Neamul Românesc, octombrie 1921 (Anul 16, nr. 224-249)

1921-10-14 / nr. 234

ANUL al XVI-lea n­l 234. ABONAMENTUL Pa­cm an !□ țară . 160 lai Pe șeasa luni . . 80 » Pe trei Ierni ... 40 » Pentru străinătate âabio. Foaia Partidului Naționalist-Democrat «»ISSIf». APare zil nic » Director: N. IORGA redacția Str. Domnița Anastasia 4. A DiM INI STEA ȚI A Strada Lipscani)-Noi n-f IS îifUliieisiMsler Idei dintr’o conferință ținută la Tîrgu-Jiiului, în ziua de 29 Mart . (amare și sffrțit.) III. Astfel de erai nu trăiesc pen­tru a organisa și a stăpini. Cam mu apar pe treptele unui tron, g$s­au mintale,­ împovărați de zile și de glorie, în Scaun de li­niștită stăpînire- Veniți fulgeră­tor din adîncurile în care se zbat norii durerii, ei pier tragic Într'un trăsnet de ură. Străinii te grăbesc e-i distrage, crezînd ș A astfel distrag însăși mișcarea întrupată în el și represintatî de dînșii. Andreas Hafer a prins, închis, osladit, împușcat. Cade fără du­rere , sc’a des la moarte ca mi­rai* la altar. Tudor e smin­s de G?eel, eu statorul Bulgarilor, Sîrblor vînzători din mijlocul pandurilor cari nu înțeleg răz­boin îi­i pradî, răscoală fără focuri, răsbunara fără schingiu­iri. E minat în margenea Tii­­goviștii, mănalării, zvîrlit într’o fintînit părăsită. Și cu cala, de o parte și da alte, n’a mintuit? Na, din po­trivă. Cal împușsit, cel măcelărit e omul. Numai el, așa cum fusese înnainte de a fi altceva, mult mai mare și mai nobil, înfățișa­­rea revoltată a unui popor stors și batjocurii. A murit de glonț hangiul de sat, a murit de sab­e Slagerul, vătaful de plaiu. Și azit. Iar sufletul In care se strînsese atita durere, atîta aș­teptare, atîta avînt eroic, ca va­luri de instinct orb, pornite din adîncurile populare, sufletul a­cela s’fi desfăcut liber, sigur de sine, cuceritor. Sălășluindu-se în erou, acest suflet național s’a unificat, s’a limpezit și s’a întă­rit prin lupte. Acum el s’a sfin­țit prin martiriu. A doua zi eă va fi astfel în toți acei cari au luptat supt același steag, în toți acei cari l-au privit, de aproape ori de departe, cu duioșie. Și nu numai în ei, el, prin ei și prin alte concentrări și lămuriri eroice, în fiii, nepoții și urmașii lor, pănă la capăt. Astfel înnaintează către viața națională asigurată și înflori­toare, pe base proprii și cu ideal deosebit, popoarele. N. IORGA (Din «Neamul Românesc Li­terar», 1910.) Săptămâna trecută am a­­firm­at în această foaie că, pentru noi, chestiunea Stere nu este o chestie de per­soană, ci una de principiu. Ni el a răspuns: «Chiar așa, se poate însă tăgădui sinceritatea acestui om ? Ce l'a minat pe drumul ce și-a ales ? Interesul ? De­sigur că nu. Un singur lucru: eorina­rea lui intimă». Așa sa fie. Ei bine, noi afirmăm: a­­titudinea pe care acest om a avut-o In politica externă arată cit de periculos va fi și în cea internă. Să ne ex­team­ul romanesc simțea in timpul războiului mon­dial că, deși are revendi­cări și în Basarabia, idea­lul său național apare sub­ forma Ardealului, Banatu­lui și Bucovinei. Sentimen­tul acesta adune, elementul acesta imponderabil care nu se calculează nici cu ci­fre și nu se cîntărește cu logica, a însemnat ceva in ochii d-lui Stere? Nimic. Pentru dînsul esențialul era teoria cărților cetite, cifra statisticelor adunate și în­chegarea logică a unor rați­onamente îngrămădite greoi unele peste altele. El vedea in fața lui lucruri in suflete. A venit Infrângerea noas­tră vremelnică, tot cuprin­sul României gemea de su­­ferinți nesfirșite. Simțeam cu toții că nu se poate ca ele să fie zadarnice; așa vorbea instinctul din noi. Dar d. Stere ? Dumnealui scotea Lumina și se căznea prin raționamente întorto­­chiate, prin afirmații axio­matice, să demonstreze că ceia ce simte un neam în­treg este o naivă și pericu­loasă iluzie.