Neamul Românesc, iulie 1918 (Anul 13, nr. 192-204)
1918-07-14 / nr. 192
lsei se Biípr tire ne âEsprejaieșts — d. profesor șl doctor Líítbouslr Miíefid ■— A scrie o carte despre Dobrogea, cu colaborarea tuturor învățaților, scriitorilor și artiștilor de cari dispune Bulgaria și a o tipici la "Balkse-Zeitung" din Sofia, e o ideie ca oricare alta. Liber să se convingă cine are interes la aceasta ci repezichul lor a fost un mare general, un mare organisator ,federalist“» un prinț, un rege, un creator de Imperiu, că Bulgaria lui de acum o mie și două sute de ani mergea pâna la Nipru (iar Roma noastră bizantină pănă la Eufrat, pe care nu vom uita a-1 trece In programul viitoarelor cuceriri naționale românești), și așa mai departe. Dar admirabilul simț de proporție și de măsură care deoserște n^atîția dintre intelectualii triste "*^1 Șwț ■i face să vorbească despre fjidscha" lor pe acești frunți mintea ai nației, ci se indispensabil a „dovedit în ași timp că Romînii. ..asurpaioni, deținători fără drept a! Dobrogii până acum, nu sunt decit niște făpturi inferioare, lipsite de orice Inteligență, incapabile de orice cultură, trăind pănă ieri din pomana divitilației bulgărești, aproape de două ori milenară, din care lipsuri și beteșuguri ale acestor primitivi ar ieși dreptul oricui de a-i prăda cum și cît ii place și de a-i și bat jocuri pe deasupra, cli îi e gura de mare. Și pentru aceasta s’a ales un specialist in cunoașterea legăturilor „cultural-istorice” dintre Bulgari și Romîni, d. Liubomir Miletici, doctor de undeva din Austria, profesor la Universitatea din Sofia — veteran profesor —, cercetător al vieții Bulgarilor din Banat și Ardeal, străvechi locuitori și drepți moștenitori ai acestor locuri (până la Buda, vechiul centru bulgăresc), și, pe de asupra, publicator, cu Âgură (ce om cum se cade răposatul, și ce modești), și a documentelor, scrise în vechea Travosă, de la Domnii munteni și celor d’iniălii veacuri. Și d. Mildici, care de mult are părerea că stupiditatea noastră a fost, continuu, o pată pentru Balcani, s'a executat cu cea mai mare plăcere. ^ f Broșura sa o avem înnaintea ochilor. Vre-o cinzeci de pagini de insulte, din care resultă că, ieșiî la iveală, târziu, atunci cînd »poporul bulgar umpluse acum glorioase veacuri cu fapte războinice și spirituale de mondială importanță*, am fost în stare doar să fim «exclusivi purtători ai culturii medievale a Bulgarilor, supt raportul sufletesc și materia!“, luîndu-și limba literară — cu atit mai ușor cu cît »poporul însuși în nu mică parte era de rasă bulgărească —, ba chiar și alfabetul. Bulgari erau, de altfel, la noi și la 1486, căci cronica slavonă spune că atunci a fost „o luptă a Bulgarilor la Siretin” (de fapt e vorba de lupta lui Știfan cu Turcii k Ș hoia—,culmi care se traduce în slavosește, greșit, și cînd e vorba de cea de linga Sc^ava și cînd de Șiroii Brașovului” prin »Balgari»). Așa a fost până fire&nta ivire alnei literaturi naționale românești. Și, pe basa ideilor ,se rasplodita de aceasta, la te uită cum acești parveniți obraznici au început »sa se scoată ca o nație de înnaltă cultură“, »uitînd total modestul tor recul și preponderența politică și culturală de ațiiei veacuri a Bulgarilor“. In cele 38 de pietei ale d-îui Miietici din toate aceste visuri grandomane ale noastre nu râmîne nimic. Nu e de nevoie să repetăm puțin inteligenta bacterîre a profesorului din Sofia, după Jîredk și alți slaviștî pe cari i-a înțeles cum s-a înțeles. Destul să spunem că în toată această flecărie cu aparența științifică nu este un singur fapt nou și o singură ideie nouă decît doar aceia că Oltenia a fost totdeauna pornit bulgăresc. De aceia Imperiul Asăoeștilor îl admite cf .bulgaro-vlahvul principatul muntean nu e deci decît un derivat al provinciei bulgărești. »Miroiu“ (Mircea cel Bătrîn) e semi-Bulgar, prin creștere, ca toată lumea de la noi, etc. A pune o afirmație proprie fără sprijin și a răspinge fără sprijin o afirmație documentată a altora e un sistem pentru această nenorocită școală. Dar, fiindcă e vorba de stegarul lucru care este: alfabetul slav la noi (ca și la Ruși, Subi, Dalmației, etc.) și limba oficială și bisericească slavă (lăsînd la o parte cuvintele slave, care nu sînt din era bulgărească), dsca d. Miletici ar fi un mic școlar inteligent, și nu un așa de mare profesor, l-aș spuse așa. In Sud-Estul Europei a fost in evul mediu numai o cultură, cea bizantină. Cît am fost noi mai aproape de dînsa, am transmis Slavilor de la spatele noastre elemente dintr’însa, cînd Slavii s'au “ ‘tee coi și vatra bizantină, romii, a culturii, ei au împrumutat întăiți și ni-au transmis nouă. Limba lor, literele lor n'au fost dicii un canal de tranmisiune. Și dovadă despre aceasta este că ei inșii n'au creat nimic, absolut nimic și n’au putut da de la ei nimic, iar, în epoca modernă, noi am creat, din influențe apusene și răsăritene ca și din fond nostru propriu, cultura nească. Desigur copilul v . d. Miletici însă, nu.OW .Singurul resultat sigur al prini teii* este că un popor care până «cam avea inclinațiune către Imperiul german, din prietenească admiriție, devine amâiît pănă la ură. Cu timp mai stau trupe germane la România, nu se va tura mult despre aceasta. Dar niciun Romîn nu va uita răul ce sa slut țerii lui și care numai cu consimțimînt german, In pîrtășie la piadi, i s'a putut face. ,Se știe un de ignominies s au jucat ?n trecut aviditatea dinastică și «stația cabinetelor, supusă ei, cu soarta acestor țeri, acestor popoare. .Pentru împăratul lui Kaunitz, Bosnia era o parte de țară miserabilă“. A se ceti urmare pe pagina 4-a H PODZHO 4 CENSUS AT I vege prii tap 111