Neamul Românesc, noiembrie 1922 (Anul 17, nr. 247-271)

1922-11-26 / nr. 268

> REDACȚIA și AC­ȚIA Strada Domnița Anastasia, S TELEFOANE. Redacția............................12/60 Administrația 5/41 Foaia Partidului Nationalist-Democrat Director: N. IORGA Apare zilnic R­edactor-șef : ALEX. CUSIN abonamente• Pe un an in țară. . lfiO Lei Pentru preoți și învăț. 120 . Pentru studenți. . . . 100 . Pe șase luni...................SO . Pe trei luni. ..... 40 . Pentru­­ străinătate dublu. Schiu­ri la Heia Mei­ nd. Daeseffner și general Pétin ne părăsesc. Generalul a fost martor al întregului nostru războiu. Aju­tător al prietenului său Berth­­lot, el a putut să­ vadă și pre­gătirea insuficientă și condu­cerea ușuratecă și admirabilul eroism al soldatului. In cea­surile cele mai grele el n’a desperat de un popor care știe să se jerfească atît de bu­curos pentru pămîntul și pentru dreptul său. Și nu-și închipuia să se poate victoria nobilei, sale națiuni, în care credea și el cu nestrămutare, fără a-și ajunge la țintă aceia cari le­gaseră toată soarta lor de soarta Franciei luptătoare. Plecînd de la noi va fi du­­cînd alte impresii decit ale unui călător grăbit. Nu poate uita tot răul pe care la văzut în grozavele lui urmări și care, din nenorocire, persistă și acum. Dar în același timp nu i-a putut scăpa din vedere și toată silința pe care, întemeiați pe sănătatea maselor populare, și le dau cei cîțiva buni pentru ca niciodată să nu ne mai în­­tîlnim cu surprisa tragică din 1916. D. Daeschner nu era la noi cînd și unii și alții și-au dat măsura, cînd cele mai urîte păcate au stat alături de cele mai înnoite dovezi de caracter. N’a putut să vadă din socie­tatea noastră ce e mai ono­rabil și mai vrednic de stimă. Cînd a venit aici, ceia ce se numește «societatea» își re­luase drepturile de hegemonie și uneori va fi putut gîndi că în lumea românească nu e de­cit atîta cit se vede la acestea: pretenție și incoherență. Am fi vrut să avem ocasta de a-i arăta cealaltă Românie. Dar șederea sa la noi a fost prea scurtă pentru aceasta. Oricum, experientul diplo­mat va fi izbutit să stabilească deosebirea între formele aces­tea superioare internaționale și realitatea națională, onestă, credincioasă și statornică. Și va duce, sîntem siguri, cu dîn­­sul acolo unde-l chiamă un pas mai departe în cariera sa convingerea că este aici o țară de oameni serioși și recunos­cători care merită prietenia Franciei. Are toată vremea să se convingă de tot ceia ce Ro­mânia bine îndrumată poate da, în această margine a ci­­vilisației în fața anarhiei­, ami­cilor săi, N. IORGA. . Legăturile mele Ziarul «România» din A­­merica publică acest articol de actualitate al d-lui pro­fesor N. Iorga: M’am ferit să vă vorbesc de rosturile mele politice, fiindcă hotărîrea mea era să ating în aceste scrisori numai lucrurile care ne u­­nesc, nu și cele care ne des­­bină. Dar, iată, unele împreju­rări mă fac să calc de data aceasta, numai data aceasta, îndatorirea ce mi-o luasem față de mine însumi și să vă lămuresc în două cuvinte ce sunt și Înțeleg a fi eu în politica țerii noastre fără ca, ferească Dumnezeu, să îndemn pe cineva a se ți­nea de urmele mele, căci cugetul oricui este liber, pre­­cum îmi îngădui­a ținea și eu cu totul liber cugetul mieu. Dar nu vreau să se creadă că am tovărășii, pe care datoria mea mă împie­decă de a le avea. Partidul mieu e partidul naționalist-democrat. Naționalist fiindcă înna­­intea mea nimic nu e mai presus de nație. Orice tre­buie să-i jertfim noi, orice să îndurăm de la dînsa, chiar și cele mai grele jigniri, chiar și cele mai crude nedreptăți. Alții vor fi altfel dacă-i îngăduie conștiința lor; eu așa sînt și așa cei de la cei cari merg cu mine. Cine face altfel, o fi al cui o