Neamul Românesc, ianuarie 1925 (Anul 20, nr. 2-24)
1925-01-15 / nr. 11
NEAMUL ROMANESC Director N. IORGA FOAIA ZILNICA A PARTIDULUI NAȚIONALIST AL POPORULUI Anul al XX, No. 11 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. 2 LEI ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60 Joi 15 ianuarie 1923 Se poate și altfel lipsesc de la datoria mea de oposant mărturisind că din lună în lună trenurile noastre sunt mai convenabile. Se muncește și orice muncă onestă îndatorește pe oricine la datoria de onestitate a recunoașterei ei. Dar gările păstrează și mai departe înfățișarea scîrboasă a unui popas de caravane orientale, pline de călători cari-și culcă păduchii pe piatra rece sau umedă a culoarelor. Peroanele lor au straturi de noroiu acumulat și înghețat pe care din cînd în cînd îl lustruiesc măturile unor biete muieri tot așa de murdare ca și murdăria pe care o cultivă. Se zice că altfel nu se poate. Invocarea imposibilității momentane a ajuns o scuză pentru orice. Și, cît de mult contrastează cu acest iefren mijloc de a scăpa asigurarea pe care cu ochii limpezi o dădea bătrîna stareță maghiară de la Marianum din Cluj cînd i se vorbea de greutățile actuale ale vieții: „Dumnezeu va ajuta să fie mai bine.“ Dar se poate și azi. Lîngă clasa gării din Roman cea din Bacău are cu totul alt aspect. Și ceia ce se poate la Teiuș de ce nu s’ar încerca la Ploești și — la București această cloaca maxima a României ? N. IORGA Insotro mergam? Epoca noastră este dominată și deopotrivă străbătută de două mari curente opuse, de două puternice mișcări contradictorii, una care țintește să sfărâme granițele între popoare, alta care tinde să le ridice și mai sus de cum sunt credite azi, cea dintâi în goana spre internaționalism escită urile între clasele sociale ceace duce la războaie civile, cea din urmă se pune adesea în serviciul conducerei reacționare a popoarelor și dă naștere conflictelor naționale. Totuși cosmopolitismul aparent al epocei noastre este profund explicabil prin rapiditatea mereu crescândă a mijloacelor de comunicație, cari tind a desființa distanțele. Popoarele sunt astăzi deci, mai aproape unele de altele și trăesc fără voia lor într’o atmosferă socială a unei perfecte și reciproce intimități. Dar cu cât portarele se apropie, cu cât se cunosc mai bine, cu atăt mai mult cresc granițele morale între ele, cu atât mai mult se accentuiază acel spirit de diferențiere național, care crește în intensitate în raport direct cu progresul civilizației- Lucrul ar părea paradoxal dacă nu am avea la îndemână concluiziunile evoluțiunei istorice. Indevăr, în evul mediu, distantele cari separau popoarele erau infinit mai mari decât cele de azi- Cineva punea mai mult timp mergând cu diligența de la Craiova la București, decât ar fi necesar azi călătorind cu avionul de la București la Paris. £>r cu toate astea — cea ce mulți ignorează — evul mediu a fost o epocă cosmopolită prin excelență, relativ mult mai cosmopolită decât veacul nostru. Națiunile europene erau mult mai amestecate între ele ca azi, iar în ce privește cultura superioară știm că studenții treceau de la o universitate la alta, de la o universitate italiană sau germană la una franceză și viceversa, cu o ușurință recunoscută azi. In ciuda marilor distanțe, curenitele și ideile circulau cu o iuțeală surprinzătoare și se năștea acel solidarism general, care depășea frontierele și care a putut produce mișcări altruiste eșind din cadrul național cum au fost faimoasele cruciade — și pentru a ne referi la însăși țara noastră — biruitoarea ceată de călăreți munteni de sub conducerea viteazului de mai târziu, a cavalerului Ronsard, cântat la curtea regelui francez , mentalitate altruisto-cosmopolită care a determinat în pragul veacurilui trecut pe lordul Byron să moară la Missolonghi pentru cauza Hellenismului. Dar cosmopolitismul evului mediu s’a șters odată cu veacurile cari au dispărut și asemeni manifestări eroice nu mai pot fi concepute azi decât în cadrul strict național. Amalgamul cosmopolit de altă dată — tocmai prin progresul civilizației și apropierea popoarelor a dat naștere la o Europă egoistă, parcelată pe naționalități bine distincte, cari din ce în ce mai mult se auto-formează într-un spirit și mentalitate proprie și bine distinctă de a vecinilor-Așadar, contrar aparențelor, internaționalismul este o mișcare artificială, în dezacord cu mersul evolutiv al istoriei, sprijinită când pe aparițiuni anormale și efemere — comunismul — când pe exponenta permanentă a unor organizațiuni mondiale, interesate pretutindeni la disolutia sentimentului național. Dar mersul omenirei, determinat de neschimbătoare legi dinamice, nu cunoaște stavile- Naționalismul politic a atras după sine naționalismul religios; în alte părți probleme se pune inversată, ceace pentru concluziunile noastre e tot una-Religia, fie catolică fie ortodoxă, nu însemna acum câteva veacuri decât o turmă și un păstor ; aceasta era situația Papei pentru occident și a Patriarhului de la Constantinopol pentru Orient. Evoluția naționalismului integral a însemnat diminuarea din ce în ce mai accentuată a imperialismului religios, concomitent cu adaptarea continuă a puterei spirituale, necesităților de independență a statului național, ceace a determinat doctrina naționalismului religios, manifestatul în apus prin separarea bisericii de Stat sau prin anumite concordate încheiate cu Vaticanul, care recunoaște rând pe rând coloritul național al religiei fiecărui popor. X Dar ce este oare numirea unui nesti, decât cea mai înaltă formă de proclamațiune a indepen- Patriarh al bisericii noastre românenței bisericii noastre — recte a munimismului nostru religios? Nu, nu ; să nu credem în hhimere. Și în toate socotelile noastre să nu ne depărtăm de simțul realităților ceace înseamnă în politica de Stat, cu forțele noastre și numai ale noastre, înainte pe drumul nostru ȘTEFAN TATARESCU ............................................. ECOURI POLITICE E vorba să se industrializeze, sau mai exact să se comercializeze și peștele din bălțile Statului, încă un număr de câteva milioane de viețuitoare, vor depune ce au și ele, la ghișeurile liberale intânând imnuri de slavă politicei d-lui Vintilă! Mai rar așa prozelitism ! Viitorul“ dă sfaturi să nu se ia lumea după știri alarmante. Și are dreptate. De când trebue să se îngrijoreze țara că d. ministru Inculeț pleacă să se plimbe la Paris ? Politica iiili D. Vintilă Brătianu, profitând de prezenta sa la Paris a furnizat ziarului Temps o nouă edific, fără alte adăugiri, a expozeurilor sale cunoscute, asupra situației generale a României. D-sa a recunoscut existenta crizei de numerar, pe care o consideră, ca și in alte țări, ca pe „o consecință trecătoare a consolidărei monetare". Deși prezența ministrului nostru la Paris e in legătură și cu oarecari negocieri de împrumutări, necesare comercializărilor, faptul acesta nu l’a împiedecat, în interviewul dat, să afirme că România va putea împlini într’o largă măsură cerințele exploatațiunilor sale, folosind... capitalul național Rostul acestor „abilități“ numai d. Vintilă Brătianu îl poate în fepriza ne sufocă, ne crapă buza după capitalul străin pentru a salva economia națională, trimitem in toate părțile emisari să ne cânte împrumuturi și... ne lăudăm cu propriile noastre resurse. Ce prefaot, oare, pune străinii, cari cunosc adevărata situație, pe declarațiile oficiale cari arată o situație generală prosperă și putința țării de a se reface prin propriile ei mijloace ? Unde sunt capitalurile naționale, de cari țara are nevoie, când industriile existente își reduc pe fiece zi producția tocmai din pricina lipsei de capitaluri pentru finanțarea lor? Nu a ajuns incă d. Vintilă Brătianu Ia convingerea că politica sincerității poate fi de mai mult folos tării decât politica struțului ? ............................ Asistența socială Se pare că flagelul tuberculozei ar fi impresionat adânc pe ministrul sănătății, d. N. Săveanu, și chiar pe d. .Vintilă Brătianu, vistiernicul nostru, și că guvernul s‘ar gândi la alcătuirea unei legi (ceea ce în fond n’ar fi mare lucru!) și la votarea unor credite (ceea ce ar însemna ceva!) pentru clădirea de sanatorii pentru tuberculoși. Partea însă cu adevărat interesantă a chestiunilor sanitare la noi în țară este alta: înainte de război spitalele noastre comptau printre bune din lumin Spa.; asistența era gratuită și, evident, starea sanitară dacă nu excelentă, cel puțin satisfăcătoare. Cu ocazia exproprierei Eforia a fost sărăcită, iar spitalele ca să nu fie închise, au trebuit să pună oarecari taxe, veniturile ei fiind cu totul insuficiente. Statul nu s’a mulțumit cu atât. Prin noua lege de expropriere a pădurilor Eforia va perde altă avere din puținul care i-a mai rămas și bine înțeles, ca o consecință firească, asistența bolnavilor va fi și mai anevoioasă. Prin urma politica urmată de Stat în ceea ce privește asistența socială a fost, să dezorganizeze o instituție de prima ordine care funcționa admirabil, iar după ce a săvârșit răul să caute să-l remedieze, instituind altceva în loc, altceva, care, desigur, va fi și mai costisitor. Spitalele Eforiei stau multe cu saloanele închise din lipsă de bolnavi, iar guvernul se gândește să zidească altele cari vor avea și ele aceiași soartă. Rezultatul: s’au luat cu o mână averile unei instituțiuni bine organizate și cu experiență și se dau cu cealaltă altora, cari au misiunea s’o ia daca po... Instituțiile organizate vor sta degeaba, iar cele improvizate vor începe abia acum să se organizeze. ....................................... Autonomia Macedoniei grecești VA FI CERUTA IN PARLAMENTUL DIN ATENA — Ziarul ZORA,din Sofia, află că deputații din Salonic, Lovrin, Drama si Seres, au pregătit o petiție pentru Parlament, în care cer autonomia Macedoniei. Petitiunea aceasta e semnată și de coloniștii greci din Asia mică. milit«" Ambasadorul francez, d. Herbet lumim |J « ISJI lin ^C> am anul^at c^ ajuns la Moscova din IficilU IJAIkjI IIU ^ a anut' **ln primul moment, o lung ** ""** întrevedere cu Cicerin, ministrul de externe bolșevic Ziarul francez ..Le Quotidien"■ crede a ști că d. Herbette a avut ca primă misiune din partea primului ministru al Franței să informeze „în mod categoric" că in cazul când s'ar mai repeta preconizările făcute prin declarații publice de Zinoviev cu privire la desvoltarea propagandei antimilitariste în Franța, relațiile acesteia cu Rusia sovietică ar deveni imposibile. La Paris, alături de lucrările oficiale ale conferinței financiare, membrii ei au avut o serie de schimburi de vederi neoficiale asupra dificilei chestiuni a