Neamul Românesc, mai 1922 (Anul 17, nr. 96-117)

1922-05-16 / nr. 106

„Naivul“ In momentul cînd co­legii săi velico-ruși — el, se știe, e Ucrainian ! — se trudiau să arate di­plomaților de la Genova ca Rusia, sovietică ori ba, e o Mare Putere și, teritorial, cea mai mare Putere, cînd Troțkhi nu­măra, de la Moscova ar­mata sa de un milion și jumătate de oameni tot unul și unul, vechea noastră cunoștință dr. Racovschi se apuca să fie un discurs despre nespusa miserie a Ru­siei «sale», despre foa­mete și boală, despre ruină și desperare. Și, ascultîn­du-l, cîte unul se uimia. Dr, Ci­­cerin, vechiu diplomat țarist, știe ce și cînd și unde trebuie să se apuie, dar ăsta, doctorul, e un biet naiv care cal­­că’n străchini și dă cu bîta’n baltă. Mai mai să st­rice tot efectul produsă înconjurare de dibacea Racovschi a unor anumite lucruri din partea celorlalți Acești oameni însă nu cunosc Rusia, a Țarilor albi și a Țarilor roșii Fiindcă dacă ar fi știut că Mongolii s’au dus de cinci sute de ani, dar pentru miii de ani au ră­mas toate artificiile lor, și-ar fi dat sama că in­teresantul personagiu po­­lietnic care e ex-conce­tățeanul nostru, dicta­torul Ucrainei, juca un rol pentru care fusese adus și stilat anume. Precum pe scena lui de departe, în gloria lui războinică, Troțchi face pe Napoleonul, tot așa la Genova «dictatorul» e însărcinat să facă pe «naivul». Iar, fiind un Balcanic, cu tot demonul turcesc într’însul, îl face așa de bine. Și, cum se vede, efectul a fost atins. N. IORGA in »infiinivnl - Bătaie pentru pămînt între două sate - Ziarele anunță cu litere gra­se „desordinile din județele Dolj și Mehedinți, însoțindu-le de calificativul drastic de „re­­b­eliune", pe care infailibilul și recrosanctul spirit de ordine și armonie socială al politiciani­­lor noștri cari îl au gata pe buze pentru a acoperi și justifica acte nechibzuite în conducerea și administrația treburilor ob­ștești, ni-1 servește gratuit. Cele petrecute între locuito­rii comunelor Gogoși din Dolj și Grecești din Mehedinți sunt efectele nenorocite ale gospo­­dăriei nefaste inaugurată de guvernarea averescană și con­tinuată cu metode și mai si­gure de ele de către actualul Guvern. Oamenii noștri politici au în­vățat prea puțin sau aproape nimic din marile zguduiri mo­rale și materiale prin care a trecut omenirea și în care se mai zbate încă fără siguranța unei așa­­ de grabnice echili­brări. Ei nesocotesc nu numai sentimentele de dreptate și în­credere ale cetățeanului în legalitate, ci însăși drepturile și nevoile lui prin calcule și aranjamente meschine de par­tid. Opera de corupție, minciu­nă și favoritism a politicianis­­mului își dă roadele. Lipsa e­­lementelor destoinice și cinsti­te, a gospodarilor Integri se resimte tot așa de mult și în partidul care înnainte de a veni la putere își trîmbița pe toate drumurile competința și competintele. Ea agravează desordinea morală creată de apucături vechi și dă loc la acte de felul aceluia petrecut între sătenii celor două comu­ne din Oltenia. Este nelalocul ei și ridicolă încercarea politicianismului de a provoca o diversiune în spi­­ritul public, declarînd „desor­­dinele“ petrecute în Dolj drept o „rebeliune“ pentru a găsi « I 39) motiv să-și ascundă insanitatea și agonia pe spinarea unor cetățeni revoltați pe drept de măsurile nesocotite, schimbă­toare și interesate ale condu­cătorilor. S’a creat în satele noastre cea mai primejdioasă