­­ De ce toate acestea ? Pen­tru un singur motiv: Pentru că îi lipsia instinctu­lui vieții naționale, și pen­­tru că nesfârșita sa vanitate intelectuală­­ împedeca să își plece genunchii în fața lucrurilor care nu se demon­strează, dar pe care un po­por le trăiește în sufletul sau. D-sa face astăzi politică de clasă, fanatică și extremă. Pentru această politică in­­teresul unei anumite clase nu cunoaște margeni. Unitatea Statului nu subordonat, ci e subordonată interesului unei anumite categorii a cetățenilor lui. Pănă unde se poate merge pe această cale ? Pănă la extrem... Cine ne garantează nouă că omul pentru care unitatea sufletească a Romînilor nu a însemnat în războiul nostru nimic în fața raționamen­telor sale, va fi în stare să se oprească în lupta internă la punctul de unde începe desagregarea politică a Sta­tului. Cine ne garantează nouă că omul care a dove­dit totala lipsă a instinc­tului național nu va îm­ dînsul, ea înseamnă sfîșie­­rea fiilor aceluiași neam? Și, într’un caz, și în altul e aceiași atitudine — acelaș orgoliu al minții și aceiași uscăciune a sufletului. Petre P. Suciu, Hit ionii si iti de da EXEMPLAR­UL 50* BANI» Audiențele Iată ce a creat politicianismul nostru. Intr’o jumătate de vară ,au o oară cel mult, citeva zeci de persoane, după ce au parla­mentat doar-trei oare cu porta­rul, au bătut trotuarul cu des* nădejde, au trecut în revistă va­luta, sculapstea cepei și cîtel alte, au făcut și biografia mi­­­nistrului, care în școala plătia sft­ 1 j «orie altul temele, în liceu, tre­cea cu cărți de visită și la Uni­versitate se presinta de trei ori pentru un examen ; istăi ajunși la ușa ministrului. Audiențele înorp, un lung bor străbate asistența. Cu­* speranțe, și-au pus bieții oameni,cîți banii au shsiniii și zile au pierdut, ca să vadă fața încruntată a omni­potentului zilei. Fixat în fotoliu, cu pîntecele sprijinit de masă, cu mînile ținîndu-și slăbuții cre­ieri, e gata să împartă fericirile. Dar abia încep m­eSjiții vramei și Excelența îi și întrerupă. Așa a! spune el! Ches­tiunea d voastră merită o gracare gîndire. Vom punsa-o în Consi­liu. Vom repartina o departa­mentului respectiv și atunci veți avea răspunsul Cu un gest ecn­­gidiază. Și alții vin la riad că­­pătînd răspunsuri identice. Im timp ce oamenii trudiți de griji și veghe se încearcă să se spo­vedească ca unui părinte, divi­nul om se gîndește ce curioasă e lumea. După ce s-au ridicat din fundul provinciei unde zăcea în dosare sau în cine știa ce neîn­semnat post, acuma i se mai cere să îngrijească și de ei, cînd e așa de ocupat. Dimineața afaceri de bursă sau alte lovituri, la prînz ban­chet, după masă club, la o în­trunire unde trebuie să vor­bească, la 7 masă, unda trebuie să Intîlnească pa­tinii ori pa­gini, la 8 visu­l gazetarilor pen­tru interviavuri, la 9 club unda sa plănuiesc alte lovituri msiastre, 1« 11 supau intim. In sfirșit, cască mulțămît că audiențele s'au sfîrșit. Și iată cum se spulberă speranțele mul­­țimei care-și pusese toată nădej­dea în audiențele căpătate cu atîta trudă. Intr’un alt număr vom arăta cum s’ar putea înlocui sistemul audiențelor și cum să fie mul­­țămit poporul, care nu trebuie să vadă fața ministrului, dar în schimb să fii servit ori se poate de răpede. L Ștefănescu Giuiu. pinge lupta de clasă pănă asJm acolo unde, nestăvilită de 3CFISOF1 Cib­i I. GiO il. «Ls Vieux Colombler» e mult mai nou decît «l’Oauvre», e înfiin­țat cîțiva ani dinainte de răz­boi a. Sapt conducerii* lui J. Co­­peau, artiștii acestui teatru s’au făcut apostolii fervenți ai artei desinteresate. Se simte că toți sunt însuflețiți de f­orul supe­rior al dragostei de frumos. O represintație la «Vieux Co­­lombier» e totdeauna un triumf al teatrului și un puin­ j de emo­ții estetice pentru spectatori. In cursul unui an au