Neamul Românesc, septembrie 1922 (Anul 17, nr. 195-220)
1922-09-27 / nr. 217
ANUL al XVII-Iaa n 1 *17. fggg!B*^»BCM»«aeaag MaaaMEig Batfe«saa! ^ ABONAMENTE Pe »n an in ara. . . f*" Pentru preoți și învăț.i. Pentru studenți . . . 1 X Pe șase luni . . . . 80 Pe trei luni...................40 Pentru străinătate dubla Partidului Nationalist-Democrat. «*» Apare zilnic. DIRECTOR: N. JÖRG A REDACȚIA și AC Ț1A strada Domnița Anastasia. ® TELEFOANE Redacția.........................12/60 Administrația.................5/41 ZäS* Nu numai Strimtorile Față de orice complicații în Orientul apropiat publicul are una și bună: grija Strîmtorilor! Să fie libere gurile Mării Negre. Să ne poată face în siguranță operațiile comerciale, desigur indispensabile pentru viața noastră economică. Să se evite gîtuirea noastră la Bosfor și la Dardanele. Și — atîta. Dar, vă rog, cu toată grip, firească, pentru Strîmtori, mi se pare că mai e și altceva. In afară de acea hegemonie balcanică pe care dacă n’o reclamăm aceasta nu înseamnă că sîntem dispuși a o permite cuiva, oricare ar fi acela, — și am facut o campanie, în 1913 pentru ca să afirmăm aceasta —, mai sînt și alte lucruri care interesează în locurile unde Mustafa-Chemal face azi, revenind de la Angora, ceia ce, la 1261, au făcut Grecii Bizanțului, revenind, și ei întăriți, de la Niceia. Era vorba parcă de anume legături cu Grecia care ar fi complectat alianța defensivă a «Micii înțelegerii». Dacă nu mă înșel, ele nu erau privite cu dușmănie de opinia publică. La căsătoria prințesei noastre care - și reface acum sănătatea pe malul romănesc al Mării Negre, dacă nu s’a aclamat, din causa reminiscențelor ocupației germane, numele regelui Constantin, n’am auzit pe nimeni strigînd: »Trăiască Mustafa Chemai». Ori se uită așa de ușor toate acestea? A face politică alături de învingători poate fi obiceiul altor națiuni. Noi, cari am avut totdeauna mîngîieri pentru învînși, repudiem acel sistem, profitabil, dar dezonorant. Și, tot odată, IO__X rtiucmuia _w /r% VOROa infunimui un utilitarism strîmt direcția externă a Statului român, chiar cînd mințile strimte ne intuiesc numai la Strîmtori. N. IORGA Îmbunătățirea valutei Ce-au făcut vecinii noștri cehoslovaci și ce am făcut noi ? Ia «Neamul Românesc» da Luni 18 Septembre am arătat că ridicarea coroanei cehoslovace se datorește unei serii de măsuri luate cu multă chibzuială și mai ales aplicată cu multă energie, și spuneam că vom face o comparație între acele măsuri și situația de la noi. X. Prima disposiția a fost ștampilarea și apoi preschimbarea coroanelor austriace. Această operație începută acolo încă din 1919, la noi abia după doi ani s’a lichidat și știm cu cîtă ușurință s’a făcut preschimbarea ‘care a îngăduit intrarea în țară a unei cantități enorme de coroane neștampilate,mărind datoria Statului către Banca Națională cu cel puțin un miliard lei peste ceia ce ar fi trebuit să rezulte dintr'o schimbare la timp făcută. 2. A doua măsură a Guvernului cehoslovac a fost asigurarea veniturilor Statului pe baza unui sistem de imposite adaptat noii valori a monedei naționale, sistem, în care a intrat și impunerea averilor și beneficilor de războiu. La noi, de două ori acest imposit a fost adus înaintea Parlamentului, dar interesele celor cari urmau să fie impuși nu au îngăduit aplicarea acestei impuneri. Chiar și țările cu o situație financiară mult mai bună ca a noastră, Anglia și Franța au de mult impositul pe beneficiile de războiu, restituindu-se astfel Statului cel puțin o parte din cîștigurile provenite din afacerile făcute cu Statul în momentele cînd acesta era silit să primească furnituri în orice condiții. Sîntem singura țară din cele ce au fost în războiu, în care profitorii de permise, de concesii, furnituri etc., se bucură nesupărați de averile dobîndite pe spinarea