Neamul Românesc, martie 1923 (Anul 18, nr. 46-72)
1923-03-24 / nr. 66
ANUL al XVIII-lea n 166. redacția $i ad-HA Foaia Partidului Nationalist-Democrat Straja Domnita Anastasia, si TELEFOANE. _ Apare zilnic Redacția:............................«V» DIRECTOR i N. IORGA Î REDACTOR-ȘEF: ALEX. CUSIN ABONAMENTE [UNK] Pe un an in țara. . UiQ Lei Pentru preoți și fomvaț. 120 . Pentru .studenți. . . . îCO . Pe șase luni...................$0 . Pe trei luni. . . . . 41$ . Pentru străinătate dublu. Un simptom îngrijitor Se discută proiectul de Constituție pe care liberalii cred că-l pot dărui țeriiy care desigur are alte nevoi Și in acest timp adversarii lor ridică mulțimile pentru ca să le agite într’o operă care e înnainte de toate o slăbire a naței noastre în momentul cînd are mai multă nevoie de toate forțele ei Am urmărit și eu de aproape incidentele ce s’au produs de la anunțarea de către d. Halippa, de la tribună, că Basarabia va fi cea d’intăiu provincie care se va desface din „Rămânia unită“ până la răspîndirea gazurilor înnăbușitoare în cuprinsul Camerei. Știa și eu ce înseamnă o mulțime înfuriată de la sine fără iitețiri și cu alte scopuri decît acela de a da latifundiarilor democrației de petroliști local întărți în viața publică a țării. Ei bine, acea mulțime înfuriată nu era, oricîte aplause ar fi subliniat eforturile de retorică, adesea sincere și, în această privință, stimabile, ale oratorilor. Dar an interes s’a arătat, incontestabil, acțiunilor. In schimb, față de principiile care se aduc în discuție, indiferent In ca împrejurări, indiferenta e totală, afară de două clase: a preoților și a ziariștilor. Chiar și ciocnirea în chestia subsolului a încetat. In cele d’intâiu zile de primăvară lumea care nu luptă pentru doi. Mihail Cantacuzino și loan Mihalache, gustă cu nesaț cele dfintăia apusuri calde, ca și cum țara lor n'ar sta să între în altă formă de organisație. Dar, cînd opinia urmărește luptele de circ ale politicianilor și dă din umeri înnaintea ideilor, acesta e, desigur, un simptom îngrijitor. N. IORGA Romănia și acțiunea franceză D. profesor N. Iorga publică următorul articol în ziarul «America» din Cleveland , Franța, care și-a sprijinit toată gospodăria de bani pe plata cinstită a despăgubirilor făgăduite de Germania și ea însăși după 1871 a plătit inainte de termen despăgubirile impuse atunci de Germania învingătoare, numai să-și vadă pămîntul scutit cît mai iuta de povara armatei de ocupațîe —, a fost silită să treacă dincolo de hotarul stabilit pentru ocupația ei în teritoriul renan pentru a-și lua ea însăși, din cărbunii districtului Ruhr, ceia ce nu voiau să deie de bună voie cei îndatoriți la aceasta. Știu că în America s’a arătat atunci o deosebită prietenie țerii care a jertfit mai mult decît oricare alta pentru ca să nu fim cu toții prisonieri ai Germaniei, stăpînă pe uscat și pe Mare. Astfel poporul din Statele Unite a dat din nou dovada că nu se lasă călăuzit numai de chibzuiala, uneori unică, a intereselor materiale, ci că ține samă de hotărâtorul motiv moral în judecata lucrurilor. La noi, afară de Sașii ardeleni, cari-și apără rasa, n’a fost un singur glas contra Franciei, cu toate că dorința de pace e atotputernică în sufletele noastre. S’a văzut astfel că noi nu uităm față de nimeni, cu atît mai puțin față de o nație așa de aproape înrudită cu nația franceză, datoriile noastre de recunoștință. Dar în această atitudine generală a fost și dorința ca tratatele să nu fie atinse de nimeni întru nimic. Și noi am fost prădați și sărăciți. Abia dacă ni s’a dat ceva din multul care ni se luase de dușmăni. Și acuma Dobrogea își plînge suferințele de pe urma Bulgarilor. Nu putem reface ținuturile pa care s'a înstăpînit, pe așa de lungă vreme, năvălitorul. Dar glasul nostru era prea slab ca să fie auzit unde se hotărăște azi soarta lumii, mijloacele noastre neîndestulătoare ca să putem ajunge la scopurile noastre, începe cineva care poate lucra el singur pentru aceleași scopuri? Aceasta înseamnă punerea pe tapet a chestiei întregi. Franța va sfărma împotrivirea turbată ce i sa opune. O nădăjduim, o credem. Dar ea va fi lucrat și pentru noi. Era firesc ca măcar simpatiile noastre s’o sprijine în greaua ei sarcină. »■ [UNK]«■ [UNK]n I ■ I TnnMn N.Iorga Acordat sârbo-bulgar Sofia.