datoriilor interaliate. Rezultatul, destul de important, al acestor convorbiri, pare a fi făgăduiala reciprocă dintre marile puteri că intr'un viitor apropiat chestiunea va fi discutată pe larg între guvernele interesate. In urma unei întrevederi avută cu d. Chamberlain, Rakovin, ministrul bolșevic la Londra, a plecat la Moscova pentru a lua, probabil, noi instrucțiuni de la guvernul său. Ziarele comentează aceasta ca un semn al putinței unei îmbunătățiri a raporturilor anglo-ruse. Temerea noastră că acordul ruso-japonez va fi încheiat se confirmă. Telegramele arată însă că înțelegererea s'a făcut cu totul în favoarea imperiului extrem-oriental, sovietele fiind obligate să nu țină prea mult la preț din cauza atmosferei defavorabile lor din Europa. Se poate astfel ca Moscova să nu fi pus pe tapet, ca o condiție sine qua non, chestiunea neratificărei de către Japonia a tratatului Jănirei Basarbiei. Flota Wrangel va fi vândută ? Stările mai noul sunt îmbucurătoare Se pare că protestele generale făcute pe lângă d. Herriot, capătă o satisfacție Știri sosite în ultimul moment cercurilor noastre numite, dau un început de speranță că flota Wrangel va înceta de a fi o amenințare pentru noi. Iată în ce constă aceste știri: MISIUNEA SOVIETICA DIN FRANȚA ȘI-A SCHIMBAT PAREREA Misiunea sovietică după ce a examinat la Bizerta starea actuală a celor 2 vase, s-a lua poiat la Paris unde, in primul moment a declpffat cum am aratat ieri în ajjnl nostru, că numai câteva ’din unitățile mici din flota Wrangel nu vor putea ajunge pâină în Marea Neagră și că vor fi vândute pe loc, rezultând astfel că celelalte vase sunt bune și vor fi aduse in vecinătatea apelor noastre. După aceasta, deodată misiunea bolșevică s-a cufundat într‘un mutism complect asupra rezultatului cercetărilor ei la Dizerta. UN ZVON FAVORABIL SE ACREDITEAZĂ Totuși se acreditează din ce in ce mai mult zvonul, (și numita misiune nu face nimic ca să-l dezmintă ci pare că tocmai dimpotrivă) după care toate unitățile flotei Wrangel nu mai pot fi puse în stare de funcțiune și că toate vor fi scoase în vânzare, fără să mai fie deplasate din portul lor de odihnă. CAUZELE PAR A FI DE ORDIN POLITIC Știrile acestea, dacă se confirmă și de altfel par a fi confirmate prin relațiunile date de unele ziare franceze, ne sunt cât se poate de favorabile. Iar în ce privește schimbarea de opinii a misiunei sovietice, ea poate avea un dedesubt de ordin politic. Intr'adevar protestările cari au venit de pretutindeni, nu numai din afară dar și din inmirul Franței, împotriva grabei d-lui Herriot de a satisface Moscova pe chestuuna flotei Wrangel, nu puteau să nu capete o satisfacție. Obligația pentru soviete de a nu lua flota, ei numai produsul vânzărei ei, poate constitui o asemenea satisfacție. —O——......... D. Vintila Brătianu vorbește presei mondiale Ziarul „Excelsior”1 publică declarațiile domnului Vintilă Brătianu către reprezentanții presei pariziană și străină. „România, a parvenit fără ajutorul aliaților, fără vărsămintele guvernelor inamice a îndrepta situația sa monetară, a echilibra bugetul său, cu singurile resurse a impozitului, a înscris în bugetul său echilibrat, amortizarea datoriilor externe și de a reorganiza drumurile de fier și situația economică. „C. Brătianu a subliniat directivele politicei sale financiare, nici un împrumut în străinătate atâta timp cât România nu va termina opera de refacere. De îndată ce această operă va fi îndeplinită, se va face un larg apel la creditul extern — nu numai pentru nevoile bugetare — dar mai mult