Neamul Românesc, octombrie 1921 (Anul 16, nr. 224-249)

1921-10-27 / nr. 245

ANUL al XVI-lea n­r 245. ABONAMENTUL Pe an an în țară . 180 lei Pe trea­se luni . . 80 » Pe trei luni . . . 40 . Pentru străinătate dubla. 150 BANI EXEMPLARUL Foaia Partidului Naționalist-Democrat * TELEFON­­ REDACȚIA 12/60. ADMINISTRAȚIA 6/41. Apare zilnic București, Joi, 27 Octombre 1921 redacția Str. Domnița Anastasia A administrația Strada Lipscanii Noi n-I ta Director: N. IORGA 9 + Emanuel Porumbarii Aceste rînduri vor sosi târziu pentru a aduce un omagiu memoriei omului de bine și omului de cul­tură care a fost în politica noastră, întinată de toate patimile. Emanuel Porum­­baru. Intr’o țară unde opinia publică e formată adesea de glumele nesărate, ale ziarelor umoristice ori de stupidele zeflemele ale «cro­nicarilor», lumea ajunsese a crede ca Porumbarii era un bătrîn mai mult si mai puțin insignificant supt care se ascundeau aceia cari voiau ca toată condu­cerea să fie de fapt în mî­­nile lor. Și nu era așa. Porum­­barii, care primise o edu­cație aleasă, avea cunoș­­tinți foarte întinse și mai ales nu se osteni­a nicio­dată, pănă la vrîsta foarte Înnaintată, pe care nu i plăcea s’o mărturisească, să se întregească printr-’o lectură bogată și aleasă, cum n’am găsit-o la alt om politic al nostru. Cind lua cuvîntul, în Parlament, st­ea­pra unei chestii, puteai fi pe deplin convins că se a­­duce înnainte, cu mult bun simț și cu o aleasă discre­ție, tot ce se știe mai sigur, pănă la ultimele date, asu­pra subiectului. In timpul războiului, dacă inițiativa n’a fost în mîinile bătrînului, nu i se poate face o vină din aceasta. Și în alte țări strivitoarea răs­pundere a luat-o, cum era firesc, șeful Guvernului. Dar nu se poate spune destul cu aită simțire patriotică a urmărit el toate actele gro­zavei drame și cu cîtă lim­­peziciune a judecat eveni­mentele; mai mult, cu cîtă curagioasă încredere a pri­mit el resul­tatul final. Lucrurile acestea vor mai fi fost spuse de cine i-a cu­noscut și mai bine pe Po­rumbarii, am ținut să ea adauge și mărturia mea. N. IORGA Dumitru C. Moruzi Un scriitor și patriot basarabean In literatura românească a Basarabiei numele lui Dumitru C. Moruzi își va păstra un loc de cinate, cu toate că puțini au pricepat pe acest bun patriot Și facă mai puțini scrisul său frumos și inimos. Asupra lui atrage întăiu lua­rea aminte de N. Iorga, în car­­tea sa «Noisami Românesc din Basarabia» (1905), vorbind des­pre articolele sale politice. De atunci a trecut vreme. Moruzi a soris mult, mai cu samă lite­ratură, și s'a stins părăsit și ne­băgat în samă la Iași în anul isbavnirii marelui războiu (1914) care trebuia să aducă, după pre­vederile și proorociile sale, sur­parea Rusiei țariste, desrobirea Basarabiei. S’a născut pe la 1860, In jude­­țul Soroca, pe una din moșiile părintești de la Ciripipu sau Cossiuți, din părinți nobili, din vechea familie de Voevozi mol­doveni a Moruzeșilor. A Intrat ca fiecare fiu de no­bil în armata rusasscă și a luat parte la luptele împotriva Tur­cilor din 1877 78 ca ofițer pe lingă Marele Cuartier (­tabel) al armatei rusești. După războia, fiind nedreptă­țită România, care mîntuise pe Roși în fața Plevnei, tocmai de tovarășii de arme nerecunoscă­tori ocri îi răpiră prin tractatul