dezvoltării pe care o visează, ca membru in sfatul cel mare și în marea operă solidară a omenirii ? Cum se poate europeni ia și umanisa această Ger­­manie pe care au smuls o din mij­locul Euro­pei și a Umanități; un șir de odioase atuns cu care nimic nu se poate compara in is­oria lumii? N’ajunge pentru a se atinge acest rezultat nimic din ce a înfățișat până atuna trufașa țara a tuturor Udă­rilor. Și de aici căutarea în toate părțile, — cum ,se întîmpB cu orice societate, care, după ce a d­stors tot ce e normal, firesc, umblă după putin­ța minunilor, — a unui „sal­va­tor Reihmanui-Hojlweg cu truda lui proastă de opt ani de z­ie la prea­­sfînta căruță a domnului tău im­­părătesc, —vechiu animal de paradă, spetit de ostenelile sale, — nu mai putea fi nici crmaciul obișnuit, accum acest mîntuitor cu însușiri deosebite. Kronprinzul a alergat de pe frontul infringerilor cums nu-l descurajează pentru a face alege­rea „izvoritorului de mir" și „făcă­torului de minuni*, a „ciudaîvorețu­­lui* pe care că i­eșize pe scaunjui, avînd didesupt „petecele de hîrtie“ ale tuturor tratatelor, de pe care se prăbușise, cu „Ordinul Hohen­­zollern* de gî*, Cancelariul miser­iei umane. Și sorții au dăzut pe von Mi­chaelis. Purtătorul galic al acestui nume latin nu se făcuse așa de celebru prin sistemul său financiar, ca mi­nistru al unui Tesaur redus la ex­pedientele gas­arelor particulare, cît ca aprovisionator al Imperiului. Predecesorul lui, von Batocki, făgăduise Germaniei marea cu sarea. Procedase „științific" pen­tru a izgoni foamea din țară. So­cotelile lui de „calorii" în care se preface marmelada de prune și biftecul de sfeclă erau fără greș. Așa de aproape socotiți, Incit i s’a atribuit sfatul către femeile flă­mânde de a nu se trudi atâtea cea­suri la birourile de alimentare, prea îngrămădite, căci pierd cu osteneala mai multe calorii decît ar putea să cît­ige dacă ar mînca în adevăr tot ce scrie pe cartă. Și socotia așa de bine încîi imensa fi«udă cu cărțile de aprovizionare n'a de­ranjat de loc socotelile lui exacte. Von Michsen­s, el a lucrat altfel. De­și ministru al cifrelor Tesauru­­lui, el nu a elatár­t pe fiecare Neamț după cele mai sigure metode și nu i-a apreciat „științific" caloriile. Ci și-a zis că, fiind încă în patrie atî­­tea persoane grase și roșcovane, trebuie să mai fie și alte depos­te decît acelea ale Imperiului, la care întri numai cu cartă ca să vezi dacă este ceva înlâuntru. Și, om cu aptitudini polițienești, el i'a a­­pucat să vîneze pe cei cu pivnîțile pline, pe cei ce ascundeau șuncile supt învelișuri de p­i,­pa cei cari și trimeteau prea des stojaiceie la pă­rinții de la țară. A reușit astfel să aducă nația invincibilă la cele „140 de zile grele“ care, cum se știe, se strecoară până la recolta din August. Și, deci, acesta e Salvatorul. Va umbla și ia depositele par­ticulare ale Aliaț­ior și va smulge de acolo tot ce poate fi folositor unui status-quo de perpetuă „des* voitare­“, cu­mi îl vrea poporul ger­man ? Numai cu­ aceste deposite par a fi foarte bine păzite. Și von Mi­chaelis va avea prilejul să vadă că este o deosebire intre dînsile și șuncile de supt învelișurile de pat ale burghișilor din Berlin. II. IORGA DIH GIERNANIA­ Ca a pierdut Germania Până la l­ iu I­unuai 1917 iată ce a pierdut Germania, după lista ofi­cială (afară de marinari și de trupe coloniale): Morți de răni 929.616, Morți de bol­­d9.213, Prisonieri 247.991, Lipsă 27*..278, Greu răniți 539.655, R­­­iți 299.907, Ușa? răniți 1.512 27 î. Răniți rămași pe front 223 261. Total: 4.087.692. Mulțămiți cu șeful lor. Cu pri îiul aniversării K­onprinzului, co­n­* ivatorii de la „Gazeta Crăcii" ii fa­ latroiS, arătându-i meritele războinice (?) și'acheind­u părerea că el a adus, ca „­ei model", „servicii de neuitat*. Deu­tsche Tageszeitung face din acord tînăr pe vers în cruzimea lui reci „speranța 2m­­erinlui“. Ș ziarele liberale-l înfăți­șează ea pe un om scard... popular. îs mmm Ajutorul cellalt S’a e«rat O «v cranial șl organlsA- țJISor sä »Jatä n«at!r«ita laDerie a zilei d« S­# fătat eu³, și. min«. tm­.d ni voi fi roîaji ® liber ®, •« v ® f»c« Vasi malt Doar sînt fin ű aati* «or», și f#ță d« ei­­roti, do siii cî ®­­ a voi, ® r<ă o**rs>z) Să fa«fi însă ei rul aa«b­ Statal și tot ce dspotsd« m «i și încît a­­n’*r ea se vădea««#, în aratarea acestor­­ grozave patimi, a cir­or Mindere ma n'o pu­m birni esi&*i, aici chisr­­rec^m dincolo, arad« vom ved*® e* ot așteantft, valoarea *«o*atră «orală. Aseneti valoare p?­ ntru os o­re tată Intreagi, nu numai psntra e? i ce faptă'isa nu­mele ei. fu post* conîîtata de­cit printr’tm semn,dar »ceia ab­ rotat «Igur , prin s^ontimpația aju­torului ntofiC­ui, al indivizî or ca și al grad­elor mici. E o dovadă de moralitate, dar și de vnzihtate chior. Căci O țară na trăiește Ir, sdsvăr decît dacă O viață adsvira?*, o putere de des­­voltere *e găsește in fie««re din c«lsie din orgabi i«¥ie mici cere fac nu o formă foaii, ci marele organism care trăiește prin eine și prin ele, pentru site și pentru ele. Cî am ivr­t o mare bota* nie cetiind statcheta societății „Sf. Vasik* din setai botM­*n­'a«i Corni, care „* intreținot tantină d« t* 15 Istmar p mă­ta 1 ■« iu«ia 1916, a procarie«­ hain» cărți, »jatoar** «s pst­amoi 1917 «r* f­ind 1.037 lei", sari› inviți­tor«?­tubio«ote­­nont, cars „a luat parte la 43 da înpte", Ioan Dăscălaecn. Iictit­ativa a pornit da la tul 77, „ea amintit * că a cantonat tu această comana". D-sosamdasă e vorba da a sa ©"«te copiii, mai tirzia d» a se întinde opera de milă la văduvele sărac«, la infirmi, la bolnavi, I«, cei rămisași fără­­ iie, precum șâ la cu> ura economica și morala a toamnei. I» pregătirea prin exerciții de arma a vistorilor ostași. Veșnic oîițârii regimsetul toi vor dm­nsacar un iau pt lună prri­n fondația lor. Na *e poate o mai frumoasă ori­gini și un unul nobil «co». Induio­­șâsi«a pantra c ® pot face bași și cind nu sunt „oameni mari“, se an»ște cu bu­timi pentru cea­i»pravo io diplo­ti Și t­u putem dori d«ut ca și alte regiminte sa și aducă aminte de 10 «.ul« nnde N­ a'a dat tot c ® pută ® da sărăcia oamenilor și să ridice *tu locul semnetor de piș­ti ă clădir­i morale, de viață și de viitor. N. wum — '­­HOH1 ■ ■ Cina a dat jos pe Cancelaria Discursul care a datorit căderea Can­­celariului a f­ost al d-rului Ertzberger, la num­le „unei fracțiuni a Centrului ca­tolic’. N așteptat și violent, el a produs o impresie zdrobitoare. A fost atacat raz­boiul cu subma­nnele și cel responsabil pe cîm­pinsul, amiralul von Kapelle. Acesta a luat cuvîntul să răspundă, precum au făcut o, la sensul războinic, ministrul de Războiu, von Stein, și Hein­­ferich. Dar încă odată Erizberger a lovit In pangermanismul fară restrict­e. In­­lăturind toate argumentele ministrului, Scheidemann s’a despirț­t definitiv de îm­pârât, cerînd pa;ea îă­­ anexiu­ni. Atunci Comisiunea budgetului se spera că se vor acorda creditele cerute— a rugat pe Cancelariu să dea explicații (25 iunie). Ertzberger, care represintă s­area de spin­ c Iu u­rmania meridională, a cerut formal plecarea Cance­ariului și se re­forma fundamentală a sistemului de Gu­vern*.