Neamul Românesc, octombrie 1917 (Anul 12, nr. 281-288)

1917-10-11 / nr. 281

Anul ál Xll-ká, No! 281. ABONâKSNÎOLt Pe an an ta­­wN­ f 40 W, a P 9kM 1 7001« «awasa; VP8Í Cum Germanist își orgtniia ei* ciul de la­ Bayreu­th, al dramelor musicale wagneriene) ori teatrul da la OberamssergaUf pentru pa­­timile Domnului Hristtos, așa își organisează, acum al patrulea an, marea represintație de toamnă a lui fondesaburg. Ea are ca singur scop băgar sca­rt tranșee a ostașilor cari Înțeleg bine că „victoria finală“ e o­ plusie și cari s’ar întoarce mai bucuros acasă. E adevărat că tranșeia germană oferă avantagii de confort cum nu se mai Intropina aiurea. Cine­va care a­­ studiat-o spune că, pe dnd șanțurile Aliaților sunt făcute ca pentru a se adăposti in mo­ment solar Intr’insere, ale Gamna* nu­si par a fi menite unei locuiri permanente, fără capăt, veșnice. Toate cerințele igienei sunt ținute in samă de meșterii specialiști. Se poate face, musică, se poate e­ fi, se poate dormi In răgaz. O» Sterii au« In Apus, patul lor, foto­liul lor, oglinda lor mare și tablo­urile lor și mica bibliotecă așteap­tă pe poliță. Colonelul dispune de o spațioasă sală subterană, și s’a constatat în cutare punct că unul judecase toate așa de mulțumitoa­re. In ciuda exprosiilor englese ori francase de de-asipra, Incit își a­­dusese și simpatie» familie, nevasta și copilul. Descriitorul acestei Ger­manii subterane care nu vrea să se mute după acistea cheltuieli fă­cute cu formidabilele ei pivnițe mi­litare de fier, constată că oare­care lipsă de fier se compensează îndestul prin alte foloase.­­ Așa e, dar soldații, cari au ști­rile lor de acasă, oricât de aproa­pe s’ar cerceta scrisorile femeilor înfuriate de foame și de alte greu­tăți, soldații cari mai Getesc pe furiș,—pe­ângă broșurile despre » drăguței“ de Kaiser și incompa­rabila sa odraslă, ori despre sigu­ranța că Germania va anexă cu miile k­ilometrii pătrați pentru coloniști,—și cîte un număr din socialistul »Vorwärts*, nu se arată de loc bucuroși să stea pentru a patra oară șase luni Întregi lingă sobele de tranșee, cu primejdia ia fiecare clipă de a se vedea făcuți una cu pămîntul prin neînce­tatul foc al artileriei dușmane. Și, cu toate că n'au de înfrun­tat aceiași primejdie, cei de acasă, cărora le lipsește și controlul su­fletesc de fiecare moment al sub­ofițerului și «ofițerului »patriotic“ și anexionist, fac tot mai multă gură,—femeile întâii, apoi și băr­bații« Abia s'au isprăvit marile demonstrații de vară pentru pine la pace, și au trebuit teribile mă­suri, cu trimeterea la front a cui mîrnia, pentru m grevele »trădă­toare“ să înceteze. Dacă deputații cari au votat moțiunea din 19 iulie contra războiului consimt astăzi să vadă cum Michaelis,în numele statu­­lui-major, își bate joc de­cikia, unele manifestații socialiste, foarte hotă­­rite și violente, și cu prilejul răs­coalei de pe flotă, au avut impor­tanța lor, nu numai în ce privește Parlamentul însuși, iar, mai ales, ea răsunet fn afară, unde nemul­țumirea— ni se spuse de cine cu­noaște situația— așteaptă doar un șef pentru a izbucni. Și, atunci, pentru ca aceștia să se asu­mpere și pentru ca în tras­­șeu să fie iarăși loaiala supunere a celor meniți să moară fără folos, se dă, cu cea mai mare cheltuială de decor, lumină și cîntări, repre­­sintația de toamnă a lui Hinden­­burg. • O, cum n’ar fi dat-o generalul