Neamul Românesc, octombrie 1923 (Anul 18, nr. 221-246)
1923-10-14 / nr. 232
2 CRONICA TEATRALA M mti Hi Ipîn . După cinci represintații cu tragedia «Sapho», d-na Agatha Bîrsescu a jucat aseară rolul Medeei în tragedia lui Legouvé. In «Sapho», poeta iubitoare, marea noastră tragediană și-a arătat partea suavă și sentimentală a sufletului său bogat. Aseară am admirat alte însușiri ale acestui suflet de mare artistă: pasiunea causată de mișelia unui soț care o părăsește, lăsîndu-o în mizerie cu cei doi copilași nevinovați ai lor. Medeea, fiica unui rege barbar, se răzbună în mod îngrozitor pe soțul ei necredincios Iason, otrăvind cu un văl înveninat pe mireasa acestuia și în fața lui omoară cu un pumnal pe pstopriii lor copii. De la început pănă la sfîrșit Medeea e stăpînită de o pasiune clocotitoare de ură și de dor de răzbunare, care crește mereu până la starea de nebunie, care poate face pe o mamă să-și înfigă pumnalul în copiii ei. Și d-na Bîrsescu se identifică în mod absolut cu ființa Medeei, care-și apără drepturile ei cu furia unei leoaice. Sala arhiplină, ca la toate represintațiile d-nei Bîrsescu, i-a făcut ovațiuni entuziaste. Pleci de la această reprezintație cu o satisfacție sufletească ce rar o poți avea, și cu sentimentul de mindune că această mare tragediană, care a cucerit laurii supremei arte în Europa ca și în America, este a noastră, fiica poporului nostru. 1. B. Gaia ca însemnează d-na Agatha Bîrsescu pentru neamul nostru a arătat cunoscuta scriitoare d-na Natalia Negru în frumoasa cuvîntare cu care a salutat pe tragediană cu prilejul premierei «Sapho». Vocea d-nei Negru însă n’a putut domina atunci vasta sală a teatrului și zgomotul produs prin revenirea în sală a publicului, care apucase a o părăsi, așa încît cuvîntarea sa, neauzită în de ajuns, ni-a luat pentru moment putința de a face asupra ei adevărata apreciere pe care o merita și pentru care cerem toate spuzele noastre d-nei Negru Marea noastră tragediană, nu numai că n'a fost indispusă de salutul d-nei Negru, dar i-a mulțumit călduros, atît pe scenă, după rostirea cuvîntului și în aplauzele publicului, cît și prin o afectuoasă scrisoare personală. Cuvîntarea, care constituie o frumoasă pagină literară, nu facem o deosebită plăcere de a o publica în acest număr, spre «statornicirea adevărului, dînd prin aceasta, credem, și cea mai deplină satisfacție talentatei scriitoare, așa de apreciată în toate cercurile. Agatha Bîrsescu, Departe ai fost!... Și... mulți sînt anii de cînd ai plecat... Ai plecat... cîndva... atunci... da mult... și nimeni nu te-a întrebat... unde te duci... cînd o să revii.. Tăcerea... nepăsarea... uitarea... te-au petecut din urmă... Valurile vieții au dat atunci numele tău, și o tristă ceață s’a întins între tine și între noi... Părea că tu însiți te-ai arruncat în Mare, cum de pe stînca Lencade... s’a aruncat, odată, Sapho!... Povești prinseră a se țese,... povești ce aduceau lacrimi în ochi și năvăleau sufletul de melancolie... căci, în ele, ființa ta apărea o fantastică umbră fătă race, la leinul Naibal citoare, minată de-apururi spre zări fără hotare, minată de suferințele ei mari...— dusă așa de durerea înfrîngerilor din lupta cu inima sa... din lupta cu semenii ei... Că ființa în jurul căreia se țeseau acele povești — mai poate fi aevea, pe pămînt... puțini o mai credeau... Ce fericită cumpănire în tăierile deținătorului de echitate superioară te-a trimis iarăși printre noi?... Trebuia să te întorci... să revii, ca să-ți iei partea de răsplată... A trebuit să vii acum, bucuroasă, mulțămită — să fii primită cu îmbrățișări... să ți se aștearnă flori în cale... să întîmpini pretutindeni entusiasm și admirație... și. pipăind o rană cicatrisată a inimii tale, să surîzi... înțelegînd că patimile toate mor... cînd... singură arta e veșnic tînără și vie... deapururi proaspătă și dărutoare de mîngîieri !... Ce simbol măreț însemnezi tu astăzi printre noi? Da, tu ești simbolul artei!... Ești ilusia, visul, avîntul, idealul... ești înariparea sufletului, ești victoria