Neamul Românesc, septembrie 1922 (Anul 17, nr. 195-220)

1922-09-27 / nr. 217

ANUL al XVII-Iaa n­ 1 *17. fggg!B*^»BCM»«aeaag MaaaMEig Batfe«saa!­­ ^ ABONAMENTE Pe »n an in­­ ara. . . f*" Pentru preoți și învăț.­i. Pentru studenți . . . 1­ X Pe șase luni . . . . 80 Pe trei luni...................40 Pentru străinătate du­bla Partidului Nationalist-Democrat. «*» Apare zilnic. DIRECTOR: N. JÖRG A REDACȚIA și AC­ Ț1A strada Domnița Anastasia. ® TELEFOANE Redacția.........................12/60 Administrația.................5/41 ZäS* Nu numai Strimtorile Față de orice complicații în Orientul apropiat publi­cul are una și bună: grija Strîmtorilor! Să fie libere gurile Mării Negre. Să ne poată face în siguranță operațiile comer­ciale, de­sigur indispensabile pentru viața noastră eco­nomică. Să se evite gîtuirea noastră la Bosfor și la Dar­­danele. Și — atîta. Dar, vă rog, cu toată grip, firească, pentru Strîm­­tori, mi se pare că mai e și altceva. In afară de acea hege­monie balcanică pe care dacă n’o reclamăm aceasta nu înseamnă că sîntem dis­puși a o permite cuiva, ori­care ar fi acela, — și am facut o campanie, în 1913 pentru ca să afirmăm a­­ceasta —, mai sînt și alte lucruri care interesează în locurile unde Mustafa-Che­­mal face azi, revenind de la Angora, ceia ce, la 1261, au făcut Grecii Bizanțului, revenind, și ei întăriți, de la Niceia. Era vorba parcă de a­­nume legături cu Grecia care ar fi complectat alianța defensivă a «Micii înțele­gerii». Dacă nu mă înșel, ele nu erau privite cu dușmănie de opinia publică. La căsătoria prințesei noastre care - și reface acum sănătatea pe malul romănesc al Mării Negre, dacă nu s’a aclamat, din causa reminiscențelor ocupației germane, numele regelui Constantin, n’am auzit pe nimeni strigînd: »Trăiască Mustafa Chemai». Ori se uită așa de ușor toate acestea? A face politică alături de învingători poate fi obiceiul altor națiuni. Noi, cari am avut totdeauna mîngîieri pentru învînși, repudiem acel sistem, profitabil, dar dezonorant. Și, tot odată,­­­­ IO__X rtiucmuia _w /r% V­O­ROa infuni­mui un utilitarism strîmt direcția externă a Statului român, chiar cînd mințile strimte ne i­ntuiesc numai la Strîm­­tori. N. IORGA Îmbunătățirea valutei Ce-au făcut vecinii noștri­ cehoslovaci și ce am făcut noi ? Ia «Neamul Românesc» da Luni 18 Septembre am arătat că ridi­carea coroanei cehoslovace se da­­torește unei serii de măsuri luate cu multă chibzuială și mai ales aplicată cu multă energie, și spu­neam că vom face o comparație între acele măsuri și situația de la noi. X. Prima disposiția a fost ștam­­­pilarea și apoi preschimbarea co­roanelor austriace. Această operație începută acolo încă din 1919, la noi abia după doi ani s’a lichidat și știm cu cîtă ușurință s’a făcut preschimbarea ‘care a îngăduit intrarea în țară a unei­ cantități enorme de coroane neștampilate,­­mărind datoria Sta­tului către Banca Națională cu cel puțin un miliard lei peste ceia ce ar fi trebuit să rezulte dintr'o schim­bare la timp făcută. 2. A doua măsură a Guvernului cehoslovac a fost asigurarea veni­turilor Statului pe baza unui sistem de imposite adaptat noii valori a monedei naționale, sistem, în care a intrat și impunerea averilor și beneficilor de războiu. La noi, de două ori acest imposit a fost adus înaintea Parlamentului, dar interesele celor cari urmau să fie impuși nu au îngăduit aplicarea acestei impuneri. Chiar și țările cu o situație finan­­ciară mult­ mai bună ca a noastră, Anglia și Franța au de mult im­­­positul pe beneficiile de războiu, restituindu-se astfel Statului cel puțin o parte din cîștigurile pro­venite din afacerile făcute cu Sta­tul în momentele cînd acesta era silit să primeasc­ă furnituri în orice condiții. Sîntem singura țară din cele ce au fost în războiu, în care profi­­­torii de permise, de concesii, fur­nituri etc., se bucură nesupărați de averile dobîndite pe spinarea