Neamul Românesc, decembrie 1921 (Anul 16, nr. 275-301)

1921-12-08 / nr. 280

ANUL al XVI-lea d-1 «80. abonamentulT Pri­mai «a în țat*. 160 M P` isoasa luni . . 80 * p# tr ® 1 luni ... 40 » f’Estim străinătate dublu. se BAKI EftfSM PLA fclfL foaia Partidului Nationalist-Democrat»m ^ BSätarit» AnastaMs ft.. I REDACȚIA S2/BO ț administrația6/Cl.Apare silnic Director: N. IORGA AMfIDONMATIA Stînua Lajs*essib-Noi 6-4 ÎS lm­api și Mi,inutili" In lupta contra «oligar­hiei» pe care, ferească Dum­nezeu, n’o represintă nici trufia ministrului de Interne, nici latifundiile în lichidare ale fruntașilor averescani, nici milioanele agonisite la Guvern de alți corifei ai grupării, precum n’o repre­­zintâ nici banca de la­* Ar­­geș a germanofililor țără­niști, nici posesiile de multe feluri ale dătătorilor de fonduri, altfel socialiști ne* ▼d­e mare, în această luptă eminamente și exclusiv «de­mocratică» s’a uitat puțintel legea agrară. Cine nu știe ce cumplită luptă l’a dat împotriva o­­perei, de ipocrită reacțiune, a teoreticianului conservator Garoflid, proprietar și aren­daș, membru al clubului d-lui Marghiloman și totuși angajat la distribuitorul de pămînturi care e gene­ralul Avereaou? Scene de o violență extremă au avut loc la Cameră, de cîte ori, cu o încrețitură din sprîn­­cene a ministrului agronom și cu un rîs batjocoritor al președintelui său, plus ca­cofonia gîtlejulu­i majorității, se respingea o cerere în folosul țăranilor. Nu pot uita ușor ostene­lile mele din atîtea zile și nopți,­­ fiindcă discuțiile se țineau până la miezul nopții și chiar după cîntatul coco­șilor afară, unit cu gîgîitul gîștelor înnăuntru, în jurul Capitoliului guvernamental. Cu greu s’a smuls ici și colo cîte ceva, iar, cl nd se întîmpla un lucru ca acesta, ca triumf în tabăra d-lui Mihalache, care, de altfel, declara hotărît că, revenind la putere, va face să se voteze proiectul de lega re­dactat de d sa! "» Și era natural. Dar, dacă d. Mihalache e părintele a­­cestui proiect, aceata însuși este părintele popularității d-lui Mihalache. Partidul își are originea în aceste sufe­­rinți și în aceste speranța, viitorul lui întreg erau­ legat de o mai bună soluționare a chestiei. Și iată că la adunarea menită să proclame progra­mul abia a fost vorba de această chestie esențială. Iar astăzi d. Garoflid, care a făcut legea cum este și refuză s-o aplice în ce are favorabil pentru săteni, poate conta pe aplauzele dușmanului său învierșunat de ieri. Mă întreb: cum li se va explica țeranilor acest acces de prietenie pentru aceia cari li-au «dramățuit» bu­cățica de pămînt? Oricum, nu teoria lui Zi­noviev va putea să dede I răspunsul. I­ I. IQRGA wm­­plinește să mp puterea d­e Auto» BibMou, ministru României In Statele Unite Rom­ânia pune mari speranțe în conferința pentru limitarea înarmărilor. Cheltuielile militare care au crescut atît­ în­cît orice comparație cu cifrele de d’inainte de războiu este exclusă, seacă resursele țarii fi constituie cea mai serioasă predeasl în Opera de rsconstrucție. România este dispusă să desarmeze. Dar poate ea, oare ? Evenimentele din aSptfiminB trecută ni-au dat o lecție de netăgăduit asupra primejdiilor care amenință din toate părțile unitatea națională a României, dobîndită cu sacrificiu­, ce ni-a costat atît de mult, în războiul trecut* Neso­coti­ta încercare a lui Carei de Habsburg de a­ recîș­­tiga tronul ungar, era cît pe ales să dea naștere la un alt războia între Ungaria și vecinii ei din Mica înțelegere* România și asociatele ei, Ceho­slovacia și Iugo­slavia, n’ar fi putut tolera întoarcerea unui rege habsburgic în Ungaria. La încoronarea sa Carol se legase doar prin jurământ să apere granițele țării, și fără nicio în­doială că, dacă i s’ar fi îngăduit să puie mina pe puterea su­premă în Ungaria, singura lui străduință ar fi fost săi readucă imperiul în granițile de d­inain­­tea războiului. Restaurarea habsburgică ame­nință astfel în mod direct uni­tatea Romăniei, pentru că Tran­silvania, Banatul si Bucovina, (care azi, fac parte din România Mare) sunt teritoriile pe care im­perialismul habsburgic ar în­­terea imediat să le recucerească. In