Neamul Românesc, octombrie 1921 (Anul 16, nr. 224-249)
1921-10-27 / nr. 245
ANUL al XVI-lea nr 245. ABONAMENTUL Pe an an în țară . 180 lei Pe trease luni . . 80 » Pe trei luni . . . 40 . Pentru străinătate dubla. 150 BANI EXEMPLARUL Foaia Partidului Naționalist-Democrat * TELEFON REDACȚIA 12/60. ADMINISTRAȚIA 6/41. Apare zilnic București, Joi, 27 Octombre 1921 redacția Str. Domnița Anastasia A administrația Strada Lipscanii Noi n-I ta Director: N. IORGA 9 + Emanuel Porumbarii Aceste rînduri vor sosi târziu pentru a aduce un omagiu memoriei omului de bine și omului de cultură care a fost în politica noastră, întinată de toate patimile. Emanuel Porumbaru. Intr’o țară unde opinia publică e formată adesea de glumele nesărate, ale ziarelor umoristice ori de stupidele zeflemele ale «cronicarilor», lumea ajunsese a crede ca Porumbarii era un bătrîn mai mult si mai puțin insignificant supt care se ascundeau aceia cari voiau ca toată conducerea să fie de fapt în mînile lor. Și nu era așa. Porumbarii, care primise o educație aleasă, avea cunoștinți foarte întinse și mai ales nu se ostenia niciodată, pănă la vrîsta foarte Înnaintată, pe care nu i plăcea s’o mărturisească, să se întregească printr-’o lectură bogată și aleasă, cum n’am găsit-o la alt om politic al nostru. Cind lua cuvîntul, în Parlament, steapra unei chestii, puteai fi pe deplin convins că se aduce înnainte, cu mult bun simț și cu o aleasă discreție, tot ce se știe mai sigur, pănă la ultimele date, asupra subiectului. In timpul războiului, dacă inițiativa n’a fost în mîinile bătrînului, nu i se poate face o vină din aceasta. Și în alte țări strivitoarea răspundere a luat-o, cum era firesc, șeful Guvernului. Dar nu se poate spune destul cu aită simțire patriotică a urmărit el toate actele grozavei drame și cu cîtă limpeziciune a judecat evenimentele; mai mult, cu cîtă curagioasă încredere a primit el resultatul final. Lucrurile acestea vor mai fi fost spuse de cine i-a cunoscut și mai bine pe Porumbarii, am ținut să ea adauge și mărturia mea. N. IORGA Dumitru C. Moruzi Un scriitor și patriot basarabean In literatura românească a Basarabiei numele lui Dumitru C. Moruzi își va păstra un loc de cinate, cu toate că puțini au pricepat pe acest bun patriot Și facă mai puțini scrisul său frumos și inimos. Asupra lui atrage întăiu luarea aminte de N. Iorga, în cartea sa «Noisami Românesc din Basarabia» (1905), vorbind despre articolele sale politice. De atunci a trecut vreme. Moruzi a soris mult, mai cu samă literatură, și s'a stins părăsit și nebăgat în samă la Iași în anul isbavnirii marelui războiu (1914) care trebuia să aducă, după prevederile și proorociile sale, surparea Rusiei țariste, desrobirea Basarabiei. S’a născut pe la 1860, In județul Soroca, pe una din moșiile părintești de la Ciripipu sau Cossiuți, din părinți nobili, din vechea familie de Voevozi moldoveni a Moruzeșilor. A Intrat ca fiecare fiu de nobil în armata rusasscă și a luat parte la luptele împotriva Turcilor din 1877 78 ca ofițer pe lingă Marele Cuartier (tabel) al armatei rusești. După războia, fiind nedreptățită România, care mîntuise pe Roși în fața Plevnei, tocmai de tovarășii de arme nerecunoscători ocri îi răpiră prin tractatul de pace de la San-Ștefano, cele trei județe din Sudul Basarabiei, Moruzi, ca un bun Român, se mîhni și se revoltă întru atîta mort părăsi Basarabia și trecu Prutul ca mulți alți Moldoveni patrioți dinaintea sa, lăsînd moșiile părintești în sama fratelui său. In Regat a fost cîtva timp sub prefact în Județul Tulcea și a trăit apoi pănă la moarte ca jurnalist. In Regat, Moruzi a încercat. IntSiu de toate să arate care este starea Basarabiei supt Ruși, și a publicat în ziarul «Cronica» dl I Liviu Marian. I din București (1905), o serie de articole politice documentate despre «Basarabia și trecutul ei (1812 1905)», la același sa scoate o broșură politică supt titlu: «Romînii și Reși», de mare preț pentru orientarea politică a României fiida vecina sa dușmănoasă de pesta