­­ Atunci, Lethmann Hollweg încercând să împace partidele, național-liberalii a txi­­oniști au luat atitudine contra lul. Curtea și carner îl a au întrebuințat ocasia prn­­t a a face să biruie punctul de vedere extremist. Se crede că vor putea, amî­­nind Parlamentul pe Septembre, s’o ducă mai departe. „Gazeta Crucii“, conser­­vator,e, spune că „e de ales între vic­tor­ie sau pact cu prețul unei abdicări*. , S’, ate­m‘, spune Vorwärts, „la un punct de Întoarcere decisiv al istoriei noastre. E mai mult ca po­ibil că vo­r rămânea aici, căci Guvernul vrea să satisfacă pe naționaliști, pe internsionaliști, pe pan­­germaniști, pe militari și, pe social-de­­mocrați, pe pacifiști, pe prietenii și duș­mai Maghiarii contra sufragiului aniversal 28 ar«l „Az Ujsdga din­ April publică o protestare a uigurilor transilvăneni contra sufragiului «aivrrssl care merită a fl re’v adu­sâ: „Sufragiul universal ar fi, după acea protestare, un act ire­pedisbil de pericu­los pentru nația ungară, expusă morții printr'usul. Extensiunea dreptului de vot până la sufragiul universal ar însemna ruina complectă a maghiarismului în Transilvania și tonu­ influența Ungurii­; ar fi desființită. „Ni repugnă să constatăm că apoșt­­țiu cea ungară și șefii ei, —ca­i altă dată, inspirați de conștiința lor, se declaraseră contra sufragiului universr­ au părăsit astăzi principiile și convingerile lor și au adoptat o atitudine opusă din motive de partid. Am dori să vedem pe acești șefi de oposițiune venind In persoană In ju­dețele noastre spre a se pune in contact cu populațiunea pe care voiesc să o in­troducă în viața constituțională. Ar vedea atunci că marea ei majoritate nu știe nici un singur cu­viat pe ungurește, că nu cunoaște de fel politica și istoria negr­ă. Se naște a­strebarea dacă stan ei aciș­i șefi ai oposițiunii și-ar med­­ica atitudinea și dacă e*!« In interesul naț­iaii ca ,un e­­lement ca acel al populației din Tran­­silvaniei să poată hotărî de destinele pa­triei. „Interesul națiunii care ca aceste des­tine să fie puse la cale de deputați sa­­z«»tisț­ qm pagunile intelectuale trebui­­toare. Ni . .. să lăsăm rolul acesta arestor r­enaM ignorente care n’au nici­­una din factu­l­e morale și intelectuale cerute pentru­ aceasta. " Chesiuunea de a se ști cine va avea dreptul de vot nu trebuie să fie rezol­vită decît în vederea intereselor patriei maghiare. „Noi, cari ne am naști­t și nu am­ pri­mit instruti­unea în Transilvania și cari trăim pentru a apăra și năutra maghia­rismul în această­ regiune, nu am putea supt niciun cuvint tolera să vedem condu­cerea afacerilor p­olitice trezind in minile unui proletariat lipsit de orișe civilisti­e. Ac­est proletariat, de ait­ d, este, î n primul rând, lipsit de ori s srntiment maghiar.* „Inamicul care a atacat Transilvani­a pricinu­t mari pagube jud­eelor noastre. Politica see a­­re. Cu inimă ușoară, cere o nouă­­ extin­dere a dreptului electoral, sapă groapa maghiarism­ului vaci­a. Am putut goni, cu arme pe dușman din pădurile noast­e un mijloc cu ar fi de a putea ruinele ce le-ar putea pri­mnui sa universal existenței maghiarismu! Transilvanii?. * Serbătoarea Franciei UIMA fiul rostit «8«i­fS­­ité SAINT-Ad­AM­S, ministrul VimmHh la 14 iuliea 1917. Sunt foarte mișc»! v­izîndu-vă strtnși în număr at­t de mare în jurul mieu. Graba de voastre curtenitoare mă despăgubește de via părere de râu că nu v’am putut întruni până acum. De bună-samă, eve* nimeerle nu mi îngăduie a vă primi cum aș vrea. In schimb, ele se însărci­nează să transfigureze miseria materială a acestei 14 Iulie de pribegi printr’o ia* comparab­la sp­endoare morală. De acest lux pot vorbi, căci nu eu li suport «hei* tuien­îe, ci Franța și é voastră. Franța întăia, care niciodată n’a fost rtit de mare ca astăzi. O simțiți aceasta d-voastră toți, Francesi și Francese, care, In acest moment mai ales, rm vă puteți lua gîndul de la icoana Patriei însîn­­gerate, ciuruite de răni, dar la picioare, tremutînd