același fel, restaurarea hab­­sburgică amenință noua uniune iugo­slavă precum si liberates si independența republicei ceho­slovace. Pentru aceste motive, cele trei State din Misa lațele­­gere stau împreună în nestră­mutată hotărâre de a împiedeca, în orice chip, restaurarea hab­sburgică. Dar restaurarea hababurgică este numai o formă a primejdiei împotriva căreia România tre­buie să fie întotdeauna pregă­tită. La baza acestei primejdii este mentalitatea clasei care gu­vernează azi Ungaria. Și ire­­dentismul din Ungaria nu este monopolul numai al unui partid. Toate partidele cer sprijinul po­porului, reprimînd care mai ds­pare o mai mare indemînare în a readuce țara în vechile gra­nițe, împotriva acestei mentali­tăți. Mica înțelegere trebuie să fie mereu în gardă. Trufași și necumpătați In zi­lele lor de mărire, Maghiarii nu s’au arătat de loc cavaleri în nenorocire. Ca învingători, au fost destul de răi, ca învinșii sunt și mai răi. In loc de a privi o situație cu ochii realității și apoi de a trage concluziile ine­vitabile, ei umplu lumea cu ra­faelite lor și se tînguiesc pe toate cărările. In zilele lui Tisza, autocrația maghiară încercase, cu ajatorul baionetelor și mitralierelor, să dea înnapoi acele de la ceasor­­ni­cul timpului; astăzi, aooi&o autocrație maghiară, nepocăită, încearcă același lucru cu ajuto­rul unor intrigi ascunse si a unei campanii reclamegista pur­tată în lumea întreaga. Argumentelsi propagandistilor miaghiari Se pot grupa în patru ospitala : de ordin economic, is­torie și politic. Ia ce privește argumentul geo­grafic, pretențiunea Maghiarilor «sta că Ungaria ar fi trebuit lăsată neteibarată, deoarece te­ritoriu­ si este bine determinat de granițe naturale, îngrădit fiind de un neîntrerupt lanț de munți și deoarece »re rind­­ears cu una sau două excepții fără importență, sunt toste tributare Dunăriii De acest fel de a se judeca vina da sa alipește argu­mentul economic, anume ca vo­rbin­ teritoriu al Ungariei for­mea­ză o completă unitate eco­nomică, că produsele miniere și lemnul teritoriilor pierdute sunt indispensabile pustei centrale și așa mai departe. Gft privește importanța mili­tară a unor frontiere naturale puternice, s­-ar putea spune că bunăvoința și prietenia vecini­lor i-ar asigura Ungariei o mai bună pază decît Carpații. In același sens , răspunsul la argumentul economic. Vecinii Ungariei doresc cooperarea eco­nomică cu dînsa; cooperarea im? economică este indispensa­bilă Ungariei. Lucru firesc deci, lucru înțelept de făcut, ar fi ca Maghiarii să uite urile din tre­­cut și să Se unească­m vecinii lor !n sforțările acestora de a clădi­ un viitor mai faricit și mai prosper pentru toți. Și acum să venim de argu­mentul istoric. Mai întâia, Ma­ghiarii pretind că timp de o mie de ani Ungaria a existat ca o unitate politică între aceleași grs»ații. Această pretenție este însă foarte discutabilă, de­oarece Ungaria a fost mai bine de un secol și jumătate, dezmembrată, prin cuceririle Turcilor. In trei părți: una care recunoștea și regele Habsburg, alta care era stăpînită de Sultan și a treia — Transilvania—independentă supt un principe național. Ungaria de la 1914 a fost în realitate resultatul «compromisului» In­­ehsiate între Austria și Ungaria la 1887 ; și separatismul acesta al Transilvaniei s’a arătat fap­tul că t­rzi», până în cele din urmă zile, dînsa a avut un mod civil deosebit de acela al Unga­riei propriu-zise. (TI ^ E LUX! O categorie de speculanți — cofetarii, — au cerut «Primăriei» să fie scoși de fapt prevederile unor inexistente prețuri maxi­male, de­oare­ce ceia ce spe­culează d­­e un lux. Să zicem că ar fi, de­și e, în tot cazul, discutabil acest lucru. Și fi, deci, moralizatorii pu­blici. Dar, și atunci, după care prin­cipii de dreptate, după care prin­cipii de­­ moralitate socială s’ar putea îngădui unor indivizi de a jăfui supt pretext că el fură numai de la vițioșii cari fac lux? Furtul nu e furt și în acest pas? Și nu e necinstit și nu e depri­mant pentru cei ce muncesc și sunt tot săraci să vadă cum există privilegia­ îmbogățirii prin jaf pentru o anumită sau pentru anumite categorii de jăfuitori publici? Oricât de... dulce ar fi mijlocul prin care se face jefui­rea... Același lucru și pentru ceilalți speculanți de obiecte în adevăr de lux. Statul are incontestabil dreptul binefăcător da a lovi luxal prin imposite în folosul public. Dar în nicicm­­g&i acest drept nu-i pot transforma din mijloc de îmbogățire niște spe­culanți oarecari. Negreșit, aceste observații s’ar putea prezinta unui Consiliu co­munal definitiv și Conștient de rostul lui. Nici­de cum însă u­­nora cărora puțin fi pasă de in­teresul public. A. M. .