Neamul Românesc, aprilie 1924 (Anul 19, nr. 73-95)
1924-04-16 / nr. 85
De ipsli talii întâiul congres de bizantinologie se ține la București și întâia ședința, onorată de prezența Prințului Moștenitor, s’a ținut în momentul cînd apar aceste rînduri Învățații, de o notorietate universala, cari ieau parte la lucrarile lui, care vor fi spornice, aparțin tuturor popoarelor represintate în Liga Națiunilor, care singura poate fi socotita ca înlocuește vechea «Europa» desființată, din nenorocire, prin razboiu„ Din unele State au venit misiuni oficiale. Avem datoria, plăcută, de a mulțumi tuturor acelora cari venind, au arâtat încredere, nu numai în ospitalitatea noastră, dar și în rolul cultural pe care această țară la Îndeplinit și este încă în stare sa-l îndeplinească. Secole întregi. In cele mai grele Împrejurări, cu mai mulți dușmani în față și în spate, expuși urgiilor venite din toate părțile orizontului, am îndeplinit, cu mijloace puține și pe pamînt bogat, dar în mare saracie, fiindcă atîția se întreceau sa ne stoarcă, o misiune de civilisație. Nu de o civilisație împrumutată, ceia ce, cu oarecare putere de adaptabilitate, e totdeauna ușor, ci o civilisație în care s’au confundat armonios influențe venite de pretutindeni ca sa se înfrățească supt acest bun cer, pe acest pâmînt de larga hrana. Bizanțul și-a avut partea. Eram obișnuiți odata a o scădea. Astăzi putem recunoște cit de mult mi-a folosit disciplina de Stat, respectul de forme, simțul de cuviința, reverența fața de cultura cari ni vin de acolo. Am continuat In limite mici ceia ce odata a fost toată lumea creștina a Răsăritului, dar esența Bizanțului n'a scăzut prin îngustarea hotarelor noastre. Nu ne-am gîndit prea de vreme a căuta In problemele lui explicația atîtor elemente din istoria noastră. O munca folositoare s'a început. A o duce mai departe și mai harnic e felul cel mai potrivit prin care putem mulțumi acelor cari ne onorează astâzi prin venirea lor între noi. H. lorga Plebiscitul a început în Grecia ATHENA. 14 (Rador). — Eri a început plebiscitul in Grecia. Participarea la plebiscit este foarte mare. Votarea se desfășură in cea mai mare ordine la Atena. Ziarele afirmă că Guvernul va proclama mine starea de asediu. Propaganda Societatile capitaliste, prin industrialismul în continuă desvoltare, concentrator și organisator al muncei unui cel mai mare număr de indivizi capătă o extindere in spațiu și precum de obicei sociologii scriu, se mecanisează. Ceia ce înseamnă, că legăturile dintre toți cei cari le compun, din zi cn zi se tnmulțesc, se întrețes, așa incit nu există individ liber de alții in acțiunile sale, fapt care pe de altă parte — și aceasta oricît de paradoxal ar părea, — duce la însăși netrăinicia acestor legături. Căci ceiace in fiecare clipă se încheagă, se desface în cea următoare pentru ca din nou, un alt chip și tn cuprinsul altor manifestări individuale să ia naștere. Puterea acestor societăți se sprijină pe o substructură economică, mai curînd decit pe una morală, spirituală. Și totodată forța spirituală a acestor societăți capitaliste este în funcțiune de puterea lor economică. De aceia acolo unde societăți capitaliste au atins epoce de înflorire, prin industria care în fond le-a acordat toate mijloacele spre desăvîrșirea unui progres dorite. — cultura lor sau mai adecvat zis civilisația lor, trăește deplin rezemată pe un maximum de forțe materiale. Firește, nu e astfel de mirare, cum odată cu expansiunea industrială a acestor societăți cu un ultim grad de desvoltare ele au putut efectua și o expansiune de ordin spiritual. Cucerirea popoarelor înnapoiate și civilizarea lor, apar în lumina acestor considerațiuni pe cât de firești, pe atit de necesare. Și de-asemeni nu-i de mirare, că până și limbile apusene și odată cu acestea mentalitatea popoarelor care le vorbesc, exercită o atii de