con­tribuabilor. Dar chiar impositele în ființă nu se încasează la vreme și de la toți, sînt numeroase succesiuni din 1918­ 1 919 etc., și mai vechi, pen­tru care nici pănă acum­ nu s’au stabilit taxele, sînt amenzi și di­verse contravenții de­ milioane, care nu s’au încasat, sînt impositele in­dustriale, care însumează circa 40 milioane, ce abia acum se stabi­lesc pentru trei ani în urmă , apoi sînt numeroși cetățeni, cari de ani de zile n’au plătit nici un imposit sînt oameni de afaceri, cari n’au nici registre nici biurou și fac cum­părări și vînzări de milioane fără să plătească patenta sau impositul de X la sută, nu mai vorbim de taxele de lux și chiar de taxa de 1 la sută, care nu se plătește nici pe sfert din ceia ce face în­ realitate. 3. In programul Guvernului ce­hoslovac am văzut că s’a dat o atenție deosebită comerțului exte­rior, care în scurt timp a ajuns să presinte un sold activ, la noi cu sau fără permise s’a invadat țara de articole de care ne puteam lipsi Statul se întrecea cu particularii în import de mărfuri fără nici o socoteală, iar prin taxe mari s’a pus predici exportului, care și așa din causa lipsei mijloacelor de tran­port, nu se putea face intensiv. Cu astfel de politică ne am trei­zit că în fiecare an am importat 2 jum. pănă la 3 jum. miliarda­re mai mult de­cît am exportat, mă­rind datoria noastră în străinătat­e. Printr’o mînuire îngrijită fondurilor publice Cehoslovacii au ajuns la un budget echilibrat, noi abia anul trecut am reușit "să fa­cem un budget, al cărui deficit însă întrece cu mult prevederile, iar așa zisele excedente în budgetul actual sînt resultate din neachitarea la vre­me a diverse cheltuieli pentru lu­crări deja făcute, chiar și acestea vor fi acum consumate de funcți­onarii publici, cari nu mai pot­ trăi cu lefurile actuale. 5. In fine Cehoslovacii au luat toate aceste măsuri pentru mărirea garanției metalice a biletului lor noi, după ce am lăsat tesaurul Băncii Naționale in grija Rușilor, ne consideram tari pe baza acelui tesaur’și exportam aurul ce-l pu­tem produce. Resultatul este că la basa mo­nedei noastre­ nu avem de­cît o în iarnă garanție, căci străinătatea care, de altfel, se spune că ne ga­rantase depositul de la Moscova nu comptează de­cît pe ceia ce este în posesia Băncii Naționale. Iată de ce noi nu putem să ri­dicăm valuta la ceia ce ar trebu­i să fie în raport cu bogăția țării și cu vitalitatea poporului român V. M. Ioachim ► f m ♦ f*****-*■-■-• 1 LEU EXEMPLARUL Din vlrful condeiului Călătoria în lume a unui țerănist american VI Innaite de plecarea din Paris, doctorul Lapu a voit să rupă o lance și pentru d-l Iorga. Vorbind des­pre moartea lui Lavisse, istoric francez, despre care necroloagele parisie­ne l-au informat în destul, excursionistul cu aier de enciclo­pedist se întreabă de ce nu se lasă d-l Iorga de politică și nu rămîne numai istoric. De ce n’a pus doctorul întrebarea asta, a­­tunci cînd d-l Iorga l-a făcut mi­nistru ? Atunci tio făcea fînsă pen­­tru că pe vremea aceia d l Iorga­­ ar fi putut întreba și pe dinsul De ce, onorabile, n’ai rămas doc­tor de plasă“. Visita la Paris se termină« Des­părțirea avu loc cu un ura form­i­dabil și un Radio Paris». Călătoria pe mare a doctorului e adevărata intersicație literară. Cetindu­l îți vine mai de mer. In mare parte sunt resumate din pros­pectul vaporului. Cine vrea să știe ciți hamali și cîți bucătari are va­porul t­esengaria» să cetească notele fără zahăr ale doctorului. Noi nu­­ mai putem urma și nu putem cere nici cetitorilor noștri să urmărească fiecare pas pe care ilustrul om politic îl face. Vom aștepta deci ca doctorul să-și res­­pecte geniul de care a dat dovadă la Paris și să înlocuiască bana­litatea goală cu reflexii mal­adinei, la­­­ înălțimea considerațiilor es­tetice de la Paris. Reținem pentru azi doar această cugetare pe car­e zămistit- o ascultînd pe un bătaia „diseur de canțonete“. *Ce e să nu știi sa te retragi la timp dintr’o profesie de felul a­cesta ?