— Comisiunea sîrbo-bulgară însărcinată cu rezolvarea chestiunilor ridicate între cele două State, și-a terminat lucrările ajungînd la un compleot acord. Regiul m\i\ Fiume Abazia <. Comisiunea parttetică a delegațiunii italiene a presintat un proiect prevăzînd un consorțiu obligator la Fiume din partea Italiei și Iugoslaviei pentru dirijarea serviciilor în portul Fiume. Delegațiunea Iugoslavă a presintat un proiect, insistînd ca portul Barras și Delta Braindizza să fie administrate numai de Iugoslavia. București, Sîmbătă, 24 Mart 1923.1 LEO EXEFLAEUL épélie si s. piftii fin Intr’un interview acordat ziarului «Adevărul», d. general Averescu vorbește de necesitatea unui Guver care ar fi să garanteze alegeri libere, așezînd aativ: viața politică a țerii pe o bursă legală. Odată misiunea îndeplinită, acest Guvern ar fi să facă loc unui altuia, parlamentar și care ar f destinat să înceapă open de întărire a Statului amînată până azi. Până aici, sîntem absolut de acord. Dar iată că general Averescu se recomandă ca singurul om ce ar putea formă Guvernul de alegeri, întrucît singurele alegeri libere de la armistițiu încoace le-ar fi făcut numai Guvernul de supt presidenția d-sale. O astfel de afirmație dovedește că d. general e Roman neaoș nu în ce privește calitățile, ci numai ca defecte. D-sa a uitat prea de grabă cele întîmplate: toate samavolniciile și falsificările din timpul alegerilor făcute supt d-sa. Un Guvern pentru alegeri libere are nevoie în primul rînd de autoritate morală, și d. general se înșeală cînd preda că după toate cîte s’au făptuit supt guvernarea d-sale, s’ar mai putea bucura de încrederea opiniei publice cinstite pentru o asemenea misiune. n.— 8. leiți limai il unirea Divilisii Una din multele care se spun, atît dintr’o parte cît și din cealaltă, în toiul luptelor politice păt.mașe ce se dau în jurul diferitelor chestiuni la ordinea zilei. D. Leonte Moldovanu, leader majoritar, e unul dintre cei ce se cred prea deseori îndreptățiți să-și manifeste resentimentele față de persoane sau grupări politice străine de partidul d-sale. Potrivească-se ori nu, frasa bombastică și de efect zbîrnie solemn, chiar dacă-i nelalocul ei. Astfel, d-sa a afirmat într’una din ședințele trecute ale Parlamentului că unirea Ardealului s'ar fi făcut de frica armatelor romîne. Afirmația aceasta gratuită și necugetată a unui Ardelean venit aici și îi l ralisat de mult a fost restabilită sincer și demn, dar așa cum se cuvenia de către unul din fruntașii Ardealului luptător, d. Ștefan Cicio Pop. In cuvinte mișcătoare d-sa a arătat ce greșeală se face vorbindu-se astfel de pe tribuna parlamentară și aruncîndu-se discredit asupra celui mai măreț act al întregirii Neamului, dindu-se în același timp apă la moara străinilor cari doar atîta așteaptă. Cu cîtă energie curată și plină de autoritate a spus: «Socotim ca cea mai mare insultă aceia de a ni se spune că am făcut unirea siliți». Această punere la punct a fost făcută la timpul și la locul ei. In dorința și dragostea noastră de a păstra neîntinate de patimele politicianismului cele mai frumoase și mai înnălțătoare acte naționale, nu putem decît desaproba ieșirea d-lui Moldoveanu. G. Rficoasa ...Liii»iiiiMfWi>iiiBWii<»wii . ~i ■ " ■ [UNK] messes Legea chiriilor Cu ocazia legiferării raporturilor dintre proprietari și chiriași în spiritul dreptății și echității sunt multe de spus. Eu îmi permit a cere o favoare pentru cel mai sfint dintre drepturi. Să se înceteze cu legiferarea dreptului de a impune cetățeanului domiciliu forțat, cel mai mare atentat la libertatea omului. Este o necesitate socială ca să se mai prelungească închirierile, dar e și o dreptate socială — care nu mai trebuie înăbușită —■ și care cere ca proprietarul să nu mai fie silit asta cu chirie, ci să se ducă în imobilul său. Căci ce rațiune poate avea la bază această scandaloasă prohibițiune de a opri pe cineva să se folosească de bunul său pentru el și familia sa? înțeleg și înțelege oricine grija legiuitoriului de a înfrîna pofta nesățioasă de speculă a unora, dar nu poate înțelege nimeni — afară