torță, sigură de ea însăși, si­gură da viitor și țintindu-și chiar privirea clară asupra unui orizont de acum de­gajat și lărgit. Nu. ln adevăr, niciodată Franța n’a fost atît de mare în lume. Și nici­odată n’a fost ea așa de mare în Ro­mânia. Causa e, înnainte de toate, ci ea este Franța, și România e, mai mult decît oricare altă țară, predestinată s’o iubească. Dar, și pentru că toți copiii Franciei cari se găsesc aici au fost vred­nici de ea. έn să vă mulți rais,: la toți și la toate, surori, infirmiere, preoți, medici, oameni de afaceri. Țin s8 aduc omagiu acestei mobilisări sportante care, in serviciul operelor noastre de războiu, vă confundă pe toți în sfînta egalitate a devotamen­­tu­li. Am datoria să salut, în fruntea tu­turor acestor voluntari ai sacrificiului, pe scumpul mieu predecesor, d. Blondel.il Sint fericit a-l vedea lîngă mine și a-i mul­­țării public, ci, avînd atîta clară­ vedere și abnegație, a călăuz­t primii miei pași pe pămîntul românesc și, mai ales, a contri­buit atîta a întipări acestui păm­ânt pe­cetea geniului francez. S­fințile sale au fost atit de rodnice, încit sarcina mea a fost mai puțin să le continua, cit să fi­cu­rg roadele Trebuie săi aduc mul­țumiri oficial și personal, că a mărit si­tuația Franciei în România și, prin aceasta, a făcut-o pe a mea atât de plăcuta și un șparel. Domnule general, ofițeri, subofițeri și soldați ai Franciei, mă grăbesc a vă spu­ne bucuria, mândria, recunoștința ce vă datorase, veni, ceri sînteți »ici, pentru l­rant«, o fo­­st și o podoabă.»^ ceia _șe_«_ cînd am fost chemat la onoarea de a o represinta în România Eu nu mai pot adăugi nimic, domnuld general, la străluci­tele mărturii ce vi fi decernat de către Guvernul Repub­­ei d; care Guvernul Romín Ad­rest de laud­­, cî­t ser­iciile d 'mijjim și admirabi ele străluinți ale­­ romíne, pe care o saint in pordafl­c­țiunea supremă : aceia a viețl iar In ziua aceia, vom vedea i­ kmuroșin­­du-ne surisul vorb­ii, acel scris acum le­gendar in România, pentru că l-ați păs­trat totdeauna, in ceasurile cele mai sumbre, acel suris care adesea ne-a în­tări, reflectând optimismul vostru, comu­nicativ, pentru că e reflectat și activ. De aceia, cînd vijelia devenia mai violentă, dacă, une­ori, reservele noastre de ener­gie și încredere scădeau puțintel, nu era de ajuns să vă vedem și să vă auzim, — iertați-mi familiaritatea acestei exprezii —, pentru a ne face numai decit plini de moral. Și cum spun, cred, avia­torii noștri eram atunci „gătiți" (paris) pentru a ne menținea un vânt pe uragan,­ cu inimi, până la capăt și în ciuda ori­cui, neînfrînte, ca ale d-voastre. Mă ra­port la toți colaboratorii d-voastră cari au urmat at­i de bine pilda voastră. Prestigiul Franciei s’a resimțit tot atît de mult ca și moralul nostru. E carac­teristica și recompensa datoriilor bine făcute, adecă a acelora ln care se pune toată inima, că resultatul întrece totdea­una obiectivul imediat Ați venit aici pen­tru a aduce vitezei armate românești ex­periența războiului actual. Armata ro­mind va avea în curând cuvântul pentru a spune dacă această țintă a fost atinsă. In ce mă privește, vomu nota că, din­­du-i, odată cu experiența voastră, inima voastră d­v. ați cucerit Franciei, care, e drept, o și avea, marea inimă a Româ­niei. D­v. ați făcut aici o frumoasă și în­doită ispravă. în present, ați contribuit a îmbunătăți pe acest f­ont o situa­ție ce are un răsunet adine asupra situației ge­nerale. In viitor se va constata că, dac­ă, precum am spus-o victoria Franciei tre­buie să fie o victorie, nu de cucerire, ci de radiare, nicăiri, datorită vouă, această victorie nu va fi fost mai complectă decît in România, unde vai ați cucerit-o prin,

Next