__ Buesk­egfi, Joi, 8 Bdist Marie 1021 TOi»8Mi«MaMw-Miiiig.'»iL»iin««tiM«a«na..!T«Twj.a^n>jtr:jyMțMM«MaiMaaBaiaMa8agaM«MgiBasat3i«a DESOLIDARISM > I. Un organism scris! prin în­­să..! definiția lui e sta un isolida­­rism- Diferitele elemente din care e compus acest organism nu au niciun sens luata In mod ideal, isotet, ele însă își capătă tot ros­tul și toată importanța atunci când se îmbină între ele spre a for­mă laolaltă acel organism. Nu rare ori s’a comparat un orga­nism paaial cu corpul­­ menisc. Și, dacă această comparație poate păcătui din unele puncte de ve­dere, numai din unul singur nu poate păcătui, atit organismul sociail cît și cel uman fiind niște soiuri organismis, nu pot trăi de­cit ca un tot și nici­decum ca elemente disparate ale a­­cestui tot. Elementele compo­nente, și la om si la societate, nu pot avea o viață indepen­­dentă, ci numai una interdepen­­dentă. Bînt însă vremuri elnct între elementele congruente ale ra­rui organism social, oare ar tre­bui să fie și solidare, nu produc fenomene da dessbidatrism. In an­ii șisturile dintre diferitele atra­suri sociale se produc crăpături prin care, ca un gaz insinuant și răufăcător, pătrunde puterea da desbinare a acesta­ de solida­­rism, produnînd acele prime j­­tn­oase spărturi care pot aduce năruirea adezănaîntului însuși al unui neam. Se petrece un fapt nefiresc. In loc de stingerea cu staturul cimentulai de simpatie a dife­ritelor straturi, asistăm la rupe­rea dintre noaste straturi și la pulverisarea cimentului care le lega. E de la sine înțeles că în a­­ceastă acțiune de solidarism, toate elementele componente or­ganice, suferă. Este peste putință să se întîmple altfel. O durere socială se repercutează, fără doar și poate, de-a lungul între­gului solidarism social, tocmai fiindcă în ordinea firească a lu­mii acesteia stă faptul solidari­tății așezămintelor umane. Por­nind de la familie și terminînd cu umanitatea, ștam o serie ne­întreruptă de edlidarisme sociale, care se condiționează nu­ înG­ sns invers proporțional, ci numai în asns direct-proporțional. Ca va­lurile ce se fac cînd aruncăm o piatră în apă, aia se răsfrînge de- a lungul societății umane unda simpatică a durerii. Și, atunci cind «e ceva putred» In trupul unei societăți, o grea lesne de înțeles că toată lumea sufere, începind cu acea ușoară indisposiție socială simțită de toți și terminînd cu durerea marilor crize sociale, adese­ori iremediabile. E bine deci a lua în conside­rare acele fenomene de desoli­­darism social, — a le striga cît mai tare și mai des indivizilor cari compun o societate —, pen­tru ca, în felul acesta, fie in­divizii isolați, fie represintanții autorizați sociali, sa purceadă la luarea acelor măsuri care să ra statorniceasă echilibrul des­cumpănit al solidarismului. Dar, în stărea în care ne zba­­tem noi azi, sunt multe și mari f­enomenele de desolidarism, care sapă te temelia Statului nostru, cam sapă apela volburossie ele mării în coasta stîncii. Noi însă, spre deosebire de stînci, nu a­­vem tăria lor. Cai din urnă cinai, fese ani,au pompat cu sete din reservoriile noastre de energie națională și de acela tendințile de desolidarism sînt și mai pri­mejdioase. Vom­ căuta în rîndurile care urmează să schițez unele din a­­­­ceste tendința dăunătoare, pen­tru ca să contribuia și eu cu ceva la alungarea morții din cetatea noastră românească. Al. Lascarov Moldovaiul Buletinul Zilei .