Neamul Românesc, octombrie 1923 (Anul 18, nr. 221-246)

1923-10-14 / nr. 232

2 CRONICA TEATRALA M m­­ti Hi Ipîn­ . După cinci represintații cu tragedia «Sapho», d-na Agatha Bîrsescu a jucat aseară rolul Medeei în tragedia lui Legouvé. In «Sapho», poeta iubitoare, ma­rea noastră tragediană și-a ară­tat partea suavă și sentimentală a sufletului său bogat. Aseară am admirat alte însușiri ale acestui suflet de mare artistă: pasiu­nea causată de mișelia unui soț care o părăsește, lăsîndu-o în mizerie cu cei doi copilași ne­vinovați ai lor. Medeea, fiica unui rege bar­bar, se răzbună în mod îngrozi­tor pe soțul ei necredincios Ia­­son, otrăvind cu un văl înveni­nat pe mireasa acestuia și în fața lui omoară cu un pumnal pe pstopriii lor copii. De la în­ceput pănă la sfîrșit Medeea e stăpînită de o pasiune clocoti­toare de ură și de dor de răz­bunare, care crește mereu până la starea de nebunie, care poate face pe o mamă să-și înfigă pumnalul în copiii ei. Și d-na Bîrsescu se identifică în mod absolut cu ființa Medeei, care-și apără drepturile ei cu furia unei leoaice. Sala arhiplină, ca la toate re­­presintațiile d-nei Bîrsescu, i-a făcut ovațiuni entuziaste. Pleci de la această reprezintație cu o satisfacție sufletească ce rar o poți avea, și cu sentimentul de mindune că această mare tra­gediană, care a cucerit laurii supremei arte în Europa ca și în America, este a noastră, fiica poporului nostru. 1. B. Gaia ca însemnează d-na Aga­tha Bîrsescu pentru neamul nos­tru a arătat cunoscuta scriitoare d-na Natalia Negru în frumoasa cuvîntare cu care a salutat pe tragediană cu prilejul premierei «Sapho». Vocea d-nei Negru însă n’a putut domina atunci vasta sală a teatrului și zgomotul produs prin revenirea în sală a publi­cului, care apucase a o părăsi, așa încît cuvîntarea sa, neau­zită în de ajuns, ni-a luat pen­tru moment putința de a face asupra ei adevărata apreciere pe care o merita și pentru care cerem toate spuzele noastre d-nei Negru Marea noastră tragediană, nu numai că n'a fost indispusă de salutul d-nei Negru, dar i-a mulțumit călduros, atît pe sce­nă, după rostirea cuvîntului și în aplauzele publicului, cît și prin o afectuoasă scrisoare per­sonală. Cuvîntarea, care constituie o frumoasă pagină literară, nu fa­cem o deosebită plăcere de a o publica în acest număr, spre «statornicirea adevărului, dînd prin aceasta, credem, și cea mai deplină satisfacție talentatei scriitoare, așa de apreciată în toate cercurile. Agatha Bîrsescu, Departe ai fost!... Și... mulți sînt anii de cînd ai plecat... Ai plecat... cîndva... atunci... da mult... și nimeni nu te-a în­trebat... unde te duci... cînd o să revii.. Tăcerea... nepăsarea... uitarea... te-au pet­ecut din urmă... Valurile vieții au dat atunci numele tău, și o tristă ceață s’a întins între tine și între noi... Părea că tu însi­ți te-ai a­­rruncat în Mare, cum de pe stînca Lencade... s’a aruncat, odată, Sapho!... Povești prinseră a se țese,... povești ce aduceau lacrimi în­ ochi și năvăleau sufletul de me­lancolie... căci, în ele, ființa ta apărea o fantastică umbră fătă­­ race, la lei­nul Naib­al citoare, minată de-apururi spre zări fără hotare, minată de su­ferințele ei mari...— dusă așa de durerea înfrîngerilor din lupta cu inima sa... din lupta cu se­menii ei... Că ființa în jurul că­reia se țeseau acele povești — mai poate fi aevea, pe pămînt... puțini o mai credeau... Ce fericită cumpănire în tăierile deținătorului de echitate superi­oară te-a trimis iarăși printre noi?... Trebuia să te întorci... să revii, ca să-ți iei partea de răsplată... A trebuit să vii acum, bucuroasă, mulțămită — să fii primită cu îm­brățișări... să ți se aștearnă flori în cale... să întîmpini pretutin­deni entusiasm și admirație... și­. pipăind o rană cicatrisată a inimii tale, să surîzi... înțelegînd că pa­timile toate mor... cînd... singură arta e veșnic tînără și vie... de­­apururi proaspătă și dărutoare de mîngîieri !... Ce simbol măreț însemnezi tu astăzi printre noi? Da, tu ești simbolul artei!... Ești ilusia, visul, avîntul, idea­lul... ești înariparea sufletului, ești victoria