atmosfe­ră de către agenții executori ai partidului liberal, atît cu prilejul alegerilor c­t și după. Astfel am putut constata noi înșine revolta unor locuitori din județul Dolj cari veniseră la redacție să se plîngă d-lui Iorga de persecuția pe care o îndură din faptul că l-au votat. Și organele executorii ale le­gii agrare îi trimet răzbunător la d-sa ca să li dea pămînt, islaz, unelte de muncă și să­mință. Mi se plîngeau oamenii și-și înăbușeau în piept durerea și revolta pe care lî-a pricinuit-o sistemul acesta de șicană și de politicianism nedemn. Pe fete­­le lor supte și arse de soare ca și’n cuvintele lor îngrijorate sau în privirile lor adinei n’am găsit intenții anarhiste și nu am văzut în ei capi de rebeli­une, ci bieți oameni chinuiți de soarta lor și a familiei lor, cetățeni desamăgiți de solici­tudinea verb?* 1 j) politicianilor interesați, locuitori revoltați de nedreptățile și nestatorni­cia măsurilor gospodărești pe care le iea silnicia conducă­toare. G. V. Răcoasa i «N­­ota Ei ateiful Legăturile noastre culturale cu Franța sînt destul de vechi și în majoritatea cazurilor cu­noscute, datorită studiilor is­torice din ultimile decenii și în special cercetărilor și pu­blicațiilor d-lui Iorga. Dar legăturile care au exis­­tat pînă la războiu între noi și Franța au fost mai mult le­gături politice, de la­­ Stat la Stat, legături economice de la negustor la negustor sau de capitalist și industriaș la capi­talist și industriaș, legături culturale, de la pătură intelec­tuală la pătură intelectuală. Legături sufletești și de cu­noaștere de la popor la popor, de la nație, în masa ei mare, la nape, am greșit să spunem că au existat. La această necu­noaștere merge uneori pănă acolo nicit persoane reputate ca intelectuale nu socotiau pănă mai ieri, dacă nu ne-ar considerînd $î azi, ca bar­bari, supt suzeranitatea cută­­rui Stat balcanic sau chiar una cu celelalte popoare slave și balcanice. Legătura aceasta, cea mai rodnică dintre toate, a început însă odată cu marele războiu european. Ea este continuată , întărită azi prin relații sta­tornice și sistematice. Publicul francez are mai ales acum pri­­ejul să capete informația ex­actă și complectă prin cursu­rile pe care d. prof. Iorga, nu­mit de curînd și „profesor a­­great al Universității din Pa­ris“, le face de anul trecut la Sorbon­a. Ceia ce tin să observ cu a­­ceastă ocazie este acțiunea pe care aceste cursuri o trezesc în publicul francez și în spe­cial în sufletul tineretului fran­cez, care nu pregetă să ser­­vească o causă pe care o simte dreaptă și vrednică de susținut. Propaganda pe care astfel de tineri au început nî-o confir­mă scrisoarea aceasta pe care d. Iorga o primește din partea unui elev de clasa V-a a­ Școlii Normale Superioare din Paris. Iată ce scrie tînărul Me­nn­ard : „Scumpe și ilustre profesor. Am primit, după scrisoarea d-voastră atît de delicată, ope­­rile pe care a-ți avut amabili­tatea de a mi le trîrz­ete. Nu știu cum să vă mulțămesc pentru bunătatea d-voastră față de mine, într atît mă simt de îngrijat de­­ a vă ve­dea deranjat de către un mo­dest student. Am­ și cetit cărțile ’d-voas­­tră, care m’au interesat mult, mai ales aceia intitulată „Ro­­mînii și Grecii“ care posedă puncte de istorie absolut ne­cunoscute aici. Am plăcerea să vă anunț că vom ținea o conferință la 24 c. despre „Țara Românească și apărătorii ei" într’un cerc de muncitori cu deosebire