Neamul Românesc, octombrie 1917 (Anul 12, nr. 281-288)
1917-10-11 / nr. 281
Anul ál Xll-ká, No! 281. ABONâKSNÎOLt Pe an an tawN f 40 W, a P 9kM 1 7001« «awasa; VP8Í Cum Germanist își orgtniia ei* ciul de la Bayreuth, al dramelor musicale wagneriene) ori teatrul da la OberamssergaUf pentru patimile Domnului Hristtos, așa își organisează, acum al patrulea an, marea represintație de toamnă a lui fondesaburg. Ea are ca singur scop băgar scart tranșee a ostașilor cari Înțeleg bine că „victoria finală“ e o plusie și cari s’ar întoarce mai bucuros acasă. E adevărat că tranșeia germană oferă avantagii de confort cum nu se mai Intropina aiurea. Cineva care a studiat-o spune că, pe dnd șanțurile Aliaților sunt făcute ca pentru a se adăposti in moment solar Intr’insere, ale Gamna* nusi par a fi menite unei locuiri permanente, fără capăt, veșnice. Toate cerințele igienei sunt ținute in samă de meșterii specialiști. Se poate face, musică, se poate e fi, se poate dormi In răgaz. O» Sterii au« In Apus, patul lor, fotoliul lor, oglinda lor mare și tablourile lor și mica bibliotecă așteaptă pe poliță. Colonelul dispune de o spațioasă sală subterană, și s’a constatat în cutare punct că unul judecase toate așa de mulțumitoare. In ciuda exprosiilor englese ori francase de de-asipra, Incit își adusese și simpatie» familie, nevasta și copilul. Descriitorul acestei Germanii subterane care nu vrea să se mute după acistea cheltuieli făcute cu formidabilele ei pivnițe militare de fier, constată că oarecare lipsă de fier se compensează îndestul prin alte foloase. Așa e, dar soldații, cari au știrile lor de acasă, oricât de aproape s’ar cerceta scrisorile femeilor înfuriate de foame și de alte greutăți, soldații cari mai Getesc pe furiș,—peângă broșurile despre » drăguței“ de Kaiser și incomparabila sa odraslă, ori despre siguranța că Germania va anexă cu miile kilometrii pătrați pentru coloniști,—și cîte un număr din socialistul »Vorwärts*, nu se arată de loc bucuroși să stea pentru a patra oară șase luni Întregi lingă sobele de tranșee, cu primejdia ia fiecare clipă de a se vedea făcuți una cu pămîntul prin neîncetatul foc al artileriei dușmane. Și, cu toate că n'au de înfruntat aceiași primejdie, cei de acasă, cărora le lipsește și controlul sufletesc de fiecare moment al subofițerului și «ofițerului »patriotic“ și anexionist, fac tot mai multă gură,—femeile întâii, apoi și bărbații« Abia s'au isprăvit marile demonstrații de vară pentru pine la pace, și au trebuit teribile măsuri, cu trimeterea la front a cui mîrnia, pentru m grevele »trădătoare“ să înceteze. Dacă deputații cari au votat moțiunea din 19 iulie contra războiului consimt astăzi să vadă cum Michaelis,în numele statului-major, își bate joc decikia, unele manifestații socialiste, foarte hotărite și violente, și cu prilejul răscoalei de pe flotă, au avut importanța lor, nu numai în ce privește Parlamentul însuși, iar, mai ales, ea răsunet fn afară, unde nemulțumirea— ni se spuse de cine cunoaște situația— așteaptă doar un șef pentru a izbucni. Și, atunci, pentru ca aceștia să se asumpere și pentru ca în trasșeu să fie iarăși loaiala supunere a celor meniți să moară fără folos, se dă, cu cea mai mare cheltuială de decor, lumină și cîntări, represintația de toamnă a lui Hindenburg. • O, cum n’ar fi dat-o generalul neînvins, care, la o sută de ani face să se șteargă steaua lui Napoleon, pe scena cea mare din Apus ! Cum n'ar fi dovedit printr’o mare victorie asupra Anglo-Francezilor că totuși Germania va ajunge, fie și cu Însoțite sacrificii, la scopurile sale ! Dar putința unui succes — și ce succes trebuie pentru a impresiona și a »impune*! —e cu totul exclusă !n aceste părți, unde dușmanul poate începe tind vreo acțiunea lui pentru ca, după cîteva zile, comunicatul german să constate cum că terenul s’a făcut numai »pîinii* și, a doua zi, că aceste »plinii* — lucru fără importanță — au și fost ocupate. Nici măcar frații austrieci, susținuți, cu planuri și cu tot ce mai trebuie, nu sînt în stare să isprăvească vre-o faptă mare contra Italienilor, de cari se fac a nu se teme. Atunci și anul acesta representația cea mare de toamnă a invincibilului