aproximativ douăsprezece programe diferite, dar toate minunate. Represen­­tațiile din Shakespeare au fost un eveniment, iar piesele mo­derne ca «L’osarre des Athletes» da Duhamel și La mort de Sparte de J. Schlumburger sunt lucruri menite să rămîn și lucruri frun­tașe în literatura dramatică. De asemeni «Le Vieux Colombler» a reînvist multe piese admirabile din sacale la trecute, o« de pildă spirituala «Coups enchant­en» a lui La Fontaine și Champmesle vntr’un cuvînt, adevăratel* teatre bune frânase», afară de cele naționale, aînt «L’Osnvre» și «Le Vieux Colombler».­Numai cunoscîndu-le pe acestea, cineva își poate da sama­da culmile artistice la care pot alunga fran­cezii în domeniul teatral. Iar alături de acestea două, mai avem de însemnat cîteva înjghebări artistice prețioase: teatrele conduse de Gómier și «Le Nouveau Théâtre». Foarte mediat începător, «Le Nouveau Théâtre» și-a dischis porțile abia in anul acesta, ceia ce mi-l împiedecă da a fi în­jghebat o foarte bună com­panie dramatica și de a repro­­stnta piesa de mîna întîia. In­tre ele «La couriante madame Bendel» de Amiel­ și Obey e pur și simplu o capodoperă. Activitatea dramatică a lui Gémisz este în adevăr extraor­dinari. El conduce trei teatre, lucind fără încetare în fiecare seară, cînd la «Domén­e Mon­taigne» cînd.la"Théâtre Antoine» cînd la «Teatrai popular» da la Trocadiro. Deopotrivă de mare artist în dramă și comedie , o adevărată plăcere de asistat la teatrele sondate de «Unsul. In special comediile sunt minunat înscenate, (sferă de nns la exa­gerări care conduc la farse buze). «La mégère apprivoisea» de Sha­kespeare sau «290 â i­ombrs» de Labkha au fost prilejuri de să­nătoasă destindere­a nervilor, prin veselia și însuflețirea cu care s’au presiniat lacrum­ia. O inițiativă deosebit de lăudabilă este crearea teatrului popular, unde pentru prețuri mici, pu­blicul nevoiaș poate asculta pa artiști­ cei mai buni de la tea­trala mari, în piesele cele mai bune. Păcat numai că condițiu­­nile materiale în care se fac a­­ceste repres­entații,fac imposibilă aranjarea decorurilor, așa încît scena e aproape goală­ ,fundul fiind acoperit de o perdea verde. Cu acestea cred că am ispră­vit ceva ce e mai însemnat în teatrul parisien de azi- Restul de representații iese, aproape fără excepție, din domeniul artei. Toate teatrele, zise «de bule­varde» cînt o meserie rentabilă și nimic mai mult. Abia ici colo, cîteva scene bine conduse. Numai­ la «Porte Saint Martin» ei au mai dat cîteva lu­cruri mai bune: celebrul «Cyrano de Bergerac» al lui Roatand «Ma­dame sans Géné» a lui Sardou și «Appassionato, o foarte bună piesă de P. Frordaie. In­colo, «marile success» ale Parisului sînt lucruri nule- Și cîte odată ești sproape revoltat să vezi , pănă unde poate duce goana după cîștig și servilismul după bunele grații ale publicului me­diocru. Autori ca P. Wolff, care ne-a dat odinioară minunatele «Marionnettes» au ajuns au scrie «Les ail­­es br­ess», rapisavitată de pesta, două sute de ori, dar tipică ilustrare a tendinței de decadență. De asemeni­a, Ba­taille a dat în doi ani trei piese, la înnălțimea așteptărilor, nu Dar nu­mai înșir numele pie­selor slabe. Cred că indicațiile de mai sus pot da o ideie de ansamblu asu­pra teatrului de Paris în 1920 21 Noua stagiune, care sa va des­cri­da în curind, va adaos ea oare o reacțiune spre bine în toate părțile ? Tare ne e teamă că nu. Petre Sergescu Profoor ««eandar Intre Polonia și Rusia Cicerin, comisarul Externelor din Rusia, a cerut spuse amba­sadorului polon din Moscova pentru incidentul neplăcut sur­venit atașatului militar al Po­loniei, colonelul Wolshowski și doctorului Koeliicki. Ia seela șt timp el a comunicat că s' a ordonat o anchetă. Pregătiri asprești .1 nA»«1.» titlulP.W. O știre din Viena spune că Ungaria