Știri flypj­ijalupiig Vie­na s-a liniștit După devastările de Jos, provocate de scumpirea vieții și de pred­area coroa­nei, Viena și-a recăpătat pentru un moment liniștea, cu toate încercările de agi­tații comuniste. Ce are de plătit Germania Germania are de plătit 400 de milioane de mărci în aur k 15 Ianuar și 240 de milioane la 15 Februar. Cancelariul Wirth­e o declară în stare de plată, dar cere bancherilor să-i puie la dis­­poziția de vise pentru străină­tate. I s-a făcut de comisia re­parațiilor somație; totuși el răs­punde prin cererea de moratoriu în toată forma. Cabinetul ungar Contele Bethlen formează noul Cabinet ungar. Conferință pentru Turci Lord Curzon a cerut Fran­ciei adunarea unei confe­rințe pentru a soluționa problema greco-turcă. «Le Temps» cere evacuarea de Greci a Anatoliei. Condiții socialiste Congresul socialist din Bruxelles admite participa­rea la Guvern în schimb pentru asigurări sociale ge­nerale, controlul muncito­resc în fabrici, socializarea minelor de huilă, serviciul militar de șase luni. Datoria germană O notă aspră cere Ger­maniei plata sumelor dato­rite la datele de Ianuar și Februar 1921, criticînd po­litica financiară a Reichului. Indienii și Turci Musulmanii din Industan au expus vice-regelui plîn­­gerile lor contra atitudinii Angliei față de Turcia. Contra Sovietelor mișcă­ri contra-revoluționare s’au produs la Arhanghalsc și în Turkhestan. Ce declară Briand Vorbind despre felul cum a fost primit peste Ocean și cum au decurs discuțiile asupra de­­sarmării, d. Briand a spus: 'Daci ni si dă garanții de si­guranță ți pace, mi n’avem navoi» ds forțele noastre mili­tare. Dar n’avem până m­­mmi această certitudine — ți spunînd asta nu învinuim pt nimmt, fiecare țar­ă îți d­a răspunderea in propria ea su­veranitate națională. Atunci ne lasă liberi. Să fim așa­­dar lă­sați să ne folosim de această tristă libertate pentru a­ ne era ganisa cum vom putea * Armenii nu mai emigrează în urma intervențiilor generalului Lamothe. Ar­menii au renunțat la exod și au reluat lucrul, iar mu­sulmanii au declarat gene­ralului Gouraud că­ a mul­­țumiți de acordul fran­-­­tur­c. Știri diferite Avem apă ! Astă vârS, când striga toată la­­msa împotriva lipsei de apă, «părinții» era ma mai fixaseră un termin de la care lipsa na mai 8v­a să se simtă. Tarminal a trecut cu mult — dar robinetele nu sură mai mult ca atunci. Mai puțin, cfr. «Părinții» însă aveau dreptate. Plini de grija Interesului public, ei știau că au luat măsuri ca toamna și iarna să nu aducă apă. Apă distilată, lichidă sau solidă,—tot apă o. Și pe sa­u avem — prin grija «Primăriei», care a adus nori, a adus toamna, a adus iarna și sare de pe a­­cem a început să se gîndea seă la aducerea unui anotimp încăl­zitor și zvîntător. Da aceia, cînd o fi odată și odată să se facă alegeri cernu­nale, îi rugăm pe «părinți» să «patindeze». A. Careul studențesc"«Alaxmdri Sihleanu» din județul Rîmnicu- Sărat, dorind să ridica­­ o plasă comemorativă spre a eternisa ln bronz numele studenților, elevi de Eicau și licențiaților acestui jadist, cari au murit petru între­girea neamului, roagă pe părinți, rade sau cunoscuți a comunica cereului numele, gradul, regi­mentul și locul unde au murit, dacă e posibil la adresa C. Ca­­rofleanu, student inginer, Strada Elefterescu nri 16 București. In trenul expre orient au fost prinși doi supuși belgieni, cari voiau să scoată din țară suma de l@i 273 000, în hirtie româ­nească și 3.000 franci francași. Ba ieftinești traiul... Cu In­­cepera de azi, gospodarii Bucu­reștilor au hotărît ca produsele de cofetărie să fie scoase de supt regimul maximal. Nu vom avea pîne, lemne, lu­mină, dar vom avea dulciuri din belșug... Așa gospodarisimai rar. fie la Mi­­ piuit Comitatul partidului naționa­­list-democrat din județul Buzău, întrunindu-se In șina de 2# No­vembre, a hotărît si datoria a­­nui ziar local, da două ori pe luni. Membrii subscriu după puteri cită o sumă cu care vor contri­bui lunar, pentru ca ziarul să apară regulat și în bune con­diții. Se alege apoi comitetul de redacție, care se compune din d-nii C. N. Popescu, N. Constan­­tinescu, Radu Mirean, maiorul C. Vernescu, N C. Pușcașu, dr. Fi­­lip Mișca și G. N. Teodorovici. Primul număr va apărea la 15 Decembre, iar ziarul se va inti­­­tula «Sămănătorul». I t

Next