întinsă sferă de influență. Noi Romînii, de abia pășim în viață și rareori în cuprinsul granițelor noastre, în ultimul timp am putut da dovadă de desvoltarea unei vieți proprii românești și măcar cu de puțin comparabile celora ce traesc aiurea ca pildă oricăror societăți non începătoare. Și astfel după războiu, odată cu întinderea noastră geografică și mărirea puterilor noastre politice, am comis marea greșală de-a ne crede atât de departe ajunși, incit, bizuindude pe slabele noastre dovezi de forță politică și culturală, am socotit că prietenia din afară nu ne-ar fi atât de imperios necesară și că în orișice caz, chiar de ne-ar fi folositoare, o ciștigare a ei nu se impune. Am gîndit astfel, că forța politică cîștigă, și aceasta fără nici o altă străduință, fie chiar și printr’o cucerire războiunica, prietenia fostului dușman. In chipul acesta s’a intimplat ceva pe cit de neașteptat, tot attt de cuicat Statele apusene, conștiente că lumea nu se mai stăpînește doar prin forța brută ci și printr una morală, ba mai mult, gîndind că aceasta din urmă nu se poate impune capricios supusă împrejurărilor politice sau hazardului, — au căutat cu orice preț să găsească un chip cit mai adecvat nevoilor lor proprii, impunerea ei peste orice graniță etnică sau politică, cit mai departe in afara acestora, tinzind chiar până la universalizarea spiritului lor etnic și cultural. Propaganda astfel, prin cuvînt, faptă și scris, a luat naștere și s’a desfășurat în chip practic organisat, potrivit cerințelor politice ale fiecărei clipe din mersul evolutiv al tuturor societăților de pe întregul glob. Noi, deși nu primul rând pentru siguranța noastră politică, eram datori Licitațiile democrației Nu avem norocul ca acel cari se presintă la fiecare răspîntie drept cei mai autentici represintanți ai democrației să înțeleagă că bietele dorinți de mai bine ale mulțimilor necăjite, umilite, ar putea să slujească și la un adaos de bine social, nu numai la promovarea tuturor ambiților pensionare sau repetente. Am insistat asupra simțului de răspundere care se impune să întovărășească fiecare gest al unui om politic cu fidelitatea unei umbre. Intîmplător ne cade în mînă un manifest al unui fost ministru (oricît i-ar fi chipul și viața de operetă, dar oricum fost ministru) în cabinetul Averescu, dr. Doremidont Popovici, manifest adresat populației romănești din ținutul Bucovinei. D. fost ministru aruncă grăunțele amăgitoare ale tuturor promisiunilor bieților naivi. Cităm din acest manifest politic: „Dacă voiți ca greutățile comunale să fie îndepărtate și în locul lor să alegeți primari din mijlocul d-v., dacă voiți să scăpați de biruri prea grele cari s’au pus numai pe spatele d-v. în loc să se puie și pe îmbogățiții de războiu, dacă voiți să se facă o împroprietărire dreaptă și să se controleze averea, dacă voiți să vi se vîndă lemne cu prețul cît de scăzut din pădurile fondului, dacă voiți să se dea drepturile cuvenite la invalizi și păgubiții de războiu, și dacă voiți să scăpați de scumpetea nemaipomenită și de toate greutățile cari vă apasă, stă în putința dv., veniți și vă faceți datoria la întrunirea de Luni 31 Marti. Este clar că sistemul penetrației partidelor cu veleități democratice nu poate fi diferit de sistemul de reclamă întrebuințat de casele comerciale. Vă amintiți reclama abilă, insinuantă, persistentă, a produselor cosmetice „Flora“ sau, pe vremuri, faimoasa pilulă Pinch . Reclama își face drum în politică înlăturînd ultimele resturi de idealism. Un partid este supus acelorași nevoi ca orice casă comercială: minciuna, inducerea în eroare se servește de manifeste, de presă, de orice, spre a zăpăci mintea naivului client al votului universal. Reiese clar: un fost ministru promite scutirea unor biruri, anularea tuturor împroprietăririlor făcute spre a se face un nou praznic al diverselor comisii