a chemat supt arme un nou cont’­ant de douăzeci de mii de oameni, pentru a întări bandele din Ungaria de Vest. Unele ziare au vorb­i chiar de un atac plănuit contra Vienei. București, Vineri, 14 Octombre 1921 Efectele scăderii coroane In urma scăderii cursului coroanei austriaca, piața din Budapesta a suferit pierderi de­ șapte miliarde de coroane în total. Aceste pierderi se explică prin faptul că co­mercianții maghiari au vân­­­dut în ultimul timp mari cantități de mărfuri în Aus­tria, care nu au fost încă achitate. Armata lui Vranghel în Bulgaria Guvernul bulgar a hotărît să angajeze regimentele care au mai rămas din armata lui Vran­ghel ca grăniceri. Au sosit pini acum două regimente iar altele două sunt pe drum.Revoltele din India Răsculații din Malabar au fost trimiși înnaintea tribunalelor care au pro­nunțat pănă acum 1634 de condamnări la peste doi ani închisoare și 376 între doi ani și șase luni. 19 inculpați au fost a­­chitați. Buletinul Zilei fam Sirii după radiograme Tulburările din Irlanda Numeroasa crime și de­vastări de megazine au a­­vut loc aici, provocate de sinteiniști. Au sosit trupe engleze pentru întărirea pa­zei orașului. Noul prim ministru suedez Branting a fost însărcinat cu formarea noului Cabinet. Bolșevicii se burghezesc Sovietul a hotărît deschi­derea băncei de Stat rusești, care va începe în curînd să funcționeze. Se proiectează de asemenea deschiderea băncei cooperativelor. Convenție italo-bras­liană In^rfl­ît&Ha și Brasilia u’a în­cheiat o convenție prin care se acordă lucrătorilor și emigran­ților italieni în Brasilia un regim s­pecial, mai favorabil dsert celor­lalte națiuni. Ca &«¡Esta o­ JAsia Bînbssildo­­ru­ brasilah le Roma a de­cla­rat că Brasilia datorește pro­­gr­esei ei, în cea mai mare parte, muncitorilor italieni. Congresul academicieni­lor ruși Astăzi a­ a deschis aici con­gresul grupului academicia­­nilor ruși, în prezența unui mare număr de savanți ruși din toată Europa, a savan­ților cehoslovaci și a unui mare număr de amici ai Rușilor. Congresul se va ocupa cu organizarea muzeei eîiinți­fie­ și cu­­ reînființarea U­­niversităților și școlilor me­dii din Rusia. Știri diferite Bandiții noștri! Ieri noapte o bandă numeroasă a pătruns în comuna Vetrina dezarmînd două caraule și îm­­pușcînd grav pe Gheorghe Nada, care a fost adus la spitalul lo­cal. Bandiții au jefuit apoi pe locuitorul Dumitru Scurtu, luîn­­du-i suma de 30.000 de lei și 25 de monede în aur și maltratîn­­du-l în mod barbar. Ziarul «Rol» care apare la Berlin,­­anunță că în anumite cercuri din Moscova, circul zvo­nul că Guvernul sovietic ar pro­iecta decretarea libertației eco­nomica și civile în toată Rusia. Ei nu doresc altosva decît păs­trarea autorității în mînile lor. Hugo Stinnes ar fi cumpficat și acțiunile societații«Nord-deut* ■ah Lloyd». Se orsde e fi el ar avea de gînd s­ întrunească într’un mare consorțiu toate societățile de navigație germane. Unele știri spun că între Re­publica Azerbeidjan și Rusia Sovietistă ar fi izbucnit razbo­­iul. O mare bătălie ar fi avut loc la Carabagh unde Rușii ar fi suferit o înfrângere serioasă, pierzând pănă la 8 000 de oa­meni și material de războia. Chestia Galiției de Răsărit In cercurile diplomatice din Varșovia circulă zvo­nul că represintantul Fran­ciei din Polonia ar fi înmî­­nat Guvernului polon o notă din partea lui Briand cu privire la Galiția de Răsă­­rit. In această notă se a­­rată că hotărîrea Ligii Na­țiunilor nu exclude posibi­litatea unei intervenții ofi­ciale din partea Aliaților în chestia Galiției de Răsă­rit pentru a restabili acolo ordinea și starea legală. De aceia nota franceză previne Polonia să nu aștepte intervenția Aliaților, ci sfi­desc prealabil Galiției o au­tonomie asemănătoare cu aceia care a fost stabilită pentru Vilna.

Next