gîndului... Ești marea fermecătoare, dă­tătoare de ilusii, cea care arunci vălul vrăjit peste realitatea bru­tală, ne desprinzi din cătușele pămîntului, ne duci la izvoarele inspirației... Tu ești solia maselor: Polim­­nia, Talia, Terpsiphora.. te-au trimes ca interpretă a lor... Prin tine ajung acum pănă la noi fiorii de artă ai vechii Elade... Cu intuiția sufletului tău, re­încarnezi eroinele timpurilor, re­­învii vieți ce nu pot fi uitate, ești oglinda zbuciumărilor ce-au rămas vestite în lume... Ca in­tri un avatar trăiesc in tine Sapho și Medea !... La fel cu măreața statuie din Samotrace e făptura trupului tău... Din grația și euritmie ai fost zămislită... In pasul piciorului, în mișca­rea brațului, în înclinarea capu­lui... ai prins mlădieri de ramuri... și legănări de floare... Slăvită fie măestria darurilor tale... Vei trăi în amintirea noastră, și în amintirea celor ce au să vină după noi... O singură viață de om nu e de ajuns pentru un suflet mare ca al tău... Ești acea rară floare de plantă exotică, floarea care cere durata unui veac întreg pentru ca să izbucnească odată în toată splen­doarea ei! Anii tăi sunt veșnicii, viața ta eternă reînviere... Tu ești mai mare decit tim­pul... sfidezi vremelnicia anilor... ești desprinsă din eternitate, și ești eternă ca însăși arta. Fii binevenită între noi... poe­zie... visare... iluzie.., artă! Spectacole SÂMBĂTĂ 13 Octombre 1923 Seara TEATRUL NAȚIONAL — «Medeea». TEATRUL POPULAR - «Crimă și pedeapsă» TEATRUL REGINA MARIA — «Magnificiul încornorat». TEATRUL MIC. — «Triunghiul» NEAMUL ROMÂNESC CTlusica [Huru­l Mb 8nul Joi seară a avut loc în gala Ateneului concertul valoroasei violonceliste, d-ra Marika Ber­nard, una din membrele quar­­tetului Capelle care a nunțat o serie de concerte. Sala Ateneului are ceia ce s-ar putea numi o atmosferă de fa­milie. De aceia, după prima parte din «Sonata în re major»de Men­delssohn, legătura sufletească dintre public și artistă se și sta­bilise. D-ra Marika Bernard nu a­­leargă după efecte de mare vir­tuoza. Alcătuirea programului e o dovadă, cu toate că Finale din Sonata de Galliard, cum și ciu­datul și dificilul Rondo de Bo­­ccherini ne-au lăsat să vedem că tînăra artistă ar putea fi, dacă ar voi o tehniciană desăvîrșită. Dar preferințele d-sale merg toate spre execuția interpreta­tivă, profund și înțelegător in­terpretativă. D-ra Bernard in­terpretează cu atîta simțire, încît stările sufletești prin care trece 1 se zugrăvesc pe față , nu cu expresiile mimicei convenționale, ci cu acelea, naturale și eloc­vente, pe care le dictează o simțire sinceră și adîncă. Piesele ce compuneau progra­mul au fost foarte potrivit alese, întru­cit ele au pus, pe rînd, în valoare toate calitățile și aptitu­dinile artistei. Astfel în­ a doua parte a Sonatei de Galliard, cu alternanțele ei de fortissimo și pianissimo, d-ra Bernard ni-a arătat că stăpînește perfect ar­­­cușul; același lucru în partea a III-a, unde, în piinrii dulci ai pianului, violoncelul, scoate un morendo fermecător. Cu multă pasiune și înțelegere a fost exe­cutat impresionantul «Adagio» de Haydn, care a fost foarte a­­plaudat. Dar piesa favorită a concertistei pare a fi fost „La Ballade du vent qui pleure“ de Delune, care, plină de accente foarte apropiate de plânsul doinei noastre, a fost cîntată cu o si­guranță desăvîrșită și cu­ o mare putere de convingere. O energie nebănuită a desfășurat d-ra Ber­nard în «Danse de Conchita» de Voormolen, iar în Sicilienne de Ghanserel și-a dat impresia că spune, cu duioase accente, o poveste simplă care sfîrșește cu o întrebare. In sfirșit « Menuetul» de Valensin, în care concertista a fost discret și inteligent se­cundată de d-nii D. Dinicu și G. Drăghici, a obținut un succes desăvîrșit și a trebuit cîntat a doua oară.