de pace de la San-Ștefano, cele trei județe din Sudul Basara­biei, Moruzi, ca un bun Român, se mîhni și se revoltă întru a­tîta m­ort părăsi Basarabia și trecu Prutul ca mulți alți Mol­doveni patrioți d­inaintea sa, lăsînd moșiile părintești în sama fratelui său. In Regat a fost cîtva timp sub­ prefact în Județul Tulcea și a trăit apoi pănă la moarte ca jurnalist. In Regat, Moruzi a încercat. IntSiu de toate să arate care este starea Basarabiei supt Ruși, și a publicat în ziarul «Cronica» dl I Liviu Marian. I din București (1905), o serie de articole politice documentate despre «Basarabia și trecutul ei (1812 1905)», la același sa scoate o bro­șură politică supt titlu­: «Romî­­nii și Reș­i», de mare preț pen­tru orientarea politică a Româ­niei f­iida vecina sa dușmănoasă de pesta Frut. la ea sutera­­erată limpede starea­­ adevărată de lucruri din uriașa Im­părar­e a Țarului Nicolae al II lea. Spune că încercarea de revolu­ție rusească din 1905 nu a pu­tut preface Rusia într’o țară constituțională, fiind prea mare, alcătuită din prea marii­neții deosebite ca limbă, lega și obiceiuri, și, stăpinită cu na­­gaiva de a mînji scmivolnică de autocrațî. Numai o «slobozenie nsională», după părerea lui Moruzi, ar fi putut mîntui și întări Rus's, lasă această slobozenie (liber­tate), a venit prea tîrziu, în 1917 cînd printr'o nouă revolu­ție atît velicuroșii asăsați, cît și națiile nerusești năpăstuite și­ au făcut singure dreptate pe soco­teala împărăției rusești, efărî­­mînd o în bucăți. Dar Moruzi a făcut și litera­tură. Cine vrea să cunoască bine viața Basarabiei (și mai ales a Moldovenilor basarabeni) din vremea din urmă (1854 1907) va ceti cu folos și plăcere romanele sale sociale : «înstrăinații», 1910 «Pribegii în ța­ră răpită», 1912 «Moartea lui Cain», 1912. Dscît Basarabia ce-a dat și alți scriitori mari ca Bogdan Petriceicu Hijiău, Alecu Russo, Costachi Stamati, Victor Cră­­nescu, Zamfir Arbure și alții, apoi niciunul din aceștia n’a scris așa de mult, de adevărat și frumos despre viața Basara­biei ca Moruzi. (Urmează.) Din («P­asul Basarefe’ei») MisijOBperativol? Cu­i nu cunoaște vechea si­­tuație a satelor noastre pline cu samsarii și ciocoii ce storceau toată vlaga săteanului ca un bu­rete? Pe atunci oameni nu erau decit boerii, cari ce aduceau sa ie­e cu biciul în mină, și cînd se mîniau pocneau cu harapni­­cile trupurile tradite fie săteni­lor, pe din zi și pănă’n noapte nu și puteau agonisi o bucată de piua. Prinși de cu iarnă da ne­voi se îndreptau la ciocoia, gin­­dînd că vor găsi milă și vor fi c­u­­rați. Dar aceasta era numai un vis. Să mai vorbim da bolile care î secerau, de întunericul în care trăiau ? Atunci un vînt bin sfânâ­tor începu să bată. Soarele se arătă pe cer și propovăduitorii cooperației începură si răscoleas­că satele, pridicînd o nouă evan­­ghelii, a întovări­șirii în bănci populare, obștii de exploatare, cooperativa de consum și desfa­cere. Cum au jelit ciocoii prăzii­ pierdute și cum au sprîșnit din dinți, e lucru cunoscut de toți. Atunci au început să pună și piedici. Dar carbid­a săteanului nostru nu e cunoscută. Mai curând și-ar fi dat viața, decit să renunțe. Și astfel zi cu zi, numărul propo­văduitorilor s’su mărit, operile s’eu disvoltat și satele au înce­put