fi, dar al mieu nu e. Și naționalist și de altceva. Eu țin la nația mea, pe aceia o iubesc, oricum să fie. Alte nații au față de mine, pe lingă datoria o­­mului față de orice om, și legătura de simpatie pe care o stabilesc ele iubind și a­­jutlnd nația mea. Dar Ro­mânia n’o împart decît cu fiii ei, și între fiii ei mai dragi imi sunt cei de un singe cu mine. Pentru binele lor mai întâiu trăiesc și lupt. Democrat e partidul mieu pentru că și eu cred că po­porul are dreptul să hotă­rască despre interesele lui. Dar îi cer să se facă vred­nic de aceasta. Și nu mă folosesc de neștiința-i pen­tru ca să-mi folosesc mie și nu lui Dar mai ales, câu­­tînd să întemeiez democrația pe cultură, fără care pui pe orb în fruntea cui suie mun­tele între prăpăstii, eu nu-1 măgulesc ca să mă iubească, ei-1 învăț chiar de i-ar că­dea rău învățăturile mele prin care poate ajunge la mai buna Nu-l vreau Sluga nimănui, nu mă pripesc a-i fi sluga lui. Fiindcă aceasta însamnă demagogie, nu de­mocrație. Cu at­ta mi-am isprăvit mărturisirea. Cine spune și face altfel, departe de mine și spusa și fapta lui, chiar dacă și-ar zice democrat și ar ascunde că nu e naționa­list ! N. IORGA Fusiunea Fusiunea Ardelenilor cu partidul democrat continuă a fi su­biecti­ de discuție. Este bi­ne să se cunoască ade­văratele proporții ale acestui eve­niment politic. Nu am contestat și nu contes­tăm că în partidul democrat sunt unele elemente democrate de va­loare. Dar e bine să se știe că atîta e tot capitalul democraților. Popularitate ? Alegerile trecute au dat răspunsul la această între­bare și au demonstrat că această popularitate nu le-a putut da prin propriile forțe niciun mandat. A­­ceasta de sigur că o vor recunoaște dacă au deschis cel puțin în conș­tiința lor, amicii răposatului Take Ionescu. Prin urmare să nu exagerăm tendențios cîștigul resultat din fu­­siune. El se reduce la captarea a cîtorva elemente democrate curate, dar să nu se uite în același timp că în schimb fusiunea, așa cum a fost făcută, a înglobat și pe repre­sintanții vechilor conservatori, ci­ cunoscuta lor morgă și ignorare a nevoilor vremii și cari nu se mul­țămesc cu rolul secundar indicat de transformările timpului. Acesta va fi balastul, care va anihila pro­­paganda marelui partid național. Nu trebuie să fie în această pri­vință vre-o iluzie și sunt sigur că viitorul va dovedi aceasta. Iar dacă regretatul Take Ionescu, acel om clar văzător și capabil să se ridice de-asupra celor omenești ar fi trăit, am convingerea că alt fel de fusiune se făcea. S’ar f făcut fusiunea aceia pe care­­ noi am dorit o, nu supt acea for­mulă a înscrierilor individuale care cu rea credință s’a exploatat prea mult, dar­ o spunem deschis, sup­ forma unirei numai a elementelor sincer democratice și naționale. Care va fi resultatul ? El nu poate fi de­cît unul și bun . O clarificare a situației și o strîngere mai mult a tuturor elementelor democrate ori­unde s’ar găsi ele, în jurul steagului care a dovedit că ține sus revendicările democrației na­ționale. Ch.— Librarii și cultura Primim . Prea onorate d-le Iorga. Considerîndu-vă totdeauna re­prezentantul cel mai autorisat al Culturei, îmi permit a vă aduce la cunoștință următorul cas, ce constituie un atentat împotriva a­­cestei culturi și care nu e unicul, ci constituie o stare generală. Vrînd să cumpăr de la librăria Francesă din București, lucrările St. Paul și Les Apetres de Ernest Renan, mi s'a cerut pe fiecare vo­lum cîte 186 lei. Pe copertă fiind scris 12 franci, am obiectat libra­rului că față de fluctuațiile valu­tare, pentru 12 franci, ar trebui ca să plătim cel mult 120 lei româ­nești. La obiecția mea însă, vînză­­torul a zîmbit și a pus cartea în­dărăt la raft. Știu că prețul de pe copertă este prețul