Neamul Românesc, decembrie 1918 (Anul 13, nr. 332-342)

1918-12-04 / nr. 335

Cuvîntare ținuta la Teatrul Național ntru întîmpinarea generalului BERTHELOT și a armatei franes? numele comitetului de recepție, de N. Iorga Domnule general, domnilor, la numele comitetului format pentr a primi trupele francene și șdale, cetițera romîn și liberator al teoriului mult timp ocupat și ra artiști de britalitatea Germanilor, pateți misft să adresez, nu numai cuntele de bună venire cu care se mură aliați către cari se ridică simțea recunoscătoare a unei întregi ți liberate de legăturile sale, pe o curea de nouă ori seculare, ci rosea mișcată a celui, care, sprijinit nenorocirea lui de mivnitoarea munci unui mare prieten, ii pierde intr’o să întoarcere, și mai dureroasă, a ilității, pentru ca in sfîrșit să-l stă saluta ca pe un mintuitor, în pa dud visul ploi al generațiilor sau urmat în mijlocul unor note suferinți, se îndeplinește. i smintim încă ziua, cînd, în acest uigiu din Iași unde nimic n’a pute vinge suprema noastră halima a resisti păai la capăt, refisind te insultătoarele ofette ale unui man neloaial, ivirea d-voastri, di-le erai, în mijlocul rămășițelor Mei iri greu încercate ni a dat la toț!, n liniștea mîndră a credinței voase mare mîngîiere și nu puternic sfia pentru speranțele noastre,aoi aducerea îndeplinită trebuie nl ceară noi și dureroase jertfe, uni de așteptări lungi s’au uimat această munci rodnici pe care cu nimi așa de plină de iubire ați 0 acestei tensefrii tragederi că n’o cunoașteți totuși pentru a lămuri pa deplin imtructul e al acestor țeiani cari de două de ani n’au cruțat niciodată fin lor pentru ca si lase armișilor pâratet de libertate și de civili. Ia sfîrșit ceasul mult dorit sosit, ofțeri trancisî și zomisi îate, într’un aviat de fric^arc roșie, pe Streițu au fost cîștigate fe bătălii care au împiedecat pe mani de a lua în stlpîcire Moișî de a face să dispari, măcar la scurta vreme a triumviiilor steagul de neatfrsare al Statului In. Această biruință v’o datori am tîta cît și propriilor sforțări ale «tutei țeran căruia marea voastră ä i-a scondâi totdeauna oiși argist mi, ci din nou ceaiul denastrelor O mare oștire, sare tribala să prijinul nostru, ajasse, în pradă misemicile propagande distrugi, o ceată de fugari mișei, piliși cams izii înnaintea dașmssu armistițiu a fost încheiat prinmprejurărilor, pentru a păstra Isiei sa tron, o oiste, un ultim ost. Acei cad porunciau totuși toti țară ale Cării porți nu li se deschide victoria, cerași deies coaatrâ. Și nu amintim încl tristă noapte de lună, în case, ceas tirziu, după un dureros în Nistru, nu fac decît să urmărească o operă de eliberare, al cărui merit nu putea să aparție decit Franciei în prima linie. Prin ajutorul ei această nație de patrusprezece milioae, care înfățișează rămășițele, credincioase limbii și tradițiilor, ale romanității din Dilot, ridici din nou ideia latini în aceste văi ale Carpaților, unde legiunile lui Traian au adus cu biruința lor și munca lor de colonisare un principiu pe care toate nenorocirile unei istorii tulburate n’au putut nici odată să i întunece și care ajunge astăzi, in același timp cînd e copie mentul necesar al latinității apusene, rămas-bun, sa pus in mișcare trenul ce ducea cu el acea Misiune militari francesă Care, curs gros, se îndrepte spre necunoscutul haoului revoluționar Din nou, în Ochii d-voastră, caii se v arzi seriascofitînd ultimele noastre cuvinte de adinci pliere de rău, o holimă s a ivit, una pe care a om uitat-o. Și totuși în inimile noastre rănite Credința nu s’a stins în acea clipă, cea mai tristă din tot risboiul nostru. Noi credem la dreptatea inerentă,imanentă, fără supremația căreia ființa chiar a poporului nostru așa de prigonit de soartă ar fi atat ni neînțeleasă. Presimțiam ziua cind veți fi din nou în mijlocul nostru și așteptam această zi a biruinței care nu putea să lipsească comunei noastre cause, fiind ea acela a viitorului i hres al omenirii și al sivilistilor. A venit acea zi de bucurie, întunecată numai de un doliu la cars te,m parte din toată inima noastră, căcii ca pane am spara inima noastr*. caci cu mult contra asociați - am avut pri nobilul ofițer care a fost colaborat aalea oa sa se apreciem, autorul d-voastri, pierdem pe mariajul mișcat al întregului nostru calvariu și pe statornicul mîngîietor al nenorocirii noastre întregi. Soldații Provenței, zuavii de la Avignon, dinți'o seminție care s așada asemenea cu a noastră în ce privește obirșia, tipul, desprețul pentru pericol, sfidarea în naintea răului noroc, au lásat și iîlfire pe străzile acestei vechi cetăți moldovenești steagul Republicei, răscumpărătoare a neamurilor api sate, printre care ai noștru nu va fi cei din urmă să i arăt o recunoștință pe care am știut totdeauna să o păstrăm prietenilor noștri, așa de rari și cu atri mii aermpi. Ca fi cugetătorii și scriitorii voștri, domnilor, soldații francesi nu sînt niște străini pe acest pămînt. In 1396 cavalerii lui loan firo-Frica alagau la Dunăre ca si apere creștinătatea Răsăritului contra celor d’intîiu