agrare, lemne pentru foc, dinți pentru babe, virilitate pentru generali ridicoli și tot ce-i trece prin minte. Lipsa de rușine, căci orice minte sănătoasă refuză să admită buna credință în alcătuirea unui asemenea manifest politic, n’ar putea fi egalată deît de o biată prostie cocoțată printr’un simplu accident mai sus decît și-ar fi imaginat cea mai satirică inteligență. D. Doremidont Popovici promite, d. general Averescu ratifică și mulțimea crede și nu prea, dar uneori se oțerește de scîrbă. Dacă acești negustori veșnic prezenți la orice licitație democratică și-ar putea da seama cît de mult contribuie la scăderea autorității pe care o rîvnesc cu atîta sălbatecă patimă, poate ar renunța la aceste metode utilizate în comerț de firmele dubioase. E neîndoios că dacă ai avea siguranța răspunderii de mîne nu ai semăna furtuna astăzi. Pamfil Șeicaru să utilizăm pilda pe care ne-o ofereau State puternice, care în fond, pentru liniștea vieței lor de o asemenea propagandă propriu zis nu aveam voie, — nu am știut să svîrlim acolo banul nostru public, unde rodnicia gestului nostru chibzuit ne-ar fi acordat un prisos de binefaceri. Din capricii birocratice am întemeiat la diferite ministere direcții, subdirecții și biurouri de presă și in fruntea acestora am pus oameni, cari ar fi putut avea o altă chemare in societate, — dar n’am fost intru nimic pătrunși adine de spiritul în cari această propagandă ar fi trebuit să fie organisată, căci ceia ce am făcut nu a pornit din intenția bine lămurită de a da directive sănătoase, ci totul a pornit din gestul sterp al unei imitări sterile. Rău vâzul sintem in străinătate și nu rareori ziarele străine ne batjocoresc, și aceasta este o dovadă mai mult, nu imediat de cită slăbiciune am dat dovadă nu organisarea mijloacelor noastre de propagandă politică peste hotare, ci de desâvârșita forță de propagandă a unora dintre străinii calii nu sunt dușmani, necum prieteni. Barbu Solacolu O nouă grevă In Anglia LAFAYETTE, 13 April. — Toate șantierele maritime sunt închise în urma refusului lucrătorilor din Southampton de a accepta ordinul dat de Trade Unionuri pentru reînceperea lucrului. Această măsură privește peste o sută mii lucrători. Se presupune că această criză va fi complicată și de greva minierilor, deoarece aceștia au respins ofertele făcute de patroni. De pretutindeni este ceva Ciuma rece.’S în India și în Rusia Vești din Lahors arată că în ținutul Per'abului ciuma a făcut, numai în carpul lunii Mari, peste 25000 de victime. Nu sunt speranțe să se puie stavilă molimei decît după șase săptămîni de luptă. Din Moscova, se anunță că teribilul flagel și-a făcut aparia și la Astrahan. Numeroși medici au fost mobilizați, și 2 milioane 5GO.0OO de ruble aur au fost puse de Guvernul sovietic la dispoziția Crucii Roșii din Astrahan pentru combaterea lui Al treisprezecilea congres al partidului comunist rus iată ordinea de zi al congresului partidului comunist rus (al treisprezecelea la număr), care e convocat pentru 20 Main cri.: Dările de samă politice și de organizație ale comitetului central; Dările de samă ale comisiunii de control și ale reprezintanților partidului comunist rus pe lîngă comitetul executiv al Internaționalei Comuniste („Comintern“). Rapoarte asupra comerțului și cooperației, asupra propagandei printre țărani, asupra propagandei printre tineri, asupra administrației partidului; Alegerea organelor centrale ale partidului. Abonamentele încep numai la 1 și 15 ale fiecărei luni. Oaspeții noștri D. William Ramsay e patriarhul studiilor asupra creștinismului în Orient. In orice adunare științifică prezența sa dă un deosebit prestigiu. La vrrsta de optzeci de ani venerabilul învățat, care n’a văzut România de aproape o jumătate de veac, se ostenește ca să iea parte activă la opera congresului. D. Condacov e în vechea generație a învățaților ruși