> Are dreptate simpaticul voiajor, e o crimă să continui la infinit o carieră politică pentru care ești senil, ridicol și grotesc. Dar vezi că doctorul filosofează numai pe seam­a altora, pentru el nu mai are timp. Loyola Priveliștii triste M’am oprit cu prietenii miei francesi înnaintea ruinelor Palatului Administrativ din Iași. Zic, ruine, fiindcă așa și sînt. Pe din afară începe a se coji fa­țada. Intrarea încurcată de scînduri se deschide jalnică. Dinăuntru, în marea sală neisprăvită, cu ínial­­tele coloane care de ani de zile își așteaptă stucul, se usucă rufe, scur­mă găini și o văcuță se primblă domnește ca într’o veche reședință de Voevozi cara e aceasta. Fe sus se învîrt ciorile, care ies pe fereș­­tile sparte și dau necontenit tîr­­coale greoiului turn cu coperișul răscolit de viat. Statuia lui Ștefan cel Mare se îndeasă, fără perspectivă, în zidu­rile pe care un blăstăm pare a le ține pe loc, veșnic neisprăvite. Iar de jur împrejur, gropi, sfă­­rîmături din vechea clădire, bucăți uitate din cea nouă, bălării verzi și bălării uscate, hardughii pline de murdărie, bariere de lemne strîmbe legate cu sîrmă ghimpată. Ceva mai departe ,puteri scîrboase se desfac din băltoacele de lături și din mormanele de rămășițe a­­runcate în stradă ca pe un maidan asiatic. In fund, linia prăvăliilor scunde cu firma nouă rusească (!!) lingă cea romîneascâ, ncestica prelungire de cotețe comerciale care-și pot permite toate urîțeniile. Așa se înfățișează, în zodia Ro­mâniei Mari, acel punct din marele oraș cu aproape 150.000 de oameni, cred, unde amintirele trecutului se îngrămădesc mai multe, unde mai greu cade datoria asupra noastră. Aici ne-a adus monopolisarea întregii noastre vieți de politică meschină a elitelor. N. Iorga Din ziarul «Straja» de la Iași. Deschiderea ficadeiíei lenii După două luni de vacanță, A­­cademia Romînă și-a reluat seria ședințelor săptâmînale prin ședința­­ ținută în ziua de 22 Septembre la s oara 3 d. a. Cu această ocazie d. 1 3. Onciul, președintele Academiei,­­ a evocat în cuvinte mișcătoare me­moria regretaților Andrei Bîrseanu,­­ George Bengescu, St. C. Hepites,­­ membri activi, și Arhiereul Uarian­­ r­ușcariul, membru de onoare, ai acestei instituții culturale, trecuți l­a cele de veci în cursul vacanței. * Vorbind de Andrei Bîrseanu, mort în ziua de 19 August, în etate­a de 64 ani, după ce arată în puține­­ cuvinte activitatea și devotamentul­­ regretatului fruntaș în ogorul cul­­turii naționale, d. D. Onciul zice: „Cu duioșie îmi reamintesc ani­­i de studii la Universitatea din Vie­­­­na, unde, în același timp cu răpo­­­­satul, am urmat Facultatea de fi­­­­losofie și eram membri în societa­­­­tea „România Jună“, la ale cărei ședințe literare eram amîndoi ne­lipsiți, el ca președinte al comisii literare, eu ca vice-președinte și­­ conducător efectiv al societății " (președinte mai mult onorific, fiind veteranul doctorand Sterie Ciurcu). " Din inițiativa comitetului se făcu un concurs pentru un imn propriu , al societății, care până atunci avea drept imn „Deșteaptă-te Romane“, la cercetarea manuscriselor înain­tate, a fost aclamat cu însuflețire­­ imnul; „Pe-al nostru steag e scris unire“. Autorul era Andrei Bîrsea­­nu. Noul imn al României June a ‘fost pus în musică de prea de cu­rînd decedatul Ciprian Porumbescu, pe atunci de asemenea student la Universitatea din Viena și membru al societății, în sînul căreia orga­­nisase un cor excelent. Neuitată îmi este ședința în care prima dată s’a cîntat imnul nostru, deșteptînd un entusiasm extraordinar. Era în anul 1880. Trei­zeci și șase de ani pe urmă, în seara marii zile de 14/27 August 1916, cînd goarna chema feciorii romîni e la lupta pen­tru desrobirea Ardealului, primul cîntec de luptă ce am auzit răsu­­nînd în parcul de la Călimănești, unde mi aflam