neînvins, care, la o sută de ani face să se șteargă steaua lui Na­poleon, pe scena cea mare din A­­pus ! Cum n'ar fi dovedit printr’o mare victorie asupra Anglo-Fran­­cezilor că totuși Germania va a­­junge, fie și cu Însoțite sacrificii, la scopurile sale ! Dar putința u­­nui succes — și ce succes trebuie pentru a impresiona și a »impune*! —e cu totul exclusă !n aceste părți, unde dușmanul poate începe tind vreo acțiunea lui pentru ca, după cîteva zile, comunicatul german să constate cum că terenul s’a făcut numai »pîinii* și, a doua zi, că a­­ceste »plinii* — lucru fără impor­tanță — au și fost ocupate. Nici măcar frații austrieci, susținuți, cu planuri și cu tot ce mai trebuie, nu sînt în stare să isprăvească vre-o faptă mare contra Italienilor, de cari se fac a nu se teme. Atunci și anul acesta represen­­tația cea mare de toamnă a invin­cibilului Hindenburg se desfășură, cu violente proiecțiuni de reclamă și într’o asurzitoare masică, pe frontul de est Anul trecut, cădea formidabila cetate întărită Bucureștii, și, cu o armată culeasă până în Siria și Mesopotamia, cu acea risipă de mijloace tehnice pe care ni-o fac cunoscută revelații ca a lui Acker­man, se zdrobiau oștile obosite ale Romăniei, lipsite încă de experi­ență. Ce mai sunet de clopote, ce ma­i «Viktoriaschiessen*, ce mai tablouri vivante cu Wilhelm al II­eea, stăpinul mapamondului, la mijloc . Anul acesta, va fi o representsa­ție rusească. Hindenburg a răsărit pe stinsa din Oesel, după ce toată flota Mării Baltice a făcut parada sa Innainîea cîtoyva corăbii rusești care se retrăgeau. Rînd pe rînd apar, în scenele cu meșteșug pre­gătite, toate insulele, insulițele, sa­­rîmăturiie de piatră, pe care Rușii le au în acela ape. Raze roșii, verzi, galbene, se aruncă asupra Revalului, asupra porturilor Finlan­dei. Iar, în fund, se vede evacua­rea Petrogradului, miile de camili­oane care duc hîrfeiile Ministeriilor, averile băncilor, comorile de artă ale Eran­tagiului, ca să tăimuie în Capitala amenințată numai corul socialist integral, gata să cînte bi­­ruitorilor acel vechiu imn revolu­­ționar, foarte »bolșevist", care e »Heil dir in Siegeskranz*. Frumoasă petrecere, și cine­­ vrea s’o considere ca un mare act militar va pleca din nou gîtul său supt buna disciplină prusiana. Dar vor fi și alții, cari nu vor confunda, In momentul apoteosei finale, pe Domițian sau Neron cu—Cesar, Și nu odată histrionii politici au ispășit tocmai după cea mai fru­moasă represintație a lor.... ..... filarea represintație de foamin N. IORGA JO BANI EXEMPLARUL Carpaț trădători... IV. «ii Ungurii se fortifică, adecă fsc planuri de fortificare împotriva valurilor și cu­rentului naposai Uia apre noi via pri­mejdii!® cele mai mari, asalturile cele mai puternice care ameninți­teșiși „ce­tatea Ardealului", redută a unguriŭ, mulai, cum ar arăta-o de alminteri și sumele. De aceia, și pentru a-și asi­gura „isteiunea europeană”, aici ei tre­buia să taie in st­­ea vie a romlaia­­mului și să-și împilate, adine săpat, în teritorii dezlipite de la Romania, zidul de apărare. Munții Garpați n’au dovedit slabi. Ei trebuiesc fortificați. Lăcomia ro­­mânească este prea furare; ea-i poate ușor sări. Ea trebuie stăvilită. Un sis­tem solid de iatărituri trebuie să-i fie calea fi să taie aspirații care, oricit de naționale ar fi și oricât de potrivite cu nevoile de progres ale vremii, su afet maghiare, nu