Frut. la ea suteraerată limpede starea adevărată de lucruri din uriașa Impărare a Țarului Nicolae al II lea. Spune că încercarea de revoluție rusească din 1905 nu a putut preface Rusia într’o țară constituțională, fiind prea mare, alcătuită din prea mariineții deosebite ca limbă, lega și obiceiuri, și, stăpinită cu nagaiva de a mînji scmivolnică de autocrațî. Numai o «slobozenie nsională», după părerea lui Moruzi, ar fi putut mîntui și întări Rus's, lasă această slobozenie (libertate), a venit prea tîrziu, în 1917 cînd printr'o nouă revoluție atît velicuroșii asăsați, cît și națiile nerusești năpăstuite și au făcut singure dreptate pe socoteala împărăției rusești, efărîmînd o în bucăți. Dar Moruzi a făcut și literatură. Cine vrea să cunoască bine viața Basarabiei (și mai ales a Moldovenilor basarabeni) din vremea din urmă (1854 1907) va ceti cu folos și plăcere romanele sale sociale : «înstrăinații», 1910 «Pribegii în țară răpită», 1912 «Moartea lui Cain», 1912. Dscît Basarabia ce-a dat și alți scriitori mari ca Bogdan Petriceicu Hijiău, Alecu Russo, Costachi Stamati, Victor Crănescu, Zamfir Arbure și alții, apoi niciunul din aceștia n’a scris așa de mult, de adevărat și frumos despre viața Basarabiei ca Moruzi. (Urmează.) Din («Pasul Basarefe’ei») MisijOBperativol? Cui nu cunoaște vechea situație a satelor noastre pline cu samsarii și ciocoii ce storceau toată vlaga săteanului ca un burete? Pe atunci oameni nu erau decit boerii, cari ce aduceau sa iee cu biciul în mină, și cînd se mîniau pocneau cu harapnicile trupurile tradite fie sătenilor, pe din zi și pănă’n noapte nu și puteau agonisi o bucată de piua. Prinși de cu iarnă da nevoi se îndreptau la ciocoia, gindînd că vor găsi milă și vor fi curați. Dar aceasta era numai un vis. Să mai vorbim da bolile care î secerau, de întunericul în care trăiau ? Atunci un vînt bin sfânâtor începu să bată. Soarele se arătă pe cer și propovăduitorii cooperației începură si răscolească satele, pridicînd o nouă evanghelii, a întovărișirii în bănci populare, obștii de exploatare, cooperativa de consum și desfacere. Cum au jelit ciocoii prăzii pierdute și cum au sprîșnit din dinți, e lucru cunoscut de toți. Atunci au început să pună și piedici. Dar carbida săteanului nostru nu e cunoscută. Mai curând și-ar fi dat viața, decit să renunțe. Și astfel zi cu zi, numărul propovăduitorilor s’su mărit, operile s’eu disvoltat și satele au început să-și schimbe fața. In locul foolilor dărăpănate cooperatorii au ridicat altele mari și frumoase, în locul círniumilor au ridicat casa de cetire și biblioteci populare», alături de cooperativele ce ușurează nevoie Cspitalul lor a început să lucraze și în locul capitalaui cio cotase s’a ridicat capitalul de șî883. Minunile care le au făcut se vedem pretutindeni. Țeranul a scăpat de vechile ioteri, a început să muncaassa voios și cu drag, în arșița soarelui, gospodăriile ba gus sárnd călătorului trudit ce ar care un adăpost. Truda apostolilor n’a fost zădarnică și astăzi am putea spune la bătrânul Simeon : Slobozește Doamne pe robul tău, căci ochii mei au văzut mîntuirea țera mini român Mintuirea aceasta a venit prin desrobirea economică cu ajatorul cooperației. Și acum să lăsăm timpul s-și desăvârșească opera. I. Ștefanescu-Gruiu. Descoperiri arheologice La marginea Romei, pe colina Montemario, în cursul unor lucrări edilitare, s’au descoperit rămășițele unui sat preistoric. Materialul găsit dovedește că colibele satului au fost locuite de generații succesive, începînd cu prima vîrstă a fierului, și pănă la aceia a bronzului. Se atribuie o mare importanță acestei descoperiri, pentru studiul istoriei popoarelor care au locuit Ținutul Romei. Cercetările continuă. Ciocnire de vapoare Vaporul italian «Adria» s’a ciocnit în Bosfor cu vaporul «Lucalus», reședința generalului Wranghali Vaporul «Lucullusi» le’<s scufundat în două minute. Vranghel și statul său major se aflau pa uscat. Documentele și averea lor s’a pierdut, se crede d. N. Iorga Da și d sa