* D-ra Marie J. Etchepare a executat Prélude și La Cathé­­drale engle&tse de Debussy, cum și La Légende du chălean mau­­resque de Chavarri. Preludiul n’a fost gustat. Causa cred că e totala absență din el a melodiei. Publicul nostru are o educație muzicală aproape exclusiv cla­sică, și modernismul cu desâ­­vîrșire emancipat nu-1 mișcă. De aceia «La cathédrale englou­­tie» în care Debussy se ține puțin de tradiție și pune ceva melodic, a fost foarte gustată. De altfel și d-ra Etchepare a executat-o admirabil, cu o mare bogăție de nuanțe, într’un des­­crescendo de la mezzo-forte la pianissimo, a realizat o gradație uimitoare, cu un număr infinit de trepte. In sfîrșit în „Legende du châ­­teau mauresque” am remarcat o frazare inteligentă, precum și o fină pătrundere a intențiilor au­torului. Publicul a răsplătit cu dărni­cie atît pe d-ra Bernard cît și pe d-ra Etohe pare prin nume­roase chemări la rampă. Er. D. NU CUMPĂRAȚI NICI O INSTĂ LAȚÎU >­- DE Băi—Lavoare—Closete ------------- și orice ------------­Material de istalațiuni sanitare PANA NU VISITAȚI DEPOSITUL IOSIF WEISMAN & O BUCUREȘTI, B­ihal-Vodă 9. Telefon 2S[67 Blănăria Just­er Str. Sfinților, 1 — București Bogat asortiment de blănuri brute și con­fec­­ționate. Modele străine MANTOURI, CAPE BOLEROURI, ETOLE, VULPI etc­ Atelier special de confecțiuni Primesc reparațiumi — Instalație modernă de conservare — _______PREȚURI MODERATE___________ INFORMATION! Duminecă, 14 Octombre c, oarele 10 dimineața, va avea loc în sala Amiciția (Intrarea halo­mit, prin Brezoianu) o întrunire publică a or­ganizației naționalist-de­­mocrate de Ilfov. Vor lua cuvîntul frun­tașii partidului din Ca­pitală. Toți prietenii noștri din județ sunt rugați să participe în număr cît mai mare. Informația apărută în unele ziare, prin care se afirmă că Ministeriul Insracțiunei ar fi a­­cordat un nou examen tuturor elevilor repetenți, nu corespunde adevărului. S’a acordat pe ziua de 15 Octombre un examen numai e­­levilor cari la absolvirea cursului inferior în luna iunie, au obținut cel mult două­ note insuficiente. Conform decisiunilor luate de lichidatorii Băn­cii Austro Ungare, Guver­nul iugoslav va avea de primit cinci milioane și jumătate de franci aur. Guvernul iugoslav a luat măsurile necesare pentru a aduce cît mai râpide acest aur la Bel­grad la Banca Națională pentru a-și spori acope­rirea metalică pentru emi­siunile de hîrtie monedă. In zilele de 26 și 27 Oc­tombre, d. profesor N. Iorga va ținea, la Universitatea Liberă din Craiova, 6 pre­legeri, cu subiecte din Lite­ratura Contemporană Uni­versală și Istoria Contem­porană a Romînilor. Doamna­­ Stahl, soția subdirectorului steno­grafilor Camerei, a deschis, cu autorisațiunea Ministe­­riului, o școală de steno­grafie și dactilografie în Str. Izvor, 139. Ministerul de Finanțe, pen­tru a putea da curs nume­roaselor apeluri fiscale făcute de contribuabili, a mai în­ființat în Capitală încă t­rei comisiuni, cari vor funcționa ca și cele șase existente, pe lingă administrația financiară. Fiecare comisiune judecă zilnic cîte 40—50 procese. Se crede că lucrările aces­tor comisiuni se vor termina pe ziua de 20 Decembre. In sara zilei de 11 spre 12 c., pe cînd automobilul Minis­­teriului de Lucrări Publice care pornise din Giurgiu cu d-nii V. Voiculescu, director la Ministe­riul de Lucrări Publice, M Constantinescu, arhitectul șef al județului, dr. Ariton Theob­uride și Al. Goșoi, se afla în plină viteză pe șoseaua Comana-Bu­curești, în dreptul satului Crucea de Piatră, la o cotitură, motorul a deraiat dintr-o bruscă mane­vră, și automobilul s’a răsturnat în șanț. Directorul V. Voiculescu a fost prins supt mașină și ucis pe loc. Arhitectul Constantinesce grav rănit și în agonie, iar cei­lalți presinta sesiuni serioase 1st cap și corp. Cad­vrul lui V. Voiculescu ca și răniții au fost transportați la București. GREFA TRIBUNAL ILFOV, Secția 1-ac.c. EXTRACT D. Petre Ilie Biraruță, cu pe­­tițiunea înreg. la nr. 30142/923 a intentat înnaintea acestui Tri­bunal acțiune de divorț contra soției sale Maria Biraruță năs­cută Avram, pentru insulte grave. Din căsătorie a refu­zat um copil anume Ion Petre Biraluță în etate de 9 ani. Avere nu posedă. Termenul înfățișării este fixat la 15­ Octombre 1923. Acest extract se va publica de noi Grefier prin ziarul „Nea­mul Românesc” conform an. 285 c. c. modificat. Grefier, Nedescifrabil, 4 Nr. 54­07 1923 Octombre Dos. 3722/923

Next