țin samă de­­ cucerirea maghiară* și nu se împacă cu misiunea viitoare a Ungariei civilizatoare. . Care-i misiunea aceasta? S’o cunoaș­tem, ca n’o respectăm. O precisează d. profesor Roland Hegedű», deputat și directorul „Băncii comerciale ma­ghiare", intr'o carte despre „Ungaria după războiul (Ungarn nach dim Krieg). Maghiarii cată ai fie drumul deschis Intre Tarasi­a și Germania, Intre țara Balcanilor și a materiilor prime, de o parte, și țara industrialismului expansiv, de alta. Și, pentru aceasta, Magh­­arii trebuie să împiedece cu oace preț uni­rea Slavilor din Nord cu Slavii din Sud, Iugoslavii­­ trebuie să zădărni­­cească constituirea Statelor naționale și independente the a­cestor Slavi. Almin­­tsk­, Ungaria nu va putea filtra materia primă a peninsule europene și asiatice pentru industrializarea și gem­anizarea ei. Așa că problema economică, sin­gura problemă reali, ar rămâne­ fără dea­­tegorti, — liră sor­te ungurească. O a­­ctivirstă nenorocit a civilisației con­temporane,— și eu mult mai mare decit n’ar părea la prima vedere. Istr’adevăr, războiul acesta, cu toată mărimea ori măreția lui, nu va fi te­stare să resolve nici problema raporturilor sociale și nici pe aceia a legăturilor din­tre rase. De națiuni nu se mai vorbește. Stat în anahronism, a­u niște „rest­­duuri”, niște rămășițe ale raselor. Dar acestea, ca și clasele, sunt merite a se amesteca, a peri fără urmă. Industria și agricultura vor lucra de la sine la a­­mestecul lor« Omul curat, „animalul *­­eonomic*, dezbrăcat de orice trepte na­­ționale și colorate, va fi produsul pro­gresului agricol și industrial. Adevărat om ideal. De aceia »Statul trebuie să adopte o politică de expropriere și o po­litică de atimüare a raselor“. Cu alte cuvinte,—și după opinia lu­minată a distinsului economist, — se cu­­vine a se ajuta procesul străvechi­ de maghiarizare, la scopul reducerii tuturor neamurilor la un singur tip: tipul... un­guresc. Acesta va fi „om”, căcii se va le­păda de șovinism și nu va mai lupta Împotriva națiunilor Înghițite, dispărute, asimilate«.. la vremea aceasta, și datorită ungu­ri­smului, industrialismul german Își va desvolta puterile supra-umane... Aceasta se chiam fi „solidaritatea de interese ma­­ghiaro-germanică” a contelui Julius An­­drásty, cea mai superioară concepție po­­litica a lumii moderne. Daci mijlocul practic, asigurarea Ar­dealului, inima tangurismului, prin for­tificarea munților și cu prețul ies mem­­brilor Rominiei, ap cans­a propusa, la CIO], Appoeyi și Fielder, oricit ar fi de greu, este salvator —­ singura mis­tuire Împotriva nestioaselor carențe de libertate națională — și va trebui neapă­rat pus în lucrare. Acesta-i imperativul maghiar și, la nevoie,— de ce nu ?— se va opri și pămînu­l din înviru­rea lui, care amețește capul oamenilor și alesnațio­­nalitaților, pentru a se putea fortifica mai trainic Carpații trădători... • — Vecini rovni de la Tisa, nu-a tră­­dători Carpați*. Carp­ații tint ai noștri! A» Mătreaia Iași* Vineri, 11 Octom­bre 1917. msDAcm & aîtÎ ălNISÎLRATU Iași PassgM Bana nr. 3 si~ația teatrală „Thalia“! stratctor: N. IO ®« O nouă cerere a cărții rumn­ești — da N. IOR<3. Cartea românească nu va fi avut nici­odată atîta cerere ca astăzi, cînd așa de greu ea se poate da. Am semnalat și altă dată cu cîtă pa­timă se aruncă dorința de cetit asupra anticrăriilor, unde, isprăvindu-se binecu­­vîntatele