pentru punerea în valoare a bogățiilor naturale ale țării. Nici o influență nouă, nici o bruscă deflație. „Se va urmări o stabilitate monetară, bazată pe o consolidare a situației economice și financiare. „România speră că conferința miniștrilor de finanțe aliați, va ajunge la un rezultat definitiv, din care fiecare țară va ști în sfârșit pe ce sumă să se bazeze, ce va plăti și ce va primi, sacrificiile ce trebue să facă și cele ce se vor face în favoarea lor, pentru a se permite fiecărei țări, revenirea la o existență normală și a-i deschide perspective sigure de îndreptare economică și financiară. întrevedere între prințul Carol și Mussolini Roma, 14. (Rador.) — Prințul Carol fiind în trecere la Roma, a fost primit ori de către d. Mussolini. Un consecvent: d. Goga Ce vrea noul prozelit al regionalismului extrem In locul desmintirei clare categorice, definitive, pe care o așteptam de la d. Octavian Goga, revista d-sale ne aduce> după note stenografiei declarațiile de la Cluj ale bardului rătăcit în gruparea avereșcană. Din citirea acestor declarații re ese fără înconjur că cel care zvârlea săptămânal fulgere contra regionalismului mai mult ori mai puțin închipuit, al altora, a redevenit ardelean integral... Ardealul, singur Ardealul domină preocupările de azi ale conferențiarului liber venit la Cluj.. Deputați ardeleni, senatori ardeleni, subsecretari de stat ardeleni, miniștrii ardeleni la fiecare din ..resorturi”, for ardelenesc, interese locale ardelene, numai de acestea a vorbit vigurosul polemist care din dominantul castel dela Ciucea, părea un Jupiter Tomani, unificator și regnicolar.. ..Nu se va mai admite, pe viitor, în orice guvern ar fi, să nu se găsească la ministerele mai importante, pentru Ardeal, ori ministrul, ori un subsecretar, ori un funcționar superior care să fie ardelean”. ..Nu s’ar putea constitui un front unic, din toți ardelenii cum se cade, care să pună umăr la umar ca să scoată carul din pietre? Am eși cel puțin din servitutea în care ne găsim astăzi și am da Ardealului locul pe care-l merită în politica tarei”. ..Dar tot în numele partidului meu declar, că nu există nici un fel de obstacol pentru ca să nu unim aci, eu oricine, alcătuind un singur front politic LA NOI IN ARDEAL”. („Țara Noastră’’ No. 2, pag. 41), Am putea lungi aceste extații înecate în regionalism acut., Prosesit nou al unei credințe pe care a insultat-o până cri d. Octavian Goga urmează politica firească a renegaților... Exagerează în rolul nou și neașteptat pe ca.re-l joacă întrecând pe cei mai recalcitranți, mai intransigent și mai bigoți regionaliști... Și nu ne-am mira dacă d. Octavian Goga ar emite mâine, geniala idee, ca Ciucea să devină metropola Ardealului... Ivii iiri îsaă generalul William Nitchell, ajutor șef a departamentului aeronauticei a declarat, în fața comitetului parlamentar aeronautique, că toate crucișătoarele de luptă constituite în ultimii ani, vor putea fi foarte ușor distruse, prin bombardamentele aeriene. Pentru aceasta va fi destul să se mărească încărcătura explozibililor, bombelor cu care sunt prevăzute avioanele americane. Generalul Nitchell și-a exprimat opinia că în cel mult doi ani Statele Unite, va putea controla toate căile maritime prin ajutorul avioanelor, dacă se va pune la dispoziția departamentului aviației, în fiecare an, jumătate din suma, întrebuințată pentru construcția unui incrucișător de luptă, modern. Terminând s'a ridicat contra creditului afectat actualmente serviciilor aeriene și a remarcat că în caz de războiu imediat, Statele