gîndului... Ești marea fermecătoare, dătătoare de ilusii, cea care arunci vălul vrăjit peste realitatea brutală, ne desprinzi din cătușele pămîntului, ne duci la izvoarele inspirației... Tu ești solia maselor: Polimnia, Talia, Terpsiphora.. te-au trimes ca interpretă a lor... Prin tine ajung acum pănă la noi fiorii de artă ai vechii Elade... Cu intuiția sufletului tău, reîncarnezi eroinele timpurilor, reînvii vieți ce nu pot fi uitate, ești oglinda zbuciumărilor ce-au rămas vestite în lume... Ca intri un avatar trăiesc in tine Sapho și Medea !... La fel cu măreața statuie din Samotrace e făptura trupului tău... Din grația și euritmie ai fost zămislită... In pasul piciorului, în mișcarea brațului, în înclinarea capului... ai prins mlădieri de ramuri... și legănări de floare... Slăvită fie măestria darurilor tale... Vei trăi în amintirea noastră, și în amintirea celor ce au să vină după noi... O singură viață de om nu e de ajuns pentru un suflet mare ca al tău... Ești acea rară floare de plantă exotică, floarea care cere durata unui veac întreg pentru ca să izbucnească odată în toată splendoarea ei! Anii tăi sunt veșnicii, viața ta eternă reînviere... Tu ești mai mare decit timpul... sfidezi vremelnicia anilor... ești desprinsă din eternitate, și ești eternă ca însăși arta. Fii binevenită între noi... poezie... visare... iluzie.., artă! Spectacole SÂMBĂTĂ 13 Octombre 1923 Seara TEATRUL NAȚIONAL — «Medeea». TEATRUL POPULAR - «Crimă și pedeapsă» TEATRUL REGINA MARIA — «Magnificiul încornorat». TEATRUL MIC. — «Triunghiul» NEAMUL ROMÂNESC CTlusica [Hurul Mb 8nul Joi seară a avut loc în gala Ateneului concertul valoroasei violonceliste, d-ra Marika Bernard, una din membrele quartetului Capelle care a nunțat o serie de concerte. Sala Ateneului are ceia ce s-ar putea numi o atmosferă de familie. De aceia, după prima parte din «Sonata în re major»de Mendelssohn, legătura sufletească dintre public și artistă se și stabilise. D-ra Marika Bernard nu aleargă după efecte de mare virtuoza. Alcătuirea programului e o dovadă, cu toate că Finale din Sonata de Galliard, cum și ciudatul și dificilul Rondo de Boccherini ne-au lăsat să vedem că tînăra artistă ar putea fi, dacă ar voi o tehniciană desăvîrșită. Dar preferințele d-sale merg toate spre execuția interpretativă, profund și înțelegător interpretativă. D-ra Bernard interpretează cu atîta simțire, încît stările sufletești prin care trece 1 se zugrăvesc pe față , nu cu expresiile mimicei convenționale, ci cu acelea, naturale și elocvente, pe care le dictează o simțire sinceră și adîncă. Piesele ce compuneau programul au fost foarte potrivit alese, întrucit ele au pus, pe rînd, în valoare toate calitățile și aptitudinile artistei. Astfel în a doua parte a Sonatei de Galliard, cu alternanțele ei de fortissimo și pianissimo, d-ra Bernard ni-a arătat că stăpînește perfect arcușul; același lucru în partea a III-a, unde, în piinrii dulci ai pianului, violoncelul, scoate un morendo fermecător. Cu multă pasiune și înțelegere a fost executat impresionantul «Adagio» de Haydn, care a fost foarte aplaudat. Dar piesa favorită a concertistei pare a fi fost „La Ballade du vent qui pleure“ de Delune, care, plină de accente foarte apropiate de plânsul doinei noastre, a fost cîntată cu o siguranță desăvîrșită și cu o mare putere de convingere. O energie nebănuită a desfășurat d-ra Bernard în «Danse de Conchita» de Voormolen, iar în Sicilienne de Ghanserel și-a dat impresia că spune, cu duioase accente, o poveste simplă care sfîrșește cu o întrebare. In sfirșit « Menuetul» de Valensin, în care concertista a fost discret și inteligent secundată de d-nii D. Dinicu și G. Drăghici, a obținut un succes desăvîrșit și a trebuit cîntat a doua oară.