sta ort! «le Turcilo», și patria noastră a primit în ea pe fugarii infringeni, Steeg al Burgundiei afluüs în 1445 pe corăbiile de cruciați care au apărut din nou pe apele aiului românesc. Ducele de Nevers spera să poată reda libertatea ei creștinătății orientale în vremea cînd Mihai Viteazul, Domn «l Țerii Românești, supunea Ardealul sceptrului său. Aceste venerabile biserici, singure amintiri ale trecutului, au vizat pe vremuri pe cutezătorii aventureci ai Franciei regale, ciutînd la începutul veacului al XVII-lea nouă isprăvi în aceste regiuni deplicate. Trebui să se aștepte apoi războiul Crimeii pentru ca părinții noștri și «cums biruința armelor fssucese, dindu-li, contra Rusiei lui Nicolae I-ie, prin întăia unire românească o singură patrie de la Carpați la Dinsie. Urmașii soldaților Imperiali viind azi m 8âne «tigaie prin însăși prefetia lor că Țiîa Romănească a veacurilor battne e reconstituită de îsuss* îs In politica noastră făcută de cîțiva oameni, în mare parte fără altă ocupație, ori Cari nu se țin de ocupația lor, un principiu al trecutului cu care trebuie să isprăvim e că aceste persoane, ale căror cunoștinți foarte reduse—și talente— mei au calitatea de a represinta orice categorie de locuitori ai țării. Ei pot vorbi în numele unui județ și al celuilalt, după cum iese mai ușor la alegeri (cunosc un cărturar bucureștean, cu totul străin de realitățile politice, care, din cauza intimitățîi sale cu un mare șef“, se alegea totdeauna la Tecuciu). Și tot așa pot reprezinta pe țeran, pe meșteșugar, pe intelectual, proprietatea mare, proprietatea mică, industria, comerțul, aventura și escrocheria. Nicio legătură a lor, reală, cu un loc unde sa fi făcut, ani îndelungați, cu munca și sacrificiul lor, operă de interes public, pentru care să merite a fi pomeniți de toată lumea. Și, iarăși, nicio legătură a lor cu bresle și îndeletniciri economice, în activitatea cărora să fie inițiați mai mult decît alții și despre nevoile și țintele cărora să poată vorbi cu acea competență care singură face utilitatea cuiva și idi elocvența cîștigătoare de cause. Ei sînt procuriști gata să primească mandat de la oricine, odată ce din exercitarea acestui mandat iese cîștigul de avere sau de vanitate fără care nici n’ar mai face politică. E încă o consecință a hegemoniei, tot mai hotărîtă, tot mai absorbante, pe care advocații au cîștigat o în viața politică. Advocatul e dispus a primi orice afacere. Calitatea socială, felul de ocupație, valoarea morală a clientului nu-l preocupă. E vorba numai de causă—și știința, experiența lui îi îngăduie să apere cu succes orice fel de causă. Numai cît nu e același cazul și cu apărarea politică, absolut deosebită de cea juridică. Aceasta îți cere uneori convingerea ci ai dreptate, te numele clienuna din realitățile utile Cîvilissiiei omenești. Mai tăsziu, cînd lumea, așezată pe noile ei base, va reîncepe truda păcii, întreruptă de atentatul cel mai criminal pe care-l cunoaște istoria, și cînd minunea săvîrșită de armata de Orient va fi intrat în legendă, veți reveni între noi, d-le general, și, deoarece la binde și în răul ce ni se face amintirea noastră e îndărătnică, nu va fi casă care să nu vă fi dorit ca oaspete și nu va fi glas case și nu fie fericit de a putea fi salute cu respect și iubire pe marele șef franșez al războiului unității naționale, tului d tale. Foarte deseori nici atîta, scoți la iveală o lătare a legislației care poate să i convie acestuia, știind bine că sînt și alte laturi, pe care adversarul d-tale le va ridica. Biruie cine e mai meșter, cine știe să scoată mai mult în evidenți argumentele sale. Și încă ,sufletul judecătorului e factor important, el cunoscînd toate legile și avînd, cu sau fără pledoaria unuia și altuia, punctul său de vedere propriu. Toate acestea însă n’au consecinți pentru acel care a vorbit. In politică însă tot ce ai vorbit, tot ce ai ajutat să se facă, tot ceia ce însuți ai fost adus a face preconsecinți, de care nu poți scăpa o viață întreagă. Nu ți se va uita nicio atitudine, niciun gust. Fiecare contribuie să-ți creeze fața supt care vei fi recunoscut. O fați, căci aici nu se încap mai multe, una pentru fiecare înfățișare. Și în Parlament toate interesele vin la ceasul lor să ceară satisfacție, împăcîndu se numai supt raportul suprem, al marelui interes național. Și fiecare plînge o durere; în fiecare se aude o rugăminte; fiecare îonaîța o chemare desperată. Poți tălmăci pe unul din aceste interese, pe altele nu. Dacă ești dintre oamenii aceia, vei avea o putere sufletească plecînd de la fiecare din ei. Dacă ești numai un prieten, ți se cere să te identifici cu acei în numele cărora vorbești pentru totdeauna. Restul, pe cglicăție și șarlatonism pentru cîștig. Vei înțelege aceasta: biet alegător român ? Atunci tipul procuristului universal va dispărea. N. IORGA. Procuristul universal Se face cunoscutiilor depositari și cetitorilor că pentru moment am suspendat orice încasator. Cei cari se vor presenta în viitor în numele Neamului Românesc* sunt datori să se legitimeze prin procură legală.