Unite nu va dispune pentru moment decât de 450 piloți antrenați. Progresele aviației Paris-Africa-Orientali Ultimele pregătiri ale raidului fruntașilor aviației militare franceze. Forța aparatelor cu dublă comanda. Asupra itinerarului si pașii dacă maierul Va fi oare un raid Paris-Madagascar ? In cea mai mare taină, urmând un obicei scump subsecretariatului aeronauticei franceze, ultimele pregătiri ale marelui raid militar Paris-Africa occidentală au continuat în ultimele zile la aerodromul din Buc, în prezența d-lui Blériot, părintele aviației franceze. AVIONUL CU DOUA MOTOARE Pelletier-Doisy care, până în prezent, sburase în dublă-comandă ca pilotul Bizot, a sburat pentru întâia oară pe biplanul cu patru motoare. El a ocupat postul de pilot dinainte, in timp ce colonelul de Goys era așezat la locul de pilot dinapoi. „Nu-mi place avionul cu multe motoare, a declarat Pelletier Doisy— Pivolo, cum îi zic francezii — după o perfectă aterizare , trebue să recunosc totuși că aparatul acesta se conduce tot așa de ușor ca un monoplan. La început, nu prea mă simțeam la largul meu. In două ședințe, se aranjase. Cele patru motoare de câte 400 de cai putere fiecare merg ca unul singur, și cele 5.500 de kilograme de greutate totală sunt docile și ușor de mânuit”. CELE DOUA APARATE Raidul va fi ușor de întreprins de către două avioane, de acelaș model ca cel care s-a clasat al doilea în marele premiu al avioanelor de transport. Numai motoarele, fixate două sub planul inferior și două sub planul superior, s-au schimbat. Primul aerobus, Roland Gerros, va fi pilotat de către căpitanul Pelletier Doisy și colonelul de Goya. Firește, adjutantul Bésin, cu care Pelletier Doisy a efectuat raidul Paris- Tokio, cu care prilej s’a oprit și la București, va fi mecanicul aparatului. Al doilea aparat, Jean Casale, va fi pilotat de către locotenentul-colonel Vuillemin și căpitanul Dagneaux ajutați de către un mecanic și de către radiotelegrafistul Richard. Astfel se vor găsi din nou reuniți cei doi ofițeri care au participat la vestitul raid transsaharian Alger-Tumbuctu-Dakar, pe care numai Vuillemin l-a dus la bun sfârșit, și în cursul căruia și-a găsit moartea generalul Lapervine, în plin pustiu, la Tanez-Rauft. ULTIMELE ÎNCERCĂRI In timp ce Dagneaux lucra cu o grijă minuțioasă la punerea la punct a avionului său, colonelul Vuillemin făcea un prim sbor pe avionul Roland-Garros, în dublu-comandă cu Bizot. El se găsi cam sânjenit la mânuirea volanului în manevră în timpul sborului sau la aterisare, dar două-trei zile de antrenament îl vor face stăpân pe aparat. Așa spunea pilotul cu tonul energic și categoric care-i aparține. ȚINTA CĂLĂTORIEI E SECRETA Când va pleca mica escadrilă ? Peste câteva zile. Care va fi ținta călătoriei celor două avioane ? Unii zic că Dakar, alții Tumbuctu, alții lacul Ciad, poate Madagascar. Colonelul de Goys afirmă că nu s’a gândit niciodată la Madagascar și că expediția va lua cu totul alt itinerar. Ceea ce e sigur, e că primele etape, la plecarea din Buc, vor fi Toulouse, Alicante și Oran. Vor merge atunci aviatorii la Dakar prin Maroc, Rio del Oro și coasta Atlanticului, nesigură, puțin locuită și cu pământul puțin favorabil aterisărilor ? Pare mai logic să se creadă că, dacă toate merg bine, piloții se vor îndrepta spre Algeria pentru a relua apoi ruta transsahariană Tugurt, In Salah, Tamon- Basse și a ajunge la Niger. De aici, peste Congo belgian, Rodesiei și Africei Orientale, cele două avioane ar putea fi conduse la Madagascar, terminându-și astfel raidul pe pământ francez. UN MOTOR DE SCHIMB Aparatele iau cam 1.800 litri de benzină, care le vor îngădui să zboare opt ore. Raza lor de acțiune va fi de 1000 de kilometri. O asemenea distanță pare mică, dar aviatorii au avantajul de a lua cu ei toate piesele de schimb necesare, între care și un motor. Follonul flosinin Semințele melodiei românești aruncate din belșug cu naivitatea, dar și cu avântul poporului, în scurgerea veacurilor, pe ogorul înțelenit al muzicei noastre, păreau că nu vor mai germina niciodată. Prăpădisem aproape toată nădejdea. Se vede, — pământul arat nu îndestul de adânc, iar semințele căzute mai mult deasupra brazdelor decât în sânul lor, păreau a fi fost, parte mâncate de păsările călătoare pripășite stoluri-stoluri pe meleagurile pline de bogații ale acestei binecuvântate !&ri; altele, bătătorite în picioare, strivite, ori risipite de vânturile geroase, de furtunile și pustiirile hoardelor, câte au bântuit peste capul neamului nostru, sortit să fie zăgaz cruțător al neamurilor din apus, — nu mai dedeau nici un pic de nădejde că odată și odată să mai prindă rod, iar altele, înăbușite de atâta măselariță, mătrăgună și bălării, cu mii de floricele în mii și mii de culori ce nu luau ochii, dar cu tulpine bogat înzestrate cu frunzișuri dese, însă lung rămurate, spinoase și veninoase, aduse de pe-unde apune soarele, n'aveau chip să iasă la aer, la lumină, ci încolțite la umbră, ascunse, tânjiau ofilite, rușinoase, fără vlagă, fără culoare, fără drept la viață. Dar pare că unele semințe, mai pline de putere germinatoare, deși căzute chiar și pe sub pietre, sorbind din ploaia de lacrimi ale acestui popor obidit în lanțurile vremurilor vitrege, ori frământat în durerile dragostei, au prins vlagă, au răzbit pede lături și, dând la o parte scaieții și frunzișul înăbușitor, au răsărit triumfătoare la soarele care încălzește pe lumea asta și bun și rău, și au înflorit în mii de culori ochioase și vesele, răspândind gingașe miresme îmbătătoare. Bietele melodii românești, frângurele curate din suflet românesc! Și cum scris este că „boii ară și caii mănâncă“, iată că un Béla Bartók, ungur de neam, culege o sumă din aceste floricele și strânse în drăgălașe buchetele — buchețele cu banii Academiei Române, vine și nu le bagă sub nas, ca să le mirosim, și nu îe vâră în ochi ca să ne minunăm noi înșine de frumusețea și varietatea culorilor și formelor lor, încât până și confratele Sym de la „Universul“ care o lungă bucată de vreme nu vroia să știe decât de florile exotice wagneriene, debrussiene, straussiene, oricine știe ce alte păpădii și cântă osanale până la ceruri, acum se plânge că „prima culegere a cântecelor noastre populare rămâne încă o mare operă de făcut". Și adaugă: „Una din cele mai de seamă îndatoriri ale ministerului artelor, ar trebui, firește, să fie o românească grijă de a se veghia înrîuritor la culegerea conștiincioasă a cât mai multora din aceste mărgăritare sonore — pulsații sufletești ale neamului nostru — care chibotesc sau suspină încă nealterate, prin toate ținuturile, chiar cele mai depărtate — locuite de români și care alcătuesc acea comoară vie a „folklorului nostru muzical“. Apoi, — „Când știm, — zice d-sa cu multă dreptate, — că ministerul artelor pune cu lărgime la dispoziție, pentru propaganda artistică și culturală, însemnate sume de bani, credem că ar servi poate mai mult, dacă de pildă din aceste sume ar destina o parte studierii tezaurului nostru de muzică populară, studiere care n’ar sluji numai să încredințeze minoritățile de puterea noastră