romane, lumea, aftînd din greu, s’a deprins a străbate și în lectura, ceva mai grea, a memoriilor, a descrierilor de călătorii, așa de instructive și unele și altele, într’o formă de obice­i așa de plă­cută, a scrierilor de istorie, de critică, de științi sociale și de filosofie. Am vorbit de necontenita plîngere a ofițerilor și a a­­tîtora dintre soldați că în ceasurile goale din preajma frontului lipsesc aceste dum­nezeiești mijloace de mîngîiere și îmbăr­bătare care sînt scrisele oamenilor de samă din toate națiile. Acuma însă o nouă cerere se adauge la cele pe care le putem însemna și re­comanda, dar, din nenorocire, nu le pu­tem și satisface. Fiindcă Romanul din Ținuturile nelibere își face și-și ține școala el însuși, din mijloacele lui, el caută să folosească de dinsa cît mai mult, căci doar nu în­vață pentru Stat. Așa se face că e atît de mare numărul cetitorilor in­tre Romînii din Ardeal mai ales, deși știutori de carte sunt și cei mai mulți dintre Bucovineni.­­ Acuma unii și unii dintre acești frați ai noștri se află prisonieri în Rusia. Unde nu s-a risipit hasardul cererilor la muncă și al trimeterii pentru anumite servicii de utilitate publică! La cîmp, prin toate re­giunile țerii imense, la lucrul șoselelor, în fabrici, în minele depărtatei Siberii. Pîne capătă ei în schimbul muncii lor, căci doar în aceste locuri fără „cultură“ nu se practică sistemul german al uci­derii prin Înfometare pentru vina de a aparținea altui popor și de a fi purtat arma, cinstit, supt steagul Statului care a impus aceasta. Dar cealaltă pîne, a su­fletului, lipsește. Și, cu o nespusă sete, ei toți rîvnesc la dînsa. Mai ales de cînd foaia din Chiev a prisonierilor romîni a dus veste scrisă în limba lor, ei întind mîni rugătoare către noi, singurii cari, din acest ultim adăpost al nostru, li-o putem da. Să nu facem această datorie. Fiecare să-și caute biblioteca și să a­­leagă din ea ce nu-i trebuie, ce-l încurcă adesea și-l împiedecă. Sa ne înștiințeze pe noi, cari vom trimite să ridicăm darul fiecăruia și strîngîndu-le mai multe îm­preună, le vom îndruma unde trebuie. Și vom avea mulțămirea că din ceia ce, și fără aceasta, noi aruncăm, se va face viață națională în sufletele unor Ro­mîni și mai oropsiți decît noi. Bgg!*|SSg3Sg5BB5BBB3^^ 1 ■ [UNK]»«■ [UNK] [UNK]my INCâ Uil EPISOD. O lupta a regimentului 36 infanterie­ds Preotul T. Simidria. E­a­tu ziua de 26 Iulie 1 «parale ae pego» încet spire asfințit. Inconjesat de o priză deasă de praf, la lumina roșia însă a serii, Innaintam tseet peste podul de la Ionășești. întinsul șaaului Siretiului In această parts se pierde in zaie până departe spre măgura Odobețtilor, Indhii spre Est de malul drept al Siretiului. Dacă-ți scurtezi privirea și intenționat nu vrei să vezi malul atrag al apei, nici dealurile depărtate ale Putnei, ai impresia ci te-ai afla undeva departe de aici, pe clmpurile Întinse ale Burna­­zului. Plină unde vederea ți ne oprește ln munți, tot șes oblu fără nicio ridi­­că­ și­, încă nu știm precis unde vom merge; divizia noastră, poreclita de soldați »di­­vizia fantomă*, la naintează de mai multe zile pe malariile Siretriței. Toți simțim că lucru ușor nu ne așteaptă, felul ma­nevrei ce facem presupune vădit aceasta, la afirști aflăm că avem să mergem la Mărășești. Psaul innaintează domol, obosit de nisipii de supt talpă. In urmă vin, la­­tsr’un nor d«« de