* D-ra Marie J. Etchepare a executat Prélude și La Cathédrale engle&tse de Debussy, cum și La Légende du chălean mauresque de Chavarri. Preludiul n’a fost gustat. Causa cred că e totala absență din el a melodiei. Publicul nostru are o educație muzicală aproape exclusiv clasică, și modernismul cu desâvîrșire emancipat nu-1 mișcă. De aceia «La cathédrale engloutie» în care Debussy se ține puțin de tradiție și pune ceva melodic, a fost foarte gustată. De altfel și d-ra Etchepare a executat-o admirabil, cu o mare bogăție de nuanțe, într’un descrescendo de la mezzo-forte la pianissimo, a realizat o gradație uimitoare, cu un număr infinit de trepte. In sfîrșit în „Legende du château mauresque” am remarcat o frazare inteligentă, precum și o fină pătrundere a intențiilor autorului. Publicul a răsplătit cu dărnicie atît pe d-ra Bernard cît și pe d-ra Etohe pare prin numeroase chemări la rampă. Er. D. NU CUMPĂRAȚI NICI O INSTĂ LAȚÎU >- DE Băi—Lavoare—Closete ------------- și orice ------------Material de istalațiuni sanitare PANA NU VISITAȚI DEPOSITUL IOSIF WEISMAN & O BUCUREȘTI, Bihal-Vodă 9. Telefon 2S[67 Blănăria Juster Str. Sfinților, 1 — București Bogat asortiment de blănuri brute și confecționate. Modele străine MANTOURI, CAPE BOLEROURI, ETOLE, VULPI etc Atelier special de confecțiuni Primesc reparațiumi — Instalație modernă de conservare — _______PREȚURI MODERATE___________ INFORMATION! Duminecă, 14 Octombre c, oarele 10 dimineața, va avea loc în sala Amiciția (Intrarea halomit, prin Brezoianu) o întrunire publică a organizației naționalist-democrate de Ilfov. Vor lua cuvîntul fruntașii partidului din Capitală. Toți prietenii noștri din județ sunt rugați să participe în număr cît mai mare. Informația apărută în unele ziare, prin care se afirmă că Ministeriul Insracțiunei ar fi acordat un nou examen tuturor elevilor repetenți, nu corespunde adevărului. S’a acordat pe ziua de 15 Octombre un examen numai elevilor cari la absolvirea cursului inferior în luna iunie, au obținut cel mult două note insuficiente. Conform decisiunilor luate de lichidatorii Băncii Austro Ungare, Guvernul iugoslav va avea de primit cinci milioane și jumătate de franci aur. Guvernul iugoslav a luat măsurile necesare pentru a aduce cît mai râpide acest aur la Belgrad la Banca Națională pentru a-și spori acoperirea metalică pentru emisiunile de hîrtie monedă. In zilele de 26 și 27 Octombre, d. profesor N. Iorga va ținea, la Universitatea Liberă din Craiova, 6 prelegeri, cu subiecte din Literatura Contemporană Universală și Istoria Contemporană a Romînilor. Doamna Stahl, soția subdirectorului stenografilor Camerei, a deschis, cu autorisațiunea Ministeriului, o școală de stenografie și dactilografie în Str. Izvor, 139. Ministerul de Finanțe, pentru a putea da curs numeroaselor apeluri fiscale făcute de contribuabili, a mai înființat în Capitală încă trei comisiuni, cari vor funcționa ca și cele șase existente, pe lingă administrația financiară. Fiecare comisiune judecă zilnic cîte 40—50 procese. Se crede că lucrările acestor comisiuni se vor termina pe ziua de 20 Decembre. In sara zilei de 11 spre 12 c., pe cînd automobilul Ministeriului de Lucrări Publice care pornise din Giurgiu cu d-nii V. Voiculescu, director la Ministeriul de Lucrări Publice, M Constantinescu, arhitectul șef al județului, dr. Ariton Theoburide și Al. Goșoi, se afla în plină viteză pe șoseaua Comana-București, în dreptul satului Crucea de Piatră, la o cotitură, motorul a deraiat dintr-o bruscă manevră, și automobilul s’a răsturnat în șanț. Directorul V. Voiculescu a fost prins supt mașină și ucis pe loc. Arhitectul Constantinesce grav rănit și în agonie, iar ceilalți presinta sesiuni serioase 1st cap și corp. Cadvrul lui V. Voiculescu ca și răniții au fost transportați la București. GREFA TRIBUNAL ILFOV, Secția 1-ac.c. EXTRACT D. Petre Ilie Biraruță, cu petițiunea înreg. la nr. 30142/923 a intentat înnaintea acestui Tribunal acțiune de divorț contra soției sale Maria Biraruță născută Avram, pentru insulte grave. Din căsătorie a refuzat um copil anume Ion Petre Biraluță în etate de 9 ani. Avere nu posedă. Termenul înfățișării este fixat la 15 Octombre 1923. Acest extract se va publica de noi Grefier prin ziarul „Neamul Românesc” conform an. 285 c. c. modificat. Grefier, Nedescifrabil, 4 Nr. 5407 1923 Octombre Dos. 3722/923