s’a rostit și a scris, la atîtea ori și cît se poate de leal și lămurit, asupra eiusției politice, —și cu toate că s’au publicat hotărîrila comitetului nostru executiv, din oste două ședința da la Bucurași și Văleni, puțin înnainta de plecarea la Paris — totuși intersisțd răstălmăcesc în fel și rh p pțremia d lui lorga și hutstrînil s ’uaie. Nu încercăm și noi să să murim încă odată, pentru cetitorii foali noastre. D. N. Iorga creda că trebuie să pleca acest Guvern și Perlament da pisais, afaceri și necuviința. Dar nu trebuie să vin la cîrmă iarăși un singur partid, mai ales un partid cu vedhile obiceiuri și eu bretantii, cam e partidul liberal. D. N. lorgi, după ca a văzut că Pedorața nu se poate Inch’ga într’un partid — credem noi, din pricina regionalismului și a cașului Stere —d’4 tudit cîteva mu ai să sa alcătuiasca un Guvern de coliberare națională n care atunci ar fi privit dh'ar fi presidasția generalului Averescu, numai să fi fost format din osmani destoinici și cu râspundera ai tuturor partideo?, daci și ai partidului liberal oare nu a b’na să rămînă, cum găsuaște presa lui, «vitoru! și reservatorii». Fresta că astăzi nu mai pot avea foc de general și Parlamentul de la Precum Iăaires ar avu-o represintanții partidalor Ardaal (I. Miaiu și Voda- Voavoa), Bucovina (I. Nistor) și Basaraba (partidul țărănesc independent Inculet-Pelivsn). Bine ar fi ca toate psihicisiensționa- Usis-țarâaista să facă parte dinacest Guvern. Cum totul nostru a hotărît să-l susțineți și să luăm parte ln niciun pas însă, acest Guvern, dacă sa alcătuiște nu poate să cuprindă pest sauistorii ambiioii și bănuiți ai atitudinilor revolutionare, pe cn* vrăjbitorii olssilor sociale ale neamului nostru întreg și moi pa cei ce au fost împotrive războiului naționa?.. «au ras! b'ne zis pe prietenii Nemților, bîrfitori ai Ragului și otrăvitorii morali și ariste! pa front, cari de șlînfînț', tulbură încă viața noastră publică ru smbria lor sălbatecă, slăbind democrația și înfrințând România Mura și umbrele celor opt sute de mii de mucenici și eroi. Acești tulburători trebuiau să aibă cuviința da-a sta de-o parte Husu sau iertați — în aceste zile mari ale marelui vis trăit, pe care l-au tulburat în treput și-i profanează astăzi. Ia orics ds, noi ne păstrăm rostul da partid ceolintit pe calea oinaiei și c a «reformei» morala și întemeiați ps idela astonalii, cu steagul nostru nepătat, sîntem hotârîți și folosim țsili tot atît prin fruda noastre, ca și prin adunarea tuturor puterilor pantru noua și temei area eșuarea k celeilalte RonSuii Mari «care întîrzie sa vie» — dar trebuie să vie ! . (Din «Secera») M. R. Politica racaiul «A merge îndărăt ca racul» nu insamneazi că el sar mișca numai îndărăt, ci că are aptitudini da a se mfica și inușinia și înaspoi. Cînd sa înfundă în mocirla ma’u'ui, pantru a eși mai cu ușurință, evident că ii vine mai la îndemînă să sa retragă decît să se întoarcă. Cu racul sa aseamănă mulți oameni osri în setea da a și muțămi sufletul, așa cum înțeleg ei, și-au clș’git aptitudini satura!« de Îsrac. Ca politician! în spacial sa zică că politica racului o urmăresc cei retrograzi. [E o comparație nu tocmai ferictă. Aceia merg întotdeauna îndărăt—adecă pentru ei înnainte,fii ă de cașul cînd întră într’o a doua categorie, a acelora care se acomodează cu mersul în ambele feluri —fie după împrejurări, fii după nevoi, fia că așa cred că vor recș mai bine, fie în sfîrșit, ceia ce e mai grav, că fac și ei cum au făcut o și alți!» dind o și iinainte și înapoi. Aceștia sunt și adevărații politiciani. Dar nu de unii ca aceștia vusese sa vorb§83. Mai e o speță da raci politici, aceia care știa să meargă un drum pănă la o bucată de vreme, și apoi li-a venit în minte că ar fi mai ușor să meargă numai îndărăt, deși nu du aptitudinea. Că vor căpătat o, e posibil, pentru că racul își schimbă și co?! Coaja !, însă mai are proprietatea da a sa înroși, dar atunci racul nu mai e rac. E o mîncare gustoasă pentru gastronomii politici. Es, te