de cei ce nu știu ce este agoniseala și strădania — rostul prohibițiunii proprietarului chiriaș de a se muta în casa sa. Cu cîtă trudă, cu cîte jertfe, cu cîte dureri și de multe ori cu cîte lipsuri nu s’au îndurat pănă să-și vadă cineva agonisit un cămin în care să și adăpostească familia și nevoia lui și totuși să i se spună: N’ai voie să te duci în casa ta ; stai cu chirie , ce-i dacă ți se ruinează imobilul ; de ce să agoni t «ești ? Petrece, bea, mănîncă șii dasfătează-te, ara grijă legiuitorul să-ți dea un cămin. Cine te-a puse să umbli cu coatele roase la paltonul pe care-1 porți de atîția ani, să te împrumuți și să plătești dobîndă ca să ai casă ? Contractele se prelungesc și adăpostul îți era asigurat! Mă cuprindă jalea cînd mă gîndesc că atîta trudă, atîta sbucium și dorință de liniște în căminul pentru care m’am irosit atîta, nu vor fi nimic și voiu fi și mai departe pedepsit să stau cu chirie. In Rusia sovietică, atît de detestată și de nedorit și încă s’a păstrat ca proprietarul să stea în casa lui și să administreze imobilul supraveghind la buna rînduială a celor ce în mod forțat i au fost aduși în casă. La noi nici acest drept nu poate fi. La noi ești un rău și un netrebnie că agonsești să ai și nu poți avea dreptul să stai în casa ta ! Această nedreptate să nu mai înceteze oare ? Ce vătămare s’ar aduce bunăoară dacă chiriașul meu s’ar muta în apartamentul ce ocup eu cu chirie ?... Pentru el e tot una că stă cu chirie, ori la mine, ori la proprietarul meu, luîndu-mi locul. — Pentru mine e dreptul sfînt de a sta cu familia mea în casa mea, căci de aceia m’am străduit și am îndurat atîta ca s’o fac. — Pentru legiuitor un chiriaș mai puțin. Sînt funcționar public de 14 ani. In Octombre 1921, cu multe jertfe, numai Dumnezeu știe, am cumpărat o cociabă, nu casă. Chiriașului meu funcționar public și el, i-am făcut rugămintea de-a schimba locuința cu mine, sau de a-i căuta cu o casă plătindu-i chiria pe 2 ani. Nimic nu l-a putut îndupleca. Rugămințile au fost zădarnice. El discuta cu mine, ca și cum el ar fi fost proprietarul, iar eu un chiriaș inoportun. Oare legiuitorul nu e chemat să facă dreptatea, dacă nu pentru toți cum ar trebui, cel puțin pentru cît mai mulți ? Iată ce cer micii proprietar să nu se uite a se hotărî cu prilejul noii legi a chiriilor ce este să vie în Cameră. Alex. Radulescu Șeful serviciului Contencios de la Centrala Obștiilor din Casa împroprietăririi Pentru libertatea presei Contra-proiectul asociațiilor de presă Delegația comitetului permanent pentru apărarea libertății tiparului, instituit de primul congres al presei romîne, compusă din d-nii S. Pauker, C. Demetrescu, Streitman și Dașcovici, a presintat ieri președinților Corpurilor Legiuitoare, d-nii Ferichide și Olteanu, contra proiectul asociațiunilor de presă spre a fi luat în considerare la votarea art. 26—27 din noua Constituție. La Senat aceste articole, deși au fost votate, s’a presintat, totuși, contra-proiectul în vederea eventualității unei alte redactări a Camerei. D. Olteanu,președintele Adunării deputaților, a promis să comunice în consiliul de miniștri de astăzi textul împreună cu observațiile verbale cu care s-au însoțit delegații societăților de presă cu privire la calomnie și la îndemnurile la rebeliune și asasinat. Acelaș contra-proiect a fost comunicat tot seri d-lui președinte al consiliului, precum și șefilor de partide politice, d-nii I. Maniu, N. Iorga, I. Mihalache, gen. Averescu și Al. Marghiloman. Iată textul acestui contra-proiect Însoțit de expunerea de motive : Domnule președinte, însărcinat de către Congresul general al presei din România, ținut la 3, 4 și 5 Decembre 1922 ca, „față de pericolul ca regimul presei să fie reformat, în chip restrictiv în viitoarea Constituție, să presintăm un contra-proiect în acord cu vederile generale exprimate de către Congres cu privire la această chestiune, avem onoarea a vă presinta lucrarea noastră. Domnule președinte. Am fost călăuziți "în această lucrare de două idei predominatoare : întâia, să asigurăm deplina libertate a ideilor exprimate pe calea tiparului; a doua, să dăm societății toate garanțiile cum că libertatea nu va degenera în licență