Neamul Românesc, iunie 1923 (Anul 18, nr. 119-144)

1923-06-08 / nr. 125

Noua politică a Greciei După tragicele evenimente din ultimele luni, în politica Greciei se manifestă, odată cu izbînda de la Lausanne, care pune capăt, măcar pentru moment, unei așteptări neliniștitoare, dorința unei stabilizări. Ea se observă in raporturile externe. Grecia revoluționară — încă revoluționară — înțelege că astăzi nu e nimeni care să n’aibă nevoie de a face parte dintr’un sistem de alianțe. Și oricine nu urmărește Husii deșerte ri are în această privință alegere de făcut. In Răsărit e numai liga de apărare contra revanșelor necontenit uneltite; în Apus legătura principalilor cîștigători ai marelui războiu. Dar stabilizarea aceasta presupune și o alta. Revoluțiile pot fi o tristă necesitate; stările revoluționare sînt însă o nenorocire. A le suprima cu mai curind în obiceiuri ca și în suflete e o datorie pentru oricine-și iubește țara înnainte de toate. Odată aceste stări suprimate la Atena și monarhia pe deplin restabilită în drepturile ei, nimic nu va împiedeca o legătură care e dorită de mult și aiurea decît in Grecia. N. 1OBGfl. Hilft Descentralisarea școlară Ziarele au anunțat—după indicații date de însuși d dr. Angelescu, ministru Iastr. publice—liniile generale ale proiectului de descentralisare a Ministeriului Școalelor. Descentralisarea este o reformă de mult șateptată și deci bine venită. Conducerea de la centru a întregii organisații școlare, cu așa de întinse și felurite ramificații, supjința desigur bunul mers al învăța rulatului public. Chestiuni de mică însemenătate, nevoi cu caracter local, nu puteau fi soluționate fara aprobarea Ministeriului. Resultatul? Se sglomereau la Minister un potop de cereri și rapoarte, despre care autoritatea centrală lua o cunoștință fugitivă ori nu lua niei unsa, iar satisfacerea lor Întârzia, ori—foarte adesea—nu mai veni ® niciodată. la afară de aceasta, totul fiind hotărât de la Minister, orice încercare de activitate proprie, adaptată realităților din diferitele regiuni ale țarii, era înnăbușită. Astfel în locul unor activități variata și continui basate pe cunoașterea deplină a deosebitelor situațiuni locale, conduse și contro late de o autoritate centrală în vederea soeluie și scop unitar, aveam doar desfășurarea uniformâ și fără viață a măsurilor administrative rigide și de multe ori fără rost, care încătușau orice libertate de acțiune a semănătorilor culturii. Actualul ministru al școlii , înțelegînd necesitatea descentraiisării, a hotărît sâ-i dea ființă, dar, așa cum a plănuit înfăptuirea ei, nu poate mulțămi corpul didactic. Se înființează 16 inspectorate regionale, conduse de un inspector principal, de unul secundar și doi primari, fiecare județ din circumscripție avînd apoi un revizor școlar de clasa I și alți revizori de clasa a ÎI-a — cîte unul la Î00 de învățători. Inspectoratul regional ve putea hotărî asupra unor numiri și transferări, va aplica unele pedepse și va ordonanța salariile. N’avem nimic de zis despre numărul inspectorilor, și nici despre atribuțiunile lor. Am fi admis chiar să li se încredințeze atribuțiuni și mai largi. Ceea ce ne neliniștește și nu provoacă îngrijorare pentru viitor este faptul că nu se prevede nicio garanție serioasă pentru recrutarea conducătorilor inspectoratelor și celorlalți auxiliari ai lor. Ei vor fi recrutați cum s’a obișnuit și până acum cu numirea organelor de control, se vor alege din cluburile politice pentru alte menta deali cle cîștigate pe terenul activității școlare. Inspectorii regionali părorați sa încredințează soarta" școalelor din cîteve județe — și subalternii lor din controlul circumscripției—ar fi trebuit să fie selecționați după anumite norme, prin concurs sau pe bază de