pomenești că vor face să dispară din lac. 0 Răsură Crisanriaisteriali germani Fostul Cancelaria, Worth, a fost din nou însărcinat să formeze Guvernal- Cai se supun Ungarii (Tregrama ungurească fără comentarii) Guvernul ungar a aflat Sîmbâtă dimineața că ex regale Cîrol sosisa Vineri cu foasta regină Zeta la Sopsoi unde a proclamat că raia exercițiul puterei regale și constituie un Guvern sapt preșidenția lui Ștefan RacovikI. Contele Ruthlen a convocat îndată un consiliu de miniști care a aprobat o resoluție arătînd est în virtutea art 1 aî. g i din 1920 Carol nu mai poate relua expreițiuî pateei regale și trebuie să părăsească țara imediat. Acest demers al Guvernului din Budapesta a fost grăbit de intervanți și astrei și Misei Antante. Contele Bih’en a informat de mai multe ori prin telefonul Racovschi că eventuala intrare a lui Carol în Badapesta ar putea avea urmări funeste și inevitabile. Dar Ricovski n’a răspuns dacît cu amenințări. Grăsinul din Budapest a căutat atunci să comunice direct cu fosta Riga pentru a explica gravitatea situației, și a trimes în acest scop S’mbătă seara pi? fainitirul Instrucției Publics I. W«s«, oara în numele regeuluia! Harty să facă apai insimțămîntul patriotic ai ci regatul, rugindul să nu ruinsze țara Wdss avea să-i arate lui Curo! în asast sop și nota Aliaților încunoștiințîndu-l în același timp de demersul Micei Antanta. Dar trimisul lui Hortty n’a fost primit da Rage. . Pa cînd Guvernul lua Rosste măsuri, trupele răsvrătita da sapt comanda colonelului Lohar și a maiorului Duismburg își continuau îanaintarea urmîndu 1 pe Carol de Hibsburg Guvernul vrînd să le oprească fără vărsare da sînga, a ordonat ca fiara Sf arată L’să fie întreruptă, dar ea a fost reparată de avantgarda trupelor conduse de Os temburg. Astfel au patruns păn la Budavar. Guvernul a fost silit prin urmare să iea măsuri mai viguroasa. După es trupele guvernamentale a norit înfmntarea resvratiilor U Budavar, contele Bethlen a încercat din nou să evite încâe» rări fratricide. Ganaralui Ilagdus din anturajul Regelui a fost invitat la Budapesta pentru a sa convinge că situația e în defavoarea lui Carol. Gisralu s’a reîntors la foscul suveran dar nu s’a primit niciun răspuns din partea lui așa înclt Guvernul a fost silit să dea măsurile militare oara sa impuneau pentru a înlătura lovitura. Guvernul din Budapesta declara că își declină orice responsibilitate care incumbă în mod exciss acelora care au fost gata să mineza patia numai din motive pur fguiate. Buletinul Zilei. Știri imiratbgraas Lovitura lui Carol de Habsburg Cu privire la lovitura lui Carol de Habsburg, fostul cancelar austriac Renner, care se află la Berlin, a declarat unui colaborator al ziarului «Vorvodi» că este posibil ca mișcarea carlistă să se întindă și asupra Austriei. Prin aceasta, mișcarea carlistă nu ar rămânea numai o afacere austriacă sau ungară, ci ar deveni o chestiune europeană. Intervenția Iugoslaviei și Ceho-Slovaciei este inevitabilă. Renner este de părere că vina cade asupra Antantei, care nu a știut să pună capăt din vreme intrigilor habsbiurgice. Anumite cercuri cred că repetarea loviturei lui Carol a devenit posibilă în urma unor anumite protecțiuni. ■" Știri diferite După o ultimă telegramă primită la Ministeriul nostru de Externe, ex regele Carol a plecat din Budapesta cu aeroplanul. Știrea dată de agenți Radio cum că aventura fostului Împărat a fost făcută cu știrea lui Horthy e inexactă. Membrii comitetului executiv din organizația partidului naționalist-democrat de Ilfov, sunt rugiți a se întruni Joi 21 Octombre, oarele 6 p. m., la Redacția ziarului „Neamul Românesc“ din Strada Domniți Anastasia; 12. Rigîansa muncitorilor americani da la cada ferata s’a pronunța cu 35 534 valuri pentru grevă și 3.490 contra grevei. D. Clement Bui*3asu, notarul comunei Jivreni județul Bicău, prezentîndu-se la examenul de capacitate și aptitudine pentru postul de administrator de plasă, a reușit cu stroces intra primii din 65 înscriși și 18 reușiți•