intere­sant. Credeți, scumpe și ilustre profesor, în marea mea recu­noștință și în sentimentele res­pectuoase a mult devotatului d voastră Pierre Memard" Astfel ne iubesc cei cari ne cunosc și astfel lucrează pen­tru causa noastră. Căci numai iubirea născută în chipul aces­ta, după o cunoștere exactă și sigură a situației noastre cul­turale, istorice și economice, este iubirea cea adevărată și binecuvîntate în roade. R. cum se ajută copii buni la învățătură Era în Turnu-Severin, acum 40—50 de ani, un învățător Ruptureanu. Tot pe atunci în București vestitul doctor Da­vila voia să facă o școală de doctori și-i trebuiau școlari deștepți. I-a cerut și lui Rup­­tureanu, pe care se vede că-i cunoștea, — să-i aleagă șî să-i trimeată cîtiva elevi. Ruptu­reanu, om de cuvînt, veni cu vaporul pănă la Giurgiu și de acolo cu căruța pănă la Bucu­rești, i-a trimes cîtiva. Din a­­ceștia au ieșit trei mari doc­tori : Drăghicescu, Grecescu și d-l Dr. Severeanu, profesori universitari , top copii de oa­meni săraci din popor. Pentru mine, istoria acea­sta, auzită chiar din gura lui Ruptureanu, are un tîlc. Iatăi că învățătorii cu dragoste de țară și de ridicarea poporului pot face mult bine neamului nostru , al­ doilea că din rîndul poporului pot ieși mulți oa­meni luminați. Și cum n’ar fi așa, cînd poporul e poate de zece ori mai numeros decit o­­rășenimea bogată ; iar dacă n’are învățătura orășanului, are tot aceiași deșteptăcîune firească. Orășenii au mai multe în­lesniri la învățătură și dintre ei au eșit mult din cărturarii și fruntașii terți. Cînd copiii de plugari au fost ajutați șî dup la învățătură, au dat do­vezi de aceleași înalte însu­șiri, ba și cu mai multă stă­­ruință. Ce a făcut învățătorul Ruptureanu și doctorul Davi­la, trebue să se urmeze, căci așa e pentru binele­tern. S’a și făcut mult pe calea aceasta, dar ar trebui să se facă și mai mult, căci nevoie de oameni luminați avem destulă. Iar pe de altă parte, ar fi păcat să se piardă, necunoscute în mulți­me, mințile iscusite cu care a înzestrat Dumnezeu unele făp­turi omenești. Câ­ despre descoperirea șco­­larilor cu mintea ageră și cu îndeletniciri către meșteșu­guri, ea se poate face lesne prin revîsorii școlari. Mergînd din școală în școa­lă, ca să-și facă inspecțiile lor, fără să întrebe chiar, află de la învățător , care școlari sînt mai răsăriți la învățătură, și mai deștepți la minte“. Partea grea, neapărat, este cum să le porți de grijă copii­lor aleși, ca să învețe carte în orașele mari ale țerii și pe unii cum să-i ajuți să studieze în țări străine ; totuși ar fi și aici un mijloc. Văd că în orășelul Odobești din județul Putna s’a făcut o iUWtil Răspunsul rus este considerat de către delegația franceză și englesa ca nesatisfăcător și îndrăzneț. Sîmbăta dimineața s’a întrunit la Genova comisia afacerilor rusești care se ocupă cu redactarea contra-răspunsului ce urmează să fie dat Rusiei. In ședința plenară a conferinței de la Genova, Franța propune continuarea conferinței fără Rusia și Germania, admițînd o propunere împăciuitoare delegatului român, care a cerut ca în comisia propusă de Lloyd George să fie admiși pe rînd delegații ruși, ori de cîte ori se va presinta acasia și cînd presența lor va fi găsită oportună. Iir Lloyd George a cerut încheierea unu­i pact provisoriu între Rusia și celelalte State pentru împidicarea oricărei propagande subversive. Comisia politică însărcinată să se ocupe