Hindenburg se desfășură, cu violente proiecțiuni de reclamă și într’o asurzitoare masică, pe frontul de est Anul trecut, cădea formidabila cetate întărită Bucureștii, și, cu o armată culeasă până în Siria și Mesopotamia, cu acea risipă de mijloace tehnice pe care ni-o fac cunoscută revelații ca a lui Ackerman, se zdrobiau oștile obosite ale Romăniei, lipsite încă de experiență. Ce mai sunet de clopote, ce mai «Viktoriaschiessen*, ce mai tablouri vivante cu Wilhelm al IIeea, stăpinul mapamondului, la mijloc . Anul acesta, va fi o representsație rusească. Hindenburg a răsărit pe stinsa din Oesel, după ce toată flota Mării Baltice a făcut parada sa Innainîea cîtoyva corăbii rusești care se retrăgeau. Rînd pe rînd apar, în scenele cu meșteșug pregătite, toate insulele, insulițele, sarîmăturiie de piatră, pe care Rușii le au în acela ape. Raze roșii, verzi, galbene, se aruncă asupra Revalului, asupra porturilor Finlandei. Iar, în fund, se vede evacuarea Petrogradului, miile de camilioane care duc hîrfeiile Ministeriilor, averile băncilor, comorile de artă ale Erantagiului, ca să tăimuie în Capitala amenințată numai corul socialist integral, gata să cînte biruitorilor acel vechiu imn revoluționar, foarte »bolșevist", care e »Heil dir in Siegeskranz*. Frumoasă petrecere, și cine vrea s’o considere ca un mare act militar va pleca din nou gîtul său supt buna disciplină prusiana. Dar vor fi și alții, cari nu vor confunda, In momentul apoteosei finale, pe Domițian sau Neron cu—Cesar, Și nu odată histrionii politici au ispășit tocmai după cea mai frumoasă represintație a lor.... ..... filarea represintație de foamin N. IORGA JO BANI EXEMPLARUL Carpaț trădători... IV. «ii Ungurii se fortifică, adecă fsc planuri de fortificare împotriva valurilor și curentului naposai Uia apre noi via primejdii!® cele mai mari, asalturile cele mai puternice care amenințiteșiși „cetatea Ardealului", redută a unguriŭ, mulai, cum ar arăta-o de alminteri și sumele. De aceia, și pentru a-și asigura „isteiunea europeană”, aici ei trebuia să taie in stea vie a romlaiamului și să-și împilate, adine săpat, în teritorii dezlipite de la Romania, zidul de apărare. Munții Garpați n’au dovedit slabi. Ei trebuiesc fortificați. Lăcomia românească este prea furare; ea-i poate ușor sări. Ea trebuie stăvilită. Un sistem solid de iatărituri trebuie să-i fie calea fi să taie aspirații care, oricit de naționale ar fi și oricât de potrivite cu nevoile de progres ale vremii, su afet maghiare, nu țin samă de cucerirea maghiară* și nu se împacă cu misiunea viitoare a Ungariei civilizatoare. . Care-i misiunea aceasta? S’o cunoaștem, ca n’o respectăm. O precisează d. profesor Roland Hegedű», deputat și directorul „Băncii comerciale maghiare", intr'o carte despre „Ungaria după războiul (Ungarn nach dim Krieg). Maghiarii cată ai fie drumul deschis Intre Tarasia și Germania, Intre țara Balcanilor și a materiilor prime, de o parte, și țara industrialismului expansiv, de alta. Și, pentru aceasta, Magharii trebuie să împiedece cu oace preț unirea Slavilor din Nord cu Slavii din Sud, Iugoslavii trebuie să zădărnicească constituirea Statelor naționale și independente the acestor Slavi. Almintsk, Ungaria nu va putea filtra materia primă a peninsule europene și asiatice pentru industrializarea și gemanizarea ei. Așa că problema economică, singura problemă reali, ar rămâne fără deategorti, — liră sorte ungurească. O activirstă nenorocit a civilisației contemporane,— și eu mult mai mare decit n’ar părea la prima vedere. Istr’adevăr, războiul acesta, cu toată mărimea ori măreția lui, nu va fi testare să resolve nici problema raporturilor sociale și nici pe aceia a legăturilor dintre rase. De națiuni nu se mai vorbește. Stat în anahronism, au niște „restduuri”, niște rămășițe ale raselor. Dar acestea, ca și clasele, sunt merite a se amesteca, a peri fără urmă. Industria și agricultura vor lucra de la sine la amestecul lor« Omul curat, „animalul *eonomic*, dezbrăcat de orice trepte naționale și colorate, va fi produsul progresului agricol și industrial. Adevărat om ideal. De aceia »Statul trebuie să adopte o politică de expropriere și o