și că presa nu va deveni o tiranie fără frîu. Pentru asigurarea libertății depline, am menținut jurisdicția juriului pentru toate delictele deresă, afară de acelea care și prin actuala Constituție sunt deferite Tribunalelor ordinare. Pentru asigurarea răspunderii reale am stabilit ca fiecare ziar să aibă nu un girant om de paie, ca pănă acum, ci un redactor răspunzător care să fie membru al unei societăți de presă recunoscută de Stat și care să aibă un stagiu profesional de cel puțin 5 ani. In lipsa unui asemenea redactor, răspunderea este din capul locuri a autorului, iar redactorul, ca și directorul, nu răspund decît numai atunci cînd autorul este necunoscut sau cînd direcțiunea ziarului nu voiește să-l descopere. Spre a se împiedeca fraudele și substituirile am prevăzut ca numele redactorului responsabil sau al directorului să figureze permanent în capul publicității. Aceste nume vor trebui înscrise la Tribunalul de Comerț de odată cu înscrierea titlului. De cîte ori se va face o înlocuire, fie a redactorului răspunzător, fie a directorului, operația va fi înregistrată la Tribunalul de Comerț. Iată textul articolelor privitoare la regimul presei care dorim să fie înscrise în viitoarea Constituție : Art. 26. Constituția garantează tuturor libertatea de a comunica și publica ideile și opiniunile lor prin graiu, prin scris și prin presă. Apariția ziarelor și publicațiunilor nu poate fi supusă la autorizarea prealabilă a vreunei autorități. Nici o cauțiune nu se poate cere de la ziariști, scriitori, editori, tipografi sau litografi. Nici censura și nicio altă măsură preventivă pentru apariția vinderea sau distribuirea scrierilor sau publicațiunilor nu se va putea înființa. Presa nu va fi pusă niciodată supt regimul avertismentelor. Niciun ziar și nicio altă publicațiune nu va putea fi suspendată sau suprimată. Nici o lege excepțională nu se va putea vota în această materie în timp de pace. Art. 27. Abuzurile sâvârșite în exercițiul libertății presei cad supt sancțiunile legii penale, fără ca aceste sancțiuni să poată restrînge libertatea tn sine. Orice ziar, revistă sau publicațiune periodică de orice natură va trebui să aibă un redactor răspunzător care să fie înscris într-una din societățile de presă recunoscute ca persoană morală și care să exercite profesiunea de cel puțin 5 ani. In lipsa acestuia va răspunde directorul, aceștia răspunzînd numai în cazul cînd autorul este necunoscut, căci răspunderea este a autorului. Directorul sau redactorul răspunzător vor trebui să se bucure de drepturile civile și politice. Numele directorului ori numele redactorului va figură visibil și permanent în fruntea publicației în ziua apariției. Delictele de presă se judecă de jurați afară de cașurile aici statornicite, care se vor judeca de tribunalele ordinare potrivit dreptului comun, aceste cașuri sunt: delictele ce s-ar comite împotriva Suveranilor ferți, Principelui Moștenitor, membrilor familiei regale și Dinastiei, șefilor Statelor străine și representanților lor. Arestul preventiv în materie de presă este interzis. Pentru d. director general al Poștelor D. Moscu, decanul baroului din Buzău și președintele organizației naționalistdemocrate din acel județ, ni se plînga că atît ziarul «Neamul Românesc», cît și foaia locală naționalistă, au sînt expediate nic unuia din abonații noștri, fiind sstematic apof s mte la poștă. Cerem dlui director general al Poștelor a lua de urgență cele mai severe măsuri, spre a nu fi nevoiți a interveni pe alte căi legale. Staația în Ruhr Germania. O conferință a avut loc Miercuri la Bonn între generalul Degoutte și înalții comisari francași și belgieni spre a coordona acțiunea în Ruhr și în Renania. Acest congres se va reînnoi periodic. La minele Blumenthal,echipa de luprători francași continuă strîngerea și încărcarea colisului; li s-au adăugat și 100 de lucrători germani voluntari, dar minierii germani de la minele Blumenthal nu au reluat lucrul. 0 imp nanies. Știrile că negocieri ar fi avut loc în Elveția între Bergmann din partea germană și Dubois, fost președinte al comisiei de reparații sînt cu totul de amintite de către Agenția telegrafică, atît în Elveția, cît și în Paris.