contribuabilor. Dar chiar impositele în ființă nu se încasează la vreme și de la toți, sînt numeroase succesiuni din 1918 1 919 etc., și mai vechi, pentru care nici pănă acum nu s’au stabilit taxele, sînt amenzi și diverse contravenții de milioane, care nu s’au încasat, sînt impositele industriale, care însumează circa 40 milioane, ce abia acum se stabilesc pentru trei ani în urmă , apoi sînt numeroși cetățeni, cari de ani de zile n’au plătit nici un imposit sînt oameni de afaceri, cari n’au nici registre nici biurou și fac cumpărări și vînzări de milioane fără să plătească patenta sau impositul de X la sută, nu mai vorbim de taxele de lux și chiar de taxa de 1 la sută, care nu se plătește nici pe sfert din ceia ce face în realitate. 3. In programul Guvernului cehoslovac am văzut că s’a dat o atenție deosebită comerțului exterior, care în scurt timp a ajuns să presinte un sold activ, la noi cu sau fără permise s’a invadat țara de articole de care ne puteam lipsi Statul se întrecea cu particularii în import de mărfuri fără nici o socoteală, iar prin taxe mari s’a pus predici exportului, care și așa din causa lipsei mijloacelor de tranport, nu se putea face intensiv. Cu astfel de politică ne am treizit că în fiecare an am importat 2 jum. pănă la 3 jum. miliardare mai mult decît am exportat, mărind datoria noastră în străinătate. Printr’o mînuire îngrijită fondurilor publice Cehoslovacii au ajuns la un budget echilibrat, noi abia anul trecut am reușit "să facem un budget, al cărui deficit însă întrece cu mult prevederile, iar așa zisele excedente în budgetul actual sînt resultate din neachitarea la vreme a diverse cheltuieli pentru lucrări deja făcute, chiar și acestea vor fi acum consumate de funcționarii publici, cari nu mai pot trăi cu lefurile actuale. 5. In fine Cehoslovacii au luat toate aceste măsuri pentru mărirea garanției metalice a biletului lor noi, după ce am lăsat tesaurul Băncii Naționale in grija Rușilor, ne consideram tari pe baza acelui tesaur’și exportam aurul ce-l putem produce. Resultatul este că la basa monedei noastre nu avem decît o în iarnă garanție, căci străinătatea care, de altfel, se spune că ne garantase depositul de la Moscova nu comptează decît pe ceia ce este în posesia Băncii Naționale. Iată de ce noi nu putem să ridicăm valuta la ceia ce ar trebui să fie în raport cu bogăția țării și cu vitalitatea poporului român V. M. Ioachim ► f m ♦ f*****-*■-■-• 1 LEU EXEMPLARUL Din vlrful condeiului Călătoria în lume a unui țerănist american VI Innaite de plecarea din Paris, doctorul Lapu a voit să rupă o lance și pentru d-l Iorga. Vorbind despre moartea lui Lavisse, istoric francez, despre care necroloagele parisiene l-au informat în destul, excursionistul cu aier de enciclopedist se întreabă de ce nu se lasă d-l Iorga de politică și nu rămîne numai istoric. De ce n’a pus doctorul întrebarea asta, atunci cînd d-l Iorga l-a făcut ministru ? Atunci tio făcea fînsă pentru că pe vremea aceia d l Iorga ar fi putut întreba și pe dinsul De ce, onorabile, n’ai rămas doctor de plasă“. Visita la Paris se termină« Despărțirea avu loc cu un ura formidabil și un Radio Paris». Călătoria pe mare a doctorului e adevărata intersicație literară. Cetindul îți vine mai de mer. In mare parte sunt resumate din prospectul vaporului. Cine vrea să știe ciți hamali și cîți bucătari are vaporul tesengaria» să cetească notele fără zahăr ale doctorului. Noi nu mai putem urma și nu putem cere nici cetitorilor noștri să urmărească fiecare pas pe care ilustrul om politic îl face. Vom aștepta deci ca doctorul să-și respecte geniul de care a dat dovadă la Paris și să înlocuiască banalitatea goală cu reflexii maladinei, la înălțimea considerațiilor estetice de la Paris. Reținem pentru azi doar această cugetare pe care zămistit- o ascultînd pe un bătaia „diseur de canțonete“. *Ce e să nu știi sa te retragi la timp dintr’o profesie de felul acesta ?> Are dreptate simpaticul voiajor, e o crimă să continui la infinit o carieră politică pentru care ești senil, ridicol și grotesc. Dar vezi că doctorul filosofează numai pe seama altora, pentru el nu mai are timp. Loyola Priveliștii triste M’am oprit cu prietenii miei francesi înnaintea ruinelor Palatului Administrativ din Iași. Zic, ruine, fiindcă așa și sînt. Pe din afară începe a se coji fațada. Intrarea încurcată de scînduri se deschide jalnică. Dinăuntru, în marea sală neisprăvită, cu ínialtele coloane care de ani de zile își așteaptă stucul, se usucă rufe, scurmă găini și o văcuță se primblă domnește ca într’o veche reședință de Voevozi cara e aceasta. Fe sus se învîrt ciorile, care ies pe fereștile sparte și dau necontenit tîrcoale greoiului turn cu coperișul răscolit de viat. Statuia lui Ștefan cel Mare se îndeasă, fără perspectivă, în zidurile pe care un blăstăm pare a le ține pe loc, veșnic neisprăvite. Iar de jur împrejur, gropi, sfărîmături din vechea clădire, bucăți uitate din cea nouă, bălării verzi și bălării uscate, hardughii pline de murdărie, bariere de lemne strîmbe legate cu sîrmă ghimpată. Ceva mai departe ,puteri scîrboase se desfac din băltoacele de lături și din mormanele de rămășițe aruncate în stradă ca pe un maidan asiatic. In fund, linia prăvăliilor scunde cu firma nouă rusească (!!) lingă cea romîneascâ, ncestica prelungire de cotețe comerciale care-și pot permite toate urîțeniile. Așa se înfățișează, în zodia României Mari, acel punct din marele oraș cu aproape 150.000 de oameni, cred, unde amintirele trecutului se îngrămădesc mai multe, unde mai greu cade datoria asupra noastră. Aici ne-a adus monopolisarea întregii noastre vieți de politică meschină a elitelor. N. Iorga Din ziarul «Straja» de la Iași. Deschiderea ficadeiíei lenii După două luni de vacanță, Academia Romînă și-a reluat seria ședințelor săptâmînale prin ședința ținută în ziua de 22 Septembre la s oara 3 d. a. Cu această ocazie d. 1 3. Onciul, președintele Academiei, a evocat în cuvinte mișcătoare memoria regretaților Andrei Bîrseanu, George Bengescu, St. C. Hepites, membri activi, și Arhiereul Uarian rușcariul, membru de onoare, ai acestei instituții culturale, trecuți la cele de veci în cursul vacanței. * Vorbind de Andrei Bîrseanu, mort în ziua de 19 August, în etatea de 64 ani, după ce arată în puține cuvinte activitatea și devotamentul regretatului fruntaș în ogorul culturii naționale, d. D. Onciul zice: „Cu duioșie îmi reamintesc anii de studii la Universitatea din Viena, unde, în același timp cu răposatul, am urmat Facultatea de filosofie și eram membri în societatea „România Jună“, la ale cărei ședințe literare eram amîndoi nelipsiți, el ca președinte al comisii literare, eu ca vice-președinte și conducător efectiv al societății " (președinte mai mult onorific, fiind veteranul doctorand Sterie Ciurcu). " Din inițiativa comitetului se făcu un concurs pentru un imn propriu , al societății, care până atunci avea drept imn „Deșteaptă-te Romane“, la cercetarea manuscriselor înaintate, a fost aclamat cu însuflețire imnul; „Pe-al nostru steag e scris unire“. Autorul era Andrei Bîrseanu. Noul imn al României June a ‘fost pus în musică de prea de curînd decedatul Ciprian Porumbescu, pe atunci de asemenea student la Universitatea din Viena și membru al societății, în sînul căreia organisase un cor excelent. Neuitată îmi este ședința în care prima dată s’a cîntat imnul nostru, deșteptînd un entusiasm extraordinar. Era în anul 1880. Treizeci și șase de ani pe urmă, în seara marii zile de 14/27 August 1916, cînd goarna chema feciorii romîni e la lupta pentru desrobirea Ardealului, primul cîntec de luptă ce am auzit răsunînd în parcul de la Călimănești, unde