să-și s­chimbe fața. In locul­­ foolilor dărăpănate cooperatorii au ridicat altele mari și fru­moase, în locul círnium­ilor au ridicat casa de cetire și biblio­teci popu­lare», alături de co­operativele ce ușurează nevoie Cspitalul lor a început să lu­craze și în locul capitala­ui cio cotase s’a ridicat capitalul de șî883. Minunile care le au făcut se vedem pretutindeni. Țeranul a scăpat de vechile ioteri, a început să muncaassa voios și cu drag, în arșița soa­relui, gospodăriile ba gu­s sárnd călătorului trudit ce ar care un adăpost. Truda apostolilor n’a fost ză­darnică și astăzi am putea spu­ne la bătrânul Simeon : Slobo­­zește Doamne pe robul tău, căci ochii mei au văzut mîntuirea țera mini român­ Mintuirea aceasta a venit prin desrobirea economică cu ajato­rul cooperației. Și acum să lă­săm timpul­­ s-și desăvârșească opera. I. Ștefanescu-Gruiu. Descoperiri arheologice La marginea Romei, pe colina Montemario, în cursul unor lucrări edilitare, s’au descoperit rămășițele unui sat preistoric. Materi­alul găsit dovedește că co­libele satului au fost locuite de generații succesive, în­­cepînd cu prima vîrstă a fierului, și pănă la aceia a bronzului. Se atribuie o mare impor­tanță acestei descoperiri, pentru studiul istoriei po­poarelor care au locuit Ți­nutul Romei. Cercetările continuă. Ciocnire de vapoare Vaporul italian «Adria» s’a ciocnit în Bosfor cu vaporul «Lucalus», reședința generalu­lui Wranghali Vaporul «Lucul­lusi» le’<s scufundat în două mi­nute. Vranghel și statul său major se aflau pa uscat. Docu­mentele și averea lor s’a pierdut, se crede d. N. Iorga Da și d sa s’a rostit și a scris, la atîtea ori și cît se poate de leal și lămurit, asupra ei­­­usției politice, —și cu toate că s’au publicat hotărîrila comite­tului nostru executiv, din oste două ședința da la Bucurași­ și Văleni, puțin înnainta de ple­carea la Paris — totuși intersisțd răstălmăcesc în fel și rh p pț­­rem­ia d lui lorga și hutstrînil s ’uaie. Nu încercăm și noi să să murim încă odată, pentru ceti­torii foali noastre. D. N. Iorga creda că trebuie să pleca acest Guvern și Perlament da pisais, afaceri și necuviința. Dar nu tre­buie să vin la cîrmă iarăși un singur partid, mai ales un par­tid cu vedhile obiceiuri și eu b­retantii, cam e partidul liberal. D. N. lorgi, după ca a văzut că Pedoraț­a nu se poate In­­ch’ga într’un partid — credem noi, din pricina regionalismului și­ a cașului Stere —d’4 t­udit cîteva mu ai să sa alcătuiasca un Guvern de coliberare națională n care atunci ar fi privit dh'ar fi presidasția generalului Ave­­rescu, numai să fi fost format din osmani destoinici și cu râs­pundera ai tuturor partide­o?, daci și ai partidului liberal oare nu a b’na să rămînă, cum g­ă­­suaște presa lui, «v­itoru! și re­­serva­torii». F­resta că astăzi nu mai pot avea foc de general și Parlamentul d­e la Precum Iăai­­res ar avu-o represintanții par­tidalor Ardaal (I. Miaiu și Voda- Voavoa), Bucovina (I. Nistor) și Basarab­a (partidul țărănesc in­dependent Inculet-Pelivsn). Bine ar fi ca toate psihicisie­nsționa- Usis-țarâaista să facă parte din­­acest Guvern. Cum totul nostru a hotărît să-l susțineți și să luăm parte ln niciun pas însă, acest Guvern, dacă sa alcătuiște nu poate să cuprindă pest sau­­istorii ambiioii și bănuiți