de vînzare al oricărei cărți și că de obiceiu, la acest preț se face librarilor rabatul de vînzare. Deci cum e posibil ca la o sin­gură carte să se cîștige do lei? Nu e aceasta un atentat la cul­tură ? Nu constitue aceasta un caz de speculă criminală și demnă de cea mai aspră pedeapsă? Și oare n’ar trebui să se înfrîneze pe căi legale aceste atentate împotriva Culturei, de către niște oameni fără scrupule? Am scris toatea aceste pentru a vă semnala un rău, pe care pro­babil îl cunoașteți, dar care cred că în forma ce v’am expus’o, nu ați avut prilejul s’o vedeți. Cu cele mai distinse sentimente, C. Cerne str. Strîmbă 17, Iași. tost și tata francului Ziarele francese sosite în ulti­mele zile sunt pline de îngrijorare. Căderea francului francez preo­cupă azi mai toată presa pari­­siană. Nu­ e însă o simplă preo­cupare teoretică ci o grăbită căutare a unui leac. Se pare că leacul cel mai simplu e tot eco­nomia și mai cu seamă boicotul produselor străine. «Le Matin» de pildă a deschis o rubrică de sfa­turi practice pentru populație. Supt firma spirituală de cugetări și maxime ziarul face propagandă pentru înfrînarea speculei și luxului care sînt astăzi atît de înfrățite. Dar «Le Matin» mai duce campania și împotriva pesimismului și alar­mistului care, și acolo, ca și la noi, contribue la menținerea nein­­crederei în puterile serii. Oare presa noastră n'ar putea de pildă să se lipsească de veștile alarmante, pe care le publică cu precădere și să introducă în co­loanele ei un sever control asupra publicului consumator și asupra speculanților? Căci scumpirea tra­iului depinde în aceiași măsură de cel care vinde și de cel care cumpără. Un congres Ni-a fost dat să vedem și în țara noastră un congres profesi­onist de o deosebită valoare ști­ințifică. A fost congresul ingineri­lor și tehnicianilor din industria minieră, congres care a durat trei zile și s’a desfășurat într’o atmos­feră neobișnuită, academică. Organisat metodic și în deplină cunoștință a rostului acestor pro­fesioniști pentru viața economică românească, congresul inginerilor a pus în discuție atît probleme cu caracter pur științific, cît și pro­bleme economice cu caracter prac­tic. Astfel s’au discutat­ raportu­rile geologice dintre zăcămintele de sare și cele de petrol, supracută­­rile din Carpații meridionali, alcă­tuirea unui dicționar minier, bo­gățiile miniere ale Bucovinei, sarea și exploatarea ei în România, de­­pozitarea lichidelor inflamabile, ga­zele naturale, incendiile în mine, extragerea aurului, participarea la beneficii, legislația minieră, națio­­nalizarea subsolului, problema com­bustibilului în România, regimul subsolului și altele, pentru a se în­cheia cu o moțiune de o obiecti­vitate deosebită și de un real fo­los, cerîndu-se: înlocuirea combus­­tiunei cu păcură prin aceia cu lig­nit, din cauza marilor pierderi ce se înregistrează printr-o gospodă­rie irațională, controlul instalațiilor de forță motrice, creiarea de avan­­tagii rafinăriilor, luarea de măsuri pentru transportul cărbunilor și lemnelor. Acum ar mai fi doar de dorit ca Guvernul să fie samă de do­­leanțele legitime exprimate. lul abasador­­ italian la Paris Baronul Avezzana, ambasadorul Italiei, a remis scrisorile sale de acreditare Președintelui Republicei franceze. El a spus textual: «Guvernul italian are deplină cunoștință a misiunei Franței, Marii Britanii și Italiei cu soluția problemelor Eu­ropei. El crede chiar că cele trei Pu­teri care împreună cu America au fost principalii factori ai victoriei, ar putea cîștiga printr’un schimb de vederi franc și cordial asupra intereselor naționale o nouă vi­goare și aduce Încă însemnate ser­­­­vicii causei Păcii*. 