cu chestia frontierilor, nu va depăși cadrul unui schimb de vederi cu caracter informativ. Consiliul Sociatății Națiunilor întrunit la Genova a examinat afacerile Albaniei, propunînd colabo­rarea efectivă a Societății la reorganizarea inte­rioară a Albaniei. Regele Alexandru al Serbiei va candida la tronul Albaniei. La Genova va avea loc o conferință cu repre­­sintanții Indiei, Persiei, Afganistanului, Turciei, Arabiei, Mesopotamiei, Siriei, Armeniei, Egiptului, în scop de a delibera asupra diferitelor chestiuni din Orient în legătură cu chestiile europene. Intre Grecia și Cehoslovacia au avut lor nego­cieri privitoare la încheierea unui tratat comercial. Guvernul Gunaris, în urma votului de încredere dat de Camera grecească, a înaintat demisia în­tregului cabinet, însă a fost însărcinat de Rege, tot dorința­ sa să formeze noul guvern, societate de cărturari cari vin să lumineze poporul din ținu­tul lor prin citirea de cărți și prin vorbire. Ce ar fi, oare, dacă în fie­care județ s’ar face astfel de societăți, care, între altele ar strînge și bani pentru întreți­nerea la învățătură a copiilor cu deosebire deștepți, desco­perit! de revisorii școlari ? Dacă s’ar strînge mai mulți bani, s’ar ajutora mai mulți școlari , cu bani putini să se întrețină și, unul sau doi mă­car, și tot e ceva. Firește că în cazul acesta nu numai revisorul, ci înșiși profesorii școlii unde dau examen de intrare școlarii, ar alege pe cei mai buni din­tre ei. Acesta ar fi un mijloc , dacă ar ști cineva altele și mai bu­ne, cu atît ar fi mai bine. To­tul e să se dea drumul și a­­cestui mare și bogat izvor de lumină sufletească, pentru cul­tivarea și propășirea neamului românesc. (Din Albina). — " ■ [UNK]Hlllllllllll P * <4 Pentru familiile victimelor de la Lupani Lista ziarului nostru : Ziarul „Neamul Roma­Toate sumele se vor adresa d-lui G. D. Scraba, Str. Dom­nița Anastasia 11, București. Desvaltarea poesiei lirice italiene de Raeiro Oriîz prof. Universitar Lecții ținute la Universitatea din București de la originile ei până la Dante „D’or et d’argent la te [reray „dedans comme dehors“. — -- „Ja par ma foy n’y en­­[treray, „de cest an ne de l’autre.“ v J-e gay vola aux bois tout ■ [droit, íl feiet bien sa droîture ; ne retourner ne doit par [droit, franchise est sa nature. [„Am hrănit timp de șapte ,,ani o gaiță frumoasă (fr. „geai; prov. jais; rom. gaiță­ ,fl. gazza) într’o colivie ; și ,cînd veni prima zi de Mai,­­frumoasa mea gaiță sbură. „Sbură pe un pin, și vorbî de „rău pe stăpîna ei. — „Intoarce-te, întoarce-te, „o frumoasa mea gaiță, în co­­„livia ta. De aur și de argint „eu t>*o voi face,­pe dinăuntru „și pe dinafară. — De acum, pe „legea mea, n’am să mai intru „nici anul acesta, nici celălalt. Gaița sbură repede în pă­­­dure și făcu ceiace era în „dreptul $ău (să facă) , nici „nu trebuie să se întoarcă „supt nici un m­­otiv j(pentru „că femeia nu are nici un „drept să pretindă aceasta) „deoarece natura ei e liberta­­tea“.1] i „Aici“ —* comentează Car­­­ducci — s emnele trasmisiunii „populare sunt evidente, fel „ceiace vreunuia putea să-i „pară un capriciu de notar „mucigăit în praful unei arh­i­­„ve, se vede trăind în conști­enta și în fantesia gintei la­­„tine în locuri și în timpuri „ diferite.