ai a­­titudinilor revolutionare, pe cn* vrăjbitorii olssilor sociale ale neamului nostru întreg și moi pa cei ce au fost împotrive răz­boiului naționa?.. «au ras! b'ne zis pe prietenii Nemților, bîrfi­­tori ai Ragului și otrăvitorii mo­rali și ariste! pa front, cari de șl­înf­­înț', tulbură încă viața noastră publică ru smbria lor sălbatecă, slăbind democrația și înfrințând România Mura și um­brele celor opt sute de mii de mucenici și eroi. Acești tulbură­tori trebuiau să aibă cuviința da-a sta de-o parte Hu­su­ sau iertați — în aceste zile mari ale marelui vis trăit, pe care l-au tulburat în treput și-i profanează astăzi. Ia ori­cs d­s, noi ne păs­­trăm­ rostul da partid ceolintit pe calea oinaiei și c a «reformei» morala și întemeiați ps idela ast­onalii, cu steagul nostru ne­pătat, sîntem hotârîți și folosim țsili tot atît prin f­­ru­da noas­tre, ca și prin adunarea tuturor puterilor pantru noua și temei area eșuarea k celeilalte RonS­­uii Mari «care întîrzie sa vie» — dar trebuie să vie ! . (Din «Secera») M. R. Politica racaiul «A merge îndărăt ca racul» nu insamneazi că el sar mișca nu­mai îndărăt, ci că are aptitudini da a se mfica și inușinia și în­­aspoi. Cînd sa înfundă în mo­cirla ma’u'ui, pantru a eși mai cu ușurință, evident că ii vine mai la îndemînă să sa retragă decît să se întoarcă. Cu racul sa aseamănă mulți oameni osri în setea da a și mu­țămi sufletul, așa cum înțe­leg ei, și-au clș­’git aptitudini satura!« de Îs­rac. Ca politician! în spacial sa zică că politica­ racului o urmă­resc cei retrograzi. [E o compa­rație nu tocmai ferictă. Aceia merg întotdeauna îndărăt—adecă pentru ei înnainte,­­fii ă de cașul cînd întră într’o a d­oua catego­rie, a acelora care se acomo­dează cu mersul în ambele fe­­luri —fie după împrejurări, fii după nevoi, fia că așa cred că vor recș­ mai bine, fie în sfîrșit, ceia ce e mai grav, că fac și ei cum au făcut o și alți!» dind o și iinainte și î­napoi. Aceștia sunt și adevărații politiciani. Dar nu de unii ca aceștia vu­­sese sa vorb§8­3. Mai e o speță da raci politici, aceia care știa să meargă un drum pănă la o bucată de vreme, și apoi li-a venit în minte că ar fi mai u­­șor să meargă numai îndărăt, de­și nu du aptitudinea. Că vor căpătat o, e posibil, pentru că racul își schi­mbă și co?!­­ Coaja !, însă mai are pro­prietatea da a sa înroși, dar a­­tunci racul nu mai e rac. E o mîncare gustoasă pentru gas­tronomii politici. E­s, te pome­nești că vor face să dispară din lac. 0 Răsură Crisanriaisteriali germani Fostul Cancelaria, Worth, a fost din nou însărcinat să for­meze Guvernal- Cai se supun Ungarii (Tregrama ungurească fără comentarii) Guvernul ungar a aflat Sîm­­bâtă dimineaț­a că ex regale Cî­­rol sosisa Vineri cu foasta re­gină Z­eta la Sop­soi unde a pro­­clamat că raia exercițiul puterei regale și constituie un Guvern sapt preșidenția lui Ștefan Ra­­covi­kI. Contele Ruthlen a convocat îndată un consiliu de minișt­i care a aprobat o resoluție ară­­tînd est în virtutea art 1 aî. g i din 1920 Carol nu mai poate re­lua expreițiuî pate­ei regale și trebuie să părăsească țara ime­diat. Acest demers al G­uvernu­­lui din Bud­apesta a fost grăbit de intervanți și astrei și Misei An­tante. Contele B­ih’en a informat de mai multe ori prin telefon­ul