creativă, ci ar mări chiar încordarea noastră în noi înșine“. Sym în soluționarea practică pentru colecționarea melodiilor populare. „In înțelegere cu ministerul școalelor, acel al artelor ar putea ca, desvoltând învățământul muzical în școlile normale, să-și creeze astfel un mare aparat pentru reperarea melodiilor caracteristice. Echipa de tineri muziciani, după ce ar face un studiu preliminar al metodelor științifice întrebuințate azi pentru folklorul muzical, ar căpăta dela minister aparate fonografice de înregistrare — pentru ca arbitrul transcrierii să fie evitat, cu care ar aduce fonograme, pe care ministerul le-ar vândui într’o bibliotecă, care să îngădue apoi meritoasei noastre pleiade de compozitori, selecționarea și gruparea științifică a lor, pentru dobândirea de tipuri pentru toate genurile caracteristice românești. Tot odată s’ar da cu acest sistem, un însemnat stimulent compozitorilor noștri, pentru autocronizarea muzicii lor". Sunt fericit că, măcar după douăzeci de ani, părerile mele devin proprii și confratelui Sym. Intr’o conferință ținută de mine la congresul corpului didactic la Universitate, sub prezidenția marelui ministru al școalelor, Spiru G. Haret, tratând despre „Educația națională prin muzică“, conferință reprodusă aproape în extenso în„Epoca“ — am atins și chestiunea culegerii melodiilor populare cu ajutorul învățătorilor iar mai apoi în alte diverse dizertațiuni ținute la joc. Hora și ‘n cercurile descălești prin provincie, precum și prin diverse articole prin „Gazeta Artelor“, etc., am cerut ca ministerul școalelor să cumpere măcar câte un aparat fonografic-receptor de județ, cu ajutorul cărora învățătorii pricepuți și anume inițiați, să pornească în vacanțe, la colecționarea melodiilor, iar fonogramele să fie date pe mâna specialiștilor spre a le transcrie pe note. Propunerea mea a rămas fără rezultat întreg, poate pentru că venia dela neînsemnata mea persoană. Dar aud că Academia Română ar fi dat o însărcinare specială d-lui D. G. Kiriac, cu o oarecare subvenție în afară de aceea dată d-lui Béla Bartók. Ce s’a făcut până acum nu știu. Oricum, până astăzi erau datori marii maeștri să nu fi dat la iveală ceva preciziuni asupra construcției diferitelor game ale cântului românesc, caracterizările lor, modurile de armonizare fără a li se schimba caracterul ,c, etc. Dar.... Cunosc de asemenea că bătrânul învățător bucovinean Voevidca a cules și are la cartoane peste 4000 de melodii, ca să nu mai vorbesc de colecțiunea Vulpeanu, tipărită de Academie și altele mai mărunte, risipite pretutindeni.... ajutorul gramofoanelor, nu se va face oare decât atunci când politica va trebui să facă rost de ceva câștiguri grase vreunui protejat? Dar toate acestea prezintă prea puțină importanță. Esențialul e, că s-a ajuns la convingerea că melodia noastră populară nu e tocmai așa de disprețuit; cu creațiunea aceea de veacuri a fetei de țară ori flăcăului necunoscător de muzică, merită într'un fel sau într’altul, atențiunea, studiul și utilizarea ei sau măcar a sufletului ei în lucrările compozitorilor noștri „pentru autocronizarea muzicii lor". Și, când convingerea aceasta va pătrunde și în sufletul compozitorilor noștri, când adică aceștia își vor fi asimilat în simțirea lor simțirea românească, vom avea compozitori români. Până atunci, rămânem — în afară de puține excepțiuni, — cu simplii noștri pastișori mai mult sau mai puțin versați ai compozițiilor „moderne“, ori palide licăriri de talent cari pâlpâie î n beznă, ori bâjbâie în furtuna vremii „AUREL MOVILA