“ Nu numai. Dar i­­talianismul relevat de Gaston Paris în forma gabiolle (il ga­­bbiola de la gabbia) care în franțuzește ar fi cage, petite cage, cagette , și franțuzismele (sau pentru a fi mai exacți, provensalismele) pe care le observăm (de pildă edibii pen­tru gaibbia; ossilino pentru uc­­cellino; broylo) ne arată tre­cerile pe care le făceau giula­­rii din Franța în Italia și vi­ceversa, în așa fel că o poesie și chiar de la limba regiunei prin care călătorise, făcînd parte din repertoriul acelor cantores francigenarum, căro­ra Primăria din Bolonia, putea foarte bine să le interzică un ii plateis commorare non de­­beant, dar care, rîzîndu-și de Interzicere, urmau să cînte tocmai în acele piețe, mai a­­les cînd întovărășieau pe pe­lerinii, care ducîndu-se la Roma, făceau o oprire în Bo­­lonia cea tot­­ atît de veselă și de organîsatoare de serbări ca și de învățată, încheind spusele noastre în ceia ce privește grațioasa ba­ladă a copilului și a privighe­toarei, vom observa : 1) că versurile : Di bel lusignuolo, torna nel mio brolo par dea dreptul traducerea ver­surilor franțuzești corespon­dente : i­l Revien­s, reviens, mon­joly ,gay, dedens am gabrolle, 2) că, în poesioara publicată de Gaston Paris nu lipsesc îndoitele înțelesuri ștrengă­rești, ca de pildă în versurile : D or et d’argent la te fray dedans comme dehors, ii ... A —„ i ___- -­cocoșului: Ja par ma foy n’y entreray de cest an ne de l’autre ; însfîrșit: 3) că de data aceasta este vorba de o gaiță, alta pasăre destul de compromisă în lirică popualră. Ca să sfîrșîm cu aceste pă­sări malițioase, vom spune că sînt de înțeles cam toate în sensul în care trebuie înțe­­les cocoșul dintr’o ștrengărea­­scă poesie populară abruzze­­să : CicireneJle teneve nu gallé tutte la nőtte ti iev’a-cca­­[valle e cici e cicid quest’é lu gallé di Cicîre­­[nelle. Deci cu toată delicateța lor, atît poesia francesă cît și cea Italiană sînt poesiî giulareștî ce se resimt de influența poe­siei giulareștî și deci presen­­ta lor nu poate să ne mire în­tr’un repertor de asemenea și mai mult încă în răspunsul cîntece, cum e acela pe care ni-i oferă memorialele bolo­­nese, în această secțiune a lor unde, lîngă delicata noastră ba­ladă, vom găsi c­el două con­traste, (nu lipsite de importan­ță estetică și chiar cu urme de influență provensală !) dar de un comic prea grosolan și ne­cinstit) acel al celor Două cum­nate și acel al celor Două cu­metre. LECȚIA VIII Mult mai grosolane, chiar, în comicul lor puternic și nu lipsit de rafinament artistic conștient, sunt celelalte poesii giularești pe care ne propunem să le examinăm și asupra că­rora va trebui totuși să trecem repede, dacă vrem să păs­­trăm proporțiunile impuse de natura lucrurilor, la un curs universitar. Și cu atît mai bucuroși vom trece repede asupr lor cu cît subiectul este, am putea spu­ne, josnic și respingător. In­cepînd cu prima , Contras­tul, între cele două cametre, ne vom mulțumi să dăm aici, pentru exemplu, prima strofă, și să rezumăm cît mai bine, cu cuvinte care vor căuta să­ învăluie cruzimea subiectului, restul interesantei și supără­toarei poesiî, care are rol și colo colorit și îndrăsneală de expresie de fabliau. E vorba, așa­dar, de două cametre care fac împreună un banchet bogat cu „sette­mene­­„stro di lasagne“ și șapte cla­poni, din care unul „lardato“ și beau „cînque barili“ de vin pe nemîncate, apoi uni la sfîr­­șitul ospățului pantagruelnic „per bocea savorare“. Efectele imediate ale acestui prînz, așa de grozav îmbelșugat și așa de copios stropit cu vîn, sînt des struoase. "(Va urma) Cltufl „Neamul

Next