un inițiator pe multe terenuri. Nu e om în Europa care să cunoască mai bine iconografia bizantină și transmierea ei în toate țările din Orientul creștin decît dînsul. O nouă carte despre icoane stă să apară în limba engleză la Londra. Dar cercetările sale, care au dus la resultate cu totul noi, nu se opresc aici. Vasta lui operă atinge și probleme de etnografie pe care le va înfățișa și aici. D. Charles Diehl e creatorul noii școli de bizantinologie în Franța. Lucrările sale sunt cunoscute în cercuri mult mai largi decît ale erudiților. Splendida sa carte despre „Iustinian și civilisația bizantină“ e în mînile tuturor celor cari se interesează de așezămintele și de arta Răsăritului bizantin. A mai fost ascultat în București, unde expunerea sa elegată a interesat puternic un vast auditoriu. In d. Gabriel Millet toate ramurile artei bizantine și „sub-bizantine“ au de mult un maestru. A cercetat toate manifestările ei, de la cupola Sfintei Sofii pănă la modestele produse ale artei de provincie grecești, pe care el a descoperit-o, pănă la creațiunile medievale sîrbești. O aleasă modestie nu face decît să crească simpatia pe care o inspiră. Nu odată, d. Louis Bréhier, care e și un foarte bun cunoscător al artei occidentale, a tratat probleme de artă bizantină. Recensia despre Tartroumain arată o competență din cele mai serioase. Dar din istoria politică și religioasă a Bizantinilor nimic nu i-a scăpat, și schisma cea mare între cele două Biserici apare luminos într'una din cele mai armonioase cărți ale sale. Mica sa lucrare despre Biserică și cruciate merită să fie în mîna oricărui om cult. Dreptul bizantin are puțini cercetători în lumea erudiților de azi. Cu atît mai mare e meritul d-lui Collínet, care l-a consacrat lucrări de specialitate, fără care nu se va putea scrie noua sintesă necesară. Lucrînd asupra domeniului bizantin din Sudul Italiei, d. Gay a ajuns la încheieri care ne interesază și pe noi. Căci pretutindeni a găsit, supt dregătorii imperiali ca și supt regii normanzi, o persistență de autonomii locale ca aceia care multă vreme formează singura istorie a neamului nostru. Do. Mercati și Guarnieri Cita fi fac parte din acea școală de drept istoric Italian care a înnoit supt multe raporturi și cunoștiința instituțiilor bizantine, și anume capitole din istoria Orientului roman medieval nu se pot atinge fără a recurge la cercetările lor. Belgia care trimete pe dol. H. Grégoire și Graindor nu e în zădar țara care ocrotește admirabila muncă a bolandiștilor, tipăritorii „actelor Sfinților“. In domeniul filologiei grecești medievale ea a dat lucrări de o mare importanță și d. Orégoire are energia și tinereța care trebuie pentru a face din centrul de simpatie universală care e Bruxelles locul de apariție al noii reviste consacrate Bizanțului în toate formele sale, „Byzanton“, al cărui plan îl va expune. D-sa e și unul din represintanții acelui tineret belgian care înțelege să dea o direcție vieți publice de azi, și revista sa Le Flambeau, atentă la lucrurile din Orient, s’a arătat deosebit de primitoare pentru problemele vieții noastre naționale: începuturile vieții bisericești în evul mediu balcanic au format și formează obiectul de preocupație al d-lui Zeiller, a cărui mare lucrare de debut e de o extraordinară informație și are condușii care adesea ne privesc foarte de aproape. Dar în acest domeniu opera de arheolog a Monseniorului Bulic, oprit în ultimul moment, l-a făcut celebru. Un arheolog foarte bine cunoscut, d. Vulic, îl înlocuiește în fruntea unei numeroase misiuni iugoslave. Nu e singurul represintant al Iugoslaviei, care de la Lubliana pănă la Belgrad și la Scupini trimete profesori de frunte ai Universităților sale, ca dd. Atanasovici, Stele... Cu d. Marko în frunte Cehoslovacia trimete patru din fruntașii Universităților sale. D. Bogdan Filoy, represintantul