1 BULETINUL EXTERN li­t Urii­i­litai Corespondentul agenției Havas telegrafiază că sub­comisia, care studiază demilitar­sarea zonei de frontieră a Traciei orientale și chestia debușeului economic al Bulgariei la Marea Egee, a redactat un raport care va fi înaintat comisiei teritoriale militare. Subcomisia teritorială a fixat punctul său de ve­dere asupra majorității chestiilor examinate, cu oare­­cari reserve asupra noilor cereri formulate de Bulgaria. Comisia teritorială a luat cunoștință de raportul sub­­comisiunii determinînd condițiile demilitarizării zonei care se întinde de la Marea Neagră la Marea Egee. Raportul prevede înființarea unei Comisii internaționale însărcinată cu supravegherea construcției unui port nou lângă Dedeagaci, cu direcția exploatării acestui port precum și cu direcția serviciilor de cale ferată. Raportul nu se pronunță asupra chestiei granițelor. Co­misia a luat act de acest document, reservind chestia de­ a se fixa ulterior dacă eventuala demilitarizare va trebui să comporte oarecari garanții. Proposițiile bulgare relative la un debușeu economic la Marea Egee au fost studiate. Astăzi la oarele 11, Comisia va continua discuțiile asu­pra granițelor Turciei în Europa. Fum Uni im lini In cercurile diplomatice din Lausanne, se zice că cu toate că d. Ninch­i socotește că trebuie de pe acum să se facă loc Greciei în concertul puterilor din Eu­ropa Centrală și Orientală, colaborarea și conversa­țiile actuale dintre delegații Statelor balcanice sunt o­­cazionale. In consecință, principiul formării blocului balcanic și fusiunea sa cu Mica înțelegere nu va fi tra­tată la Lausanne. Sunt lipsite de temei știrile atribuind lordului Curzon și a lui Veni­zelos această nouă orien­tare a politicei Statelor balcanice. Programul noului Guvern german Cancelarul Cuno a expus programul său în fața Reichs­­tagului, declarînd că regretă că socialdemocrații nu au acceptat să colaboreze în mod activ cu ministeriul său și exprimînd speranța că toate elementele de ordine se vor înțelege pentru a sprijini Guvernul. Germania trebuie să devie din nou un Stat care să se baseze pe activitatea sa și pe drepturile sale, pentru ca să poată trăi pe picior de egalitate, cu celelalte state. Germania mai suferă încă supt povara datoriilor sale. De aceea productivitatea sa este redusă și­i amenințată de catastrofa care poate interveni iarna aceasta. Poli­tica care se basează pe vorbele: „întâiu pîne, după acaia reparațiuni“, se impune de la sine și e conformă cu ce­rințele națiunii germane. De acest adevăr ar trebui să se pătrundă și foștii inamici ai Germaniei, în primul rînd America, căci fără de ajutorul lor rezolvarea pro­blemei nu este posibilă. D. Luno a mai declarat că Guvernul său aprobă fără nici o restricție nota de la 13 Novembre, care a fost adresată comisiei reparațiilor. Germania nu este în stare momentan să plătească datoriile sale. Guvernul german urmărește o politică reală fără a se lăsa in­fluențat de politica orientală sau occidentală El va a­­păra drepturile teritoriale ale Germaniei și va urma în mod consecvent pe linia celei mai mari productivi­tăți și a unității naționale politice. Discursul cancelarului a fost viu aplaudat de toată cariera și des întrerupt de către comuniști. Conferința desarmării la Moscova Delegația polonă care va lua parte la Conferința desarmării a plecat la Moscova. Ea se compune din prințul Ion Radziwill ca președinte, d. Lucasiewicz, șef de secție la ministeriul de externe și experții militari colonel Piskor și maior Jedrzejswicz. Executările în Irlanda Erskine Childers, locotenentul șef al răsvrătiților lui De Valera și care era unul din principalli respon­sabili ai mișcărei rebelilor în Statul liber Irlandez, a fost executat azi dimineață vara 7 de către autoritățile militare ale Statului liber.

Next