politică de atimüare a raselor“. Cu alte cuvinte,—și după opinia luminată a distinsului economist, — se cuvine a se ajuta procesul străvechi de maghiarizare, la scopul reducerii tuturor neamurilor la un singur tip: tipul... unguresc. Acesta va fi „om”, căcii se va lepăda de șovinism și nu va mai lupta Împotriva națiunilor Înghițite, dispărute, asimilate«.. la vremea aceasta, și datorită ungurismului, industrialismul german Își va desvolta puterile supra-umane... Aceasta se chiam fi „solidaritatea de interese maghiaro-germanică” a contelui Julius Andrásty, cea mai superioară concepție politica a lumii moderne. Daci mijlocul practic, asigurarea Ardealului, inima tangurismului, prin fortificarea munților și cu prețul ies membrilor Rominiei, ap cansa propusa, la CIO], Appoeyi și Fielder, oricit ar fi de greu, este salvator — singura mistuire Împotriva nestioaselor carențe de libertate națională — și va trebui neapărat pus în lucrare. Acesta-i imperativul maghiar și, la nevoie,— de ce nu ?— se va opri și pămînul din învirurea lui, care amețește capul oamenilor și alesnaționalitaților, pentru a se putea fortifica mai trainic Carpații trădători... • — Vecini rovni de la Tisa, nu-a trădători Carpați*. Carpații tint ai noștri! A» Mătreaia Iași* Vineri, 11 Octombre 1917. msDAcm & aîtÎ ălNISÎLRATU Iași PassgM Bana nr. 3 si~ația teatrală „Thalia“! stratctor: N. IO ®« O nouă cerere a cărții rumnești — da N. IOR<3. Cartea românească nu va fi avut niciodată atîta cerere ca astăzi, cînd așa de greu ea se poate da. Am semnalat și altă dată cu cîtă patimă se aruncă dorința de cetit asupra anticrăriilor, unde, isprăvindu-se binecuvîntatele romane, lumea, aftînd din greu, s’a deprins a străbate și în lectura, ceva mai grea, a memoriilor, a descrierilor de călătorii, așa de instructive și unele și altele, într’o formă de obicei așa de plăcută, a scrierilor de istorie, de critică, de științi sociale și de filosofie. Am vorbit de necontenita plîngere a ofițerilor și a atîtora dintre soldați că în ceasurile goale din preajma frontului lipsesc aceste dumnezeiești mijloace de mîngîiere și îmbărbătare care sînt scrisele oamenilor de samă din toate națiile. Acuma însă o nouă cerere se adauge la cele pe care le putem însemna și recomanda, dar, din nenorocire, nu le putem și satisface. Fiindcă Romanul din Ținuturile nelibere își face și-și ține școala el însuși, din mijloacele lui, el caută să folosească de dinsa cît mai mult, căci doar nu învață pentru Stat. Așa se face că e atît de mare numărul cetitorilor intre Romînii din Ardeal mai ales, deși știutori de carte sunt și cei mai mulți dintre Bucovineni. Acuma unii și unii dintre acești frați ai noștri se află prisonieri în Rusia. Unde nu s-a risipit hasardul cererilor la muncă și al trimeterii pentru anumite servicii de utilitate publică! La cîmp, prin toate regiunile țerii imense, la lucrul șoselelor, în fabrici, în minele depărtatei Siberii. Pîne capătă ei în schimbul muncii lor, căci doar în aceste locuri fără „cultură“ nu se practică sistemul german al uciderii prin Înfometare pentru vina de a aparținea altui popor și de a fi purtat arma, cinstit, supt steagul Statului care a impus aceasta. Dar cealaltă pîne, a sufletului, lipsește. Și, cu o nespusă sete, ei toți rîvnesc la dînsa. Mai ales de cînd foaia din Chiev a prisonierilor romîni a dus veste scrisă în limba lor, ei întind mîni rugătoare către noi, singurii cari, din acest ultim adăpost al nostru, li-o putem da. Să nu facem această datorie. Fiecare să-și caute biblioteca și să aleagă din ea ce nu-i trebuie, ce-l încurcă adesea și-l împiedecă. Sa ne înștiințeze pe noi, cari vom trimite să ridicăm darul fiecăruia și strîngîndu-le mai multe împreună, le vom îndruma unde trebuie. Și vom avea mulțămirea că din ceia ce, și fără aceasta, noi aruncăm, se va face viață națională în sufletele unor Romîni și mai oropsiți decît noi. Bgg!