Bulgariei, a început printr’o temă despre viață romană la Dunăre care e dintre cele mai bine studiate asupra chstiunii. Ajungînd director de Museu la Sofia, d-sa a consacrat artei de pe teritoriul Bulgariei o frumoasă lucrare ilustrată. D. Rugens a dat și la Bruxelles dovada adîncii sale cunoștințe în mai vechea viață bizantină Nici depărtata Americă n’a rămas fără represintant și d. Peterson de la Michigan va lua parte activă la lucrările congresului. Școala de bizantinistică romînă, prin doi din cei trei titulari de catedre, prin profesorii de istorie Sud-Estului european și de istorie universală, e mîndră de atenția ce i s’a dat prin această strălucită concentrare de forțe științifice eminente. Situația din Grecia Guvernul grec interzice publicarea apelului Regelui George Atena, 13 April. — Guvernul a interzis publicarea apelului adresat de Regele George poporului elen. Interzicerea a fost făcută pe motivul că Regele George nu mai este Rege al Greciei și nici supus grec. Pe lângă acestea Guvernul a mai interzis și reproducerea fotografiei Regelui detronat, precum și a oricarui alt prinț din dinastia detronată. Arestări du personalități ATENA, 14 (Rador). —Ziarele anunță ca eri au fost arestați 15 persoane dintre cari cîțiva militari reformați, în frunte cu generalul Leonardopulos, care a fost grațiat de curînd; cei arestați sînt acuzați că au distribuit arme pentru a înscena o răscoală împotriva Guvernului republican. REDACT« A Sth.BREZOIANU NO. 6 TELEFON S.6(' Ne străduim să prindem ideia călăuzitoare a directorului general al teatrelor: încurajarea pieselor originale? Bine, chiar foarte frumos, dar ce condiții, care este acel minim literar pe care trebuie să-l îndeplinească o piesă spre a fi reprezentată, nu putem să-l precizăm. In mare parte e și vina legii de organizare a teatrelor, care a introdus un sistem foarte ciudat de selecționare a literaturii dramatice printr’un comitet. Și nu trebuie uitat că în acest comitet, ciocul veselului erou de bufonârii estetice, este prezent. D. Mihalache Dragomirescu face parte din comitetul de lectură al „teatrului național“, și punem punct. Orice alt comentariu devine inutil. Dar, cu toată prezența bufonului estetic un director de teatru își poate impune concepția ca oricita rezistență estetică ar opune onoratul comitet de lectură. Dar d. Valjean, fie că s’a lăsat sedus de comitet, fie că a ținut să-și satisfacă într’o cît mai largă măsură confrații, a dat drumul la piese originale. Ultimele două premiere (Povara și Masca) ne-a dat măsura lipsei de unitate a programului teatrului național. Povara este o melodramă naiv construită, iar „Masca” o încercare de expresionism transplantat de pe malurile Soreei pe malurile Dîmboviței. Melodrama cultivatoare a pateticului din faptul divers, melodrama cu psihologia convenționala a personagiilor, cu situațiile unde poporul scoate „osul” emoției o cunoaștem. A fost deliciul copilăriei noastre, ne-a dat primele lacrimi ale emoția estetice, ne-a făcut educația milei de oameni Astăzi melodrama ne smulge cel mult un surîs ca orice altă slăbiciune naivă a copilăriei, căci eroii convenționali nu ne mai spun nimic, sensibilitatea noastră rămâne mută la suferințele imaginare care apasă ca o grea povară pe bieții oameni ce se zbuciumă în lungimea celor 3, 4 sau 5 acte. Nu știu insă dacă a fost în intenția d-lui director al teatrului național de a ne da o demonstrație a ceia ce reprezintă în realitate expresionismul, alâturînd o grotescă de o melodramă, dar a izbutit să ne explice ultima inovație a teatrului modern: expresionismul. Dacă melodrama este pateticul faptului divers, expresionismul dramatic este grotescul faptului divers. Intr’o piesă expresionistă psihologia personagiilor este alungată, conflictul dramatic absent iar atmosfera morală înlocuită prin jocul de lumini. O piesă poate avea un act, 2 