mi aflam pentru cură era : «Pe-al nostru steag e scris unire». Nu pot descris adînca emoție ce m’a cuprins atunci la auzul acestui imn, care mi-a încăzit sufletul în tinerețe și mi a întinerit bătrînețeie în acel mare moment de însuflețire. In sunetul lui, un manunesiu de studenți români au pornit la luptă pentru cultură națională, în sunetul lui, ostașii români au pornit la luptă pentru desrobirea neamului, în sunetul lui s’a înfăptuit unitatea națională. Trecînd la George Bengescu, care a încetat din viațâ la Cîmpulung în ziua de 23 August. In vitată de 74 ani, președintele Academii arată rolul jucat de ilustrul defunct în diplomație timp de un pătrar de veac și renumele ce și-a cîștigat ca scriitor, prin lucrările sale literare și istorice, între care mai multe privitoare la istoria romînă aproape toate publicate în limba francesă. Ales membru al Academii Române în 1921, el a pregătit un studiu „despre activitatea literară a unor membri ai familii Golescu în cursul secolului al XlX-lea”, șie a-1 rosti ca discurs de recepție pentru primirea lui în sînul înaltei instituții. Boala l-a împiedecat de a și face această ctitorie în cursul sesiunii generale trecute, iar moartea l-a ridicat înainte de a și-o fi putut face vreodată. Vorbește apoi despre Sf. C. Iopites, care și-a găsit sfîrșitul subit, în ziua de 16 Septembre, la Brăila, în etate de 27 de ani, arătînd că activitatea lui ca om de știință și academician, cum și în altele multe institute de cultură pentru care a lucrat, nu poate fi destul de apreciată în cîteva cuvinte de pioasă amintire, căci el nu avea altă preocupare mai mare decit știința n’a urmărit în viață alt interes decît să serveiscă știința și cultura națională, cu tot devotamentul și cu toată rîvna ce-l distingeau. El n’a trăit decît pentru știință. In fine expune în cîteva cuvinte I București, Miercuri, 27 Septembre 1922 utn@® BULETINUL EXTERN Conferința de la Paris în chestia Orientului s’a terminat cu un deplin acord al Aliațialor, care au trimes Chemaliștilor o notă comună, prinare i se comunică hotărîrea Puterilor de recunoaște turciei frontiera Mariței cu Adrianopolul, suseranitatea asupra Traciei și Costantinopolului, demultalisarea Strîmtorilor, neutralisarea lor și punerea supt controlul interaliat — tocmai punctul de vedere franes. S’a cerut Guvernului din Angora stricta respectare a zonei neutre. . Supărați rău de neutralisarea Strîmtorilor sînt bolșevicii, cari ar fi dispuși să intervină militărește pentru a da mai multă autoritate Intențiilor și amiailor lor. Guvernele aliate sunt dispuse să sprijine intrarea Turciei in Liga Națiunilor, aceasta depinde însă de atitudinea Chemaliștilor și participarea la conferința preliminară, anunțată pentru Mudania și cit mai curînd. JIMMISMII! III j ■ [UNK] [UNK] injgw«gag—BM activitatea Arhiereului Uarian Pușcăria, răposat în ziua de 8 Septembre la Sibiiu și încheie frumoasa cuvîntare evocînd memoria celebrului represintant al științii mondiale, marele istoric Ernest Lavisse. Încetat din viață în luna August, la Paris, în vîrstă de 80 de ani. Amintirea acestui savant nu este scumpă nu numai pentru Aportul său In domeniul științii, dar și pentru simpatia arătată Romînilor atit prin unele lucrări ale sale, cît și prin atitudinea ce a avut cu privire la procesul Memorandului Romînilor din Ardeal și față de Romînii retrași la Paris în timpul războiului care ne-a împlinit revanșa. Prietenie bulgara Ziarul * Dacia* din Constanța publică aceste dovezi de prietenie bulgărească, față de care nu știm ce atitudine a luat Guvernul. Marele Transatlantic «Megali Hellas», ajunsese în portul Pireu, tocmai în zilele marelui desastru grec de pe frontul din Asia Mică. Comandamentul elen luase chiar în acea zi disposiții de rechiziționarea tuturor vaselor aflate prin porturile Greciei, care să