pentru cură era : «Pe-al nostru steag e scris unire». Nu pot descris adînca emoție ce m’a cuprins atunci la auzul aces­tui imn, care mi-a încă­zit sufletul în tinerețe și mi a întinerit bătrî­­nețeie în acel mare moment de în­suflețire. In sunetul lui, un ma­­nunesiu de studenți români au pornit la luptă pentru cultură na­țională, în sunetul lui, ostașii ro­mâni au pornit la luptă pentru des­robirea neamului, în sunetul lui s’a înfăptuit unitatea națională. Trecînd la George Bengescu, care a încetat din viațâ la Cîmpulung în ziua de 23 August. In vitată de 74 ani, președintele Academii a­­rată rolul jucat de ilustrul defunct în diplomație timp de un pătrar de veac și renumele ce și-a­­ cîști­­gat ca scriitor, prin lucrările sale literare și istorice, între care mai­ multe privitoare la istoria romînă aproape toate publicate în limba francesă. Ales membru al Acade­mii Române în 1921, el a pregătit un studiu „despre activitatea lite­rară a unor membri ai familii Go­­lescu în cursul secolului al XlX-lea”, și­­e a-1 rosti ca discurs de recep­ție pentru primirea lui în sînul în­altei instituții. Boala l-a împiedecat de­ a și face această ctitorie în cursul­ sesiunii generale trecute, iar moartea­­ l-a ridicat înainte de a și-o fi putut face vreodată. Vorbește apoi despre Sf. C. I­o­­pites, care și-a găsit sfîrșitul subit, în ziua de 16 Septembre, la Brăila, în etate de 27 de ani, arătînd că activitatea lui ca om de știință și academician, cum și în altele multe institute de cultură pentru care a lucrat, nu poate fi destul de apreciată în cîteva cuvinte de pi­oasă amintire, căci el nu avea altă preocupare mai mare decit știința n’a urmărit în viață alt interes de­cît să serveiscă știința și cultura națională, cu tot devotamentul și cu­­ toată rîvna ce-l distingeau. El n’a trăit de­cît pentru știință. In fine expune în cîteva cuvinte I București, Miercuri, 27 Septembre 1922 utn@® BULETINUL EXTERN Conferința de la Paris în chestia Orientului s’a terminat cu un deplin acord al Aliațialor, care au­­­ trimes Chemaliștilor o notă comună, prin­­­are i se comunică hotărîrea Puterilor de recunoaște turciei frontiera Mariței cu Adrianopolul, susera­­nitatea asupra Traciei și Costantinopolului, demu­lta­­lisarea Strîmtorilor, neutralisarea lor și punerea supt controlul interaliat — tocmai punctul de vedere fran­­­es. S’a cerut Guvernului din Angora stricta respec­­tare a zonei neutre. . Supărați rău de neutralisarea Strîmtorilor sînt bolșevicii, cari ar fi dispuși să intervină militărește pentru a da mai multă autoritate Intențiilor și ami­ai­lor lor. Guvernele aliate sunt dispuse să sprijine intra­rea Turciei in Liga Națiunilor, aceasta depinde însă de atitudinea Chemaliștilor și participarea la confe­rința preliminară, anunțată pentru Mudania și cit mai curînd. JIMMISMII! III j ■ [UNK] [UNK] in­jgw«gag—BM activitatea Arhiereului Uarian Puș­căria, răposat în ziua de 8 Sep­tembre la Sibiiu și încheie frumoasa cuvîntare evocînd memoria cele­brului represintant al științii mon­diale, marele istoric Ernest Lavisse. Încetat din viață în luna August, la Paris, în vîrstă de 80 de ani. A­­mintirea acestui savant nu este scumpă nu numai pentru Aportul său In domeniul științii, dar și pen­tru simpatia arătată Romînilor atit prin unele lucrări ale sale, cît și prin atitudinea ce a avut cu pri­vire la procesul Memorandului Ro­mînilor din Ardeal și față de Ro­­mînii retrași la Paris în timpul războiului care ne-a împlinit re­van­șa. Prietenie bulgara Ziarul * Dacia* din Constanța publică aceste dovezi de prietenie bulgărească, față de care nu știm ce atitudine a luat Guvernul. Marele Transatlantic «Megali Hellas», ajunsese în portul Pireu, tocmai în zilele marelui desastru grec de pe frontul din Asia­ Mică. Comandamentul elen luase­ chiar în acea zi disposiții de rechizițio­­narea tuturor vaselor aflate prin porturile Greciei, care să servească