lucrări, dintre cei mai reputați oameni de școală, al căror trecut de vrednicie și moralitate sa fie un de obște recunoscut, încredințarea unui rol de mare însemnătate unor nepregătiți și nepricepuți, da la cari nu poate porni nic îndemn și nici lumină, unor suflete pătimașe și roase de sectarism, înseamnă distrugerea învățămîntului național. Și aceasta nu trebue să se întîmple. Descentralisarea Ministerium Instrucției publice— fără schimbarea sistemului de recrutare al organelor de îndrumare și control — constituie, pentru desvoltarea viitoare a școalei românești, o primejdie. Proiectul d-lui ministru Angelescu prevede și înființarea consiliilor școlare și comisiilor de judecată regionale — din care să facă parte pe lingă represintanții autorității școlare, și represintanți ai corpului didactic. Ne temem însă — cunoscute fiind moravurile ce ne stăpînesc — că și aici, prin mijloace de corupție și opresiune, se vor pune piedeci alegerii adevăraților exponenți ai învățătorilor și profesorilor, pentru ca în locul lor să ajungă cei cari n’ar fi decît unelte docile și slugarnice în mina deținătorilor autorității. Oricîte piedeci se vor pune și orice ingerinți se vor desfășura, pesta voința învățătorilor nu sa va trece, dacă în fața lor se va ridica puternică și hotărîtă conștiința chemării ce avem în viața Statului. Fără această conștiință, nu vom avea cuvînt de apărare și protestare atunci, *5înd nedreptăți și lovituri s’ar îndrepta asupră ni, și nici contribuția noastră atît de trebuitoare pentru îndrumarea și propășirea învățămîntului, n’o vom putea aduce. Să muncim toți, din toate puterile, pentru făurirea ei. D. V. Țoni Deputat de Covurlui feiaiîși intiiiin ! Legatele lăsata de bancherul Jacques Bias pentru scopuri culturale Iți da binefacere și cari cuprind întreaga lui avere de circa Boo mi■ iioane lei constituie dasigur pentru vremie mai nouă un fapt unic de filantropie la noi. Numai boierii de pe vremuri învățaseră nația noastră cu astfel de largi danii, iar de la ei nimeni pănă la Jacques Ellas, nici dintre urmașii lor, nici din rîndurile burghesilor bogați nu i-au imitat. Dar importanța morală a testaamentului lui Jacques Elias nu stă nu...ai în aceia, că el amintește tuturor celor ce dispun care sínt tradiții!® acestei ten în ce privești datorii!® clasei avute față de obște, ci și în faptul că el lasă întreaga sa avere pentru culturi. Se vor iaca din banii s ăi șc*ifunde se vor primi elevi fără deosebire de naționalitate. El a înțeles că aceia ce lipsește țerii noastre este cultura râspîndită în masele adînci populare și de aceia n’a eșuat sa renunțe la orice alt gînd și să dea acest mare exemplu de generositate umană pentru a se face mai multă lumină în sufletele fraților săi, pe pămîntul unde el a trăit. Observația nu se oprește însă aici. Jacques Elias era Evreu, și atunci cînd încredințează conducerea averii lui unei instituții româneștii și nu înlătură de la binefacerile ei obștea românească, el arată ce mare operă socială au de îndeplinit la noi atîția milionari evrei cari, prin donațiile lor simțite, șr putea înmulți opere ca acelea instituite de coreligionarul lor și care constituie mijloace sigure de înfrățire între popoarele noastre conlocuitoare. Jacques Elias a înțeles aceasta și a înțeles mai ales ce grea răspundere purta pe umerii săi. Numele lui va rămînea nu numai ca o vie pildă de devotament către umanitate, dar și ca o aspră și continuă dojană pentru cei neînțelegători. Fie-i, deci, amintirea veșnică! n.