praf, trenurile de luptă. Negurile serii se pogoară peste noi in cea mai mare liniște, la stingă noastră, spre Faresin, se șade bubuitul tunurilor și tocănitul des al mitralierelor. Din par­tea aceasta n'avem griji, căci știam și văzusem de la Furceoi regimentele 7 și 8 de infanterie cu ce bărbăție luptau. Se Inserase de a­linelea. Nenumăratele stele ne priviau de sus cu ochi sticloși. Niciun zgomot, și nici cea mai mică a­­diere de vânt. Batalioanele comandate de maiorii Ghergheca I. șibBsrozzi,­des­­ășurate la rîan­ de luptă, î­naintea sa prin porumb și pe tăcute spre linia ferată Mătrășești-Focșani. Nimic nu nu face să gîcim necunoscutul din țara noastră. Cu mina strânsă pe patul puștii sau Încleștată pe granada din buza navai bluzei, ca capu’n piept și intr’o tă­cere solemnă, soldații pășesc, ferindu-se de a face cel mai mic zgomot. Liniștea e din ce în ce mai mare. Ca niște fan­tome batalioanele se strecoară, printre rîndurile de porumb, până la calea ferată. Ocupăm posiția ținută pînă aici de Ruși. Rușii ne vestesc cfi avem Ghtr­­mimi in fiță, să fim cu liftgsre de samă. Undeva, departe, se aude din timp in ti­map bubuitul caracteristic al tunurilor tusești. Asalgiți de răcsarea toropit­o ore a nopții de talie, după zile și stopii de marș și neodihesit, soldații adorm cu­ glodul departe spre căsuțele, tivlistate cu chenar sihastru, de pe malurile Sa­barului sau ale Argeșului. Stetem regi­­ment de Ilfoveni, și doml de acasă spo­rește dorința de a învinge. Tu­sesem zile grele la Câmpulung și trecusem prin groaznicul episod de la Tartacaia, așa că orice ne aștepta eram gata să do­vedim ce vrem. Lumina trandafirie a zorilor găsește pe soldații noștri retrași cu fața In jos pe pajiște, in așteptarea necusoscucu­­lui... Maiorul Barozzi, cu batalionul său, ocupă linia finaia, rezimat cu stin­gă pa podul de cale ferată de pesta Siretiu, iar cu dreapta pe regimentul SA de infanterie. Batalionul maiorului Gior­­gescu formează prima reservă, iar al maiorului Cociaș, a II a. Pisă la a­­mbază, focuri rare de artilerie, și dintr’o parte și din alta. Își precizează tirul. După dijun, artileria noastră nu trage dsett foarte rar, in vreme ce artileria isi mica își Îndoiește tirul. Pe tăcu­tul aș­teptam desfășurarea evenimentelor, te ad­uga noastră, spre Doagele, lupte pu­ternice ne desfășoară, ai noștri pfistrind superioritatea, iar pe dreapta, liniște complectă. Soarele trecuse de mult de amiază, și noi așteptam zările Inserării. Ca din senin, pe la oara patru după amiază, artileria inimica incepu si tragi cu fu­rie asupra liniilor noastre. Tot mai des, tirul iei in tot pîtea ză­valite­ s De la podul Gosmești și pr­in canto­nul de este ferată n­l 223, e o piază deasă de fum. Artileria noastră răs­punde rar, spre marea noastră uimire. M­evea ordin al tragă. Dintr'un pom, de la cantonul 223, vedem că un om aere și. Las goana mare a calulu­i aleargă spre sat. Era căpitanul L­a mbru, din a?» tilerie, care văzuse de la observator mișcarea Nemților și venia la baterie să deschidă și el focul. Brierîa căpita­nului Lambru dă cea d’fntăiu semnalul, și după ea toate bateriile deschid focul. Zgomotul tunurilor e asurzitor. Pe de­­asupra noastră proiectilele slhrfie ca sbor traS de prepeliță. După Militar lor, ca al sborului de bastiuS, se deosebesc pro­iectilele de calibru rme. Se cutremură și pământul Și văzduhul de detunătura

Next