*|SSg3Sg5BB5BBB3^^ 1 ■ [UNK]»«■ [UNK] [UNK]my INCâ Uil EPISOD. O lupta a regimentului 36 infanterieds Preotul T. Simidria. Eatu ziua de 26 Iulie 1 «parale ae pego» încet spire asfințit. Inconjesat de o priză deasă de praf, la lumina roșia însă a serii, Innaintam tseet peste podul de la Ionășești. întinsul șaaului Siretiului In această parts se pierde in zaie până departe spre măgura Odobețtilor, Indhii spre Est de malul drept al Siretiului. Dacă-ți scurtezi privirea și intenționat nu vrei să vezi malul atrag al apei, nici dealurile depărtate ale Putnei, ai impresia ci te-ai afla undeva departe de aici, pe clmpurile Întinse ale Burnazului. Plină unde vederea ți ne oprește ln munți, tot șes oblu fără nicio ridică și, încă nu știm precis unde vom merge; divizia noastră, poreclita de soldați »divizia fantomă*, la naintează de mai multe zile pe malariile Siretriței. Toți simțim că lucru ușor nu ne așteaptă, felul manevrei ce facem presupune vădit aceasta, la afirști aflăm că avem să mergem la Mărășești. Psaul innaintează domol, obosit de nisipii de supt talpă. In urmă vin, latsr’un nor d«« de praf, trenurile de luptă. Negurile serii se pogoară peste noi in cea mai mare liniște, la stingă noastră, spre Faresin, se șade bubuitul tunurilor și tocănitul des al mitralierelor. Din partea aceasta n'avem griji, căci știam și văzusem de la Furceoi regimentele 7 și 8 de infanterie cu ce bărbăție luptau. Se Inserase de alinelea. Nenumăratele stele ne priviau de sus cu ochi sticloși. Niciun zgomot, și nici cea mai mică adiere de vânt. Batalioanele comandate de maiorii Ghergheca I. șibBsrozzi,desășurate la rîan de luptă, înaintea sa prin porumb și pe tăcute spre linia ferată Mătrășești-Focșani. Nimic nu nu face să gîcim necunoscutul din țara noastră. Cu mina strânsă pe patul puștii sau Încleștată pe granada din buza navai bluzei, ca capu’n piept și intr’o tăcere solemnă, soldații pășesc, ferindu-se de a face cel mai mic zgomot. Liniștea e din ce în ce mai mare. Ca niște fantome batalioanele se strecoară, printre rîndurile de porumb, până la calea ferată. Ocupăm posiția ținută pînă aici de Ruși. Rușii ne vestesc cfi avem Ghtrmimi in fiță, să fim cu liftgsre de samă. Undeva, departe, se aude din timp in timap bubuitul caracteristic al tunurilor tusești. Asalgiți de răcsarea toropito ore a nopții de talie, după zile și stopii de marș și neodihesit, soldații adorm cu glodul departe spre căsuțele, tivlistate cu chenar sihastru, de pe malurile Sabarului sau ale Argeșului. Stetem regiment de Ilfoveni, și doml de acasă sporește dorința de a învinge. Tusesem zile grele la Câmpulung și trecusem prin groaznicul episod de la Tartacaia, așa că orice ne aștepta eram gata să dovedim ce vrem. Lumina trandafirie a zorilor găsește pe soldații noștri retrași cu fața In jos pe pajiște, in așteptarea necusoscucului... Maiorul Barozzi, cu batalionul său, ocupă linia finaia, rezimat cu stingă pa podul de cale ferată de pesta Siretiu, iar cu dreapta pe regimentul SA de infanterie. Batalionul maiorului Giorgescu formează prima reservă, iar al maiorului Cociaș, a II a. Pisă la ambază, focuri rare de artilerie, și dintr’o parte și din alta. Își precizează tirul. După dijun, artileria noastră nu trage dsett foarte rar, in vreme ce artileria isi mica își Îndoiește tirul. Pe tăcutul așteptam desfășurarea evenimentelor, te aduga noastră, spre Doagele, lupte puternice ne desfășoară, ai noștri pfistrind superioritatea, iar pe dreapta, liniște complectă. Soarele trecuse de mult de amiază, și noi așteptam zările Inserării. Ca din senin, pe la oara patru după amiază, artileria inimica incepu si tragi cu furie asupra liniilor noastre. Tot mai des, tirul iei in tot pîtea zăvalite s De la podul Gosmești și prin cantonul de este ferată nl 223, e o piază deasă de fum. Artileria noastră răspunde rar, spre marea noastră uimire. Mevea ordin al tragă. Dintr'un pom, de la cantonul 223, vedem că un om aere și. Las goana mare a calului aleargă spre sat. Era căpitanul La mbru, din a?» tilerie, care văzuse de la observator mișcarea Nemților și venia la baterie să deschidă și el focul. Brierîa căpitanului Lambru dă cea d’fntăiu semnalul, și după ea toate bateriile deschid focul. Zgomotul tunurilor e asurzitor. Pe deasupra noastră proiectilele slhrfie ca sbor traS de prepeliță. După Militar lor, ca al sborului de bastiuS, se deosebesc proiectilele de calibru rme. Se cutremură și pământul Și văzduhul de detunătura