— \ alilii iuriilialili li [ii Guvernul a fost combătut ieri energic la Cameră cu prilejul discuției Statutului funcționarilor. Nu numai represintanții minorităților, ca d-nii Straucher și dr Pistiner, sau acei ai oposiției, ca d-nii Hațegan și Iacobescu, au criticat proiectul, dar însuși d. Iorgu Toma, membru marcant al partidului liberal din Bucovina a făcut o aspră analiză critică legii d-lui Văitoianu, punând-o mai ales în comparație cu aceia ce represintă la Austrieci acest Statut, unde, se știe, că funcționarul avea în Stat rolul primordial. Aceia ce în special s-a atras atenția băncii ministeriale este că Statutul e dator a asigura funcționarului un traiu omenos punîndu-i la disposiție ca atare mijloacele necesare și numai în măsura în care Statul va putea să-și îndeplinească această sarcină să impună și datorii. Statutul constituie pentru funcțonar un adevărat cod penal pentru abaterile lui de la datorie, dar nu are nimic care să-l pună la adăpost sigur contra nevoilor vieții și să-l îndemne la muncă încordată. El este cu atit mai crud față de funcționari cu cît atunci cînd vre unul dintre ei fie cît de conștiincios s’ar îmbolnăvi el nu are drept la ajutoare de cît numai pe termen prea scurt, iar după ce se face sănătos nu i se mai asigură întoarcerea la serviciu. Guvernul încă n’a răspuns, dar el va fi simțit adevărul ce cuprind justele obiecțiuni ale vorbitorilor. Nimeni totuși nu-și face ilusia că ceva se va schimba. Guvernul are nevoie spre a și explica existența de-a arunca cu ceva praf în ochii mulțimii. Și o face, chit că pe urmă cînd ne va putea v edea uarăși rlar, lumea va constata că el nu a făcut nimic bun. Dar până atunci el își va fi făcut treburile... # * La punct,... O GREȘEALA DE TIPAR. Greșelile de tipar sînt totdeauna fatale. Astfel «Viitorul» de aseară vorbind de opera îndeplinită de actualul Parlament a zis că legile votate de majoritățile liberale, deși sînt toate importante, ar fi totuși inutile. Cum s’ar zice Viitorul a ținut să pună la punct activitatea corpurilor legiuitoare pr ® aidaie de partidul liberal. ui județ nenorocit Județul Dorohoiu e bîntuit de o lungă bucată de vreme de numeroase cete de tîlhari, care se țin de fel de fel blăstămății și sfidează autoritățile polițienești și administrative. întreaga populație e veșnic supt teroarea acestor bandiți, veniți, zice-se, din Basarabia. Organele polițienești nu prezintă nicio încredere, deoarece și aici, ca pretutindenea, Guvernul a avut în vedere interese electorale și de partid, atunci cînd a dat comanda jandarmilor din județ unui agent zelos al partidului liberal. Din causa acestei condamnabile confuzii intenționate între nevoile populațiunii și acele ale partidului, guvernanții noștri au ajuns să nu înfățișeze țara ca un codru al Vlăsiei, unde poți fi tăcmănit și omorît ziua’n amiaza mare. Această stare de lucruri nu poate însă merge mai departe. De aceia cerem Guvernului să pună, cel puțin acum, pe al doilea plan interesele sale de partid și să dea toate măsurile necesare pentru a asigura locuitorilor acestei țari liniștea și siguranța de care au nevoie. . I.~ I INSEMNARI Reuniunile de ezitări Intr’un mijloc de suburbie a Bucureștilor, strada Popa Nan, se fac, în serile acestea frumoase de Iume, repetiții corale în auzul tuturor , melodii religioase, cîntece cuviincioase de lume. Nu știu dacă sunt petreceri întîmplătoare la o casă particulară, dacă sînt repetiții ale vreunei societăți care-și pregătește produceri muzicale pentru o sală de distracții, dar ce frumos, ce înviorător cînd străzile din jur răsună de aceste cîntece și rugăciuni zise de glasuri tinerești, de fete și flăcăi din Capitala Țerii! De-acolo, de supt cerul liber, atmosfera vibrează până departe în mișcări cînd potolite și impunătoare cînd iuți și înveselitoare. Un cartier întreg aude și ascultă melodii plăcute, cuvinte cuviincioase și rămîne, cîteva ceasuri seara, supt o influență binefăcătoare. Și, fără voie, mintea mi se întoarce spre alte cîntece pe care le ascultam