Racovschi că eventuala intrare a lui C­arol în Badapesta ar pu­tea avea urmări f­uneste și ine­­vitabile. Dar Ricovs­ki n’a răs­puns dacît cu amenințări. Gr­ăsinul din Budapes­t a căutat atunci să comunice direct cu fosta­ Riga pentru a explica gravitatea situației, și a trimes în acest scop S’mbătă seara pi? fainitirul Instrucției Publics I. W«s«, oara în numele re­ge­ulu­ia! Harty să facă apai insimță­­mîntul patriotic ai ci regatul, rugindul să nu ruinsze țara Wdss avea să-i arate lui Curo! în asast s­op și nota Aliaților încunoștiințîndu-l în același timp de demersul Micei Antanta. Dar trimisul lui Hortty n’a fost primit da Rage. . Pa cînd Guvernul lua Rosste m­ăsuri, trupele răsvrătita da sapt comanda colonelului Lohar și a maiorului Duismburg își continuau îanaintarea urmîndu 1 pe Carol de Hibsburg Guver­nul vrînd să le oprească fără vărsare da sînga, a ordonat ca fi­ara Sf arată L’să fie întreruptă, dar ea a fost reparată de avant­garda trupelor conduse de Os­ temburg. Astfel au patruns păn la Budavar. Guvernul a fost silit prin ur­mare să iea măsuri mai viguroasa. După es trupele guvernamentale a norit înfmntarea resvratiilor U Budavar, contele Bethlen a încercat din nou să evite încâe» rări fratricide. Ganaralui Ilag­­­­dus din anturajul Regelui a fost invitat la Budapesta pentru a sa convinge că situația e în de­favoarea lui Carol. G­isralu­ s’a reîntors la f­os­cul suveran dar nu s’a primit niciun răspuns din partea lui așa înclt Guvernul a fost silit să dea măsurile militare oara sa impuneau p­entru a înlătura lo­vitura. Guvernul din Budapesta de­clara că își declină orice respon­­sib­ilitate care incumbă în mod exciss acelora care au fost gata să m­ineza pat­ia numai din motive pur fguiate. Buletinul Zilei. Știri imi­ratbgraas Lovitura lui Carol de Habsburg Cu privire la lovitura lui Carol de Habsburg, fostul cancelar austriac Renner, care se află la Berlin, a declarat unui colaborator al ziarului «Vorvodi» că este posibil ca mișcarea car­­listă să se întindă și asu­pra Austriei. Prin aceasta, mișcarea carlistă nu ar rămânea numai o afacere austriacă sau ungară, ci ar deveni o chestiune euro­peană. Intervenția Iugo­slaviei și Ce­ho-Slovaciei este inevitabilă. Renner este de părere că vina cade asupra Antantei, care nu a știut să pună ca­păt din vreme intrigilor h­absbiurgice. Anumite cercuri cred că repetarea lo­­­viturei lui Carol a devenit posibilă în urma unor anu­mite protecțiuni. ■" Știri diferite După o ultimă telegra­mă primită la Ministeriul nostru de Externe, ex re­gele Carol a plecat din Budapesta cu aeroplanul. Știrea dată de agenț­i Radio cum că aventura fostului Împărat a fost făcută cu știrea lui Hor­thy e inexactă. Membrii comitetului exe­cutiv din organizația par­tidului naționalist-demo­crat de Ilfov, sunt rugiți a se întruni Joi 21 Octombre, oarele 6 p. m., la Redacția ziarului „Neamul Româ­nesc“ din Strada Domniți Anastasia; 12. Rigîansa muncitorilor ameri­cani da la cada ferata s’a pro­­nunța­ cu 35 534 valuri pentru grevă și 3.490 contra g­revei. D. Clement Bui*3asu, notarul comunei Jivreni județul B­icău, prezentîndu-se la examenul de capacitate și aptitudine pentru postul de administrator de plasă, a reușit cu stroces intra primii din 65 înscriși și 18 reușiți•

Next