sau 3, nu după cum o cere desfășurarea conflictului dramatic care este cu totul absent, ci după cum ostenește sau nu capriciul ieftinei fantezii a autorului. Textul nu are nici o importanță, căci este doar un simplu pretext, pe primul plan pășește registrul și interpreții, autorul poate fi oricît de mediocru. In teatrul expresionist — copil bastard al cinematografului — autorul aduce partea cea mai slabă de contribuție. Cine oare s’a întrebat vreodată, cînd s’a căznit să urmărească un film cu serii nesfîrșite, in care montările grandioase ale unor peripeții fantastice, te smulgeau din real, care este autorul textului ilustrat în cițiva kilometri de film? Teatrul expresionist este cinematograful vorbit, este infringerea recunoscută a teatrului tradițional. Literatura impune o anumită atmosferă sufletească în care spiritul contemplativ domină, în care o imagine a vieții elaborată de o sensibilitate s’a exteriorizat sub forma unei poeme, roman sau teatru. Ritmul vieții moderne, precipitat, refuză răgazul necesar adevăratei arte. Ca și viața societății moderne, arta corespunzătoare ar voi să fie o simplă defilare de imagini fără adîncimi interioare, care pot cel mult în rapida lor desfășurare să-ți fure atenția pentru o clipă. Emoția în artă? Prejudecată a unor concepții estetice de mult svîrșită la arhiva de vechituri a bibliotecilor subvenționate de Stat. Tendința artei expresioniste nu este o frămîntare a cugetării, a capacității noastre sentimentale, ci o continuă violentare a senzațiilor noastre vizuale. De aceia adevăratul autor al unei reprezentații de teatru expresionist nu este decît regisorul, exact ca și la cinematograf. — Să cităm citeva fragmente expresioniste: Dama In galben. — Sînt seri cînd aștept să vie corăbiile in port. Atunci vin uneori oameni caii sînt flamînzi de viață... Acelora mă dăruesc. Ofițerul. —• Numai acelora ? Dama in galben — Și altora In lipsa acestora. Ofițerul. — Îmi placi că vorbești deschis. Da îmi placi. Dama in galben. — Asta vreau și eu. Ofițerul. — Ce bem ? Dama it galben. — Aici ? Ofițerul. — Dar unde? Dama in galben (cunoscătoare). — O, nu aici in calea lamiei... Să mergem alături ... Suntem acolo singuri. Precum se vede punctele de suspensie formează ciicul literar al expresionismului. Alt fragment: Ea. — Dă-mi o țigare. El — Nu știam că fumezi... au nevoie de calmant ? Ea. — Lingă tine da... El. — Carmen, spune-m! drept, de ce ai venit aici ? Ai venit numai ca să ma turburi ? Să-mi răscolești cărbunii ? Ea. — Am venit să-mi aprind țigara la cărbunii tăi. A se nota că „Ea” este soție de miliardar, nu profesionistă a trotuarului Precum se vede textul expresionist nu are nici o importanță. Montarea grotescului într-un act „Masca” este o minunată realizare a d-lui P. Gusty. Pentru toți snobii îndobitociți de entuziasm față de „grozavele” (!) inovații de regie ale Nemților, montarea d-lui P. Gusty vine ca o lecție. Melodramă în ritm cinematografic cu adaosul de efecte luminoase, teatrul expresionist rămine doar refugiul lipsei de talent literar. încercarea expresionistă de pe malurile Dîmboviței amintește pe adolescenți cînd încearcă să fumeze primele țigări și suferă cu eroism toate revoltele stomacului. Poză de minori. Jocul plin de culoare (fiindcă vorbim de o piesă expresionistă) al d-lor M. Constantinescu, C. Stăncescu și N. Bălțățeanu a contrastat cu acela al celor trei domnișoare Marioara Zimniceanu, Zizi Petrescu și Puia Ionescu. D-ra Marioara Zimniceanu parcă ar suferi de asmă, iar ca gesturi se impune cel mult ca interpretă a Mitzei Baston din „De ale Carnavalului” (Caragiale). , Interpretarea piesei „Povara” de d. Romulus Voinescu susținută cu talent de d-na Ana Luca și A. Athanasescu, Pamfil Șeicam CRONICA DRAMATICĂ TEATRUL NAȚIONAL Intre melodramă și expresionism „POVARA" de d. Romulus Voinescu și „MASCA" de d. Ion Sîn Georgiu I