dintr’un alt colț, tot la București, în anul 19x7. Un loc plin de noroiu și de frig; oamenii erau înghețați, plini de păduchi, nemîncați, slabi, palizi sau păminții, schilodiți de gloanțe și obuze; sîrmă ghimpată îi încercuia, erau păziți strașnic de gărzi de M’ slmani din Caucaz, înarmate și puse subt comanda unui aspru segent major activ. Un grup dintre acești bieți oameni erau tare deosebiți unul de altul, și după chip și după vorbă, și totuși erau din același popor: prisonierii aceștia ruși se adunau sara, trecînd deodată și lesne peste biseria în care se aflau și, în ciuda stăpinilor din jur, pe cari ajungeau să-i uimească, alcătuiau un cor, mare prin condițiile din care ieșia, puternic prin tăria sufletească ce l strâbătea, cu adevărat minunat prin influența ce avea asupra întregului cuprins de lagăr, cu păzitori cu tot. Din piepturile sfâșiate eșiau cu putere mare glasuri de libertate și înfrățire națională, de solidaritate sublimă. Părea că niște uriași frați gemeni, siguri de ei, trec pe fupt răsunătoare, înnalte și largi bolți cerești. Și, iarăși, fără voie, cu drag însă, gîndul mi se îndreaptă spre alte cîntece. Intr’o parte din ținuturile românești sînt organisate și ținute în cinste «reuniunile de cîntări». Nicio profesare de ideologi naționali, niciun altfel de luptă și de politică militantă activă a tinerilor n’ar putea să exercite o mai sigură agregare românească și o mai fericită solidaritate ca generalisarea acestor «reuniuni» de cîntări pe care In astă seară mi se pot evoca doar cîntecele ce le aud într'o mahala a Bucureștilor. C. N. Pîrvulescu BULETINUL EXTERN la un pii Iulemis Paris, 6 — Noua notă germană, relativă la oferta în ehist?a reparațiunilor care a fost expediată prin curieri speciali, va fi predată aliaților Joi, sau cel mai tirziu Vineri. Convorbirile de la Bruxelles Lafayette, 6 — Președintele consiliului, d. Poincare, a conferit azi Miercuri la Bruxelles cu, membrii Guvernului belgian. Intilnirea aceasta a fost de scurtă durată și sub urmarea logică a sprârbirilor precedente, arme să examinesc studiile făcute de către tehnicianii belgieni pentru a înlesni regularea problemei reparețiunilor premiată de către Guvernul belgian. Sfn isfaiana tîsiiilii ait aliat Londra, 6 (Rador). — In așteptarea notei germane, al carui conținut se speră că va însemna un progres față de trecutele propuneri, cercurile politice urmăresc cu cel mai mare interes conversaționite care au început astăzi la Bruxelles între șefii Guvernelor francez și belgian, și care ar putea fi punctul de plecare pentru refacerea frontului unic aliat. Cabinetul englez va examina astăzi situația, iar lordul Curzon va face, probabil, declarații în Camera lorzilor cu privire la chestiunea reparațiilor, așa încît punctul de vedere englez să poată fi cunoscut la timp la Bruxelles. Cercurile politice din Bruxelles urmăresc de asemenea cu atenție refacerea frontului aliat; se afirmă chiar că Guvernul belgian își va exprima la actuala conversație cu represintanții francezi, dorința ca să se dea Guvernului engles prilejul de a se alătura răspunsului pe care Franța și Belgia îl vor da noilor propuneri germane. Datoriile Turciei Lausanne, G Rador). Situațiunea negocierilor este staționară La conferința care a avut loc ieri dimineață, cu privire la concesiunile străine din Turcia, Ismet Pașa a persistat să-și decline competința in această materie, declarînduse incapabil să dea măcar un asentiment principial, pe care Puterile ar voi să-l înscrie în tratatul de pace.hmet Pașa a declarat ziariștilor turci că este absolut imposibil ca Turcia să dea obligațiunea de a plăti cuponul împrumuturilor sale în manetă de aur. Relativ la sfârșitul conferinței și rezultatele sale, delegatul kemalist a păstrat rezerva.