la transportarea de trupe și muni­ții, necesare armatei de pe front. Transatlanticul «Megan­ Hellas» a căzut deci în cadrul acestei dispo­­siții și a fost rechiziționat. Un număr de treizeci din Ro­mînii ce se repatriau și cari se a­­­flau pe bordul marelui vapor au fost transbordați pe vasul supra pa­vilion italian «Celio», ce pleca chiar în ziua acea cu destinația Cospoîi Constanța. Vasul odată ajuns în portul Var­­­na (Bulgaria), autoritățile bulgare aflînd că pe bord se află un nu­măr de Romîni, au început să facă tot felul de șicane vasului. Astfel, căpitănia portului Varna a refuzat categoric să acorde pro­­visia necesară pe bord, pretex­­tînd lipsa alimentelor de pe piața Varnei. Neprimind provișii proaspete na­vigatorii au fost nevoiți să facă us de conservele aflate în magaziile vasului. A doua zi, după sosirea vasului, un grup de Romîni a coborît în port cu gînd să visiteze orașul. Ajunși pe o stradă mai dosnică, visitatorii s’au pomenit cu o ploaie de pietre deasupra capetelor lor, îngroziți o luară la fugă spre vapor, urmăriți cu huiduieli și pie­tre de un grup de cetățeni în mare parte liceeni.­­ După o jumătate de oră de fugă continuă, călătorii au putut scăpa de furia Bulgarilor, cari, postați acum împrejurul vasului, așteptau­­ să se ivească vre­unul dintre Ro­mîni, pentru ca să-i linșeze. O panică indescriptibilă domina în­­ acel moment în tot vaporul de­oare­ce mulțimea adunată pe chei devenia din ce în ce mai ame­nințătoare.­­ Doi dintre călătorii Romîni cari se repatriau și anume F. Franche și Wiliam Fiche din causa fricei au presentat imediat simptome de alienație mintală și au fost isolați de restul călătorilor în cabine se­­parate. Comandantul vasului, cerînd de urgență sprijinul autorităților bul­gare, acestea au trimes după cîteva oare abia cîțiva gardiști n­earmați, astfel că numai datorită împreju­rărilor vasul a putut pleca din Varna fără alte urmări mai grave. Vaporul «Celio», a sosit aseară în portul nostru, aducînd pe bord, pe toți cei cari au putut vedea josnica vecinilor noștri. Cei doi atinși de alienație min­tală, nepresintînd simtome violente, vor fi astăzi expediați familiilor lor în Transilvania, de unde sînt ori­ginari. Cele de mai sus sînt povestirile unor călători de pe vaporul italian «Celio», Romîni repatriați din Sta­tele­ Unite. Pentru a nu știu cîta oară, se poate și în actuala împrejurare constata dușmănia bulgărească care se ma­nifestă ori da cîte ori ocasia se presintă. Cavlat de m&lțiraire d-lui N. larga Mult stimate domnule Profesor Minați de dorul de a cunoaști și noi locul de unde izvorăște , se răspîndește în toată țara și peste hotare cultura înnaltă și curat ro­mănească, am venit la Vâienii­ de Munte. Atmosfera aceia de frăție ne­ â­­amică, preocuparea fiecăruia de a preda sau de - a asculta, așeză­mîntul de cultură în capul căruii stați, Orfelinatul copiilor din raz­­boiu care vă poartă numele, mă­nunchiul prea distins al curs­iștilor visita regală și princiară, toate a­cestea ne au lămurit în­deajuns cu tot ce am cetit și vom mai cei despre ce lucrați Dom­nia-Voastri la Vălenii de­ Munte și aiurea, sîn fapte și nu vorbe, sînt lucruri a­devărate care le faceți pentru bi­nele țerii și al neamului. Ospitalitatea bine-voitoare e Domnia­ Voastră ați acordat coru­lui nostru a cîntăreților bisericeși din Birlad de ne-am produs In fat oaspeți regali, iar seara pe chin scena acelui așezămînt universita ne-a umplut sufletul de mulțumir ne-a măgulit adînc și ne- a hotă­rît la muncă mai încordată. Vă mărturisim sincer, stimat domnule profesor, că deși impresi­rarea a făcut să putem sta doar­­ la Valenii-de-Munte, dar la plecat ne-am simțit parcă primeniți cu nouă simțire de viața mai învior­toare. Mulțum­indu-vă respectuos pent atenția cu care ne-ați onorat, î rugăm să primiți asigurarea­­ strămutată a recunoștinții noastr Cîntăreții bisericei din Bîrlad

Next