servească la transportarea de trupe și muniții, necesare armatei de pe front. Transatlanticul «Megan Hellas» a căzut deci în cadrul acestei disposiții și a fost rechiziționat. Un număr de treizeci din Romînii ce se repatriau și cari se aflau pe bordul marelui vapor au fost transbordați pe vasul supra pavilion italian «Celio», ce pleca chiar în ziua acea cu destinația Cospoîi Constanța. Vasul odată ajuns în portul Varna (Bulgaria), autoritățile bulgare aflînd că pe bord se află un număr de Romîni, au început să facă tot felul de șicane vasului. Astfel, căpitănia portului Varna a refuzat categoric să acorde provisia necesară pe bord, pretextînd lipsa alimentelor de pe piața Varnei. Neprimind provișii proaspete navigatorii au fost nevoiți să facă us de conservele aflate în magaziile vasului. A doua zi, după sosirea vasului, un grup de Romîni a coborît în port cu gînd să visiteze orașul. Ajunși pe o stradă mai dosnică, visitatorii s’au pomenit cu o ploaie de pietre deasupra capetelor lor, îngroziți o luară la fugă spre vapor, urmăriți cu huiduieli și pietre de un grup de cetățeni în mare parte liceeni. După o jumătate de oră de fugă continuă, călătorii au putut scăpa de furia Bulgarilor, cari, postați acum împrejurul vasului, așteptau să se ivească vreunul dintre Romîni, pentru ca să-i linșeze. O panică indescriptibilă domina în acel moment în tot vaporul deoarece mulțimea adunată pe chei devenia din ce în ce mai amenințătoare. Doi dintre călătorii Romîni cari se repatriau și anume F. Franche și Wiliam Fiche din causa fricei au presentat imediat simptome de alienație mintală și au fost isolați de restul călătorilor în cabine separate. Comandantul vasului, cerînd de urgență sprijinul autorităților bulgare, acestea au trimes după cîteva oare abia cîțiva gardiști nearmați, astfel că numai datorită împrejurărilor vasul a putut pleca din Varna fără alte urmări mai grave. Vaporul «Celio», a sosit aseară în portul nostru, aducînd pe bord, pe toți cei cari au putut vedea josnica vecinilor noștri. Cei doi atinși de alienație mintală, nepresintînd simtome violente, vor fi astăzi expediați familiilor lor în Transilvania, de unde sînt originari. Cele de mai sus sînt povestirile unor călători de pe vaporul italian «Celio», Romîni repatriați din Statele Unite. Pentru a nu știu cîta oară, se poate și în actuala împrejurare constata dușmănia bulgărească care se manifestă ori da cîte ori ocasia se presintă. Cavlat de m&lțiraire d-lui N. larga Mult stimate domnule Profesor Minați de dorul de a cunoaști și noi locul de unde izvorăște , se răspîndește în toată țara și peste hotare cultura înnaltă și curat romănească, am venit la Vâienii de Munte. Atmosfera aceia de frăție ne âamică, preocuparea fiecăruia de a preda sau de - a asculta, așezămîntul de cultură în capul căruii stați, Orfelinatul copiilor din razboiu care vă poartă numele, mănunchiul prea distins al cursiștilor visita regală și princiară, toate acestea ne au lămurit îndeajuns cu tot ce am cetit și vom mai cei despre ce lucrați Domnia-Voastri la Vălenii de Munte și aiurea, sîn fapte și nu vorbe, sînt lucruri adevărate care le faceți pentru binele țerii și al neamului. Ospitalitatea bine-voitoare e Domnia Voastră ați acordat corului nostru a cîntăreților bisericeși din Birlad de ne-am produs In fat oaspeți regali, iar seara pe chin scena acelui așezămînt universita ne-a umplut sufletul de mulțumir ne-a măgulit adînc și ne- a hotărît la muncă mai încordată. Vă mărturisim sincer, stimat domnule profesor, că deși impresirarea a făcut să putem sta doar la Valenii-de-Munte, dar la plecat ne-am simțit parcă primeniți cu nouă simțire de viața mai înviortoare. Mulțumindu-vă respectuos pent atenția cu care ne-ați onorat, î rugăm să primiți asigurarea strămutată a recunoștinții noastr Cîntăreții bisericei din Bîrlad